In ultima vreme ma simt din ce in ce mai mult "ca la inchisoare". De fapt habar nu am cum e la inchisoare si ma simt obligat sa mentionez ca de cate ori am vorbit (ff rar) cu cineva care stie si m-am exprimat in felul asta, pt ca m-am mai simtit uneori asa si in trecut, mi-a ras in nas chiar uneori cu oarecare indulgenta fata de naivitatea mea evidenta, indiferent de daca era vorba de o inchisoare din Romania sau aiurea. Deci e clar ca e vorba de o stare de spirit si o perspectiva pur subiectiv personala despre ideea mea de inchisoare, nu de o inchisoare reala.
Prima oara cand m-am simtit asa aveam aproape 14 ani. Mi-am re-amintit de asta recent din cauza ca, fiind cam frig si vant afara, nu am mai fost nici la club nici la sala, si am inceput sa vizionez cu entuziasm serialul Borgia recomandat de Kadia + a unui articol al blogger-ului Razvan Himself, care asocia primavara cu o stare de relaxare similara celei produse de cannabis, daca am inteles eu corect. Era tot primavara, si cred ca am simtit prima oara ceva ce s-ar putea numi plictiseala, insa despre care ulterior am aflat ca reprezinta o stare oarecum iritabila de insatisfactie generala, inclusiv fata de sine insusi, desi posibil proiectata asupra mediului inconjurator din probabila lipsa de entuziasm general pt a ne asuma o raspundere personala, fie din motive etic-altruiste, (adica pt ca nu credem ca e bine sa ne gandim numai la noi insine), fie din motive egoist-narcisiste, (adica pt ca dorim sa ne aparam de consecintele asumarii unei vini personale).
E posibil sa ma fi simtit asa si inainte de a avea 14 ani, insa am impresia ca daca am rostit eu personal vreodata expresia "ma plictisesc" in prezenta parintilor mei, imediat au sarit sa imi comunice ca o astfel de stare nu era moral recomandabila + era probabil si o perceptie incorect definita, prin rostirea raspunsului "ce e aia ca "te plictisesti" ? du-te si joaca-te, sau hai sa-ti dau eu ceva treaba de facut daca nu ai ce face !" Insa cand aveam aproape 14 ani in acea primavara tocmai fusesem "abandonat" temporar si de mama, iar tata fusese plecat de acasa in interes de serviciu mai de mult, asa ca eram lipsit de prezenta lor benefic realist-corectiva, si, desi decizia de a pleca fusese luata in final de mama si aprobata de tata, eu totusi ma simteam vinovat ca poate contribuisem si eu partial indirect la ea, deoarece eu intre 8 si 13 ani ma decisesem sa fiu patriot si sa prefer sa stau mai mult in Romania decat sa sufar ca nu ma bagau Juha si ulterior Karl in seama la nivelul la care imi doream eu personal, sau sa ma indragostesc prea tare in mod nerecomandabil de niste lucratori bisericesti profesionisti oficial casatoriti cu biserica romano-catolica sau, si mai rau, de alti pagani si/sau atei comunisti utopici francezi, mai ales ca:
a) simteam ca Romania trece printr-o perioada dificila, atunci intre 1988 si 1993, si poate are nevoie de suportul si know-how-ul meu personal, si
b) nici macar nu deschisesem Biblia primita de mine anterior in mod subversiv, (desi, desigur, numai dupa ce verificasem cu tata din ochi daca era voie), intr-o gara internationala oarecare, (eu petrecandu-mi o mare parte din viata prin diverse gari internationale, ba chiar nascandu-ma in vecinatatea ff apropiata a uneia din ele), de la niste misionari evanghelisti probabil sectanti protestanti, astfel incat sa ma pot decide si eu cu cine sa tin si despre ce era vorba in legatura cu toti acesti oameni straini de mine si de familia mea care pareau atat de autentic sincer interesati de educarea si capturarea ideologica timpurie a sufletului meu personal, si chiar aveau licenta, sau acreditare, unii chiar si vize, sau permisune, (inclusiv de la mama si tata, care tineau si tin principial cu proverbul "ai carte, ai parte" + cu ideea ca "din viata te alegi mai mult cu ce vezi si traiesti ca experienta decat din posesii materiale"), sa ma educe pe mine personal.
