Un vis erotic- rated R

Deoarece mi-am luat cateva zile libere ca sa sarbatoresc in liniste si pace cateva zile nationale, plus ca imi mai ramasesera zile libere din concediul de odihna oficial exagerat de lung la care am acum si eu dreptul, alaturi de toti oamenii muncii norvegieni, care trebuiau luate, deoarece, daca le transferam pe anul viitor, chiar ca nu stiu ce as fi putut face cu ele, am iarasi prea mult timp liber pe care efectiv nu am imaginatia cum sa-l ocup, survenit pe deasupra si dupa o perioada de serviciu ceva mai relaxata decat de obicei din cauza apropierii sarbatorilor de iarna, prin urmare sunt mai stresat decat de obicei de la atata relaxare, iar eu, cand sunt stresat, tind uneori sa am vise erotice.

Acest vis erotic nu a fost insa unul prea obisnuit pentru mine, care daca tin minte ca am visat ceva, e de obicei ceva clar legat de preocuparile mele curente, anxietati sau nazuinte, de obicei f usor descifrabil, in stil infantil. Adica un vis obisnuit pentru mine e ca zbor a la Superman, sau ca observ sau chiar dau indicatii unei persoane, care reprezinta destul de clar o parte din mine care mi se pare mai putin functionala, iar daca, mai rar, e un vis erotic de tip obisnuit, visez ca ma sarut sau, daca chiar sunt norocos si nu ma trezeste ceasul, chiar ca am intercourse cu vreun actor sau vreun model interesant momentan pentru mine.

Insa visul meu de azi noapte a fost chiar un vis de tip adult cu o gramada de elemente simbolice ceva mai greu descifrabile, (sau, oricum, descifrabile cu ceva efort suplimentar), in plus, impartit in mai multe secvente, ca niste adevarate capitole de poveste mai complexa filmata, drept care l-am si tinut minte mai usor, si inca ma gandesc acum la el. Oricum, strea de spirit pe care am avut-o atat in timpul visului, cat si cand m-am sculat, a fost una pe care o am de obicei cand ma uit la un film mai complicat in sens abstract, un film, de exemplu, posibil regizat de dl. Ingmar Bergman, sau chiar poate dl. David Lynch.

Spre deosebire de filmele d-lui Bergman care ma deprima ingrozitor, si uneori chiar imi trezesc senzatii de dorinte si fantezii de misionarism, de "salvator" atat pentru personajele sale cat si pentru actorii pe care i-a regizat, (mai putin dl. Max von Sydow, care mie personal mi se pare in stare sa se apere singur), fata de care mie personal mi se pare ca el, dl. Bergman,  s-a comportat destul de sadic, si, spre deosebire de filmele d-lui Lynch, care ma confuzeaza sau uneori chiar ma sperie de-a dreptul, facandu-ma chiar uneori sa incep sa ma ingrijorez personal despre starea de sanatate atat a regizorului, cat si despre posibilul stres pe care ar fi putut sa le indure actorii real regizati de el, caci despre personajele in sine de obicei nu pot sa dezvolt nici un fel de empatie, deoarece sunt, majoritatea, total fantastic-inventate de imaginatia d-lui Lynch, ca niste creaturi fantastice legendare de tip inorogi sau grifoni, desi pana la urma, de obicei, in cazul d-lui Lynch, eu reusesc sa imi cam dau seama ca el e destul de competent majoritatea timpului, adica stie bine unde si in ce timp se afla, stie diferenta dintre bine si rau, si e in stare si de premeditare, si doar a facut expres, in sens "mischievous", ca un adevarat trickster ce probabil ca e, sa imi joace unele feste, drept care de obicei reusesc sa ii dau sentinte cat de cat juste si corecte, visul meu de azi noapte, a fost, insa, un vis poate mai curand regizat de dl. Michelangelo Antonioni, care, totusi, parca, e pe undeva mai pe-aproape de "casa" pentru mine, si pe care eu personal, in general, nu neaparat prin consecinta, ci chiar in mod cat am putut de impartial si de obiectiv, l-am considerat cat de cat mai sanatos decat altii, plus destul de uman empatic atat fata de personajele sale, si, am impresia, chiar fata de majoritatea actorilor pe care i-a regizat, cu posibila exceptie intotdeauna posibila a unora constitutional si pre-existent exagerat de vulnerabili la stress !

Deci, in general, am avut o stare de spirit interesata, curioasa in sens de usor suspans, "sa vad ce o sa se mai intample", dar simtindu-ma in acelasi timp in deplina siguranta, de loc anxios, si chiar putand sa ma bucur de contemplarea anumitor detalii de culoare, de scenografie, de joc actoricesc, etc.

Personajul de interes erotic pentru mine din acest vis a fost un personaj care semana destul de bine atat cu dl. Viggo Mortensen, cat si cu Hector, avand trasaturi usor, o idee, mai putin dure decat dl. Mortensen, cat si aerul acela general care imi aminteste mie personal extrordinar de mult de bunicul meu patern cand era tanar, si firea calma si empatica fata de copii si societate a bunicului meu, cat si aerul acela de ghid profesionist competent, care chiar seamana fizic cu ghidul care efectiv a venit sa stea o data de vorba cu mine personal, cand eram mai obosit o data, pe cand aveam vreo 17 ani, si eram chiar, in mod real, mai firav decat acum, (cand nu mai sunt asa de firav, insa sunt, in continuare, ba chiar si mai mult decat atunci, total lipsit de conditie fizica), in Muntii Fagaras, si m-a intrebat daca mi-e bine, si daca nu am nevoie de ceva ajutor la caratul unei parti din incarcatura rucsacului meu urias de culoare gri deschis, cu cadru de culoare gri charcoal, capatat de mine cadou de la tata, care l-a cumparat special pentru mine tocmai din Finlanda, desi de marca este posibil sa fi fost danez, deoarece nu avea design prea ergonomic, (Danemarca, fiind o tara descrisa ca "plata ca o clatita" de catre norvegienii mai obisnuiti cu piscurile montane, care au totusi ceva mai multa experienta atat la urcat pe acest fel de piscuri pietroase si colturoase, cat si, probabil, la design de echipament util in regiuni muntoase).

Nu doresc, desigur, sa las sa se creada ca dl. Viggo Mortensen ar fi cumva lipsit de capacitate de empatie fata de semeni sau fata de personajele pe care le interpreteaza ! Doar ca personajul din visul meu semana la aer usor mai mult cu Hector decat cu el, atata tot ! La statura, l-am apreciat pe personajul din vis, ca fiind cam ca Hector, desi, in vis, el statea asezat pe pamant cand a aparut langa mine, si e mai greu de apreciat asa ceva la cineva care sta in aceasta pozitie. Ochii insa ii avea verzi, nici albastru safir adriatic ca bunicul, nici albastru deschis blue jeans decolorat ca dl. Mortensen si cativa altii, nici cian, (light sea green), enigmatic inca pentru mine, ca Hector, ci verzi usor oliv, ca tata, desi parca o idee mai translucent decat tata. Meseria acestui personaj din vis, care a aparut in partea a 2-a al visului meu in 3 parti, deci nici in introducere, nici in incheiere, ci chiar in cuprins, era tocmai de casting director si asistent regizoral, poate chiar regizor, insa nu stiu sigur deoarece nu am schimbat nici un cuvant in visul meu cu el, nici inainte sa ma observe si sa incepem sa ne sarutam, evident, nici in timpul sarutarilor, nici in timp ce pleca de langa mine catre cine stie ce alte indeletniciri, precis de serviciu in acest scenariu, importante pentru el momentan.

Era imbracat intr-un turtleneck de culoare neagra aproape sigur de melanj lana naturala sau sintetica, gen acryl, cu matase, si, precis, si ceva elastan, desi, mai probabil, cred ca era lana lana, desi nu cred ca era de tip casmir. Nu stiu despre dl. Viggo Mortensen, dar Hector precis ca nu ar purta niciodata asa ceva, nici daca i-as face eu cadou intr-o buna zi un astfel de sweater ! Avea pantaloni de stofa cu o textura ceva mai grunjoasa, aproape de tweed, insa, probabil, tot de un fel de melanj de lana cu ceva polyester, pentru fluiditate, in design, insa, de tip sport, mai apropiat de stilul cargo, deoarece am impresia ca erau pensati in talie, insa fara buzunare ridicole pe picioare. Culoarea, materialul fiind pepit, era cu destul negru si mai putin gri. Poate ca as reusi sa il conving pe Hector sa poarte acest gen de pantaloni o data, mai ales daca as pregati, cu ceva efort, terenul, inainte de a-i face o asemenea sugestie de stil vestimentar.

Purta precis si curea, de culoare brun-roscat inchis, de piele, desigur, de latime exact normal potrivita, si o catarama total neremarcabila, insa functionala, de culoare si textura apropiata de cupru galbui. O curea ca asta chiar i-as putea cumpara lui Hector cadou de Craciun, desi stiu aproape sigur ca nu o va purta niciodata in public, poate doar daca incep sa depun efortul de a-l convinge sa mergem la teatru impreuna, si, in legatura cu asta, poate am ceva sanse, deoarece mai toti locuitorii orasului unde locuiesc sunt mandri de teatrul din acest oras, unde a debutat ca actrita de scena insasi actrita Liv Ullmann, la varsta de numai 17 ani...desi, in legatura cu Hector nu prea pot sa stiu, deoarece el de fapt nici nu s-a nascut aici, ci pe o insula, si, in plus, relatia mea cu el nu a ajuns inca in punctul in care putem discuta despre a merge chiar la teatru impreuna...insa am remarcat ca daca arat vreun interes de tip cultural turistic fata de atractiile din orasul meu, sau dintr-o posibila zona din Norvegia, majoritatea norvegienilor sunt bucurosi sa imi ofere sugestii cat mai detaliate pe unde sa ma duc la plimbare, de obicei, in zone cat mai interesante si autentic atractive din punct de vedere general turistic, si, totodata, cat mai departate posibil de zonele pe care le-ar putea frecventa ei in aceasi perioada de timp sau zi a saptamanii.

