Scriu acest articol acum din mai multe motive:
1. M-a inspirat bloggerul Razvan Himself cu ocazia concursului recent lansat de el despre care am scris deja in articolul precedent cu Leapsa egoista.
2. Am inca ezitari de a incepe articolul sau seria de articole despre subiectul mult mai dificil, (mai ales ca nici nu prea am de unde sa pot prelua sau macar combate idei mai larg raspandite in legatura cu care as dori sa comentez), al relatiei baietilor cu virginitatea lor, inclusiv ce reprezinta ea pt ei, plus posibile intrebari despre ce o insemna ea, (cea a baietilor), oare pt fete sau femei, desi la un moment dat stiu ca ma voi apuca sa scriu si despre asta, mai ales ca mi-a adus aminte de asta chiar recent si bloggerul Ioana K-man.
3. Incepusem deja un articol despre relatia mea personala cu voyeurismul, din cauza unei experiente relativ recente neasteptate oarecum similare cu una despre care a scris odata mai de mult o serie de articole si bloggerul Intuneric, insa nu am terminat acel articol si nici nu prea am chef de el in clipa asta, pt ca eu, in esenta, nu prea sunt inclinat voyeuristic.
4. Nu mai resimt sentimentul sacaitor de plictiseala despre care incepusem o serie de articole mai inainte, si care fusese asociat cu perioada de incubatie si de declansare a unei viroze de-a dreptul neplacute, si, desi in acest moment nu mai am febra insa a inceput sa-mi curga nasul, insa oricum ne mai simtindu-ma plictisit, nu mai am nici chef sa continui acea serie de articole.
5. Ma aflu inca sub impresia unei imagini deosebit de minunate vazuta cu ocazia unui promo pt expozitiile de opere de arta reprezentand nuduri masculine organizate in aceast sezon de toamna-iarna de Muzeul de Arta Lentos din Linz si de Muzeul Leopold din Viena, (care vor dura pana la mijlocul lui februarie, cea din Linz, si inceputul lui martie, cea din Viena), mai ales ca acea imagine chiar mi s-a parut ca reprezinta in mod deosebit de apropiat relatia mea personala erotica cu micul print, care nu are decat cum sa continue sa ma bulverseze, si, tocmai de aia nu am chef sa ma gandesc la un subiect legat de barbati goi, ci sa ma refugiez in mod mult mai facil in subiectul despre femei goale, mai ales ca in mod real femeile goale (adica dezbracate) au fost si continua sa fie prezentate si discutate in arta si mass-media mult mai frecvent.
Din punctul meu personal de vedere, eu am ajuns la concluzia ca, daca se pare ca populatia generala austriaca contemporana s-a simtit oarecum amenintata si agresata de expozitiile cu barbati goi, de partea mea recunoscut minoritara si in general (fara typo) aeriana (adica visatoare) dar totodata si partial culturala romaneasca amestecata cu o gramada de alte culturi sau subculturi carora le-am fost si/sau sunt apartenent sau macar tributar, eu pot declara fara prea mare dubiu ca ma simt speriat si chiar usor agresat de femeile goale, desi uneori mi-e cam mila de ele, mai ales daca le vad in destule imagini aparent suferinde, fie de anorexie, sau alte posibile maladii care pot duce la casexie, fie de cine stie ce tulburari de somn cu cosmare, fie chiar si partial genital dezvelite in chinurile reale ale unei nasteri in diverse documentare TV. (Sunt inca in dubiu in legatura cu parerea mea despre sanii goi din timpul unei alaptari documentare, pt ca pe de o parte ma bucur si ma linistesc ca un bebelus primeste hrana, pe de alta ma gandesc ca poate e posibil ca acea femeie sa simta o usoara durere pe undeva pe acolo, sau o fi obosita sau ingrijorata...efectiv habar nu am.) Ma pot considera, in plus, probabil pe drept un magar sau un porc atunci cand voi spune ca am impresia chiar destul de distincta ca prefer o anumita artificialitate, inclusiv silicoane si diverse machiaje, fotoshopari, sau chiar trucaje de reviste si filme porno cu femei goale, pt ca cu cat e mai evidenta aceasta artificializare, cu atat ma linistesc ca e vorba doar de niste manechine sau papusi pt joaca si reclame, si nu e vorba chiar de femei reale.
