Deci, pe scurt, ca m-am cacait destul cu tunelul asta, lucrul esential de retinut este ca in tunelul aplicabil mie din corporatia mea din Norge/Noreg/Regatul Norvegiei cand vii prin tunel dinspre corpul de cladire principal catre "casa" (corpul de cladire cu arhivele si administratia), daca te ratacesti, trebuie mereu sa o iei "la dreapta", si, invers, cand te duci de la arhive & administratie la corpul principal, daca te ratacesti, trebuie mereu sa o iei "la stanga".
Cand zic "la dreapta" si "la stanga", nu vreau sa zic sa faci viraje bruste la un unghi de 90 de grade, nu, de loc, este doar usor la dreapta si doar foarte usor la stanga, asa, cam la cel mult, estimativ, 12 grade deviere. Cel mai important este sa nu intri in panica. Tunelul meu nu da deloc senzatie de claustrofobie, este foarte acomodant, este si luminat aproape peste tot, are tavan inalt, nu e de loc ca in filmele de groaza despre accidente speologice. Plus ca te intalnesti mereu cu persoane, nu te simti singur si abandonat nicioadata in el, desi, recunosc, ca majoritatea acestor persoane sunt la fel de ratacite ca si tine si habar n-au sa-ti dea indicatii corecte despre directia pe unde sa o iei, daca ii intrebi, doar, rar, din cand in cand, poti avea norocul neasteptat, asa cum am avut si eu, sa te intalnesti cu vreun ghid angelic binevoitor competent usor de recunoscut de la departare daca poarta si uniforma, caruia puteti sa-i cereti ajutorul si prin semne daca nu stiti limba sau uitati cum sa spuneti "m-am ratacit" pe limba lui (asa cum uitasem si eu) si care precis, desi va fi grabit, deoarece ghizii-ingeri sunt mereu grabiti fiind aproape mereu coplesiti de atate indatoriri serioase de serviciu pe care trebuie sa le indeplineasca (si stand si mai mereu in picioare, saracii de ei, numai la asta ma gandesc eu cand ma gandesc la ei, cat de mult timp petrec ei stand in picioare in fiecare zi si aproape si in fiecare noapte, cand sunt de garda, ca ei au garzi si mai dese decat noi, lucratorii simpli de phone-sex).
Daca nu gasiti ghizi angelici in calea voastra, alte categorii de persoane care par sa stie mai bine despre aceste directii importante sunt:
* in primul rand femeile de serviciu sau bucataresele asiatice filipineze (pe mine m-a scos una o data din impas in tunel chiar aici in Norvegia, si, drept recunostinta fata de acea persoana binevoitoaire anonima, eu de atunci mereu le salut primul si mai si stau un pic de vorba din cand in cand cu femeile de serviciu asiatice care lucreaza in mod foarte harnic si pe etajul meu; eu chiar saptamana trecuta i-am zis uneia dintre ele: "buna dimineata, vai dar ce harnica sunteti, mereu va vad muncind si trudind ca o furnicuta de dimineata pana seara", si i-a facut placere complimentul si de atunci mereu ma saluta si ea si imi zambaste in fiecare dimineata cand ma duc la serviciu);
* in al doilea rand niste femei de varsta mijlocie norvegiene sau poloneze care sunt imbracate in salopeta si ajuta la incarcat-descarcat cutii de marfa din diverse camioane, ele poate ca nu se pricep intotdeauna atat de bine ca femeile de serviciu sau bucataresele asiatice filipineze, dar vor fi totusi binevoitoare fata de voi, vor incerca sa va ajute cat pot, ii vor intreba si pe soferii de camioane daca stie vreunul, (chiar daca in mod realist nu prea are cum sa stie vreunul dintre ei, ca nu lucreaza doar in cadrul corporatiei, si sunt mai mult pe sosea in camioane), si te face sa te simti mai bine cand le vezi asa de saritoare fata de tine. (Sa stiti ca toate aceste lucruri mi s-au intamplat mie personal in viata mea reala in Norvegia, nu mi-as permite eu sa inventez niste chestii atat de importante cum este vorba si despre problema serioasa, totusi, a ratacirii prin tunel, ca este informatie utila, mai ales ca va trebui sa treceti pe acolo destul de des, chiar de mai multe ori in fiecare zi, mai ales iarna cand e frig sau cand ploua sau cand bate vantul ala ingrozitor care suna ca o haita de lupi si zgaltaie ferestrele, plus ca v-am zis ca eu nu ma pricep de loc sa inventez lucruri din nimic, deoarece nu sunt de loc creativ);
* puteti sa incercati sa intrebati si un vanzator de vise (asa cum am facut si eu, ca mi-a iesit in cale un magazin de vise, aflat chiar langa frizerie, frizerul precis ca m-ar fi putut ajuta, dar era inchis); in cazul meu, vanzatorul de vise a fost relativ binevoitor, desi se vedea ca era preocupat de altceva si parea putin distrat, a incercat sa-mi arate ceva prin semne, dar totusi nu a stiut sa-mi spuna cuvintele alea magice "la dreapta" (ca eram atunci ratacit venind din directia dinspre corpul de cladire principal spre arhive & administratie);
* sunt aproape sigur ca daca gasiti vreun angajat de la capela corporatiei, atunci si el sau ea (ca in Norvegia avem si femei preoti, si preoti gay, de tot felul de preoti avem, si sunt si activisti unii din ei, chiar se cheama "preoti de strada", care merg pe strada si ii ajuta pe cei care petrec mult timp pe strada, ca de exemplu narcomanii sau prostituatele), va putea sa va indrume corect si precis ca va fi si saritor si binevoitor; in cazul meu capela era parasita si goala, nu am gasit nici un angajat acolo, doar mi-a facut placere sa o intalnesc in calea mea, sa vad ca exista una si in corporatia mea, si am stat un pic si sa respir aerul linistit langa usa ei si mi-a mai trecut un pic din anxietate.
