Calmul de dinaintea furtunii- un mit ? (din jurnalul de bord) [rated R]

Observ cu satisfactie ca acum ca mi-am planificat ingrijorarile la nivel expert si in mod constiincios pe zile de saptamana si diverse saptamani, ma simt mult mai calm per total, prin simpla desenzitizare provocata de a-mi privi aceste anxietati in fata in mod organizat descrise punctual intr-o agenda proprie, (alcatuita amatoricesc din diverse coli de hartie gasite pe mese la intamplare pt ca eu nu am de gand sa mazgalesc vreo agenda adevarata imbracata in piele), fara insa a le imbratisa (desi chestia asta poate o avea si de a face cu rezultatul benefic al sedintele de psihoterapie de admirat catelul vecinului si cu faptul ca am reusit o tranzitie de succces de la fumat tigari brand Marlboro la fumat tigari brand Camel, ca numai asta in sine poate crea o adevarata anxietate in cazul stress-ului de adaptare la conditia de a fi membru al unei generatii 1 imigrationiste, mai ales tentat fiind fost initial de posibilitatea de a fuma tigari marca Marlboro model Gold Advance, care ramane brandul meu preferat, din pacate inaccesibil acuma mie, la nivel de tease). [Disclaimer: nu doresc sa fac neaparat reclama si masinii, care NU e neaparat cea preferata mie.]

Acum, fiind calm, fiind si deja debarcat pe plaja, (din pozitia mea initiala de ancorat in larg, cu mici incursiuni furtive pe tarm pana la liziera copacilor pt a capata banane si apa potabila prin metode mai mult sau mai putin acceptabile, la care nu ma pricepeam oricum, ca de ex cersit si troc), doresc sa anunt ca, in ciuda vremii deosebit de uluitor de schimbatoare din localitatea unde mi-am batut in niste pioneze, (ca sa nu-l ia vantul adesea vijelios), cortul momentan imprumutat de la o familie cu adevarat milostiva de tigani albanezi, (eu personal ne pricepandu-ma, din pacate, NICI la corturi asa ca, de ex, d-nii Rudolph Valentino sau Lawrence of Arabia, si singura data cand am stat la cort la Marea Neagra in cls a 10-a am fost criticat ca nu ma pricepeam nici macar sa fac mancare sa tai niste rosii in bucatele delicate decat asa in sferturi mai din topor, daramite, cu toata experienta mea de bodyguard, plus de training ulterior profesionist pe probleme de securitate, sa pazesc bunurile colegilor ulterior furate de o banda de rromi MULT mai profesionisti decat noi toti la acea vreme), totusi NU anticipez uragane sau sa cada falia mea de tarm sud-vestic din fata blocului in Marea Nordului cum s-a mai intamplat o data acum cca 8, 000 de ani.

M-am lamurit totodata si cum e cu starea vremii locale, am inceput sa alcatuiesc harti personale ale diferitelor cartiere ale acestei localitati (ca unele cu adevarat practic usor inteligibile de oricine nu se prea gasesc), starea de sanatate imi e relativ buna, deci efectiv nu astept sa cada nici un alt pantof, sau efectiv nu ma astept sa se intample ceva deosebit, mai ales ca am citit ca nu e cazul sa ne asteptam intodeauna la asa ceva, si, desi este posibil ca unii marinari cu experienta sa poata recunoste calmul prevestitor de o furtuna de calmul neprevestitor de nimica, eu personal, suferind de rau de mare, nu am experienta de marinar, (minus visitat vase de razboi americane cuminti ancorate in diverse porturi), plus nici Nelson nemaifiind langa mine ca sa-l intreb despre asta daca as fi curios, (ceea ce nu s-ar fi intamplat oricum deoarece de obicei Nelson venea frant de la serviciu si asta ar mai fi lipsit sa il intreb eu intrebari din pura curiozitate despre diverse zicale de marinari despre care habar nu ar fi avut oricum, mai ales ca el e Navy obisnuit "de birou" si nici nu cred ca s-a plimbat nici macar cu barca pe lacul Michigan vreodata, daramite pe diverse oceane in conditii de non-croaziera de lux...), deci raman la perspectiva mea inexperta care imi spune ca vremea este aleatoare. (Lov u, Nelson, see ya in Casablanca in 2051.)

Am reusit sa tranzactionez cu localnicii si accesul la TV local, (contra cost, desigur), insa nu am chef de invatat limbajul lor propriu de lemn democratic, deoarece acesta este un exercitiu scolaresc si eu nu sunt de tip scolar silitor, ci mai degraba de tip ratacitor, atras de diversi stimuli luminosi sau stralucitori, asa cum am fost de cand m-am nascut de altfel, plus ca stimuli atractivi sonori la nivel de zumzet urban nu prea exista in aceasta localitate, care pare ca are mai degraba atmosfera sanatoriului particular pt tuberculosi Wald al dr-lui Friedrich Jenssen din Davos din romanul "Muntele Magic", (publicat in 1924, si scris de dl Thomas Mann, laureat al premiului Nobel pt literatura pe anul 1929), insa arhitectural este de tip ghost town al unui boom town butaforic, extins in jurul unor rulote centrale de unde star-urile principale au plecat de mult.

(Ca o paranteza, tin minte vag ca eu am citit acest roman in adolescenta in lb romana, pe la 15 ani, cand efectiv nu stiam daca sa ma identific la nivel empatic cu dl Castorp, cu care simteam si totodata sincer speram ca nu am nici in clin nici in maneca, sau cu d-na Chauchat, care pe mine personal, tot sincer, m-a amuzat la acea vreme chiar mai putin decat d-na Vasilica Tastaman...cat despre Settembrini, desi simpatic desigur, din pacate era cam prea interesat de poezie, iar pe olandez nu l-am inteles niciodata. Din intreaga opera a d-lui Mann, daca nu se intampla sa citesc cumva "Casa familiei Buddenbrook" pe la 17 ani si "Iosif si fratii sai" pe la 16, zau daca l-as fi recomandat pt un premiu Nobel pt literatura pe baza acestui roman despre personajele de pe acel munte, roman care mie personal mi s-a parut un exercitiu juvenil de corespondat mai mult sau mai putin subtil cu dl dr Carl Jung despre diverse nedumeriri personale, (desi nu as putea spune cine din ei s-a inspirat de la cine in legatura cu animele), in ciuda faptului ca am citit de pe wikipedia ca este sau a fost considerat unul din cele mai importante opere ale literaturii germane pe intreg secolul XX. A fost scris de dl Mann de-a lungul a 12 ani deosebit de lungi, dupa ce terminase nuvela deosebit de deprimanta Moarte la Venetia, si zau daca aceste amanunte nu ma vor face sa-mi formulez impresia ca situatia generala sociala fata de gay, dl Mann fiind desigur un gay sau bisexual deosebit de talentat si de sensibil, nu era de loc ff usoara in orasul Munchen, unde traia dansul, spre deosebire de zvonurile despre destrabalarea accesibila in orasul Berlin la acea vreme.)