(...va urma...)
18 kommentarer:
Si nu te simti vinovat? Eu de fiecare data cand fac ceva ce stiu sigur ca mama ar dezaproba cu vehementa, ma simt vinovat.
Si stiu deja parerea ta, dar tot nu rezist sa nu ti-o zic: mai, chiar iti trebuie un hobby. Unul mai excitant/placut/relaxant decat asta cu blogurile. Sincer nu stiu cum rezisti fara macar unul. Nu simti ca te apuca fotosinteza in timpul liber?
Pai ba da, insa cand aceasta iritare legata de plictiseala apare, inglobeaza oarecum si sentimentul de vina, adica incep sa ma plictisesc si sa ma simt vinovat ! Ca totusi vinoivat ma simt mult mai des decat plictisit, cu sentimentul de vinovatie deja m-am si obisnuit si familiarizat, pe cand plictiseala nu pot sa o sufar. Si in ultima vreme chiar am ajuns sa ma simt asa plictisit-iritat, suparat pe mine insumi tocmai de asta, ca nu fac mare lucru altceva. Si nu e tristete, ca azi de ex mai devreme radeam de ma prapadeam la un moment dat si ma simteam chiar bucuros, dar e ceva asa sacaitor iritabil mai mult ca un fel de background care poate dura vreo 2-3 zile si pe urma dispare iar pana la urmatorul "episod", care pot trece si ani pana sa revina...chiar acum stateam sa incerc sa-mi aduc aminte care a fost urmatorul dupa cel de atunci de cand aveam 14 ani.
Cred ca e oarecum mai larg legat de faptul ca nu ma simt in control, eu trebuie sa ma simt f in control ca sa fiu linistit, si uite ca acum ca am luat-o razna cu scrisul pe blog, chiar mi se pare ca o addictie pe care eu inca nu am reusit sa o controlez, in nici un caz la nivelul la care imi pot controla de ex fetish-urile.
Te-am nominalizat pentru “Blog Of The Year 2012” award.
Multumesc ! Am citit asta deja pe blogul tau !
Aoleu ! Mi-am dat seama despre ce era vorba. Azi noapte, in toiul noptii, m-am sculat cu frisoane si dureri de burta si de muschi si am vomitat ca naiba ! Acum ma doare capul, nu mai am febra ca am luat Paracetamol, (nu Aspirina, ca mi-a fost frica sa iau sa nu fac sindrom Reye), si stau zgribulit, si precis o sa fac frison si febra din nou. Am facut o viroza de naiba stie de unde, precis ca nu m-am spalat pe maini acum cateva zile + m-am deocheat singur ca m-am laudat ca eu nu racesc decat ff rar !
si precis in zilele astea de dinainte eram asa usor iritabil in perioada ei de incubatie. Dar nu am semne meningeale.
Pe de alta parte e bine, pt ca acum pot sa zac in casa cateva zile, si sa ma uit la serialul Borgia, pe care mi-l recomandase Kadia (printr-un articol pe blogul ei), ca am vazut cateva episoade si a inceput sa-mi placa si acum abia astept sa vad ce se mai intampla !
Am primit si eu o biblie odata, de la o tanti, un fel de misionara, dar nu am reusit sa citesc mai mult de cateva randuri. :)) Tanti asta spunea ca privirea mea este identica cu a fecioarei Maria. :))
Eu cred ca m-as fi speriat de o tanti sau chiar de un nene care sa-mi spuna mie ca privirea mea seamana cu cea a unui personaj de nivel ierarhic chiar asa de mare, si nu cred ca as fi acceptat vreo brosura sau carte sau absolut nimic de la ea sau de la el !