Nu are rost sa intrebati urmatoarele categorii de persoane, deoarece nu o sa stie ce sa va zica:
* functionarele tinere norvegiene blonde si inocente, nici n-o sa intelega intrebarea, daramite sa va mai si arate calea;
* alcoolici rataciti prin tunel, aia de fapt nici nu au ce cauta acolo, habar n-am cum de m-am intalnit eu cu unul si parea total tulburat si dezorientat, mult mai mult decat mine, de mi s-a facut si mila de el la un moment dat si m-am ingrijorat putin pentru soarta lui, asa ratacind prin tunelul ala fara sa stie unde si unde vrea sa se indrepte, insa nici nu intra in atributiile mele de serviciu sa-l ajut eu pe el, nici nu cred ca m-as fi priceput sa il ajut in mod eficient si util pentru el, si eu nu ma bag cand nu ma pricep, asta e o regula generala buna de urmat de toti profesionistii, cred eu;
* functionarii de asistenta sociala mai in varsta, deoarece, invariabil, ei urasc tunelurile, si nici nu au vrut sa incerce vreodata in viata lor , nici cand au fost mai tineri, sa mearga prin tunel, asa ca nu au de unde sa stie.
In cazul meu, desi nu pot sa fac generalizari, desi o sa mai studiez problema, deoarece este vorba de abilitati si preferinte in functie de aprtenenta etnica, si acest fel de categorisire de persoane mi se pare mie cam problematica si supusa erorilor, pot totusi sa va povestesc ca:
* o functionara grecoaica a zis ca ea uraste pana si ideea de a merge prin tunel si nu a incercat niciodata, nici nu a fost curioasa sa incerce si nici nu crede ca o va face vreodata nici in viitor;
* un functionar originar mexican stie drumul, l-a incercat deja, mi l-a aratat si mie, mergand alaturi de mine o data, desi mergea foarte repede si abia am reusit sa ma tin dupa el, el mi-a zis clar ca nu il prefera, ci prefera sa mearga pe afara, sau cel mult sa folosesca o scurtatura care contine si o atingere tangentiala a tunelului pe la intrare, dar nu implica neaparat calatoria lunga prin tunel;
* functionarul de asistenta sociala v-am zis ca a spus oripilat ca il uraste si a indraznit chiar sa imi zica ca nu mi-l recomanda nici mie de altfel; el a mai facut catre mine niste recomanadri din astea asa mai gratuite, de exemplu cand intrebasem eu o data sa imi recomande cineva in dentist, au sarit atat Managerul cat si functionarul de suport social sa ma ajute, vorbind amandoi aproape in acelasi timp, si s-a mai bagat in vorba si o alta functionara norvegiana blonda usor deprimata care purta niste cizme misto cu bumbisori pe partea externa a carambului sus; Managerul a castigat primul acest concurs fata de atentia mea, ca el e mai atletic, si mi-a zis numele unei firme de dentisti care mie mi-a sunat foarte placut la ureche, mai ales ca venea de la el; pe urma , pe locul doi a reusit functionarul de suport social sa imi comunice numele altei firme de dentisti si atunci el a insistat sa imi spuna ca majoritatea clientelei aceleiu firme este formata din persoane de sex feminin, deci nu are de ce sa nu-mi placa acolo (ba mi-a facut aproape si cu ochiul cand a zis asta), dar eu nu l-am contrazis si i-am multumit politicos pentru recomandare, deoarece eu m-am obisnuit de mult ca diversi colegi de serviciu din Romania, ba chiar si unii prieteni sa imi recomande cate o fata sa ma insor cu ea, si eu nu ii contrazic niciodata (desi este evident ca eu m-am decis de foarte multa vreme ca nu ma voi insura absolut niciodata cu o persoana de sex feminin, oricat de mult mi-ar place de ea si oricat ne-am potrivi si la diverse gusturi si preferinte); la sfarsit, functionara norvegiana blonda usor deprimata, insa cea mai realista dintre toti la faza asta, mi-a precizat si re-confirmat ceea ce banuiam si eu, si anume ca dentistii cer foarte multi bani de la tine cand le ceri serviciile ca adult in Norvegia (desi pentru cei sub 18 ani si cateva categorii sociale de persoane cu diverse handicapuri este gratis sau oricum foarte ieftin, ca ii ajuta statul);