Si, totodata, am mai remarcat ca daca ii intreb cumva despre posibile atractii turistice pe cetatenii straini aflati de ceva vreme, chiar la nivel de ani, sau chiar la nivel de generatia a 2-a de imigranti in Norvegia, in marea majoritate a cazurilor, efectiv habar nu au...ceea ce mie personal imi ridica semne destul de mari de intrebare, (desi posibil, ba chiar probabil, oarecum exagerate ca importanta reala in ceea ce priveste intrebarile mai presante sau importante pentru mine personal), despre dorinta sau chiar capacitatea autentica de integrare culturala a imigrantilor in aceasta tara, si, poate, chiar si in alte tari, in general. Abia la generatia a 3-a sau a 4-a, am remarcat ceva aculturare, atat aici, cat si in SUA, sau, desigur, in cazul copiilor straini adoptati de bebelusi de catre familii norvegiene. In Noua Zeelanda, insa, mie mi s-a parut ca sunt ceva mai usor integrati-aculturati, chiar de la prima generatie, si precis de la a 2-a, insa acel teritoriu este si el ceva mai mic, a fost si mai izolat decat mainland-ul australian, sau cel american, imigratia nu a fost atat de navalnica ca pe celelalte continente mentionate pe la inceputurile ei, deci poate ca exista si o tolerabilitate mai mare a localnicilor fata de imigranti, poate ca si ei isi amintesc mai bine de propria experienta de imigranti originari destul de ordonata, fara prea mari probleme, iar maori nativi sunt, chiar am remarcat, posibil mai relaxati-ospitalieri din fire, fie din motive reale si explicabile de bucurie ca le vin ajutoare de tip hrana directa mai facil de obtinut, fie alt fel de posibil ajutor logistic de trai...efectiv, nu stiu sigur.

Inapoi la vis...introducerea a fost destul de brutala: efectiv imi cautam un fiu de varsta adulta tanara, (ma cautam, este posibil, chiar pe mine insumi, sau, mai corect, o parte din mine insumi, usor de ghicit care, ca sa imi incep verificarea recomandabila periodica a functionalitatii diferitelor parti componente), dar nu stiam pe unde era, plus ca aveam o presimtire rea, o temere, chiar in vis, ca fusese atras intr-o posibila relatie de tip exploatativ de catre o femeie de varsta ceva mai mare decat el, de origine etnica asiatica, chiar posibil tailandeza, flipineza, sau, mai rau, indoneziana...si chiar asa s-a dovedit ca era ! Si acea femeie care il atrasese tocmai pe fiul meu teoretic din vis chiar era si mai batrana si mai urata decat as fi vrut, plus rea, chiar de tip vrajitoare cu masca de tip machiaj cu mult fond de ten si o gramada de pudra pe fata, a la Joker, din Batman, care incepuse chiar sa se crape in fata ochilor mei, aratand pe dedesubt un rictus ridat destul de inspaimantator si chiar intentionat malevolent !

Ma rog, acum acest simbol e oarecum, poate, pe un anumit nivel, explicabil, deoarece ieri chiar am cazut iar in tentatia de a face pe criticul literar fata de o poezie scrisa de bloggerul Cleo, in care chiar aminteam de regretatul actor Heath Ledger, care a interpretat, printre alte roluri, in mod cu adevarat glorios, si rolul lui Joker, "dusmanul" lui Batman, insa doresc, cat se poate de sincer, sa o asigur pe bloggerul Cleo, ca eu personal NU am simtit caderea in aceasta tentatie ca posibil neplacuta, ba chiar mi-a facut placere sa scriu acel comentariu critic de tip recenzie, si, in NICI un caz nu o consider pe ea personal, nici macar in fantezie, de nivel de vrajitoare, nici de tip bun, nici de tip rau, fata de mine personal, si aceste inchipuiri de vis au, cu totul realist, de a face mai mult cu propriile mele anxietati specifice in legatura cu relatia mea generala fata de sexualitatea feminina, atat ca nivel real de competenta, cat si ca preferinta generala.

Oricum, in vis, desi fiul meu regasit si salvat de mine la timp din ghearele acelei vrajitoare, parea usor mai speriat si mai nemacat decat i-as fi dorit eu sa fie, in fond, era destul de teafar si nu profund traumatizat, ba chiar usor uimit de nevoia mea dramatica de a-l salva dintr-o situatie care lui personal nu i se paruse chiar atat de periculoasa, plus ca avusese ocazia sa obtina si ceva satisfactie personala, desi isi daduse si el seama, pe undeva, ca fusese oarecum pacalit in legatura cu ratia optima dintre valoarea schimbului in natura vs. timpul si efortul depus !

Dupa ce mi-am recuperat astfel cu bine "copilul", am "intrat" in cuprins, si, efectiv, mi-am ingaduit un moment sa-mi trag sufletul si sa ma relaxez, asezandu-ma pe jos, pe pamant, langa o masa care parca avea si ceva mancare pe ea, desi nu-mi era chiar foame, ci doar doream sa ma odihnesc intr-un loc in care ma simteam, totusi, in siguranta, primit bine, si cu mancare la indemana, in caz ca aveam nevoie de ea. Copilul plecase sa-si traisca viata in continuare si nu mai aveam, in acel moment, griji deosebite in legatura cu el.

Deodata mi-am dat seama ca nimerisem tocmai in mijlocul unei auditii pentru casting-ul unui viitor film, sau viitoare reprezentatii dramatice ! Desi nici in vis nu eram in bransa, ma simteam totusi binevenit pe acolo, nu un intrus. Si deodata, umar in umar cu mine, chiar rubbing shoulder cu mine, asezat chiar langa mine pe pamant, in dreapta mea, desi usor intors oblic dinspre partea mea ca pozitie de corp, deci nu in linie dreapta perfecta, ci la un oarecare unghi ff obtuz, a aparut Viggo-Hector, care se uita atent la actorii care se prezentau la auditie in fata noastra, dintre care trebuia sa aleaga unul pentru a juca un anumit rol. Nu stiu subiectul productiei dramatice si nici tipul specific de rol pe care trebuia sa il interpreteze actorul, insa era vorba de un rol feminin, si am impresia vaga ca Viggo-Hector se uita atent ca sa gaseasca vreo actrita care chiar avea ceva abilitati profesionale mai bune, si, totodata, mai complex-versatile. In acelasi timp, desigur, dorea sa imi arate, ca nu este total indiferent la prezenta mea acolo, si ca ea chiar ii face din ce in ce mai multa placere...insa "munca vine inainte de toate", atitudine pe care eu chiar sincer o admir atat la dl. Mortensen cel real, cat si la Hector cel real, si pe care ma straduiesc si eu sa o emulez, ca posibil ideal de viata !

Dupa vreo doua-trei actrite total neremarcabile ca talent, toate brunete, cu parul lung, si lins, desi cam neingrijit, ba chiar posibil nu spalat recent, si ciufulit, nu dat cu placa, mai corect posibil descris ca "late", decat in stil mult mai profesional, deci oarecum mai agreabil atat pentru mine, cat, simteam eu, si pentru Viggo-Hector din vis, de tip "bedroom hair", si imbracate tot neglijent, in rochii din materiale ieftine sintetice, si de design de tip oarecum grunge, insa nu de nivel calitativ deosebit, ca niste furouri sau maieuri cu bretele subtiri, pe care eu personal nu pot sa le sufar la nici o posibila femeie, oricare ar fi relatia mea cu ea, a aparut in sfarsit cea care precis ca urma sa primeasca rolul, atat din punctul meu de vedere impulsiv amator, cat si din punctul de vedere ceva mai prudent competent al directorului de casting si asistent de regizor, sau chiar regizor, Viggo-Hector !

Era, in vis, o fata cu par natural blond ca mierea de salcam, tuns a la Jane Fonda din anii '70, insa ceva mai scurt si chiar aratand mai natural astfel, imbracata chiar sport, cu pantaloni chiar de doc in stil cargo, de culoare oarecum kaki miltar, care ei chiar ii sedeau bine, si cu un T-shirt obisnuit, de culoare gri deschis cenusiu de tip "dove", care parca avea si un desen sau un logo pe el, dar total neremarcabil sau nesuparator. Avea un corp care ar putea fi considerat oarecum compact si mai baietos, si chiar era usor supraponderala, observandu-i-se un colacel de grasime in jurul abdomenului, insa care pe mine personal nu ma deranjeaza de loc la fete, deoarece pentru mine reprezinta un fel de "baby-fat", care este chiar normal si sanatos. Avea o inaltime medie, poate, estimativ, in jur de 1,63-1,65 m.

Cred ca as putea sa-i estimez varsta in jur de 26 de ani. Ca personalitate era insa total, dar total naturala, autentica, spontana, si parea echilibrata. Din toate punctele de vedere mie, in vis, mi s-a parut total sanatoasa. Era totodata si talentata dramatic: a reusit sa interpreteze in fata noastra atat un fragment de rol de tip comic-buf, cu fizicalitate perfect adecvata, nici grotesc exagerata, nici retinuta, si a mai reusit si sa recite o poezie oarecare, total nememorabila, redand emotiile respective cat se poate de bine si echilibrat, si reusind sa treaca de la un rol la altul rapid si totodata competent profesional, fara a arata semne de stress.