Acum, ca m-am gandit mai bine in ce cazuri as intinde eu mana sa accept o carte sau brosura religioasa de la cineva anume, (ca e ca o reclama pe viu), mi-am dat seama ca:
a) as lua imediat orice brosura sau carte oferita de cineva deosebit de sexy, ba chiar as incerca sa ii pun si intrebari despre ea, sa deschid o conversatie in acest caz de reclama super-eficienta, (desi dupa ce se termina timpul alocat pt discutie, depinzand cat de sexy era persoana respectiva, pot fie sa arunc brosura la primul cos de gunoi, fie sa o strang la piept inca o vreme, mai ales daca contine si poze cu alte persoane sexy, asa ca ajutor pt fantezii seara la culcare, (nu ca m-as chinui sa vad ce scrie in ea)
b) as lua imediat orice carte sau brosura oferita de cineva sub amenintare directa, de gen, "daca nu iei cartea asta am sa-ti trag un pumn in cap", ba chiar si in acest caz as incepe sa rasfoiesc cartea pe loc si sa spun ce interesanta este, si sa-mi arata gratitudinea, in timp ce ma uit in jur ca sa vad cum sa o iau la goana de acolo, iar cartea NU as arunca-o la primul cos de gunoi, ci as arunca-o MULT mai tarziu, abia dupa ce am ajuns intr-un loc sigur si m-am linistit ca am scapat si ca nu scrie pe undeva in Monitorul Oficial ca e obligatoriu sa avem toti in casa aceasta carte,
c) as lua si o brosura intinsa de un om sarman care mi-ar spune ceva de gen, "primeste aceasta brosura de la mine pt ca sa mi se vindece sufletul sau trupul meu bolnav si amarat", sau chiar "primeste aceasta brosura pt ca daca nu distribui 100 de brosuri pe zi, atunci nu voi avea ce sa mananc diseara nici eu nici copilul meu, plus ma va bate seful meu", desi pe brosurile astea luate din compasiune probabil ca le voi arunca la primul cos de gunoi,
d) as tinde sa ezit in mod considerabil de a primi o brosura de la un om care m-ar speria la nivel de soc bizar ca in exemplul cu tanti de mai sus pt ca mi se pare cu adevarat bizar + socant, nu e doar o simpla flatare obisnuita, sa-ti spuna cineva ca ochii tai sau ai mei seamana cu ai Madonnei sau ai profetului Mahomet, etc, ca totusi astea sunt personaje ierahic superioare religioase, e aproape de nivel de blasfemie sa spui cuiva asa ceva, deci nu e ceva normal nici chiar in cadrul unei persoane chiar credincioase sa spuna asa ceva unui om pe strada
d) nu as primi mai niciodata nici o brosura de la cineva care ma flateaza, chiar si daca imi spune ceva posibil partial adevarat, de ex, "primeste aceasta brosura cadou de la mine pt ca ai niste ochi superb, plus o alura generala ca a lui Alan Cumming cand avea 28 de ani in show-ul Cabaret de pe Broadway, si chiar meriti sa primesti aceasta brosura"...desi, daca acea persoana care imi spune aceste lucruri e si ff sexy, atunci se va aplica punctul a) !
