Tranzitie

E sambata, ziua traditionala a vikingilor de facut baie, si mie mi s-a facut lene de tinut "lectii" de educatie politica, mai ales ca, desi am niste posibile vagi indatoriri, (bazate pe niste vechi acorduri si relatii politice istorice la fel de vagi intre sindicatele angajatilor corporatiei mele si niste unitati de invatamant profesional si industrial si niste firme particulare locale), fata de niste ucenici ocazionali care apar in mod practic destul de rar in jurul meu la serviciu, mie nu imi place activitatea de educator, si, in paralel, m-am plictisit (= iritat/frustrat) momentan de imaginat planuri arhitecturale optime pentru diverse organizatii de securitate, inclusiv a mea personala, mai ales recunoscand ca eu, nefiind ambidextru, nu prea am talent innascut pentru disciplina arhitecturii, trebuia sa mai depun, in mod etic, si efortul de a studia de pe Internet si istoria arhitecturii organizatiilor care ofera acest tip de servicii, astfel incat sa nu risc sa-mi iasa o structura cu posibile disfunctionalitati severe drept consecinta, mai ales in situatii de criza.

Pentru prima oara, observ, de cand sunt in Norvegia, sunt in pana de idei despre la ce as putea sa ma gandesc in public. Din punctul meu de vedere, acesta este un semn bun, care arata si o diminuare a nivelului general al anxietatii mele, si o oarecare maturizare in evolutia mea personala pe drumul trecerii prin diversele etape ale adaptarii mele in Norvegia cat si ale vietii mele reale. Am impresia ca sunt aproape pregatit de a iesi din etapa adolescentei, si a intra in etapa adultului tanar, in care, o data impacat cu ce ai putut sa-ti dai seama despre identitatea ta personala, poti trece la observarea identitatilor altor persoane din jurul tau, astfel incat sa poti incepe sa relationezi cu ei in mod mai intim pe mai lunga durata, deci mai complex decat in etapele anterioare.

Stresat la maxim la un nivel pe care chiar nu il asteptasem de pozitia mea in fata abisului socului cultural al adaptarii, mi-am revazut intreaga viata trecand prin viata ochilor, ba am si regresat, retraindu-mi chiar in real life etapele de dezvoltare mai timpurii, luate mai pe repede decat s-au intamplat ele in viata mea cronologica, cu focus deosebit asupra experientelor mai dificile unde am avut de dat teste si mi s-au ivit in fata diversele dileme descrise de Erik Erikson, un om in care eu mi-am pus toata increderea ca ghid de posibila calatorie de viata inca din adolescenta mea reala, deoarece i-am simtit instinctiv soliditatea si competenta, plus ca era mai usor de inteles de mine personal, care ma uitam dupa harti de navigatie clare, decat Sigmund Freud, care imi oferea mai mult eseuri literare, pe care mai trebuia sa le si interpretez corectand pentru timpul in care au fost scrise. (Desigur ca dansii nu au fost singuri ghizi din viata mea care a continut, de la o varsta relativ frageda, diverse calatorii anxiogene peste diverse hotare, si cu diverse mijloace de transport.)

La serviciu, incerc sa imi mentin varsta functionala intre 6 si 12 ani, deoarece asta este, dupa cate am inteles eu, varsta in care se pun bazele competentei profesionale si se consolideaza si etica functionarii optime, intre diversi colegi, la locul de munca, (inceputa, desigur, chiar mai devreme, la gradinita, pe care, remarc, in treacat, copiii norvegieni incep sa o frecventeze la varsta extrem de maleabila de numai 1 an de zile.) Off-serviciu, insa, imi doresc si eu sa evoluez ceva mai rapid la varste mai inaintate, deoarece eu am fost tare curios din fire si despre posibilele lectii utile pe care le-ar putea invata cineva din experientele de viata din afara familiei si scolii, mai ales ca pe mine m-a tinut mama cam din scurt, chiar legat cu ham, cand eram mai mic, si, in plus, eu personal am fost, chiar in mod destul de placut pentru mine, intim atasat de fustele, si, mai ales, de rochiile ei.

Revenind la ideea despre ce as putea sa descriu in public acum ca am inceput sa fiu in stare sa observ in mod mai complex si alti oameni individuali din jurul meu, este deosebit de greu, daca nu chiar practic imposibil, sa scriu ceva concret mai amanuntit despre Hector, (pe care am sarcina sa il trezesc in curand ca sa aiba timp sa faca dus, inainte de a-mi intoarce iar spatele, deoarece azi lucreaza), deoarece el chiar lucreaza real pentru aceeasi corporatie cu mine, si din cauza asta, relatia noastra are un caracter particular de clandestinitate deosebita, care pe mine personal ma face sa ma simt destul de real speriat. Mie personal, o relatie cu un coleg de corporatie, chiar daca lucreaza pentru un alt serviciu, are atributii profesionale total diferite, si intre noi nu exista o relatie ierarhica directa, mi se pare totusi de un nivel mult mai complicat decat relatiile mele anterioare cu cativa colegi de liceu. Dupa liceu, eu personal nu am avut relatii intime cu colegi de facultate, deoarece chiar ca nu era recomandabil sa fac asa ceva, mai ales ca eu, imediat dupa liceu, am fost si in armata, si, o vreme, am fost si intr-o relatie heterosexuala cu o fata care nu-mi era colega de studii.

Alti oameni, in afara de parinti, cativa prieteni timpurii, si cativa iubiti, eu personal nu am fost deosebit de motivat sa observ mai amanuntit sau mai complex, dincolo de evaluarile comune legate de estimarea riscului de securitate personala, in cazul unor relatii pur sexuale ocazionale de scurta durata. Am mai evaluat si cativa profesori, dar, din fericire, nu a fost nevoie sa le dau background check la viata lor personala la prea multi, iar la cei la care am facut-o, a fost de un nivel mai superficial, de curiozitate personala, nu "obligat" de vreo intamplare neplacuta, deoarece eu personal consider ca am avut norocul sa intalnesc in viata mea, in general, majoritar, profesori etici si competenti. (Vorbesc, bineinteles, in continuare, de observatii motivate de relatiile mele personale, nu de alea pe care le-am avut de facut ca teme educative sau indatorire de serviciu. La astea din urma le-am pierdut si numarul la cate am avut de facut, insa, deoarece sunt de nivel profesional, se bazeaza pe anumite tipologii caracterologice si comportamentale istoric descrise si clasificate de altii, si focusate pe anumite particularitati de interes de moment, in general de tip functional, de scop pragmatic utilitar, usor de translatat matematic in diverse baze de date, deci nu sunt prea complex individualizate, plus ca se pot gasi, ca tipologie, si in majoritatea povestilor din literatura clasica universala sau filme accesibile oricui. De structurile mai profunde, inclusiv "sufletul", ale unor posibili indivizi de focus de interes profesional se ocupa alte servicii, desi, desigur, din punct de vedere teoretic, trebuie sa stiu si eu cate ceva si despre alea. In ceea ce priveste "sectorul suflete", pe mine ma intereseaza doar sufletele persoanelor pe care le iubesc, sau, pana la un anumit nivel, si ale celor de care ma indragostesc mai profund decat dopaminergic, si fata de care imi dezvolt intentia sau dorinta de a ma indragosti si de a ma atasa mai profund, cu scopul de a forma cu ei o relatie intima de mai lunga durata. Uneori, este posibil sa ma intereseze si straturile superficiale ale sufletelor celor fata de care dezvolt un sentiment temporar de simpatie, insa de obicei nu prea am timp si/sau motivatie de a le observa mai amanuntit.)