 

Planificare pt anxietatile unei noi saptamani

M-am gandit, pt o mai buna eficienta, sa incep sa imi planific timpul la nivel saptamanal. Observ ca in norvegia corporatista se utilizeaza sistemul enumerarii saptamanilor in diverse agende de lucru, de ex saptamana 22 pe anul 2012 a fost saptamana dintre 28 mai si 3 iunie, si anul 2012, fiind an bisect, are 52 de saptamani si 2 zile, cu 1 ianurie cazand intr-o duminica, si 31 decembrie cazand intr-o luni.

Tocmai am intrat in saptamana 38 a anului 2012. Eu nevand ceva deosebit de facut oricum nici acasa, (in afara de treburi casnice uzuale, pe care le fac oricum la nivelul minim necesar, mai ales ca am si masina de spalat vase), nici la jobul 1, (in afara de participarea la sedintele si seminariile de invatat cum sa ne de-stressam la locul de munca prin exercitii de gimnastica artistica in grup, sporturi pe echipe, yoga si meditatie transcendentala in grup, si dansuri de salon, desigur tot in grupuri de cate 2 sau 3 sau 4, si uneori si cate o hora, din pacate nici una cu elementul de surpriza spontana al dansului Perinita, mai numit si spin the bottle, sau macar Calusarii, ca pe astea le tin si eu minte de la diverse Revelioane corporatiste din copilarie la care am participat constiincios alaturi de parintii mei care ma carau cu ei probabil ca sa reuseasca ei sa suporte mai bine acele conventii), nici la jobul 2, (decat cateva telefoane obisnuite de phone sex dupa scenarii de mult pre-determinate ca fiind eficiente si castigatoare de minti si suflete a la marketing comun), si deja epuizand temele de securitate globala si regionala si diplomatie mondiala in legatura cu care imi planificasem sa ma ingrijorez pana acum in mod planificat, pe diverse zile ale saptamanii, acum stau sa ma gandesc ce as putea sa imi planific...

M-am decis sa ma inspir din initiativele pedagogice mentionate pe blogul Andreei Iulia Toma si sa incep sa numar cartile pe care le am in acest apartament, si care acum nu mai sunt de mult in lazi, ci stau aranjate estetic in teancuri artistice stabile pe diverse suprafete plate, deoarece, desi am rafturi din belsug, nu am o biblioteca propriu-zisa. Nu vad la ce ar folosi o asemenea numaratoare oricum, in afara de a-mi permite ocazia de a effleura aceste carti cu varful degetelor, insa nu sunt chiar atat de ahtiat dupa acest fetish zilele astea, mai ales ca Bartek imi procureaza revistele cu poze preferate mie, (desi, printre altele, imi cam baga TLS pe gat, si eu prefer NYRB, ca e mai inteligibil si are si poze mai misto + ii mai mentioneaza din cand in cand si pe d-na Joyce Carol Oates si pe dl Norman Mailer, fata de care eu am un respect deosebit, desi, ca de obicei, nu le-am citit decat cateva fragmente de opera, plus sunt cam dezamagit ca nu mai zice nici un critic mai nimic zilele astea despre dl Louis L'Amour si Dame Barbara Cartland), plus mi-am gasit in sfarsit si un magazin cu incaltaminte cat de cat acceptabila, care mi-a suplinit nevoile fetishiste destul de bine in aceasta perioada, plus acum l-am cunoscut mai aprofundat si pe vecinul cu cainele + boyfriend-ul manager din industria petrolului pt varietate, daca as simti cumva nevoia de a interactiona din cand in cand si cu un catel de rasa si/sau de a participa la cateva activitati de spionaj industrial, (desi, ma rog, asa ca interes particular specializat, eu sunt mai mult cu tevile si conductele decat cu petrolul si gazele in sine, in special pe domeniul de cunoastere al rezistentei materialelor).

Totodata, trebuie sa recunosc ca nu sunt de nivelul d-lui Jack Nicholson (in rolul din As Good As It Gets, nu ca actor profesionist, sau in alte roluri) in ceea ce priveste compulsivitatea, si singura mea fobie este cea de pisici, si nici macar aia totala, ci pur si simplu imi sunt mai putin simpatice decat cainii, plus prefer sa nu le am in preajma mea deoarece pur si simplu nu imi place de ele, dar altfel, daca nu le vad, imi sunt indiferente, iar cele din desene animate imi sunt chiar deosebit de simpatice, si am chiar deosebita empatie pt conditia lor, insa nu de un nivel atat de adorant incat sa depun efortul de a alcatui un top de preferinte. In legatura cu superstitiile, insist sa mi-o pastrez pe cea legata de gasitul unui trifoi cu 4 foi, desi nu am de gand sa incep sa il caut in mod expres prin diverse poieni, si totodata insist sa o promovez pe cea a indeplinirii unei dorinte puse in fata unei stele cazatoare, deoarece asta chiar stiu ca se implineste, pt ca mi-a confirmat mie BFF, chiar inainte de a pleca in America, cand ea avea 8 ani si eu 11.

In legatura cu alte elemente specifice de anxietate, pot evalua cred destul de corect ca singurul atat real de panica suferit de mine a fost la 13 ani, iar ipohondria mea este, asa cum ii e si definitia literara, total inchipuita, si cu beneficiu secundar de relaxare prin infotainment/entertainment de public larg cititor de blog in lb romana, in nici un caz de nivel ca as incepe sa colind eu personal pe la cabinete de medici cu liste de diverse suferinte numite simptome. Cred ca singura obsesie pe care o mai aveam era aia legata de etica, (dupa cum a remarcat cu oarecare iritare, din fericire temperata de maturitate, si blogger-ul Mircea Vladut), insa aia era doar pt ca nu stiam daca este etic jurnalistic sa scriu eu in lb romana la nivel de blog in felul meu netalentat si neexersat la exprimatul in scris liber, si pt ca ma enervasem fata de cunostintele slabe de etica jurnalistica in cadrul mass-mediei de lb romana...insa cine sunt eu sa judec, ca doar nici macar nu consum acel gen de mass-medie in mod excesiv.

Deci zau daca mai am de ce sa ma ingrijorez. Ramene, desigur, problema cu ce sa imi umplu spatiile din agenda personala. Insa nu sunt deosebit de nelinistit ca nu voi avea cu ce, eu fiind pt mine insumi o sursa nesecata de inspiratie. Nu stiu daca am mai mentionat ca mai de mult o cunostinta m-a catalogat ca fiind deosebit de consecvent si de stabil, inca de cand aveam 21 de ani, in legatura cu neinfluentabilitatea mea de catre elementele din mediu, cat si fata de influenta mea asupra mediului inconjurator. Insasi mama mea a remarcat de cand eram mic ca stateam unde ma punea si nu ziceam nimic deosebit, in nici un caz nu obiectam, ci pur si simplu ma ocupam linistit de treburile de interes pt mine, adica diverse exercitii de relaxare cu scopul de a ma simti bine eu personal, ca de plans nu cred ca am plans decat de vreo 4 ori in viata mea de a intrat in panica intreaga familie deoarece asa ceva era total neasteptat, plus ca dupa aia m-am speriat si eu de panica lor, ca doar nu doream sa creez panica in jurul meu. Desigur, daca cineva imi punea vreo intrebare, eu eram intotdeauna la dispozitia lor, ba chiar dadeam si un search in diverse surse de informare, si raspundeam cat stiam eu de bine, sau ziceam direct, "ah, ce chestie, tocmai am citit in Informatia Bucurestiului in legatura cu aceasta ca...etc."