P.S. Uite-l pe Alan Cumming intr-o reclama mai recenta (la 43 de ani !!!!) pt un parfum lansat de el,
http://www.youtube.com/watch?v=nmdJEjJxYOY
Eu cand ma plictisesc fac puzzle!:) E ca si cum mi-as spala creierii singura.Stau ore intregi cautand piese care sa se potriveasca, le intorc pe toate partile, ma uit la ele pana ma dor ochii si ceafa tot stand aplecata.Si n-am timp sa ma gandesc la nimic, sunt concentrata pe model!Cred ca sunt putin defecta...:)
Nu, cred ca e total OK, am citit chiar si indemnuri la tricotat sau crosetat sau gherghef (chiar pt barbati !) impotriva acestor stari. Numai ca efectiv eu nu am afinitate pt chestiile astea ff migaloase de detaliu, plus in mod real eu ma plictisesc ffff extraordinar de rar, nici acum nu pot sa-mi aduc aminte cand a fost ultima oara cand m-am simtit asa, dar acum la mine cred ca e legat si de viroza asta, desi nu ma simt asa de fiecare data cand racesc, cred ca a fost o combinatie real psihosomatica, de stress + viroza.
E misto serialul. Astia de la HBO le fac din ce in ce mai bune.
Imi pare rau ca esti bolnav. Eu stiu ca si modafen e bun. Cand eram racit tinea relativ bine. Iar la febra mare eu iau algocalmin fiole. Eu acum iau raceli foarte des din motiv de sistem imun lovit in amor propriu, dar inainte, cand eram mai rezistent, ma tratam cu ce am scris mai sus.
E OK, ma simt deja ceva mai bine ca nu am mai facut febra azi decat dimineata, dar pe parcursul zilei a fost mai bine, desi am inca o stare asa iritabila + muscular vlaguita, dar nici nu am baut indeajuns de multe lichide si cred ca sunt usor deshidratat, dar maine o sa-mi fac si supa, (ca ceai chiar ca nu am chef), si sper ca macar pana duminica sa fie OK, ca sa ma stradui sa termin curatenia de Craciun, pe care am lasat-o iar pe ultima clipa...dar acum am avut 2 scuze bune, cum scriam si pe blogul lui Vienela: sunt racit + poate vine maine sfarsitul lumii si nu mai e nevoie de nici o ordine si curatenie !
sper ca deja te simti cu mult mai bine...
in cazuri din astea supa de pui este infailibila...
iti las aici reteta mea de supa in cazul in care vrei sa incerci altceva decat iti faci tu de obicei :)
http://pandhoraa.blogspot.ro/2012/10/ce-mancam-sa-ne-incalzim.html
Multumesc ! Culmea e ca, total din intamplare, chiar si am in casa ingredientele necesare, in afara de cuisoare si pastarnac, (care, ultimul, nici nu sunt sigur daca exista in Norvegia !). Acea supa arata asa de bine in poza aia, ca numai si daca ma uit la ea, parca incep deja sa ma simt mai bine !
Nu m-am speriat deloc. Era o doamna simpatica, in varsta, imbracata decent, vorbea fluent si avea un zambet cuceritor. Trecea pe la poarta mamei mele, unde eu vorbeam cu o vecina, s-a oprit si mi-a oferit cartea. Abia dupa ce am primit-o si am ascultat-o vorbind mi-a spus de privire. :))
Culmea e ca atunci cand am citit comentariul, chiar am stat o clipa sa incerc sa imi dau seama daca eu am cumva o posibila imagine in minte despre cum cred eu ca ar fi putut arata ochii Madonnei, si efectiv nu am reusit, desi am vazut din cand in cand destule icoane si tablouri, statui, ilustratii, filme, etc, in care ea este reprezentata in multe ipostaze...mi-a trecut prin cap ca e chiar posibil ca eu personal sa nu fi indraznit chiar niciodata sa imi inchipui in gandul meu ochii ei, spre deosebire de ochii lui Iisus Christos, in legatura cu care chiar ca nu as putea sti culoarea, insa mi-am facut o idee, (de nivel de fantezie desigur), de genul de privire pe care putea sa o aiba el, probabil oarecum calma, in general calda, dar si deosebit de patrunzatoare, aproape de nivel hipnotizator, daca se uita atent la ceva sau la cineva, desi nu imi pot inchipui privirea lui in momentele de contemplatie sau posibila conversatie cu D-zeu.
Send en kommentar