In plus, ca un posibil porc si mai mare, pot sa spun ca eu am vazut o data, desi mai mult din greseala si totala intamplare, cand aveam eu cam 16 ani, o fata tanara reala de vreo 13 ani total dezbracata uitandu-se intr-o oglinda, si am crezut in acea clipa cu adevarat miraculoasa ca am vazut un inger trimis de D-zeu ca sa imi readuca aminte ca, macar pe motive de recunostinta fata de divinitate, trebuie sa redevin credincios si sa nu mai fiu agnostic, si chiar am vrut sa o ating, si, daca ar fi fost posibil, chiar sa simt corpul ei alaturi de al meu macar o clipa, desi jur ca nu m-am gandit chiar in imagini concrete la o dorinta concreta de posibila penetrare sexuala, dar pot sa zic ca am impresia ca mi s-a sculat, desi pe moment nici nu stiu daca am remarcat asta, ci abia dupa ce am luat-o la goana de acolo, si culmea e ca, desi desigur ca m-am simtit stanjenit, nici nu m-am simtit prea super-anxios sau vinovat, nici fata de ea, nici fata de mine, nici fata de comunitatea gay caruia incepusem deja sa-i dau tarcoale cu cel putin 2 ani inainte cu deosebit romantism chiar autentic inflacarat in plus fata de erectii destul de frecvente, si la 16 ani deja eram pe cale de a nu ma mai simti chiar atat de super-anxios sau vinovat din cauza asta.
Daca momentul ala nu a fost un fel de traznet destul de clar biologic efectiv trimis direct de la D-zeu plus/minus mama Natura catre mine, nu stiu cum altfel poate arata vreun traznet al lui Zeus, nu atat de pedeapsa, cat de avertisment ca am si eu, ca om, o menire pe lume, macar aceea de a-mi reproduce specia, daca nu sunt in stare de altceva. Desigur, eu fiind totusi pro-rationalitate plus oarecum critic-sceptic advers la diverse fenomene naturale sau supranaturale de avertisment cu scop educativ si/sau de reclame, nu am dat curs imediat acelui traznet, si, in stilul meu caracteristic fata de diverse avertizari si/sau reclame mai mult sau mai putin educative, dar si fata de probleme filozofice mai complexe, sau chiar probleme mai simple de zi de zi, am tergiversat si am amanat studierea reflectiva si deliberativa a problemei menirii mele pe aceasta lume, insa la scurt timp dupa aceea chiar m-am indragostit romantic + erotic prima oara la nivel mai complex adolescentin de d r, de sex cat se poate de clar masculin si de-o varsta cu mine, si m-am decis mai clar ca am intr-adevar motive de a redeveni credincios in D-zeu, (desi, in mod deja previzibil, si exprimandu-ma cat mai concret si de loc figurat, am amanat decizia afilierii mele oficiale fie cu religia crestina catolica fie cu cea iudaica reformata), asa ca intr-un fel viata mea si-a urmat cursul.
Ulterior chiar m-am decis sa raman credincios decat sa tot oscilez intre pozitia agnostica si cea credincioasa in functie de daca eram indragostit sau nu, (ca sa nu mai depun atat efort), si sunt aproape singur ca timpul, care le rezolva pe toate, ma va ajuta si pe mine sa rezolv la un moment dat si chestiunea mai dificila a menirii mele personale pe aceasta lume, (desi nu sunt prea sigur daca ma va ajuta sa ma decid vreodata daca sa ma afiliez oficial denominatiei religioase crestine catolice sau celei iudaice reformate, deoarece pt asa ceva, eu fiind fost botezat crestin ortodox fara a fi fost intrebat la acea vreme despre parerea mea personala, va trebui sa fac o cerere expres in acest sens, ba chiar sa studiez si sa dau un fel de examen, si daca e nevoie de participarea mea intr-o procedura atat de complicata, e chiar probabil sa dureze chiar foarte mult timp pana sa ma decid eu personal sa implementez asa ceva...desi pot sa spun ca progresez oarecum in acest sens, deoarece am deja un link despre iudaism in blogroll, si recent l-am adaugat si pe Papa Benedict al XVI-lea in lista celor pe care ii urmaresc pe Twitter).