* majoritatea functionarilor norvegieni sunt destul de flexibili in legatura cu folosirea tunnelului, desi e clara tendinta ca cei de sex feminin tind sa nu o prefere, iar cei de sex masculin da; Managerul chiar a incercat sa intre intr-o dezbatere cu mine ca sa imi spuna el cat mai detaliat de ce crede el ca metoda tunelului este cea mai buna si mai eficienta si mai rapida pentru a ajunge la destinatia dorita, dar eu, desi eram chiar foarte interesat sa aud ce voia sa imi comunice el cu atat entuziasm (si era clar ca ii placea subiectul si avea preferinte clare catre tunel, ca zambea larg, i se luminase toata fata, si vorbea usor precipitat ca si cum nu mai avea rabdare sa-mi spuna mie tot ce voia el sa-mi spuna despre tunel), aveam din pacate putina treaba si a trebuit sa imi iau ramas bun de la el pentru moment, si deoarece l-am simtit usor dezamagit, i-am oferit si eu, inainte de plecare, un zambet de incurajare si i-am zis ca mie imi place sa incerc si asa si asa, ca asa sunt eu mai explorator si mai curios din fire si voi continua sa invat despre si sa folosesc ambele metode (si pe afara si prin tunel) cat pot eu de mult si de des;
* unii functionari stagiari norvegieni, care, desi sunt experti la folosirea tunelului, sunt deja cam plictisiti sa li se tot atribuie lor sarcina de catre manageri, portari, dispeceri, sau chiar de catre propria lor constiinta sa le fie ghizi celor mai nou veniti in Norvegia, ca mine;
* Vicontele Raoul a parut extrem de doritor ca sa ii fiu eu ghidul pentru prima lui trecere prin tunelul din Norvegia, insa a fost foarte politicos la faza asta si a si recunoscut ca nu poate sa-si permita sa fie atat de egoist incat sa imi rapeasca mie din timpul meu pretios ca sa ii arat tocmai lui, un biet stagiar incepator, drumul acela, si mi-a oferit si un "out" acceptabil spunandu-mi ca s-a gandit el deja la altcineva care sa-i arate ca ala are mai mult timp liber si nu ii este nici atat de superior dpdv ierarhic (in sens de vechime in campul muncii ca birocrat, desigur, nu administrativ-ierarhic, ca la serviciu, bineinteles, nu mi-as permite eu sa imi imaginez altfel de ierahie in care as putea eu fi superiorul administrativ al cuiva).
Ce e important de retinut este reperul telefonului negru de la statia/escala din holul central al spitalului mare principal, directiile "la dreapta" dispre spital si "la stanga" catre corpul principal (si chiar daca va aflati si in alte tuneluri din alte cladiri mari din lumea asta, tot nu are decat cum sa fie tot un fel de variatie pe aceeasi tema, adica e OK si "la stanga" dinspre corpul principal si "la dreapta" catre el), unghiul devierii nu mai mult de 12 grade (dar nu e cazul sa va luati raportorul la voi, e OK si 10); ghizi mai mult sau mai putin binevoitori sau competenti se gasesc peste tot, dar depinde de voi sa alegeti pe cine sa intrebati ca sa aveti sanse mai mari de a primi raspunsuri corecte, si, nu in ultimul rand, NU VA UITATI ECHIPAMENTUL DE PROTECTIE, ABSOLUT SI IN ORICE OCAZIE OBLIGATORIU, in orice tara din lume, cu orice ghid, de orice origine etnica sau varsta, MEREU (chiar daca vine ghidul cu diploma sau atestatul recent luat in dinti.)
Si inca ceva: SAY "NO" TO DRUGS.
(...linkurile urmeaza candva in viitor...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar