Mircea Vladut, meditatorul meu curent la materiile educatie fizica si studii sociale, (care includ, printre altele, si elemente de geografie), cu adevarat sadic din fire, ma pune aproape in continuu, cu ideile lui, la exercitii de antrenament intelectual ! In general, observ ca ma indeamna sa fac diverse clasificari in mintea mea, si inca din alea sociologice complicate, sau, mai rau, masuratori de geolocatie pentru pluta mea, cand eu, de fapt, as mult prefera sa mai stau inca un pic in deriva, insa, in mod previzibil, cazand in default-ul profesional masochist al nevoii de a ma simti silitor-constiincios, ca la 6-8 ani la scoala, ma simt obligat sa-mi fac temele inainte de a ma putea si eu relaxa, lenes, cu jucaria mea preferata, GI Joe.
(Blegoo, prin comparatie, e un meditator MULT mai indulgent, care nu numai ca imi da mai rar teme de facut, dar si, deoarece materia la care ma mediteaza el este matematica economica cu elemente interdisciplinare de home economics, imi ingaduie, in mod total adecvat contemporan pertinent profesionist, si un grad de creativitate artistica la formularea diverselor noi teorii economice. De_ce ma mediteaza subtil-rafinat, dar eficace, la materia tehnologia si rezistenta materialelor, iar Diacritica, evident, in mod super-expert din toate punctele importante de vedere, la gramatica. Mai am si alti meditatori, de care inca am nevoie, ca sa trec si eu odata examenul de treapta dintre etapa adolescentei la cea a adultului tanar la urmatoarea incercare programata in cadrul liceului meu industrial in vara anului 2012, insa chiulesc si eu cat si cand pot, plus ca mi-e teama ca daca ii listez pe toti pe nume, o sa-si aduca aminte de mine, si o sa mai imi dea si ei inca prea multe alte teme de facut !
Ce bine ca, eu, planificand, prudent, cf. recentelor initiative de a reduce liceul la 3 ani, mi-am programat deja inca de mult Bac-ul pentru anul 2015, si inca in sesiunea de toamna, care sper sa fie mai usoara, plus ca imi poate oferi si o intreaga vara pentru relaxare si pregatiri necesar anterioare, care trebuie sa includa neaparat si studierea legislatiei internationale referitoare la protectia muncii, plus obtinerea de la medic a unui certificat constatator de deficite de invatare care sa imi ofere posibilitatea de a primi mai mult timp pentru a raspunde la diversele intrebari din timpul acelui examen ff dificil, poate chiar si a unei retete de succes de tip ice/speed, cine stie ?!)
Inapoi la subiect, eu personal nu prea am avut pana acum interes deosebit de a studia stiinta managementului, neaspirand vreodata la o asemenea functie de mare raspundere administrativa cu adevarat stresanta in zilele noastre, si fiind totodata cat se poate de realist constient ca nu am capacitatile intelectuale si talentul/dexteritatea de tip artistic necesare pentru a functiona cat de cat competent intr-o astfel de functie, desi, poate ca, tinand cont de faptul ca am anumite trasaturi de personalitate mai accentuate in mod patologic, as putea fi, cf. Manfred FR Kets de Vries, la un moment dat considerat un posibil candidat si pentru o astfel de functie, mai ales in cadrul unei societati deja anticipate pe viitor, ca trend regional european, (cf. poate chiar planurilor ultra secrete insa totodata transparente si democratice, prin folosirea principiului egalizarii de sanse de tip affirmative action, ale companiei Putin-Benelux, fondata in 1917 in estul adesea clasic eronat estimat mai sarac material insa mai bogat spiritual, pe baza furtului comun a unora din idealurile de la 1789 din vestul la fel de clasic si de eronat estimat mai bogat material insa mai sarac spiritual), de a deveni din ce in ce mai birocratica, deci in mare reala nevoie de cat mai multi angajati manageri pentru diversii angajati functionari necesari sustinerii functionarii cat mai optime a structurilor birocratice in plina extindere si dezvoltare.
Dar acum, aici, in pozitia mea curenta de functionar in Scandinavia, nu am avut cum sa nu observ ca am totusi destui manageri in jurul meu, desi, ca sa observ asta, eu, fiind mai neatent din fire, din cauza ADHD-ului si a deficitului meu congenital central de receptie lingvistica, plus a fenomenului mai recent de ingustare a campului meu vizual datorita indragostirii de Hector, deci, in general distrat fata de lumea mea imediat inconjuratoare, a trebuit sa fiu chiar atentionat direct, in timpul unei sedinte de autocritica planificata expres pentru mine, de catre sefii mei cei mare, boss-ul-manager si seful de personal de la cadre, ca acestia chiar exista si ca trebuie sa fie neaparat bagati in seama, deci am primit indicatii directe, clare, precise, intotdeauna utile si binevenite, din punctul meu de vedere, despre cum as putea sa ma straduiesc in mod concret sa invat cum sa comunic cat mai des cu ei, astfel incat sa nu le ranesc sentimentele !
Eu, in general aspirand sa fiu etic si profesional milos din fire, mai ales intr-un loc de munca de care tin cu dintii deoarece si-au pus la bataie destui de multi oameni seriosi si bine intentionati onoarea, plus bani, pentru ca sa-l obtin tocmai eu, nu doresc sa ranesc sentimentele nimanui, asa ca m-am pus imediat pe numarat si identificat managerii mei directi din jurul meu, astfel incat sa nu cumva sa uit sa intru in vorba cu ei si sa le cer parerea, ba chiar, daca e cazul, si, daca mai am si energie, sa incerc in mod activ, sa le ofer si terapia de suport necesara, astfel incat sa le fac munca cat mai lina si mai usoara, deoarece asta este, evident, in interesul meu personal, cat, IMHO, poate si in interesul clientilor corporatiei noastre...desi, in mod destul de ciudat inca pentru mine, desi poate explicabil din punct de vedere teoretic multidisciplinar, zicala "clientul nostru, stapanul nostru" nu mi se pare ca este prea larg cunoscuta in Scandinavia contemporana, aici grija fata de bunastarea angajatilor functionari parand sa fie principiul de baza calauzitor, ceea ce mie nu are cum sa imi displaca, insa totusi, ma face sa ma simt cam vinovat, deoarece mie, dupa cum am zis, mai masochist din fire, imi cam place, recunosc si asta, sa ma chinui...macar asa un pic, in pauza de masa, daca nu e chiar fezabil, din punct de vedere al economiei locale comuniste de piata, in timpul orelor dedicate sarcinilor de serviciu.
La prima numarare credeam ca sunt cam 6, (plus daca ii numaram si pe cei doi mari mentionati mai sus, plus secretarii lor personali, dintre care unul, cel al boss-ului-manager, fiind oficial numit si existent formal ca persoana specifica in acea functie, iar celalalt, cel al sefului de personal, existand doar functional, si diferite persoane ocupand aceasta pozitie, in ture, deci 10), la o a doua, mai atenta, am remarcat ca sunt chiar 12, fiecare, cu raspunderea lui, insa totodata functionand colectiv si colaborativ in mod destul de rafinat profesionist si competent. Deja situatia devenise destul de complicat de imaginat pentru mine, care sunt obisnuit sa numar doar pana la 4 in diverse limbi straine, insa m-am decis sa o iau temporar ca atare pana una alta, si sa nu incep sa o compar cu alte posibile structuri birocratice existente de-a lungul istoriei, astfel incat sa nu imi fac cumva prejudecati de valoare superficiale eronate.
Adevarul e ca pana si boss-ul-manager mi-a zis odata ceva posibil incurajator de genul, "asta cam asa e, ca la noi la nimeni", insa totusi a parut sincer mandru zicand asta, si, deoarece stilul scandinav mi se pare inca un adevarat un efort de virtuozitate constiincios-constient-altruista, nu am indraznit sa-l dezamagesc, plus ca nici eu nu sunt chiar atat de inconstient ca sa indraznesc sa intristez sau sa creez vreodata vreun discomfort vreunui boss-manager.
Impresionat, totusi, de complexitatea acestei structuri functionale, pe care am numit-o "in fagure de miere", (deoarece musuroi de furnici precis nu e), m-am decis sa o iau de la baza, in sensul "back to basics", si sa incep sa studiez, ca sa stiu macar eu, pentru mine, despre ce e vorba, si ca sa imi definesc macar conceptele de baza pe care le voi folosi ulterior in acest tratat, (pe care il doresc cat se poate de serios si potential si util si studentilor mai saraci sau fara pile, care nu au sansa sa studieze la universitati de management reputabile din lume), incepand evident cu resursa mea informativa preferata, wikipedia, ce insemna de fapt un manager, ce este managementul, si care pot fi diferitele roluri ale diferitilor manageri in diversele industrii curent existente in economie.
De la inceput, mie personal mi-a sarit in ochi faptul ca exista nuante culturale diferite importante intre definitiile managementului, cat si a potentialelor functii si atributii de serviciu ale diferitilor manageri, si ca acestea nu depind doar de tipul de industrie in care activeaza ei, ci chiar si de locatia lor geografica de origine, formare, si actiune profesionala, drept care nu a fost prea greu sa imi inchipui o posibila clasificare dupa latitudine !
Ingen kommentarer:
Send en kommentar