In concluzie as putea spune ca si pt mine nudul feminin are pe undeva cumva o dimensiune oarecum mistic-spirituala, desi din punct de vedere romantic si erotic mai concret continui sa fiu atras preferential de nudurile masculine, (genital si corporal mature). Si nu ma consider bisexual, efectiv nu sunt atras nici in aceeasi masura, nici cu aceeasi frecventa de femei, chiar si relativ tinere, cat sunt atras de barbatii intre varste de 17 si chiar peste 57 de ani, (desi, ma rog, cel mai mult de aia intre 22 si 28 de ani, ca daca ma gandesc cum eram si aratam eu, de ex, la 17 ani, sau chiar la 19, ma apuca mai curand mila, si ceva mai rar de aia de peste 57 de ani, daca nu sunt cumva dl Clint Eastwood sau dl Danny DeVito, si inca cativa, relativ totusi mai putini, si din ce in ce mai putini pe masura ce inainteaza in varsta...de altfel, am impresia ca in cadrul grupei persoanelor care au deja peste 67 de ani, e chiar posibil sa fiu atras atat romantic cat si erotic de un nr aproape egal de femei cu nr de barbati...).
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Tin sa precizez cat mai clar si serios ca sunt CONVINS ca o persoana de 13 sau 14 ani, chiar si 15 ani, mai ales in conditiile reale ale zilelor noastre, fie ca e fata sau baiat, chiar si relativ matur genital-reproductiv dezvoltat(a), NU are capacitate reala de a consimti la relatii sexuale si mai ales la consecintele reale ale acestor relatii sexuale in zilele noastre, asa ca desigur ca, fiind mai toti oameni rationali, indiferent de orientarea noastra sexuala, si indiferent de daca suntem credinciosi, agnostici, sau atei, NU vom cauta niciodata sa initiem relatii sexuale cu absolut nici o persoana care nu poate consimti cat se poate de clar, autonom, relativ matur, si real informat si educat, la acest fel de relatii sexuale si la consecintele acestor relatii sexuale asupra corpului si sufletului lor, si in acelasi timp trebuie ca si noi, la randul nostru, chiar daca am trecut de 15 ani, sa fim cat putem noi de siguri ca posedam aceeasi capacitate reala de consimtamant autonom si educat informat inainte de a ne decide sa intretinem relatii sexuale cu alta persoana, fie ca ea initiaza, fie ca ea doar consimte la asa ceva. Eu chiar as sustine politic ridicarea varstei de consimtamant de la 15 ani la 16 ani pt Romania, cunoscand si nivelul calitativ relativ scazut al informarii si educatiei sexuale din Romania, desi stiu ca logistic asta ar ingreuna deosebit de mult indatoririle reale cu care se lupta Min Justitiei in clipa asta.
4 kommentarer:
sarbatori fericite alaturi de cei dragi, sanatate, vise împlinite, pace în suflet, dragoste si armonie! Un Craciun plin cu bucurii!
Multumesc.
Imi place mult felul educativ in care ai incheiat acest articol. Felicitari!
Din experienta proprie iti spun ca o mama care isi alapteaza copilul simte o imensa usurare fizica in acele clipe. La asta se adauga bucuria de a-si hrani copilasul, de a-l simti alaturi, ca pe o continuare a propriului trup. Este o senzatie unica.
Multumesc, atat pt apreciere, cat si pt detaliile legate de alaptare, despre care chiar ca nu aveam de unde sa stiu decat asa din mass-media, pt ca eu nu am fost alaptat, (din motive de ca efectiv nu stiam/nu puteam sa sug fiind fost destul de prematur), ca altfel poate ca as fi intrebat-o pe mama, ca ea precis mi-ar fi spus, pt ca ea e obisnuita sa-i pun tot felul de intrebari, chiar si oarecum intime, mai ales daca apar si eu pe acolo in acea posibila poveste ! Cred ca am batut-o la cap deja de 1000000 de ori, la diferite varste, sa-mi descrie toate detaliile legate de nasterea mea, desi desigur mereu mi-a raspuns adecvat varstei.
Send en kommentar