Ce mai, e clar, imi dau pana si eu seama ca sunt ca un adevarat stalp de telegraf atat pe ninsoare cat si in arsita zilei. Desigur, cu dezavantajul de a fi deosebit de rigid, si neretezabil decat probabil cu un topor, daca as fi din lemn, sau cu echipamente deosebit de scumpe daca as fi de beton. In orice caz nu ma pot identifica cu un pom pt eu sunt manufacturat de oameni in primul rand, cf planuri protoptip conceptual copyright parteneriat de business D-zeu + mama Natura, NU direct de D-zeu si mama Natura, ca doar nu sunt Adam.

Din punct de vedere ipohondru s-ar putea pune problema daca as avea o tulburare de personalitate. Pot sa spun eu ca nu am deoarece nu am suferit in nici un fel din cauza felului in care sunt pana acuma, si nu cred ca au suferit nici altii din jurul meu din cauza mea, cel mult unii au putut resimti cateva secunde de dezamagire usor rezolvabile prin a-mi intoarce spatele si a pleca din prejam mea. Iar parintii mei, desi dezamagiti de destule ori de mine, mai ales ca si-au dat seama din prima ca eu voi fi cam singur in viata, s-au obisnuit de la un timp, plus ca nu e vina mea ca nu au dorit sa imi ofere un fratior sau surioara, deoarece eu, prevazator, le-am atras atentia asupra acestui lucru inca de la vreo 8 ani, (mai ales ca stiam ca BFF urma sa plece, plus incepusera sa imi plece si toti colegii de clasa unul cate unul din RSR si ulterior Romania), ca ar cam fi cazul, insa daca au zis "nu", (probabil pt ca sincer cred ca erau ocupati cu alte treburi chiar de importanta nationala mai semnificativa decat "eroicul" dl Patapievici cu ICR-ul lui cu tot, care a cheltuit milioane de Euro bugetari romanesti ca sa promoveze cultura Romaniei la 1 targ de carte european + 1 show american, si a condus o echipa de chiulangii care isi puneau probabil copii de cls a 7-a sa faca compuneri despre cultura Romaniei pt site-urile oficiale ale Romaniei din strainatate si sa faca booking-uri turistice pt plimbarile a 2 artisti romani pe ici pe colo, ca altfel nu-mi pot explica, si in legatura cu asta eu nu imi voi schimba parerea, oricat de superficiala si de nesimtita ar putea fi ea considerata), eu ce era sa le fac ? Deci raspunderea in legatura cu singuratatea mea pe lume e chiar 50 % eu- 50 % ei.

LOL ! Noroc ca mama si tata nu citesc de pe bloguri ! Ca, zau, cum ii stiu eu, daca ar citi asta acuma, ar incepe imediat, mai tare ca in Seinfeld, sa-si reproseze unul altuia, "pai tu nu ai vrut", "ba tu", "zau, a fost o decizie luata in comun, ce era sa facem cu atatea treburi de importanta vitala nationala pe capul nostru plus 2 bunice si 1 bunic", "dar de strabunica ai uitat ?", "pai e din cauza ta, ai uitat cum ai distrus Ford-ul lui strabunicul cand aveai 16 ani, cum era sa mai facem inca un copil in acele conditii de penurie si de tranzitie ?", "pai Manea Manescu a fost de vina",  "ba UNICEF-ul a fost, ca tu erai indragostit de Andreea Marin cand eu stateam la coada pt diverse resurse financiare pt a porni un business capitalist in pas cu vremurile", "care Andreea Marin, ca eu eram ocupat cu d-na Thatcher la vremea aceea", "da, si acum cu Merkel, lasa ca te stiu eu", "ce bine era pe vremea lui Brejnev", "ti-am zis eu ca Keynes e mai tare ca Friedman, dar teoria ca teoria, ca practica ne omoara, si uite cum sufera acum copilul...precis din cauza mafiotilor academici corupti de 100 de ani incoace de la Universitatea din Chicago si a d-nei Lagarde", "care Lagarde, ce conteaza ca a fost promovata Lagarde in loc de alalaltul, ca aia e o institutie oarecare, nu ai vazut ce-a zis dl Jin Liqun de la investitii mondiale chineze catre UE ?", "ce Liqun, betivul ala ?!", "tu mai bine gandeste-te ce raspunderi ai tu fata de copil, niste visatori amandoi", etc. !

=======

Disclaimer: linkurile din acest articol si de fapt din nici un articol de pe acest blog nu au si nu vor avea nici o legatura cu persoane reale cu care m-am intalnit eu sau am interactionat eu personal vreodata in real life in "carne si oase", (in afara de cativa sefi de state, si/sau personalitati publice marcante cu care ar fi fost imposibil sa nu ma intalnesc in viata mea personala atat de exotic neobisnuita si de interesanta de baiat gay/homosexual predominant, insa, dupa cum a fost dat, nu numai din Bucuresti)

Ciorna editabila de speech politic [rated NC-17]

[introducere soc]:

La inceput de an scolar, doresc sa nu uit sa aduc aminte tuturor educatorilor in lb romana ai lumii, inclusiv mass-mediatici, ca eu personal am sa am tendinta inevitabila sa fiu cu ochii pe ei sa vad daca se comporta competent si etic la locul de munca, inclusiv on-line si inclusiv la tinuta, mai ales ca azi, [NB: ieri], 16 septembrie, se sarbatoreste, printre altii, si sfatul Ciprian, un educator talentat si ecvestrian de renumita tinuta, din pacate prea mandru ca sa nu i se taie capul si lui...ceea ce, desigur, ne invata ca proverbul romanesc, desi luat in deradere de unii, despre capul plecat pe care sabia nu-l taie, are si el ceva valente posibil utile si benefice atat pt sanatatea si securitatea diversilor oameni ai muncii, cat si a breslei atat de larg recunoscut de stressata a tuturor educatorilor profesionisti si amatori ai acestei lumi.

[stabilire elemente de legatura, dar si anuntare obiectiv]:

Dragi si stimati educatori prieteni si, vrand nevrand, co-dependenti ai nostri, ai ignorantilor de cultura generala in lb romana, eu nu sunt seful sau parintele vostru oficial, (si, la nivel realist, nici nu as vrea si/sau nu as putea sa fiu), nici macar dictatorul vostru de tip uman, (desi uneori parca mi-as dori), insa doresc sa va anunt ca m-am autoales si autonumit, cf noile directive UE pt cresterea diversitatii in posturi de inalta raspundere, (si eu fiind si gay si de tip cocalar, ma consider destul de divers), loctiitor de inspector general pe sfera educatiei in lb romana.

[clarificare necesara pt atenuare soc, ca totusi nu rezist sa nu-mi fie mila de audienta/cititori, care probabil ca va trebui editat la sange deoarece nu trebuie aratat vulnerabilitate, cand esti nevoit sa fii loctiitor de leader, dar nu am ce sa fac daca eu nu am talente de leader]:

De ce ? Deoarece:

1. [elemente autobiografice, care va fi probabil cenzurat ca prea arata cat sunt de incapabil si de imatur, deci audienta va da click imediat sa mute canalul, sau chiar va pleca din sala in foaier ca s-a plictisit deja]: eu personal nu m-am jucat indeajuns de mult de-a scoala cand eram mic, si mai mult m-am ocupat de construit servicii de inteligenta si de cules infomatii + de facut suplinire pt seful judecator de Curte Suprema + seful de Corectii si Probatii, (o alternativa viabila pt CPEx in fond, zau, si inca si pe vremea reala a "bandei" celor 4, Postelnicu cel cu arhivele si zis "am fost un dobitoc !", Bobu cel cu functie de bodyguard pt prima doamna, Dinca cel zis "Te leaga", si Manescu, intelectualul, eu, desigur avand afinitati mai mult cu primii 3 decat cu ultimul...dar ce sa fac daca a trebuit sa ocup de alte chestii dupa 1989, in principal sa ma ocup de sc generala si de pregatit de luat Bac-ul + desigur eram si gay, eram ocupat cu indragostitul, etc...asa ca zau NU e vina mea ca nu am activat social-politic mai mult pt indrumarea corecta a Romaniei post-revolutionare in tranzitie); plus desigur ma jucam la vremea aceea mai mult cu animalele mele domestice de plastic, (cal, oaie, porc, si vaca, desi imi doream si exotice, tigru, elefant, okapi, si gorila, dar nu e nimic ca nu am avut atunci, pot sa dau vina pe conditiile de penurie de jucarii in ultima decada a admistratiei Ceausescu, desi de fapt e vina mea, pt ca eu personal daca ceream sa mi se ofere acele animale, stiu sigur ca cineva precis mi le aducea, exact cum i se adusesera, probabil lui Lorenzo de Medici alea vii, numai ca eu am fost de mic mai modest decat Lorenzo, (ff probabil, aproape de cert, si mai putin creativ), si m-am multumit cu putin cand era vorba de jucarii...ba nici macar nu indraznisem sa zic ca imi doream robot, si nici prin cap nu imi trecuse ca s-ar putea sa merit eu personal o asemenea jucarie complexa, cand aveam deja si pe catelul cu mutra de ursulet, (al carui nume din pacate NU pot sa il dezvalui, ca e cunoscut de persoane reale, inclusiv d r, Bogdan, si altii, unii chiar "ne-iesiti din dulap", deci e secret corporatist personal individual legat de securitatea si integritatea altor persoane, nu ale mele personale, zau), plus si 2 masinute cu usi care se deschideau, (un Mercedes alb si un Ferrari rosu) + cuburi de lemn adevarat (desi stiu ca o sa-mi dea ecologistii in cap cu asta) + Lego + chiar si abac pe care eu de fapt il utilizam mai mult ca instrument muzical sau decorativ, zuruind bilutele alea sau asortandu-le pe culori, in loc sa le folosesc la ceva mai potrivit util intelectual educativ...nu mai zic ca cu betisoarele pt aritmetica, eu ma jucam de fapt Macao, iar de alfabetar zau daca m-am atins vreodata pt ca aveam in casa un joc de pietre de rummy MULT mai misto decat tablitele alea de plastic subtire ale alfabetarului, chiar pareau de fildes adevarat (desi erau dintr-un plastic inalt calitatativ, probabil Catalin, cum nu mai cred ca se mai produce in zilele noastre, probabil pt ca era prea friabil de fapt + alte considerente de mediu, atat ecologic general cat si pt muncitorii care le produc) si aveau pe ele numere colorate cat mai divers, nu ca alfabetarul ala total inutil plus urat din punctul meu personal de vedere, cand eu stiam deja sa citesc singur din Informatia Bucurestiului de la varsta de 5 ani (din cauza ca parintii mei munceau ff mult si inalt constiincios + voiam sa o protejez pe bunica + ma autoevaluasem deja ca incompetent pt functia de bodyguard pt BFF, asa ca am fost motivat sa ma joc de unul singur in mod cat mai placut pt mine si etic si fata de cei din jur, drept care se vede de unde am si diverse clisee si tendinte, nu mai vorbesc ca mi-e frica de ecologisti, desi recunosc ca am cheltuit cca 40 USD pe cateva calendare Greenpeace de-a lungul vietii mele, dar asta a fost doar pt ca imi dorisem eu tigru, elefant, okapi, si gorila cand eram mic);

2. [elemente motivationale personale + fata de altii + umor sustinator de moral, desi trebuie editat ca sa nu para utopic, ca audienta si partidul sustinut de mine sunt in fond unele progresiste in stil american, NU din ala populist europeeanul...zau nici nu vreau sa imi amintesc care e diferenta intre progresismul american si cel europeean ca ma apuca efectiv disperarea]: prea e de tot ce se intampla cu situatia analfabetismului functional pe zona UE si al Americii de Nord, unde se pare, cel putin de pe blogosfera, dar si din diverse statistici publicate sau publicabile, ca multi dintre dvs activati ca educatori, atat pe teritoriu national cat si in diaspora, in aceste zile de obicei frumoase de septembrie in aceste zone, (de inspectiile pe America Latina urmand sa se ocupe Vaticanul si administratiile americane, iar pe Africa si Asia desigur administratiile ex-Imperiului Britanic in colaborare stransa cu administratiile ex-URSS, iar Australia poate avea grij ade ea insisi singura, ca eu personal stiu ca nu pot sa ma ocup de inspectia atator educatori in lb romana care activeaza global impotriva analfabetismului functional al tuturor cititorilor de lb romana, plus maine, cand anticipez alte treburi, nu am sa am timp sa ma ingrijorez, ca de obicei programat pt mine lunea, pe teme globale, si nici macar marti, cum era planificat, pe teme regionale, abia pe miercuri poate sa am ceva timp de ingrijorat in legatura cu teme de diplomatie generala.)

[intrebarea principala care poate sta pe buzele oricui, care raspunde in fond intrebarii de tip politic educativ de Ce daca ?]

Care este legatura dintre analfabetismul functional si inspectia educatorilor care activeaza impotriva acestor statistici descuranjant + pt imbunatatirea fondului de cultura generala al tuturor ? Ramane pt dvs sa determinati asta intre dvs si pt dvs insiva, astfel incat sa fiti in stare sa va efectuati munca recunoscut stressanta in continuare la nivel minim etic si competent. Eu doar ofeream niste informatii.

