Newsletter de la biserica din colt

Avem un pastor nou la biserica noastra din colt, in care se fac si renovari, pe bune ! Cand am intrat acolo azi era asa un zgomot de la un pistol automat rotativ de impuscat cuie ca pe moment am crezut ca au angajat un nou cantor, dar abia pe urma m-am lamurit ca era doar vorba de pistolul ala care era manuit de un lucractor temporar, un fel de goyim dupa cum arata la fata.

Pastorul nostru cel nou are o barbita de culoare blond inchis sau saten deschis destul de interesanta, lui in orice caz i se potriveste. Ce mi-a placut mie la el din prima a fost ca nu avea zambetul ala artificial de vazator pe fata, ci arata mult mai uman, mai autentic decat ala dinainte, drept care fata de el nu m-am simtit intimidat, am putut conversa cu el direct in limba norvegiana, folosind cel mai graseiat R posibil, uitandu-ma direct la fata lui (in ochi nu indraznesc inca, deoarece este si el cetatean norvegian si singurii norvegieni pe care am indraznit eu sa-i privesc in ochi pana acum au fost Hades, care mi-e totusi coleg si incerc sa-l angajez cat mai bine, si baiatul de la banca deoarece in cazul lui are genele atat de lungi incat nu m-am putut abtine sa ma uit cat mai lung si cat mai des posibil, si chiar abia astept sa merg din nou la banca, mai ales ca am primit un cec de $ 15 tocmai din America pentru niste servicii oferite de mine on-line odata nici nu mai tin minte cand, cui, si cu ce ocazie, si trebuie sa il depun), si am inceput sa cumpar o gramada de chestii de la el: un senvis club (pe care l-am mancat deja), o inghetata de capsuni in cornet si inca o inghetata de vanilie si frisca cu migdale anrobata in ciocolata pe bat (prima s-a dus de mult inca inaintea senvisului, asa de mult aveam chef de cornet, iar pe a doua o tin chiar acum in mana), 3 boller med rosiner, 3 iaurtele de vanilie cu fulgi de porumb in niste cutiute paralelipipedice cu un pinguin pe ele, o revista cu Ryback pe coperta (care si-a gasit o noua prietena tot mai in varsta decat el, cu care insa nu apare inca in aceea si poza, dar poate ca s-o decide si el odata sa se apropie si el de o femeie in viata lui, cine stie, eu ii urez succes), si niste tigari Marlboro Gold Advance.

Deoarece nu avea din pacate Schweppes la biserica, a trebuit sa trec si pe la Meny (grocery store), unde, incurajat si incalzit deja sufleteste de la biserica, am continuat un adevarat shopping-spree: Marlboro Flavor Mix (nu m-am decis inca intre astea rosii si alelalte negre, desi tind sa cred ca va fi negru pana la urma, ca aurul accentului circumflex de pe capac da mai bine pe negru), o tona de Schweppes (tonic water, bitter lemon si lemon fusion), o tona de iaurt (turcesc, bulgaresc si am gasit unul nou norvegian , care mi se pare mai apos, dar mi-am zis sa-l incerc si pe asta), o pizza Dr. Oetker cu mult salami de mai multe feluri, o bucatica minuscula de cascaval frantuzesc Comte, niste ardei rosii copti, o cutie de conserva de macrou in tomate (din asta chiar ca n-am mai mancat de mult, si chiar aveam pofta de niste peste), o paine Energi (celelalte au fost mult prea miezoase si am casa plina de firmituri din cauza lor), din  pacate nu nu am gasit biscuiti din aia patrati din care am mancat azi dimineata la camera de garda si care mi-au placut atat de mult, incat pana la urma mi-am luat matzo crackers rotunzi si o punga de ghiottini cu migdale ca sa-i impac pe toti si sa nu ma simt nici eu vinovat de favoritism, o cutie de macadamia nuts si inca o cutie de carton frumoasa de tot cu niste harti din alea vechi pe ea si cu un amestec de nuci si alune si felii de banane uscate si stafide inauntru. Nu stiu de ce nu pot sa gasesc hummus, ca doar sunt atatia middle-easterners si poate chiar si turci pe aici (sa nu se supere nimeni pe mine, dar eu nu pot sa-i deosebesc pe astia intre ei, la Asia Mica si la Orientul Mijlociu nu ma pricep de loc, desi am citit eu pe undeva ca poporul kurd contine oameni frumosi si unii sirieni au ochii albastri.)

Pentru mine este super clar acum ca mersul la biserica imi da atat chef de shopping-spree cat si pofta de mancare cat mai variata.

Azi dimineata, la o sedinta, l-am vazut pe Apollo imbracat de primavara. Doamne, frumos e barbatul acesta ! Si e si destept, si frumos, si bun manager, lider competent, stie sa si faca cu ochiul exact cand trebuie si cum trebuie, este, cred eu, un om aproape perfect. Si el, care mai tot timpul apare in blugi sau corduroys, astazi avea niste pantaloni de gabardina gri deschis si o camasa bleu palid de tot cu un caroiaj care abia se ghicea, deschisa la doi nasturi la piept exact cat trebuie de sugestiv si in acelasi timp appropriate. Uite ca nu mai tin minte daca avea curea de piele sau nu, si nici ce pantofi avea in picioare, deoarece cu ochii la gabardina aia care-i venea tot perfect, nici prea larg nici prea strans, desi era o idee cam fixa, dar exact pe unde trebuie si exact perfect cat trebuie, atat de sus, tocmai spre talie, nu am apucat sa ma mai uit, si nici atat de jos tocmai pana la pantofi nu am fost in stare sa privesc. Purta la mana un ceas cu cadran care mie mi s-a parut cam mare, insa se potrivea totusi cu hainele acelea de pe el. Si mai era si proaspat tuns, gen Cicero. Intr-adevar, dupa cum remarca si el pe blogul lui, matematicianul meu preferat din Timisoara, de la care am mari sperante ca pot sa invat si eu in sfarsit cate ceva despre teoria probabilitatilor  pe care in liceu nu am inteles-o desi si ea mi-a facut pe atunci cu ochiul in mod destul de ispititor, si care tocmai a comentat la el pe blog ca a avut si el ieri o zi foarte buna, vine primavaraaaaa !