Cine stie ? Poate chiar asa am fantazat eu o clipa cu adevarat imperceptibila ca ar putea arata bloggerul Cleo, daca tot scrisesem un comentariu lung la ea ieri pe blog, desi, in real life, sincer spun ca NU am incercat sa fantazez in timp ce scriam acel comentariu, deoarece eu personal chiar ca nu sunt motivat sa fantazez despre aspectul fizic al unor bloggeri, de orice sex, cu care am relatii de comunicare in general superficiale, sporadice, si de relativa scurta durata, atat reala, cat si propusa in continuare, plus ca, daca e vorba de pierdut timp pe activitati de fantezie in real life, mie asa ceva s-ar parea un efort inutil, cand pot sa fantazez mult mai util si mai placut mie despre interactiuni pe care le-as putea eu avea cu actori de film reali, a caror figura chiar o cunosc ! De fapt, in fond, am impresia ca fantazam, in legatura cu visul, despre un posibil prototip, sau chiar arhetip feminin, si chiar asa doresc eu, in mod ideal, sa arate orice fata-femeie din lume fata de mine. Plus ca comentariul meu de pe acel blog facea referinte chiar la unele activitati politice de emancipare a femeilor, si feminismul politic, in general !

Dupa ce s-a terminat auditia cu o scurta incurajare de tip, "multumesc, we'll be in touch", de la Viggo-Hector fata de actrita respectiva, (pe cand celorlalte dinainte le spusese doar "multumesc"), IN SFARSIT a sosit momentul pe care il asteptam, chiar si in vis, cu trepidatie, deoarece stiam ca se apropie, dat fiind ca Viggo-Hector isi raspandea caldura din ce in ce mai mult asupra mea, cu ajutorul umarului sau stang imbracat in acel sweater de lanica moale lipit de cel drept al meu !

Fac o paranteza de cateva secunde de real suspans, atat in vis, dupa cate imi amintesc, cat si acum, in relatarea mea amanuntita despre acel vis, ca sa spun ca efectiv habar nu am cum eram eu imbracat in vis, si nici amanuntul de obicei atat de real important pentru mine in real life despre in ce eram eu si celelalte personaje din vis incaltate.

Urmeaza, desigur, seria de saruturi atat de importante pentru mine in orice vis erotic de calitate, cat si in real life, in legatura cu relatiile pe care chiar le doresc de oarecare durata, (cu exceptia relatiilor mele de mai lunga durata intermitente cu unii soferi de taxi profesionisti, din partea carora eu de obicei doresc de obicei sa fie indeajuns de ne-stresati de la lucru ca aiba chef sa imi zica vreun banc, sa imi ofere vreo informatie potential utila despre starea vremii si a traficului, sau despre obiectivul catre care ne indreptam, si sa ma duca spre destinatia dorita, fie ca am chef sau chiar trebuie sa le comunic si eu ceva in mod verbal, fie ca nu).

In vis, Viggo-Hector si-a intor usor fata pe care o privisem pana atunci intermitent doar din profil, catre mine, si desigur ca m-a sarutat in mod total satisfacator, si chiar in clipa aceea am avut in vis impresia aceleiasi senzatii autentice pe care o am de cate ori ma sarut cu Hector, de care sunt indragostit de nivel cu adevarat lulea...si cu care, efectiv, abia astept, azi fiind marti, sa ma intalnesc dupa amiaza, si chiar sa incerc sa-i povestesc ca l-am visat, si sa ii propun sa imi ingaduiasca sa ii demonstrez in ce fel ne-am sarutat noi in vis. Chiar imi face placere sa imi amintesc de detaliile acelei serii de saruturi, astfel incat sa nu uit cum au fost in vis pana mai tarziu, dupa-amiaza, ca sa le pot reproduce cat mai fidel fata de Hector. Da Doamne sa nu patesc nici azi nici eu, nici el nimic, si sa reusim sa ne revedem, teferi si nevatamati amandoi !

Mai intai m-a sarutat el usor cu si pe buzele intredeschise, doar atingandu-mi varful limbii, si pe urma s-a tras inapoi si a asteptat, fara sa arate vreo emotie deosebita pe fata, in afara de bunavointa generala caracteristica relatiei lui cu mine personal, si, am impresia, chiar si cu majoritatea lumii inconjuratoare, majoritatea timpului. Normal, ca in sinea mea, chiar si in vis, ca si in real life, am oftat ca mi se cere mie sa depun vreun efort de tip decizie si actiune ulterioara, oricat de motivat as fi pentru orice fel de activitate, din orice domeniu posibil al vietii mele.

