Azi noapte l-am visat pe Erik. De obicei il visez cand sunt ingrijorat in legatura cu competentele mele...ceea ce imi spune ca degeaba ma laud ca am ajuns sa functionez ba ca la 12 ani la serviciu, ba ca la 16 off serviciu, cand eu, de fapt, in sufletul meu, tot de 8 ani am ramas, atunci cand a trebuit sa plece prima oara tata pe termen mai lung in strainatate, si eu tocmai incepusem sa ma ingrijorez si in legatura cu competenta mea scolara, si in legatura cu cea de a-mi face prieteni adecvati, amandoua, desigur, cel mai important de dovedit fata de mama, controlorul meu expert principal de calitate.
In momentul actual sunt ingrijorat in legatura cu abilitatea mea de a-mi "struni" cat de cat relatia cu Hector. Pana acum nu le povestisem parintilor mei despre el, ci numai prietenei mele cele mai bune, cea care e mai mereu peste mari si tari de mine, inca de cand ea tocmai era pe cale sa implineasca 9 ani reali si eu 12, dar cu care continui sa comunic regulat fie la telefon, inclusiv sms, fie prin skype sau e-mail.
Ea, ca de obicei, din prima, mi-a spus ceea ce eu de fapt si intuisem deja, ca e "nice" ca am si eu un "crush" macar fata de cineva care intr-adevar merita, dar ca, bineinteles, NU e cel cu care imi voi face eu relatia dorita de lunga durata. Efectiv, NU pot sa-mi dau seama cum de le nimereste asa de "la fix", in mod constant, dovedit reconfirmat de multiple ori, numai din 2-3 intrebari despre cum l-am cunoscut si ce meserie are eventualul meu interes romantic, si din ascultatul tonului vocii mele sau cuvintelor pe care le folosesc cand ii povestesc despre tipul respectiv...insa are de fiecare dreptate la un nivel de acuratete care ma sperie si pe mine, care chiar am studii formale si chiar si lucrez profesional in domeniul mai larg al predictiilor de functionalitate si al solutiilor de optimizare...ma rog, desi ca simplu functionar in serviciul de curatenie si intretinere, nu chiar pentru cel de analiza directa.
Si tot ca de obicei, am implorat-o sa-mi dea si mie voie macar acum, cand a zis despre Hector ca totusi "merita", sa mai incerc sa lungesc macar inca vreo 6 luni, preferabil 12, fericirea si linistea de nedescris pe care o resimt cand se uita Hector la mine cu privirile lui oferitoare de smack de culoare albastru cian, (nuanta light sea green), inainte sa incep sa ma duc regulat la Narcotics Anonymous. Si ea a zis ca e, desigur, doar treaba mea ce fac, ea doar si-a facut datoria sa-mi spuna, ca doar e prietena mea si ii pasa ce se intampla cu mine. Asa ca a trebuit efectiv, atunci cand ma confesasem ei pentru prima oara, sa incerc in mod activ sa schimb subiectul ca sa nu mai simt senzatiile neplacute de tip soc electric de intensitatea intalnirii cu un peste electric din regiunea temporala si precordiala, care imi apar mie cand mi se reconfirma la nivel expert niste presimtiri nefaste, si am inceput s-o intreb despre niste muzee de arta.
Dar alaltaieri au aflat si parintii mei despre Hector, deoarece nu stiu cum s-a intamplat ca m-a sunat tata tocmai cand el ma intreba daca imi doresc s-o coteasca mai la stanga sau mai la dreapta, in timp ce ne jucam de-a soferul de taxi si clientul, (varianta b, cea in care clientul sta pe bancheta din spate), si i-a auzit vocea in timp ce eu ii dadeam, constiincios si simtindu-ma totusi obligat, lui tata, intr-o activitate destul de neobisnuita pentru mine de incercare de multitasking, raportul despre starea vremii si ultimele cotatii de la bursa, incercand, inevitabil distrat, sa ma uit si pe geam si in ziar, de acolo de unde eram, pe bancheta din spate.
Tata, intotdeauna politicos, a zis ca este OK daca il sun cu aceste informatii si mai tarziu, cand sunt mai putin ocupat, dar, bineinteles ca nu a rezistat sa nu ma barfeasca lui mama, asa ca ieri, a trebuit sa raspund la cele 50 de intrebari intotdeauna necesare din punctul ei de vedere, ea fiind o experta chiar oficiala de finante, contabilitate, trezorerie, si analiza predictiva economica, nu doar talentata nativ, ca prietena mea. Problema cu mama e ca numai ff rar imi ofera concluziile analizei, si numai dupa ce ma intreaba daca e o situatie de tip "serios". Dar eu efectiv nu stiu mai niciodata ff bine daca e, sau trebuie, sau e etic sa devina o situatie de tip "serios", asa ca nu am beneficiat prea des de analize predictive posibil utile de la mama.
Iar tata a invatat de pe CNN mai de mult ca e bine ca parintii sa zica mereu copilului semi-adult, in legatura cu orice decizii posibil importante legate de viata personala romantica, ca "sunt alaturi de tine orice te-ai decide sa faci", si nu imi ofera sfaturi serioase de supra-expert real credibil cu studii universitare economice si postuniversitare juridice internationale decat daca e vorba de decizii de cariera, sau de cumparat vreun bun material deosebit de costisitor, de exemplu o masina, sau o casa, si chiar si atunci numai daca il intreb direct. Atunci cand ii cer direct sfatul, incearca sa-mi raspunda cu cea mai mare placere si bunavointa, si, totodata, in mod cat se poate de etic, o invita si pe mama la discutia respectiva, si ii cere parerea in mod activ, la fiecare faza a discutiei, asa ca pana la urma, de multe ori, acest fel de discutii in familie se transforma intr-o adevarata conferinta de opinii si dezbateri de experti "pro" si "contra" intre el si mama, si eu stau si ma uit la ei ca la TV...dar nu pot sa zic ca nu imi place, sau ca nu imi este util.
Asa ca normal, acum am ingrijorari in legatura cu competenta mea in legatura cu relatia mea cu Hector, acest taran modern norvegian cu un talent deosebit de rafinat diplomatic in relatiile de comunicare cu strainii, chiar deasupra mediei norvegiene, apropiindu-se chiar de nivelul suedez, caruia ii si place inca sa citeasca si carti adevarate...deci de aia l-am visat eu pe Erik, idiotul din cauza caruia a trebuit eu sa ma decid in sfarsit sa depun efortul extraordinar de un nivel total necaracteristic mie de a-mi face bagajul ca sa plec in expeditie tocmai prin Marea Nordului si printre paganii de pe coasta ei de vest.
Rudolph Aspirant
25.noiembrie.2011
07:59, Insulele Faroe
5 kommentarer:
ati fi deacord cu un schimb de link? am facut perimul pas luadu-va in blogroll
Eu nu am avut pe cine sa intreb, cam intotdeauna am decis singura.
Acum o mai intreb pe sora mea, dar numai daca am nevoie sa ma sprijine. Altfel, e doar informare. Ea, de regula, este de acord cu orice :))
Da' e fai asa cum povestesti despre sfatul cu parintii.
*fain
@ B. Marius: multumesc pentru anexare, sunt chiar ff flatat/tentat de a adauga si eu blogul tau, (e OK, sper, sa nu zicem "dvs.", in Norvegia acesta fiind rezervat doar pt. MS Regele Harald V, si si atunci numai in ocazii si conditii speciale), intr-unul din blogroll-urile blogurilor mele, mai ales ca am citit cateva din comentariile de pe blogul tau si chiar mi se par misto/faine, insa in mod principial eu nu particip la schimb de linkuri.
Am explicat un pic de ce si unei alt bloger care imi propunea acelasi lucru, sub postul intitulat "Tranzitie".
Aceasta nu inseamna ca nu am sa imi permit sa vizitez, din cand in cand, si blogul tau, daca imi permiti, si poate, chiar, sa indraznesc sa comentez, (eu facandu-le in acest moment chestia asta si altor blogeri care nu apar momentan in blogroll-urile mele).
@ Cleo: si eu, cand eram mai mic, fantazam ca, daca as fi avut o sora sau un frate, (ceea ce-mi doream ff mult, probabil mai mult pt. ca sa am si eu pe cine sa chinui, daca sunt momentan suparat, sau cu cine sa ma joc asa fara sa depun prea mult efort, dar nu a vrut mama, desi am rugat-o de cateva ori), le-as fi cerut si, mai ales, le-as si fi oferit sfaturi, sau, preferabil, indicatii sau chiar ordine !
Intr-adevar, cred ca am fost norocos in legatura cu prietena mea, mai ales ca eu nu am prea avut nici talentul, nici ocazia sa imi fac prea multi prieteni adevarati, din diverse motive, in principal, probabil, lenea de a depune efortul de a intretine o relatie, si poate, un pic si faptul ca mama se uita destul de atent la cei/cele din anturajul meu, si mie mi-era mereu un pic si cam "frica" de mama, dar mai ales, nu prea indrazneam sa iau vreo decizie de teama ca nu cumva sa se "supere" pe mine, (desi asta chiar ca era oarecum irational, ca, in mod real nu s-a suparat niciodata pe mine, doar ca m-a cam "chinuit" in legatura cu temele scolare, imi rupea foaia si ma punea s-o iau de la capat, atunci in clasele primare, daca nu i se parea tema adecvata fie ca forma fie ca fond, cam in aceeasi perioada cand si incepi sa-ti faci prieteni), si, de altfel a avut si perfecta dreptate sa o faca, deoarece eu chiar in mod real fac parte din aceia care invata mai eficient de frica conditionata de pedeapsa decat altfel !
Dar mama mea si mama ei au fost prietene bune asa ca ea a trecut de controlul de securitate si a primit "clearance" de acces la mine ! Si ea e copil unic, insa are o capacitate efectiv, cred, nativa, mult mai buna decat mine de a "citi" oamenii, e chiar, am impresia, si mult mai putin naiva si mai harnica, intr-un fel, fata de ea insasi decat mine, ea reusind, de exemplu sa se descurce independent in lume pe mai multe niveluri la o varsta mai mica decat mine, care efectiv am fost intretinut de parinti intr-o oarecare masura chiar pana am plecat recent din Romania.
Send en kommentar