Deoarece nu cred ca ma mai suna azi, deoarece este deja aproape ora 3 aici dupa amiaza (si chiar cred ca a inceput sa imi fie cu adevarat teama ca s-ar putea sa nu ma mai sune niciodata, si intr-un fel il inteleg deoarece mi-a spus clar ca lui nu ii trebuie complicatii in momentul asta in viata lui, iar indragostirea reprezinta intr-adevar o complicatie, daca nu chiar o adevarata maladie), m-am decis sa povestesc despre un vis pe care l-am avut astazi cand am atipit putin intre 12 si 2 (ma sculasem foarte devreme azi dimineata pe la 5 si eram cam obosit dupa ce am inceput scrierea complicatului capitol 3 din Vicontele de Bragelona).
L-am visat chiar pe D. Nu mi s-a mai intamplat decat poate o singura data, atunci imediat dupa ce l-am intalnit prima oara si am avut un vis scurt si simplu despre el, insotit de afect in general pozitiv, care reprezenta de fapt doar imaginea lui in timp ce stateam de vorba cu el despre ceva neimportant si nememorabil si aveam impresia, in visul acela prim, ca se uita la mine cu oarecare bunavointa.
Visul de azi a fost oarecum mai complex si continea si inghetata, in sensul ca eram amandoi intr-o camera destul de goala, care continea o masa, parca un scaun langa ea si un fotoliu de piele neagra pe care era asezat el, putin mai departe de masa. Podeaua era bej deschis, era destul de lumina in acea incapere, lumina naturala. Nu imi amintesc sa fi visat ferestrele, insa am o senzatie vaga ca existau si ele pe acolo si ca aveau chiar o perdea destul de diafana alba transparenta care se misca usor in vant din cauza ca fereastra era deschisa, fluturand usor catre interiorul incaperii. Afectul meu pe tot timpul acestui vis a fost pozitiv si pleasurable (adica mi-a facut placere, ca si cum m-as fi uitat la un film la fel de placut). Afectul nu era chiar atat de intens.
La inceputul visului eu eram cu spatele la el si incercam sa pun niste inghetata in niste farfurioare ca sa putem sa mancam din ea ulterior amandoi. Era ca si cum am fi fost intr-o vizita obisnuita, desi nu sunt sigur daca acea incapere facea parte din casa mea, sau din casa lui, sau poate ca locuiam deja in casa noastra. Inghetata era de vanilie si de cacao (mie imi plac ambele flavors, nu mananc prea des inghetata, dar daca mi se ofera sau am ocazia si pofta de a o comanda vreodata la restaurant, de obicei aleg inghetata de vanilie, sau mixta, de cacao si vanilie, imi place si cea de fistic, dar parca mai rar in ultimii ani; despre cea roz de capsuni am sentimente mixte, adica de fapt nu imi place, dar de cate ori am incercat-o pana la urma nu a fost chiar asa de ingrozitoare si am reusit sa o mananc si a fost OK, n-am patit nimic, nu mi-a fost greata, dar in general nu o aleg si tind sa o evit.)
Dupa ce am pus si portia lui pe o farfurioara, m-am intors catre el ca sa i-o ofer. L-am surprins cand tocmai isi luase niste ochelari de pe nas si ii punea in buzunarul de la piept. El nu poarta ochelari in real life (nu stiu daca are lentile de contact sau alte probleme cu vederea). Acei ochelari erau cu rama neagra, doar usor mai mari decat cei ai lui Yves Saint Laurent, dar de cam aceeasi forma. Eu, in vis, tin minte ca am zambit in sinea mea usor si mi-am zis despre el ca este usor vanitos deoarece nu vrea ca eu sa il vad ca are nevoie de ochelari. Chiar am comentat un pic despre asta catre el in vis si l-am vazut ca s-a rusinat putin si dupa aia nu l-am mai chinuit despre asta, ca nu avea nici un sens sa o fac in visul acela si nici in real life, in general, mie nu imi place sa chinui persoanele cu care ma intalnesc. (Desi recunosc ca poate sunt usor masochist din fire, nu am preferinte din astea perverse pentru jocurile de tip S&M prea violente, ba chiar ma deranjeaza aluziile S&M in filmele mai violente si chiar tin minte ca am opinat o data pe undeva ca regizorul David Lynch imi displace usor tocmai din aceasta cauza, desi nu-i neg talentul regizoral si fantezia sa si inclinatia sa de a reda continuturi onirice pe ecran. Deci in privinta preferintelor mele personale pentru jocurile de tip S&M, nu am tolerat si nici nu am fantazat niciodata la ceva dincolo de un blindfold sau o singura catusa foarte larga si aia, lasand posibilitatea unui joc de brat natural si relaxat. Altceva imi repugna.)
Deci in vis el era imbracat in blugi, cu un tricou gen polo de culoare crem destul de lejer si parca avea si un sacou de culoare inchisa, poate bleumarin sau charcoal, care era deschis si in buzunarul de la piept al caruia isi ascunsese ochelarii. Uite ca nu mai tin minte daca era un buzunar exterior sau unul interior, ca parca acel sacou le avea pe amandoua, tin minte gestul mainii lui catre partea stanga a pieptului lui dar nu mai tin minte daca a pus ochelarii in buzunarul din interior sau cel din exterior al sacoului. Nu mai tin absolut de loc minte cu ce eram eu imbracat, ma simteam comfortabil in orice caz ca si cum as fi purtat haine lejere, poate ca eram tot in pantaloni si un tricou tot atat de lejer.
Si dupa ce i-am surprins vulnerabilitatea despre faza cu ochelarii, am simtit ca ma induiosez fata de el si ca il iubesc chiar si mai mult si am simtit nevoia sa ii fac un dar mai mare decat o simpla inghetata, si m-am indreptat usor catre el, asezandu-ma pe podea in fata lui, cu fata la el, uitandu-ma in sus catre fata lui. Aveam inca farfurioara cu inghetata in mana si am intins-o usor catre el si el mi-a zambit, iar eu am simtit o dorinta atat de profunda sa ma apropii de el din punct de vedere fizic. Si pe urma, la cateva momente dupa ce i-am transmis si lui dorinta mea prin body language si privire si el a acceptat-o tot din privire si afect pozitiv si binevoitor fata de mine, visul s-a terminat. Dar s-a terminat cu happy-end, cu o senzatie de bine si de placere ca interactiunea noastra va continua in mod fericit si bine pentru amandoi.
Dar asta a fost doar un vis. Cand m-am trezit pe la 2, inca mai speram ca o sa ma sune. Dar asta nu s-a intamplat. Nu ma simt extraordinar de surprins nici foarte tris in acest moment din cauza asta. cred ca senzatia placuta din vis inca ma cuprinde si acum intr-un fel. Si eu, optimist din fire, increzator pana la naivitate mereu, raman totusi plin de speranta si in privinta evolutiei relatiei noastre pe viitor. Vom vedea.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar