Nelson m-a invitat sa mergem pe 7 decembrie la cinema sa vedem un film cu intreaga opera Don Giovanni in reprezentatia sa de la Teatro alla Scala, dirijata de Daniel Barenboim, si cu Peter Mattei in rolul titular, si Bryn Terfel in rolul lui Leporello !
Desi eu sunt afon, mie imi plac ff mult spectacolele de opera, si cred ca Mozart este de fapt singurul compozitor clasic pe care eu am impresia ca pot sa-l inteleg la un anumit nivel chiar si fara a beneficia de naratiunea ajutatoare a vreunei povesti, sau de costume si scenografie de tip operatic. Plus ca muzica lui mi se pare total sustinatoare de moral, optimista, jucausa, sau, alteori, linistitoare, insa intotdeauna limpede ca un adevarat parau de munte. Eu nu ma pot gandi decat la lucruri placute cand am ocazia sa ascult muzica de Mozart, si el este singurul compozitor clasic pe a carui muzica chiar am cheltuit bani ca sa imi cumpar o selectie din ea pe un CD.
7 kommentarer:
Interesant blogul tau din punct de vedere cultural si psihologic, iar asta numai la o prima vedere. (Nu am citit decat cateva dintre postari.)
Ma surprinde o chestie legata de aspect. De ce ai lasat setarile in limba norvegiana, cand scrii din ce am vazut numai in limba romana?
Distractie placuta sau vizionare placuta :D!
PS: cum ti se pare experimentul meu? vrei sa participi? mai multe detalii pe blog ;)
@Oana: eu mi-am facut bloguri (am 4 ! in romana, engleza, franceza, si norvegiana) cand am plecat acum 1 an din Romania si mi-am cam dat seama ca o sa ma cam lupt cu un soc cultural de adaptare/integrare aici chiar mai mare decat cel initial anticipat, cu scopul principal de fapt de a ma imersiona cat mai mult in lb. norvegiana, cu care ma intalnisem doar prin aprilie 2010 efectiv de la 0, si cu scopul de a ma desprinde incet incet de limba romana, procesand in acelasi timp si etapele tranzitiei culturale, asa cum au ele efect asupra mea, deci efectiv cvasi-auto-terapeutic, desi recunosc, NU de nivel ff organizat, planificat, dupa vreo reteta anume, ci mai mult in deriva si in dorul lelii, relaxat, si, totodata, relaxant dupa cum mi se mai nazare. Eu in mod real, in real life chiar nefolosind limba romana deja nici macar in gand in afara de timpul petrecut pe acest blog si cateva comentarii pe alte bloguri in limba romana, si cateva conversatii periodice cu parintii mei in limba romana la telefon, cand mi-am facut blogul asta pe blogspot am folosit setarile in limba norvegiana care mi s-au oferit ca default, nu am stat sa modific pe engleza, (desi la vremea aia gandeam inca mai mult in engleza in decursul diverselor task-uri practice atat la serviciu cat, prin extensie, si acasa cand mi-am setat blogul), iar pe romana nici atat. Nici keyboard-ul imediat accesibil nu-l am decat pe engleza sau pe norvegiana, (desi desigur as avea posibilitatea sa introduc si diacriticele romane si cele franceze, dar efectiv mi-a fost lene si am considerat efortul inutil, mai ales ca blogul meu NU e nici literar, nici jurnalistic, e exact ce e, o joaca in cutia cu nisip, si cu plastilina de cuvinte, exact, cred de nivel de play therapy, daca ar fi sa aleg vreuna anume).
Observ ca imi este cam greu sa ma despart de limba romana, si ca m-am naravit, in sens adictiv chiar, sa o folosesc mai mult chiar decat ar trebui, chiar mai mult decat mi-as fi propus, aproape compulsiv, pe blogul asta.
Dar pe de alta parte eu nu am nici experienta tinerii de jurnale personale, nici experienta anterioara a blogatului, plus ca sunt de obicei destul de lenes-indulgent cu mine insumi, plus ca am o groaza de timp liber, chiar mai mult decat ar fi corect sa am, pentru acest fel de "navel gazing", din cauza de atmosfera ultra relaxata de tip norvegian, si chiar, intr-o oarecare masura, incurajare directa culturala sociala caracteristica poate si societatii generale scandinave contemporane pt. asa ceva.
@ roscata: Multumesc ! Chiar anticipez in mod placut acest spectacol !
Cred sincer ca ideea ta e Super ! Cred ca, intr-o viata/perioada/etapa anterioara, daca as fi avut blog pe atunci, chiar as fi fost tentat sa particip la asa ceva, dar acum nu am sa o fac, nu prea vreau in mod personal acum sa imi fac relatii prea adanci reale cu alti blogeri, dar nu vreau sa te intristezi din cauza asta, deoarece, repet, sustin ideea ta si consider cat se poate de serios, (desi nu sunt chiar super-expert la asa ceva, dar imi place sa compar diferite chestii la calitate, si chiar cred ca am o inclinatie pt. asa ceva), ca este o idee si etica si frumoasa, ca stil de campanie, mult superioara altor feluri de campanii pe care le-am mai vazut pe ici pe colo pana acum.
P.S. @roscata: chiar daca nu e campanie-campanie ca intentie, ci doar de nivel experiment personal, sa stii ca nu am folosit cuvantul "campanie" in mod cumva peiorativ, absolut de loc.
Nu face nimic ;)
Vreau sa se implice mai multi pentru a face ceva frumos. Sunt multe persoane care apreciaza chiar si o urare de bine si sunt persoane care ar vrea sa primeasca ceva acolo, chiar si o felicitare, chiar daca sunt singuri, intelegi?
@roscata: da, stiu, tocmai de aceea chiar si opinasem ca este o idee Super, atat etica, cat si frumoasa.
Send en kommentar