Relatia mea cu voyeurismul- cuprins

Am pomenit in preambulul articolului anterior, cel despre femeile goale, despre faptul ca m-am simtit oarecum atras fara voie intr-un scurt joc voyeurist relativ recent. A fost vorba ca efectiv fara sa vreau, in timp ce inchideam usa de la balcon, si fiind si imbracat in haine de casa de culoare festiva predominant rosie, (adica pantalonii mei de pijama ecosez pe fond predominant rosu, un tricou cu maneci lungi bleumarin, insa deasupra cu o vesta de fleece tot rosie, pe care o port desigur numai in casa daca e mai frig, ca nu as indrazni niciodata sa ies afara cu ea, nici macar in excursie la munte unde chiar ar putea fi de ajutor pt reperarea mea in caz ca m-as rataci), am simtit o privire venind catre mine, desigur initial probabil atrasa de culoarea mea de felinar aprins contrastand cu tonurile predominant gri cu reflexe argintii din jur din acea clipa, dinspre balconul direct vecin de vis-a-vis, si ramanand oarecum fixata pe mine mai mult decat fractiunea de secunda naturala obisnuita pt astfel de intalniri total accidentale. Fara sa vreau m-am incruntat automat, oarecum sfidator, deoarece desigur ca ma simteam ridicol observat in acest fel de costumatie necaracteristica identitatii mele cultural-vestimentare personale, care de obicei e deosebit de sobra, ba chiar excesiv de severa, chiar si in timpul liber de cele mai multe ori eu preferand hainele de casa de culoarea cenusii, desi imi ingadui sa port uneori slapii roz neon brazilieni primiti cadou de la prietena mea, care se straduie de ani de zile sa imi imbunatateasca garderoba, si numai de dragul ei port uneori si pantalonii mei de pijama roz pal cu elefanti albi, dar numai atunci cand imi astern si lenjeria de pat de finet alb cu oameni de zapada albastri.

Desigur ca am si uitat ca eu cand ma incrunt sfidator devin si mai ridicol, pt ca efectiv nu mi se potriveste. Asa ca tipul de pe balconul de vis-a-vis, care era imbracat intr-un tricou cu maneci lungi alb ca neaua si niste pantaloni de trening mulati de culoare neagra, plus era de conformatie de tip lebada longilin gratioasa adevarata, nu teoretica in faza probabil perpetua de ratoi mototol asa ca mine, a inceput sa zambeasca direct catre mine. Eu ramasesem intre timp fara sa vreau cu ochii la penajul lui, si zau daca nu si-a dat, desigur, seama, mai ales ca pe fata mea se poate citi oricand cam tot de catre oricine, (eu considerandu-ma de altfel norocos ca nu sunt prea multi interesati de persoana mea, pt ca altfel efectiv m-as simti aproape peste tot ca si cum as fi in pielea goala, si, daca tot am pomenit ca nu sunt inclinat voyeuristic, profit de ocazie sa mentionez ca nu sunt de loc nici excesiv de inclinat exhibitionistic, plus tind sa am trac de scena), si a inceput sa performeze in mod cat mai direct in fata mea...desigur, avand si corp de balerin, precis era un fel de artist, asa ca lui chiar ii facea placere. S-a intors intr-o poza lateral-spate fata de mine cu semi-profilul catre alt tip care aparuse si el in usa balconului, asta, la randul lui, culmea, conformat si costumat in lebada neagra, si a inceput sa converseze cu el, inclinandu-si gatul gratios din cand in cand, tragand din timp in timp si cate un colt de privire inapoi peste umar catre mine, si apoi, in final, in sfarsit, a reintrat in culise alaturi de partener..

Zau daca nu m-am enervat. Desigur, din mai multe motive. M-am enervat pt ca fusesem atras in joc, ca spectator, m-am enervat ca am contribuit pe gratis la suportul unui tip care chiar ca nu avea nevoie de sprijinul meu, fiind atat de aparent perfect oricum. M-am enervat pt ca ma simtisem si chiar si fusesem ridicol. Dupa aia, desigur ca nu am rezistat si m-am uitat din nou, ca un total dobitoc, catre ferestrele acelui apartament, unde acum in cadrul ferestrei dormitorului incepuse deja o conversatie animata aparent intima si desigur intriganta intre 2 siluete longiline cu siluete de pahare in maini...si efectiv, m-am suparat pe mine insumi + pe faptul ca eu personal stiu ca nu am sa indraznesc si probabil nici daca as brava nu am sa reusesc vreodata sa port o conversatie autentic intima reala cu altcineva, fie cu sau fara pahar in mana, si am tras oblonul. Desigur, intrebarea daca tipii aia chiar aveau in realitate o conversatie autentic intima reala unul cu altul, sau doar mimau, (fata de ei insisi, sau unul fata de altul, plus/minus fata de alti eventuali spectatori), ca purtau o conversatie intima unul cu celalalt, va ramane probabil o chestiune pe veci misterioasa pt mine. Intre timp cred ca au plecat in vacanta pt ca au obloanele trase la toate geamurile de mai multe zile.