Acum, ca totusi era momentul sa fac si eu ceva concret, si chiar mi se cerea acest lucru chiar cu usoara obstinatie destul de explicita din partea lui insusi Viggo-Hector, a trebuit chiar sa ma inclin o oarecare distanta, deoarece el se retrasese si astepta la vreo chiar mai mult de 25 de centimetri de mine, privindu-ma chiar usor autentic curios sa vada ce naiba voi fi in stare sa inventez si eu, ca de obicei, eu am intrat total nediplomatic direct in obiect cu limba cu tot, si, desi nu i-a displacut, parca mi s-a parut, in vis, ca a fost o fractiune de secunda usor posibil dezamagit de lipsa mea de imaginatie, desi e posibil sa nu fi fost real dezamagit, ci doar, tot ca de obicei, sa-mi fi fost mie teama ca l-as putea eu dezamagi vreodata, din totala lipsa de rafinament si imaginatie in domeniul diplomatiei. Efectiv, doar Nelson a reusit pana acum sa nu ma faca sa ma simt mereu inadecvat din acest punct de vedere, insa el chiar are studii formale de relatii internationale si diplomatie.

Iar in legatura cu parerea lui Mikey despre talentele sau competentele mele chiar ca nu-mi pasa, atata vreme cat imi face exact ce stie foarte bine si ce doreste uneori el sa-mi faca atunci cand se intalneste, in timpul diverselor escale prin orasul meu, cu mine, si fata de el, eu personal am sa accept intotdeauna relatia de colonizat fata de imperialist colonizator, fara nici un previzibil plan de razvratire, deoarece, ca imperialist colonizator de origine chiar britanica, eu pe el in mod particular, printre alti posibili colonizatori, sau chiar fosti guvernatori imperiali britanici, l-am evaluat ca este ff competent, chiar si atunci cand este, de obicei, usor intoxicat cu alcool.

Eu, drept sa spun, chiar daca abia astept sa ma intalnesc azi dupa amiaza cu Hector ca sa ne jucam de-a diplomatii, pentru care el chiar are talent nativ, dupa cum am mai zis, chiar deasupra mediei norvegiene, apropiindu-se de suedezi din acest punct de vedere, in strafundul sufletului meu, abia astept sa merg cu Nelson la cinema sa vedem Don Giovanni pe 7 decembrie, ca nu l-am mai vazut nici pe el de mult, si chiar ma face sa ma simt total in largul meu in absolut orice situatie, si o sa-mi fie dor ca naiba de el dupa 15 ianuarie, cand va pleca definitiv din orasul meu, si, pe de alta parte, chiar ca ma ingrijorez ca Mikey nu a mai dat recent vreun semn de viata cu ceva detalii, desi imi spusese mai devreme ca o sa treaca pe aici in preajma sarbatorilor de iarna, in drum dinspre Asia catre Home Office lui iubit si catre numeroasa lui familie indragita pe care o viziteaza cat se poate de des.

Efectiv, am impresia ca a aflat despre Hector, ceea ce nu era prea greu, dat fiind ca de pe fata mea sau din tonul vocii mele se poate citi de obicei cam tot ce simt, ba chiar si ce gandesc, desi de obicei Mikey nu e indeajuns de curios ca sa se uite la mine prea atent, sau sa ma asculte daca se intampla sa ii zic ceva...in ultimul lui sms chiar ma intreba cum mai stau in legatura cu relatiile mele de prietenie cu norvegienii...nu imi vine sa cred ca ar putea fi vorba de gelozie reala, poate mai mult de un oarecare simt mai posesiv fata de vreo colonie, care i-ar putea deveni momentan neexploatabila, sau, mai degraba exploatabila dar cu ceva efort financiar in plus...efectiv nu a fost indeajuns de atent ca sa isi dea seama ca eu personal chiar ca nu fac chestii din astea de gen licitatie in legatura cu relatiile mele off-servicii oficiale...dar cine naiba mai stie ce o mai fi citit si el in legatura cu comportamentul romanilor in strainatate, sau, mai realist degraba, are el o chestie de competitivitate recenta sau curenta in legatura cu anumite contracte de afaceri reale cu anumite firme norvegiene de gaz sau petrol.

Iar inapoi la vis, dupa ce ne-am saturat de sarutat, Viggo-Hector m-a dus dupa un paravan aparut tocmai la momentul oportun, si, in vis, chiar a facut el activ sex cu mine, ceea ce eu personal imi doresc si in real life, deoarece pana acum a fost numai invers, si chiar cred ca e momentul sa ne mai inversam pozitiile, deoarece chiar imi doresc asta de la Hector real, din ce in ce mai mult, si chiar imi doresc sa avem o relatie cat mai complexa si mai versatila si mai indelungata de 6 luni, chiar mai indelungata de 12 luni, daca asa ceva e posibil. Tocmai mi-am dat seama ca eu personal nu i-am oferit niciodata oral sex lui Hector ! Cum de a fost posibil asa ceva, mai ales ca il iubesc asa de mult, efectiv nici nu-mi dau seama, dar efectiv ar avea si dreptate sa ma considere, in sinea lui, un adevarat invadator salbatec total nepoliticos fata de toti locuitorii tarii gazda. Noroc cu acest vis care mi-a oferit insight-ul necesar sa imi pot repara deficientele de competente diplomatice pana nu e prea tarziu !

Daca de obicei majoritatea viselor mele erotice se cam termina odata ce suna ceasul tocmai cand visul devine mai interesant, eu fiind acum in concediu si nefiind nevoit sa ma trezesc devreme, acest vis a avut si o parte a 3-a drept incheiere ! Viggo-Hector a trebuit sa plece, si eu, in vis, l-am inteles, deoarece chiar avea treaba, desi, bineinteles, mi-a parut oarecum rau ca pleaca de langa mine, si m-am uitat o clipa dupa el in timp ce se indeparta de mine, si, in vis, m-am intrebat daca oare am sa am ocazia sa il revad din nou.

Pe urma am inceput, in mod natural, sa inspectez mesele cu mancare. Daca la inceput fusese o masa lunga cu fata de masa de culoare alba, simpla, uni, curata si calcata, fara nici un design special sau broderie, acum masa devenise deodata mai multe mese, si scena nu mai era in aer liber, ci intr-o sala oarecare de restaurant si receptii dintr-o cladire mai mare, de tip sala de conferinte, sau chiar posibil hotel.

Deschid iar o mica paranteza, deoarece mi-am amintit sa descriu si locatia introducerii cu vrajitoarea asiatica care imi ademenise fiul in scopuri exploatative. Totul se petrecea intr-un fel de hostel de tip frecvent intalnit in Asia, cu un hol lung, destul de intunecos, nu prea curat, deschis catre mai multe camere, cea in care se afla fiul meu fiind usor mai luminata, insa cu patul ravasit si cu cearceafuri albe nu prea recent spalate si mototolite, si cu o patura oarecare multicolorata, parca de design oarecum latino-american, sau posibil si asiatic, cu singurul alt element decorativ pe care il tin minte fiind niste obloane cu lame verticale de lemn, care mi s-a parut autentic, de textura asemanatoare lemnului de tei natural de culoare bruna. Este posibil, ma gandesc acum, sa ma fi gandit la America Latina si la Asia inainte de a adormi, deoarece facusem ieri un comentariu si pe blogul bloggerului Andreea Iulia Toma, careia ii recomandasem cartile scriitoarelor Isabel Allende si Amy Tan. Ma grabesc sa o asigur si pe bloggerul Andreea Iulia Toma ca ea personal NU are nici o legatura in mintea mea, nici macar in fantezie, cu vreun posibil personaj de tip vrajitoare, si NU zic asta doar pentru ca mi-ar fi cumva frica de sotul ei !

Deci, iar in vis, ma aflam intr-o sala de mese. Aceste mese, acoperite tot de fete de masa albe simple, parca acum dintr-un material ceva mai usor, poate chiar olanda sau doar simplu in, acum aratau ca si cum vreo posibila petrecere festiva tocmai se terminase, aveau pe ele farfurii oarecum in dezordine, cu resturi de mancare, iar fetele de masa erau usor ravasite si ele. Iesind de acolo pe un hol de tip foaier am vazut chiar un anunt care arata ca in sala respectiva tocmai avusese loc o petrecere de tip baby-shower, lucru, care acum imi dau seama ca este posibil legat, la fel ca introducerea, gasindu-se in straturi mai superficiale de vis, de alt comentariu pe care il facusem tot ieri, tot inainte de a adormi, pe un al 3-lea blog, cel al bloggerului Roscata, chiar despre bebelusi ! Acum, eu, ieri, avand destul timp la dispozitie sa comentez pe diverse bloguri, nu doresc sa se simta cineva lezat sau ofensata ca nu am visat lucruri in legatura si cu blogul lui sau al ei, daca nu i-am mentionat aici in mod expres !

Apoi, in vis, am fost oarecum curios daca as putea gasi si alte posibile sali de restaurant in acel hotel, cu alt fel de petreceri festive, desi nu ma uitam neaparat dupa mancare, deoarece imi cam pierise deja pofta de mancare uitandu-ma la mesele oarecum ravasite cu farfurii murdare pe ele din sala unde avusese loc baby-shower-ul de mai devreme, plus ca, in mod real, eu personal nu am suferit niciodata de foame indeajuns incat sa si visez ca mi-e foame. In legatura cu asta pot sa povestesc ca o data, cand eram mic, poate in jur de 8 ani, ma vaitam intr-o zi ca mi-e foame in timp ce mama pregatea masa de seara. Efectiv nu stiu ce mi-a venit de am inceput sa ma miorlai cu voce tare, "mi-e foame, mi-e foame", si, deodata, tata, care mi-a facut foarte foarte rar observatii pe un ton usor suparat sau mai sever de-a lungul intregii mele vieti, de efectiv pot sa le tin minte si sunt probabil mai putin de 4, mi-a zis, "ce te tot vaiti atata, stii tu cu adevarat ce inseamna sa-ti fie foame ?" Si efectiv m-am simtit atunci, pe loc, extraordinar de rusinat si vinovat de comportamentul meu total superficial si egoist, chiar mai superficial decat obisnuitul meu je m'en fiche-ism, despre care, pe mine personal nu m-a criticat niciodata vreo persoana real importanta pentru mine...

...in afara de poate o data, un coleg mai in varsta, care de fapt habar nu avea nici cine sunt, nu statuse vreodata de vorba cu mine mai mult de "buna ziua", si era pe atunci preocupat in principal de propria sa iesire la pensie si de facutul vreunui bilant personal daca fusese indeajuns de constiincios la serviciu, sau, poate, cine stie, chiar si in viata lui personala, si, desi m-a durut un pic acea observatie atunci pe moment, deoarece, din punctul meu de vedere, eram, ca de obicei, usor in permanenta ingrijorat in legatura cu subcompetentele mele profesionale, plus ca poate, datorita varstei lui, ma gandeam, in sens receptiv, la vreo posibila critica posibil corecta si chiar utila care ar fi putut proveni de la un om apropiat ca varsta de generatia tatalui meu, totusi, desi i-am respectat varsta si experienta, in nici un caz nu l-am putut considera pe acel fost coleg la fel de important cum a fost si este tata pentru mine, nici macar la fel de important cum au fost unii fosti profesori sau indumatori directi de-ai mei, (de fapt, majoritatea), asa ca efectiv acea critica, chiar daca a fost pe deplin corecta, sau chiar si meritata, nu a avut, pana la urma, un efect deosebit de util educativ corectiv, adica sa fi dus cumva chiar la o posibila schimbare sau optimizare de comportament din partea mea.

Nu mai zic ca era tipul de om care, daca am fi trait in perioada celui de-al doilea razboi mondial, m-ar fi trimis cu cea mai mare constiinciozitate, ba chiar placere principiala, direct la Buchenwald, cu un triunghi roz cusut chiar de ultima lui sotie, sub indicatiile lui directe de nivel ordin, pe jacheta...ma rog, exagerez, desigur, poate tocmai pentru ca a avut dreptate, atunci, in cazul meu, si, desi poate ca nu ma cunostea foarte bine, precis ca mai vazuse, sau chiar fusese deja dezgustat de tipi cu nuante reale de cocalar, de genul meu.

Si daca tot doresc sa inchei cu o autocritica necesara, eu incercand sa-mi exersez in continuare si conformismul mai nuantat fata de anumite nuante culturale incurajate in anumite parti ale societatii norvegiene, in special, dar nu limitat la Legea Jante, mai pot sa ma gandesc la un alt caz al unei critici corecte primite chiar pe drept de catre mine din partea unui fost coleg cam de aceeasi generatie cu mine, in legatura cu tendinta mea impulsiva de a face uneori snap-judgments nepoliticoase din punct de vedere social, fara prea multa deliberare sau atentie necesara de nivel diplomatic.

Dar, iarasi, deoarece colegii chiar ca nu ating nici un posibil nivel de importanta semnificativa pentru mine, desi efectiv, chiar am capacitate de a simti empatie fata de foarte foarte multi din ei, insa pentru mine personal empatia nu a fost niciodata suficienta de a ma motiva indeajuns pentru a invata ceva posibil util pentru mine, nu am putut decat sa notez acea critica drept una corecta, mi-a parut chiar sincer rau ca m-am exprimat atunci cu voce tare despre neglijenta profesionala a acelui coleg, stiu ca facea si el tot ce putea in conditiile date, in fond nici nu fusese grav neglijent, ci doar imi ingreunase mie personal ziua respectiva, obligandu-ma la un efort suplimentar de vreo 2 minute de activitate, dar, pana la urma, tot lenes am ramas !

Si totusi, cand am prea mult timp liber, cum am aici in Norvegia, la un nivel efectiv nemaiintalnit de mine absolut nicaieri vreodata in viata, efectiv ma simt in continuare, aproape in permanenta, vinovat de atata permisivitate generala sociala fata de indolenta, pe care eu de fapt o consider unul din defectele mele principale, fiind chiar remarcat si de mama mea, chiar in repetate randuri, chiar de cand m-am nascut, si nu plangeam atat de des cat plangeau alti copii. Dar, cum in acest vis, Viggo-Hector a reusit sa ma motiveze sa depun un efort activ fata de el, eu sunt bucuros ca am avut ocazia sa am acest vis, nu numai placut, dar cu adevarat insightful, si chiar sper sa il pot utiliza azi, mai tarziu, in relatia mea reala cu Hector, care chiar are multe calitati catre care aspir si eu, plus ca el este, in mod hotarat, o persoana indeajuns de importanta pentru mine acum, incat, prin interactiunea mea in continuare cu el, chiar cred ca este posibil sa invat, nu doar sa-mi doresc, sa continui sa ma perfectionez.


Rudolph Aspirant
29.noiembrie.2011
13:20, in acest moment, atat la Paris, cat si la Oslo