Egoism semi-planificat

Deoarece eu ma feresc cat pot de narcisisti si sociopati, (atentie ! NU tot aia cu psihopatii, pe care ii urasc in mod principial si absolut si ii consider direct ca apartinand in mod definitoriu alocativ de domeniile cat mai concret intelese ale criminalisticii, justitiei si corectiilor, nu al societatii generale umane), astfel incat sa nu trebuiasca sa depun prea mult efort competitiv inevitabil, si, in general, ma las, totodata, purtat in deriva de valuri mai tot timpul, in loc sa imi planific cursuri de navigatie specifice mai frecvent, tind, astfel, din pacate, sa gravitez catre altruisti in legatura cu care trebuie sa depun efort propagandistic de a-i indemna sa devina mai egoisti.

Observ, acum, de cand, incercand sa ies din adolescenta functionala in care m-am complacut pana acum, si, avand sarcina, in aceasta noua etapa de adult tanar, de a invata sa stabilesc niste relatii mai stabile si pe mai lunga durata cu alti semeni, fiind, deci, mai atent la relatiile mele cu alti oameni din societate, ca orice as face, si oricum m-as pozitiona, fie si in centrul universului, asa cum imi place mie, (deoarece e mai usor pt. mine sa raman astfel protejat, chiar daca nu e neaparat o pozitie echilibrata mai tot timpul, sau peste tot, mai ales nu in Olanda, probabil cu exceptia Rotterdam-ului, dupa cate observ), TOT ajung sa trebuiasca sa depun ceva efort.

Eu sunt ff lenes si nu imi place sa cheltui efort inutil, deci trebuie sa imi gasesc o formula optima pt. a-mi stabili relatii cu alti oameni utile mie personal momentan pentru continua mea maturizare, cu cheltuirea a cat mai putin efort posibil. (Exista, desigur, si alte utilitati decat maturizarea personala pentru a forma relatii cu alti oameni, insa, pentru acelea fiind motivat de un anume interes specific, imi este mai usor sa depun efortul necesar stabilirii si mentinerii lor. Imi e greu sa depun prea mult efort doar daca e un fel de tema/sarcina de indeplinit pt maturizarea mea personala.)

Dupa parerea mea personala, procesul maturizarii personale trebuie sa contina si o componenta educativa mai activa, nu numai asteptatul pasiv al scurgerii cronologice a anilor si depunerea placilor de aterom pe diversele artere, inclusiv cerebrale, care, multumita cuplului de concubini de tip samboer D-zeu + mama Natura, (care au grija intotdeauna in mod cat se poate de etic si competent chiar si de cei mai vulnerabili si slabi dintre noi), ajuta si ele la asa ceva.

Eu personal stiu mai de mult, chiar la nivel intuitiv, ca orice invatare de tip eficient trebuie insotita de obicei de neplacere si chiar durere, desi doresc sa remarc, oarecum off-topic tangential, in treacat, ca eu am incercat sa il informez o data despre asta pe un cetatean american posesor de licenta de profesionist de tip executant executiv pentru activitati legate de neurostiinte, si, spre marea mea uimire, efectiv nu m-a inteles, probabil deoarece nu se reconfirmase inca acest fapt la acea data prin studii neurostiintifice mai recente de care sa fi auzit el acolo, pe teritoriul lui indepartat si oarecum mai izolat informativ din regiunea culturala de sud-vest a Statelor Unite ale Americii, plus ca el, in mod particular, nu avusese ocazia sa calatoreasca in scopuri turistice si informative pe teritoriul Rusiei, asa cum avusesem eu, cetatean roman cu studii, licente, si experiente profesionale diverse, cat si colegul lui, tot cetatean american cu licenta de profesionist de tip executant, desi nu si de executiv, cu studii postuniversitare tocmai la Yale, (calatorind pe-acolo separat, independent, pe banii unor agentii si institutii diferite, desigur), care si-a dat seama de la bun inceput ce de informatii potential utile am eu de oferit poporului american, si a incercat de cateva ori sa ma traga de limba in legatura cu aceste informatii, mai ales in legatura cu obiceiurile culturale si de comportament general ale populatiei din Moscova, plus cateva opinii despre metodele optime de a proteja securitatea generala a eventualilor turisti in acel oras...iar eu, pe atunci cat se poate de naiv, si flatat de atata atentie si incredere din partea unui profesionist american cu licenta, era gata gata sa-i dezvalui planurile de securitate generala ale intregii Rusii, plus cele mai larg regionale...noroc ca m-am oprit la timp !

Din cauza ca stiam deja ce potentiale neplaceri si dureri ma asteapta in cazul educatiei generale cu scop de maturizare personala, eu, mai recent, am cautat sa ma educ, totusi, prin metode cat mai placute mie, desi recunoscut placute doar pe termen deosebit de scurt, de exemplu folosirea indragostirilor romantice sau chiar activitati de relatii sexuale de mai scurta durata cu persoane de la care as putea invata ceva concret util pentru continua mea maturizare personala mai complexa pe cat mai multe domenii posibil utile atat in viata mea ulterioara personala, cat si a unei mai bune functionari personale in pauzele obligatorii de munca de la serviciul meu curent.

Insa stiu ca nu e de-ajuns si trebuie sa ma inham la un efort sustinut mai mare si potential neplacut daca doresc sa ma maturizez in mod eficient in continuare, astfel incat sa imi pot indeplini cu succes sarcina etapei adultului tanar pana la Revelionul dintre anii 2014- 2015, cand, ca Rezolutie de An Nou, va trebui sa incep sa ma pregatesc serios pentru tranzitia la etapa adultului matur, sa-mi caut viitorul partener/sot pentru a-mi alcatui propria mea familie, sa negociez cu el conditiile contractelor prenuptiale necesare, si sa pot in sfarsit sa plec linistit in luna de miere in octombrie 2015 cu persoana potrivita si in zona geografica potrivita pentru desfasurarea acestor activitati esentiale de inceput ale etapei de adult matur.

Imi fac ceva scrupule etice in legatura cu faptul ca va trebui sa exersez cu ajutorul lui Hector o noua incercare de stabilire a unei relatii intime mai stabile pe termen mai lung, cand stiu deja ca este destul de probabil ca nu el va fi partenerul ales de mine pentru viitoarea casatorie...nu din cauza de vreo deficienta calitativa din partea lui, dar doar din cauza de bad timing...efectiv nu cred ca relatia nostra va rezista pana la acel Revelion, oricat de constiincios voi fi eu sa incerc sa il mentin pe Hector cat mai motivat pentru aceasta, plus ca, desi in legatura cu virtutile dezirabile in cazul unei casatorii posibil comun impartasite sau de interes comun pentru noi amandoi, cred ca suntem amandoi potential reciproc educabili, (desi nu stiu exact cat de motivati suntem pentru o astfel de educatie reciproca, deoarece nu am ajuns la faza asta in relatia noastra), exista, totusi, niste nepotriviri si diferende principiale obiective de natura economica intre noi, care s-ar putea sa reprezinte chiar obstacole de netrecut pentru supravietuirea pe termen lung a acestei relatii...cred ca din partea lui mai mult, deoarece eu personal sunt destul de flexibil in legatura cu aceste criterii, mai ales ca nu ma pricep la disciplina Economiei aproape de loc.