[sustinere de moral + cuburi de zahar/fursecuri pt aliati]: Din punct de vedere concret, eu m-am pregatit sufleteste pt o asemenea indatorire, si pot sa anunt ca desi nu am dorit-o catusi de putin, insa efectiv nu am rezistat sirenelor de alarma repetate provenite in principal din zona rezultatelor la Bac pe ultimii 5 ani de cand a intrat si Romania in UE cat si ocazional din mass-media generala in lb romana...care include si blogger-ul cultural feminist de tranzitie intre valul 1 si 2 Vienela, plus protejata mea, blogger-ul CLM, cea care are blogul atat de asemnator calitativ cu revista pt tineret Seventeen, feminist de tranzitie calitativa intre valul 2 si 3, si careia ii urez sincer o cariera de jurnalist mai tare decat cea combinata a d-nei Ariana Huffington si a d-nei Helen Gurley Brown, pt ca stiu ca e in stare...desi, ma rog, eu uneori am tendinat sa exagerez anumite lucruri, mai ales cand ma simt mai bucuros-emotionat din cauza ca in sfarsit a venit Mikey inapoi din vacantele lui alaturi de numeroasa lui familie britanica, si nu mai trebuie momentan sa ma chinuiesc cu datul cu zarul in legatura cu diverse dileme sau trileme morale legate de diverse activitati erotice, sau sa ma chinui tot eu cu domeniul educativ de interes pt educatia pt adultii tineri legate de diverse teme despre relatii intime stabile pe termen lung, pt ca de alea sunt sigur ca se pot ocupa in tandem de cuplu comentator expert in maniera dialogului blogger-ii Rara Avis, (ideologic feminist divers complex de toate valurile in tranzitie), si Vladem, prietenul nostru de la Sud si de la Est, (cum ar veni, de fapt, din perspectiva romaneasca, amicul si partenerul bulgar), nu mai zic ca acum o sa am ocazia si de fripturi si de jacuzzi mai numeroase, lucruri importante pt casa si gradina oricui, dupa cum ne poate informa si blogger-ul de tip complex si nou hibrid Martha Stewart/Oprah Winfrey numit Andreea Iulia Toma, (care mai are in plus fata de aceste 2 jurnaliste faimoase si o parte de suflet educativa deosebita datorita experientei reale de sotie si mama, plus un interes deosebit pt PR literatura, plus ceva educatie juridica, ceea ce, intr-adevar nu e de loc de ici de colo, si doamnele respective mai sus mentionate ar putea teoretic avea, la nivel cat se poate de realist, ceva de invatat de la ea).

De ministerul educatiei si al culturii vad ca trebuie sa ma ocup tot eu momentan ca consilier grad 2 interimar de legatura, deoarece blogger-ul Raul Ghiran zau daca a facut mare branza ca prim-ministru interimar desemnat tot de mine acum vreun an, decat poate sa se ocupe de ceva cultura generala, ceea ce nici asta nu e de ici de colo, luand in consideratie cum reiese ca a pierdut vremea dl Patapievici in postul de director al ICR , sau cum s-au comportat intelectualii reali ai tarii de pe la revistele de tip 22 sau Dilema in ultimii 22 de ani de la Revolutia din 1989, zau...(le reamintesc fanilor lor care s-ar putea resimti jigniti ca eu personal nu am reusi sa jignesc vreodata vreo persoana astfel incat sa se simta ea posibil negativ afectata pe termen mai lung de 2 minute- maxim maximorum 4, deoarece in real life eu de obicei daca vorbesc cu cineva care nu face parte din cercul meu personal de familie si prieteni care chiar ma cunosc, despre orice pe lume, lumea incepe de obicei sa se uite la ceas si gaseste imediat scuze sa plece, sau chiar imi intoarce spatele direct, deci nu are timp sa se simta jignita sau afectata, si de fapt majoritatea incep sa rada pe fata ca la teatru...ceea ce nici asta nu e de ici de colo, deoarece eu, pe post de clovn, meserie pt care nici pt asta nu am afinitate sau talent, consider totusi ca asta ajuta la mentinerea moralului general si ajuta oamenii sa se simta mai bine).

Desigur, dupa cum se stie si dupa cum ar trebui insusi sf Ciprian sa marturiseasca, intentiile bune duc uneori unde nu trebuie...dar asta e...

 

Ciorna editabila de speech politic- introducere [rated PG- 13]

Warning/Disclaimer:

Va urma o ciorna de cuvantare politic educativa de nivel amator nerecomandabil, cu elemente editoriale. Ciorna cuvantarii propriu-zise va primi rating NC-17 pt limbaj si linkuri, cenzurabil si nerecomandabil pt cititorii posibil afectati de PTSD real, sau alte persone real vulnerabile, inclusiv pensionari, deoarece "Academia Stefan Gheorghiu pe Stil Nou" NU e o institutie privata de jurnalism-comunicare cum a devenit cea reala, ci e chiar un fel de "umbra" de institutie, (poate a la Lord ulterior Baron Grenville vs dl William Pitt cel Tanar).

O umbra de institie desigur, ca de obicei initial bine intentionata, (cu toate riscurile acestor bune intentii destul de cunoscute), ce aspira sa redevina o institutie de educat profesionisti politici, ca jurnalismul sau comunicarea nu sunt decat vehicule pt politicieni, (desi, desigur, nu numai pt ei), si una insemna Stefan Gheorghiu de pe vremuri si alta va trebui sa insemne pe viitor, ca eu nu observ ca exista in Romania o asemenea institutie, decat poate niste facultati de stiinte politice teoretice, care alea nu pregatesc politicieni profesionisti ca de ex fostul dl Ion Ratiu educat politic in familie, juridic la Babes- Bolyai si ulterior consolidat politic britanic, sau dl Ion Iliescu educat politic PCR al RSR, (inclusiv si la Academia Stefan Gheorghiu pe Stil Vechi, nu numai tehnic la Moscova), sau cum ar fi natural talentatii d-ni TraianBasescu sau Marian Vanghelie, iar profesionalismul in politica dureaza generatii, si Romania lui Mircea Vladut (generatia 60-70) sau a lui Loopoo (generatia 70-80) si mai ales a lui Claudiu Constantin (generatia 80-90) pare ca nu mai are rabdare sa ii astepte pe acesti noi politicieni sa se formeze.

Fiind blogger, deci vrand nevrand facand parte din mass-media internationala ca jurnalist amator...desi nu am inclinatie, educatie, training, sau experienta formale pt asa ceva, talent natural nici atata, avand, dupa cum am mai mentionat, in afara de boli mai mult indulgent inchipuite la nivel de sustinere de moral blogosfera independentilor, cum ar fi ailurofobia, si afectiuni reale deja atent investigate in copilarie, ADHD banal + tulburare centrala de limbaj predominant expresiva, legate, in cazul meu personal, de aleatorul sex masculin si respectiv de prematuritate, stand, de cand ma stiu, in plus, banal mediu la un IQ global 104, (masurat atat inainte sa incep scoala inainte de 6 ani, pt ca stiam deja sa citesc insa nu era nimeni singur daca voi fi in stare sa ma descurc intr-un mediu de copii care aveau deja 6 sau 7 ani impliniti, cat si dupa incheierea adolescentei, pe timpul careia acum se stie ca exista risc sa se piarda sau sa se castige puncte semnificativ de importante de IQ, deci e clar ca eu personal nu am avut nici ce sa castig, nici ce sa pierd, deoarece efectiv am fost protejat atat de familia mea cat si de intreg aparatul de aparare al tuturor sectoarelor din Bucuresti pe oriunde m-oi fi aflat, plus al localitatilor din Romania pe unde oi mai fi colindat, plus al cailor si mijloacelor de transport public si particular cu care am calatorit eu vreodata in acest teritoriu, plus al tuturor tarilor in care am calatorit eu personal pe timpul copilariei si adolescentei mele), spre deosebire de dl Marian Vanghelie, despre care insist totusi sa promovez public ca NU are nici macar dislexie nici tulburari scolare reale, iar pe IQ si abilitati general functionale e probabil superior mie, ci cel mai probabil un simplu sindrom obisnuit si deosebit de usor dispraxic de copil "neindemanatec" cu elemente fonologice si motorii cauzat cel mai probabil de o simpla hipoxie cerebrala banala in peri-partum, adica in timpul nasterii lui la o vreme sau intr-un loc in care probabil nici nu se obisnuia o monitorizare fetala deosebit de inalt tehnologizata, probabil doar dintr-o simpla infasurare de cordon ombilical destul de frecventa, care NU e in principal nici vina mamei lui, nici vina medicului ginecolog, nici a posibilei moase, nici a tatalui sau ulterior a educatorilor lui, ci a unei banale lipse de echipament de monitorizare fetala pe timpul ultimului trimestru si imediat inainte de nastere, ca sa se decida pro-cezariana vs pro-nastere naturala vaginala, si probabil si a unei ulterioare proaste colaborari dintre Min Sanatatii si Min Educatiei la nivel de accesibilitate mai redusa de screening expert fonologic si audiologic la copii de varste prescolara si mic scolara. (Mie mama si tata mi-au povestit ca atunci cand erau ei mici in clasele primare veneau echipe intreagi si incepeua sa testeze copiii din clasa pe aceste domenii, plus pe probleme de scolioza si teste de screening vizual, si era ceva larg acceptat si accesibil, la fel ca si vaccinarile, si efectuat in cadrul scolii in mod automat la toti copiii, insa eu cand am fost prescolar am beneficiat de aceste examene doar in particular cu trimitere speciala pt ca fusesem prematur si pt ca s-au ingrijit tata si mama alaturi de medicul meu pediatru de tot ce trebuia facut inainte sa incep eu scoala ca sa am sanse mai bune de reusita, dar daca nu se ocupau parintii mei in mod special, zau daca ma testa cineva asa spontan.)

(Imi permit sa fac lobby pt dl Marian Vanghelie ca blogger individual de lb si cetatenie inca nepierduta/neretrasa romana, desi Romania NU face parte din tarile cu statut MFN fata de corporatia individuala personala cu raspundere mai mult decat limitata careia ii sunt CEO, si careia sufletul meu ii este singurul angajat corporatist, si, desi incerc sa fiu uman fata de el, totusi el nu are vreun drept deosebit sa cracneasca, deci consider ca am dreptul personal individual corporatist de persoana fizica si juridica de a face lobby si de a promova candidati si profesionisti politici romani simpatici mie personal, insa fara intentie sau motivatie individual personala de a fi membru vreodata al vreunui partid politic din Romania, sau fara vreo intentie sau macar interes individual de a promova vreun partid politic anume din Romania, si nici macar cu vreo umbra prea ridicata de patriotism individual, pt ca pur si simplu eu nu am cum sa le am cu patriotismul sau cu activismul civic, nici macar cu civismul, si nu neaparat 100 % pt ca sunt gay nascut in 1980 in Bucuresti, Romania, sau pt ca in mod autentic sunt total mediocru pe cultura generala, si nu imi place sa invat materia numita Istorie sau, mai rau, materia numita Filozofie, sau si mai rau, Sociologia, Psihologia, Stiintele Politice, Stiintele pedagogic politice, Stiintele comunicarii, Antropologia culturala, etc, etc, ci ma educ si ma informez in principal din mass-media, si pur si simplu asa sunt eu personal, total banal, comun, obisnuit, si mediocru, si lipsit de vreun talent intelectual sau artistic deosebit, si asa am fost de cand ma stiu, si cred ca asa am sa raman si in continuare.)

E clar ca sunt traumatizat politic in lb romana !!!! Zau, inca nici acum nu mi-am putut lua ramas bun ca lumea de la relatia mea personala cu politicul in lb romana. Stiu si de ce. NU este neaparat ceva generalizabil la generatia mea, a celor nascuti in ultima decada pre-revolutionara, si nici al generatiilor nascute in decada anterioara sau ulterioara. Comunismul din Romania a avut real faze cincinale, cu consecinte cincinale asupra unor mai multe generatii de oameni, printre care si eu, insa eu, dup acum am mai zis, am fost un gay privilegiat, cu parinti si bunici inalt functionali si supravietuitori acestui comunism la un nivel inalt competent. Nu stiu de ce generatiile MV, L, CC mentionate mai sus sunt sau par a fi atat de deprimate, deci relativ posibil disfunctionale, (desi desigur nici optimismul exagerat de nivel utopic nu e ceav chiar recomandabil, si in general la moda acum este un grad scazut de pesimism prudent pt a minimiza riscurile consecintelor dezamagitoare ale unor asteptari prea nerealiste, mai ales ca se stie ca oamenii au tendinta medie sa fie optimisti.) O fi intamplator legat de blogosfera, deoarece blogosfera in lb romana este real tanara si inca deci posibil imatura. O fi legat de mass-media in lb romana care e subcompetenta si functioneaza pe mentalitati si aspiratii de sec XIX cu altoiuri copy-paste de tip subcalitativ de import de pe ultima 1/2 a sec XX. Efectiv nu imi vine sa cred ca Internetul nu a reusit sa aiba un impact educativ mai profund generational, asa cum a reusit sa aiba in cazul meu, desi poate e pt ca eu am avut acces la el mai devreme decat media, si voi fi etern recunoscator USIA pt asta.

Chiar citeam intr-un nr recent al revistei Time, un interview cu Sir Tim Berners-Lee, "inventatorul" WWW, in care si acesta isi arata usoara dezamagire fata de sperantele dansului relativ la impactul educativ mai profund. A relatat ca dansul a fost oarecum surprins ca si acuma majoritatea oamenilor folosesc Internetul pt a comunica cu alti oameni cu care si asa s-ar fi intalnit si se intalnesc zilnic in acelasi "sat", sau cartier, pe cand dansul sperase ca lumea va incepe sa caute informatii mai inalt calitative de nivel accesibil unor studenti universitari la facultati de elita, si care SUNT prezente gratis pe WWW, insa nu sunt accesate ff des. Desigur ca majoritatea sunt in lb engleza, si nu chiar tot mapamondul cunoaste lb engleza, si chiar SUA insasi, in ceea ce priveste conectivitatea populatiei on-line se afla pe un loc modest, cu numai 78 % din populatie cu acces online. UK nu sta mai breaz. Islanda, desigur, are conectivitatea cea mai inalta, 95 %, si nu ezit sa recomand inca o data excelentul si deosebit de simpaticul site islandez al Stiintei, unde lumea obisnuita poate pune intrebari din cele mai fanteziste de orice nivel si li se poate raspunde la nivel de expert-profesor universitar intr-o maniera inteligibila pt oricine. (Se poate folosi Google translate cu rezultate destul de favorabile.)


(...va urma...)


 




 

Gay banal in lb romana (text autobiografic scris in stil literar)- 3

Eu STIU ca sunt la nivel de caricatura gandesc si scriu in lb romana despre altfel de relatii sociale sau cu alti oameni decat despre relatia cu familia mea de baza, deoarece efectiv NU cunosc alt fel de afectivitate legata de lb romana, nu am tinut niciodata un jurnal in lb romana, nu am scris vreo poezie vreodata in lb romana, daramite vreun text literar original. Iar la nivel de teze de lb si literatura romana sau examen de Bacalaureat, zau daca nu le-am scris total din burta efectiv traducand in gandul meu diverse clisee din reviste de larg consum de lb franceza sau engleza. Singurul motiv pt care m-am decis in final ca ar fi etic (fata de blogosfera in lb romana) sa ma exprim in lb romana la nivel de blog a fost ca poate fi sustinator de moral pt altii, efectiv la nivel de clovn, desi eu sunt ff egoist, si nu am fost de fapt niciodata prea profund interesat sa fac eu pe clovnul pe gratis fata de altii, decat poate asa sunt constient ca eu mi-as fi dorit un blog ca al meu, cand eram mic, ca sa vad ca e OK sa fii gay obisnuit banal si in Romania, si nu trebuie sa fii gay exotic sau gay aberant, sau gay imatur, sau gay cu talent artistic sau de decoratiuni interioare, sau cu afinitate doar pt muzica clasica, sau jazz, etc, sau gay de orice fel stereotipizat, ci doar un gay comun, banal, optimist, total obisnuit, fara nici un talent artistic, fara pic de creativitate, doar un baiat oarecare care se intampla sa fie gay, si care NU trebuie fortat sa activeze politic pt sprijinul altora decat daca se simte el pregatit in sinea lui, care NU trebuie fortat out of the closet, pt ca asa e moda vremii, inclusiv la jurnalisti...zau, il inteleg atat de bine pe dl Andersoon Cooper...desi el e la un nivel de profesionalism jurnalistic la care eu, ca simplu blogger, nu voi fi niciodata...efectiv a trebuit sa faca o alegere politica publica, si el, ca jurnalist, NU trebuia fortat sa o faca, insa a trebuit sa o faca efectiv moral politic obligat.

Cam si de aia, efectiv moral individual politic obligat, m-am decis sa scriu si eu, ca gay, in lb romana la nivel de blog, insa desigur ca nu pot fi reprezentativ pt populatia gay de lb si cultura romana, de aceea nu as fi indraznit niciodata sa activez politic gay, chiar si daca acum si in Romania e teoretic poate ceva mai bine sau mai usor de activat politic gay decat era acum 3 sau chiar 4 ani. Eu respect Romania ca stat, ii sunt cetatean, insa NU imi permit si nu mi-as permite niciodata sa comunic eu la nivel jurnalistic serios cu cititori diversi de lb romana, deci acest exercitiu pe blog este intr-adevar la nivel de mers pe o sarma deosebit de dreapta pt mine, nu am exercitiul necesar, si am dubii morale destul de mari daca este etic sa particip la blogsfera in lb romana de cate ori public un articol, care poate fi citit teoretic de mai multi...din MARE fericire nu prea multi. In nici un caz nu voi deveni blogger comercial, si nu am nici abilitati reale in lb romana de a fi un blogger cultural general sau mai restrans pe interese gay, tocmai pt ca interesele mele personale individuale gay vor fi intotdeauna straine de cultura gay reala din Romania, sau de problemele ei, deoarece eu in realitate sunt strain fata de aceasta cultura, inclusiv de problemele ei, (care, desi nu sunt chiar atat de mult neaparat specifice Romaniei, totusi au anumite determinante caracteristice culturii generale din Romania, de care eu sunt autentic strain), si, la nivel respectuos, chiar declin sa fac cumva parte in mod real din blogosfera de interes gay in lb romana. Pur si simplu nu am nici o legatura cu ea, desi mai dau click din cand in cand, asa la nivel de amicitie generala.

Eu nu m-am indragostit niciodata erotic in lb romana, si nici nu am avut prieteni reali la care m-am gandit eu personal afectiv vreodata in lb romana, (cu exceptia relatiei mele personale cu BFF povestita mai sus), ci am interactionat afectiv in lb romana doar cu colegi de clasa sau cunoscuti ocazionali, si poate cateva rude mai indepartate de familia mea de baza, ceea ce e cu totul altceva decat a te indragosti in lb romana, (si eu repet ca NU cunosc acest sentiment cultural specific romanesc, nici la nivel de indragostire heterosexuala, iar la nivel de indragostire homosexuala nici atata, si nici nu il pot regasi eu descris in stilul meu in prea multe carti de lb romana, decat in cateva basme sau fabule, si poate asa, pe departe, in traducere de a 4-a mana, in piesa de teatru Steaua fara nume, scrisa de dl Mihail Sebastian am reusit sa intrezaresc eu oarecum dragostele mele personale mai complexe fata de d r + BFF posibil descrise in lb romana, cu dragostea candid uimita fata de Mona fiind oarecum la fel ca dragostea mea fata de d r, si dragostea fata de profesia eroului principal, astronomia, fiind oarecum asemanatoare cu dragostea mea fata de steaua mea personala, BFF...desi desigur eu personal nu le am nici cu profesoratul, nici cu astronomia.

Recunosc ca, desi nu am abilitati decat de furnica lucratoare cu simple vise de vacanta la Hong Kong, iar pe blog eu doar voiam sa fiu ren figurant care face promo pt Santa Claus, mie imi place sa ma identific uneori la nivel de fantezie cu un cal, (NU cu imblanzitori sau dresori de cai, ca stiu ca nu am astfel de talente sau abilitati, si eu prefer caii deja domesticiti)...desi zau, daca e vorba de fantezii, cand eram mai mic a fost inevitabil sa nu imi doresc sa ma identific si cu un okapi, ca prea mi s-a spus de n-spe ori cum ca as fi "exotic", ca ba seman cu un preot catolic, ba cu un inspector de pe vremea lui Gogol, ba i-am dezamagit pe diversi americani care au sperat ca as fi tigan, ba pe romani care au crezut ca as putea fi cocalar...insa eu NU sunt exotic in realitate, sunt chiar destul de obisnuit, insa poate cu niste experiente de viata mai neobisnuite pt bucurestenii sect 2, dar asa mi-au spus altii ca sunt de prea multe ori, si NU e pt ca sunt gay, ci e pt ca am fost gay privilegiat, ceea ce, pt sectorul 2 Bucuresti, Romania, generatia 1980, intr-adevar, nu e poate ceva ff comun larg cunoscut, insa ESTE, desigur, total posibil, desi poate mai mult pe langa Gradina Icoanei sau pe langa strada Roma, nu pe langa stadionul National sau IOR.


(...poate am sa pun o data si linkuri, dar acum nu am chef, deoarece ma pregatesc sa ma duc in vizita in vecini...in legatura cu trilema, pana la urma m-am decis anti-club, deoarece ploua cu galeata, plus anti-Bartek, ca totusi nu e din zona mea...si imi e chiar deosebit de simpatic acel caine obedient si loial plus ma intriga managerul de la petrol...oi fi dobitoc, exact ca Postelnicu din "banda celor 4", sau porc ca atatia altii, chiar si non-gay, dar asta e...macar vreau sa fiu eu impacat fata de mine insumi si corporatia mea individuala personala cu raspundere mai mult decat limitata, iar angajatul suflet e bine mersi unde este, scrie literar...in legatura cu Postelnicu cred ca mai urmeaza...ca mie imi plac diversele arhive...desigur, la nivel de entertainment...)

Gay banal de lb romana (text autobiografic scris in stil literar)- 2

Asta e singurul text in stil literar pe care l-am compus si editat eu personal in viata mea. Majoritatea celorlalte texte de pe acest blog care pot suna pe alocuri scrise in stil literar sunt ganduri catre mama si tata si bunici si bunice, din cand in cand amanti sau chiar iubiti ocazionali, insa nici unul autentic simplu roman in gandul meu catre ei, deoarece eu nu tin minte nici un vis vreodata in lb romana, doar tin minte ca atunci cand aveam intre 4 si 6 ani, mama ma intreba cateodata, "ai visat frumos azi noapte ?", si eu raspundeam exact ca un profesionist constiincios inca de pe atunci, atat fata de protejata mea BFF, cat si angajatorul meu oficial, mama, (autentic experta toata viata in rol complex multiplu in lb romana de mama fata de mine, de sotie fata de tata, de fiica si de sora fata de mama si fratii si surorile ei, de functionar economist de stat, de angajator particular de bodyguarzi, si profesori de limbi straine, de sef de CTC si de director de protectia muncii fata de corporatia mea personala individuala cu raspundere mai mult decat limitata...LOL ! mama mea, o fetita oarecare nascuta in sectorul 2, devenita ulterior de nivel de adevarat CEO super-functional de corporatie autentic romana...cum sa nu stai cu ochii mari uimiti fata de o asemenea femeie din Romania?...), cat si ca elev de alfabetizare catre tata, (deja multilingv, functionar cu deosebit de inalte raspunderi, sot, fiu, tata deosebit de bun, ginere admirabil al buniciii mele materne...tata...pe care eu personal l-am suparat si ingrijorat de atatea ori si intotdeauna m-a primit cu bratele deschise, ratacitor de prin diverse locuri si ganguri, efectiv jegos si zdrentaros, uneori muritor de foame si vagabond si cersetor si hot, insa el, tata, NU a fost niciodata dezamagit, ci doar ingrijorat pt mine, atata tot...tata...cum sa nu te inclini fata de un asemenea om obisnuit din Romania ?...)...ce raspundeam, ce le povesteam eu atunci intre 4 si 6 ani in lb autentic doar romana parintilor mei ? Pai ce sa le zic decat chiar asa, "mmm...paiii...parca se facea ca era....".

Doar atata stiu eu personal sa gandesc si sa rostesc la nivel AFECTIV in lb romana. "Multumesc" si sa raspund la intrebari scolareste "mmm...paiii...parca se facea ca era..."...adica CINE sunt si CINE voi fi eu, dement senil, acolo, in Vanuatu, peste 40 de ani ? Efectiv, cand ma dezbraci pe mine de toata invatatura, si nu raman decat eu simplu afectiv uman, nu sunt decat la fel ca un copil oarecare care primeste orice ca un cadou, uimit, si care incerca, atunci cand e intrebat vreo intrebare, sa isi aminteasca ce o fi visat azi noapte, dar nici nu stie daca a visat sau daca a citit intr-o carte de povesti mai demult. ASA voi fi eu inainte sa mor batran de tot (sper !) si atunci, in timp sau imediat dupa ce mor, eu Sper si Vreau sa Cred ca poate voi avea norocul sa o intrezaresc macar o singura data pe Bunica, doar o clipa, ca ea e singura fata de care eu personal nu mi-am luat ramas bun, si simt ca trebuie sa-i spun cumva, "Bunica, sunt bine, sa stii ca sunt bine si am avut o viata, bunica, EXACT ca-n povesti. Te iubesc." Numai ei as putea sa ii spun acel Te iubesc in lb autentic romana, pt ca bunica mea doar o sa ma ia in brate si nu o sa-mi puna nici o intrebare, si numai fata de ea eu nu ma voi simti vreodata obligat sa fiu profesionist in nici un fel...o femeie simpla si minunata nascuta in mahalaua Colentina din sectorul 2 Bucuresti.

...d r a fost prima mea dragoste erotica adolescentina gay la 16 ani amandoi in Romania, insa eu la el m-am gandit numai in lb engleza, si cu el nu am comunicat niciodata prin cuvinte simplu romanesti, ci prin ochii mei deja de mult multilingvi, iar el m-a intrebat in romaneste "e OK ? vrei ?" inainte sa ne sarutam, dupa ce ne tinusem destul de mult timp de mana, mana mea drepta in mana lui stanga...secunde, minute...apoi unul lateral fata de celalalt....alte secunde transformate in minute cu incetinitorul...apoi oarecum intorsi unul fata de altul...oare secunde sau minute...apoi inca o vreme lunga de tot, imbratisati, ochi in ochi...minute, minute intregi de tacere, si doar de simtire de inima plina...insa daca el in clipa aceea mi-ar fi spus ca ii era cumva sete, eu m-as fi dus si la 50 de kilometri departare ca sa-i aduc apa daca nu era cumva mai aproape, si numai pe jos atat dus cat si intors, sperand ca inca ma asteapta....probabil ca nu...iar tot timpul asta eu la el m-am gandit numai in lb engleza, cu gandul deja la ce simpla paruse cartea Cea de-a 17-a vara, (pe care o imprumutasem dintr-o biblioteca proprietate personala a Vaticanului si o citisem in vara de dininte sa implinesc si eu 17 ani), fata de dragostea mea fata de el...si poezia mea de dragoste catre el a fost de la inceput si ramane Sonetul 43 din portugheze scris de d-na Elizabeth Barrett Browning, pe care il gasisem intr-un manual de liteartura de liceu oarecare din aceeasi biblioteca cat se poate de reala, care insa nu se afla pe teritoriu romanesc, si cu gandul la d r l-am copiat eu cu mana mea cu carioci de culori diferite manufacturate in tara d-nei T, pe o bucata de carton lucios A4 manufacturat in tara lui Karl, pe care dupa aia am renuntat sa il pun ca un poster pe perete cum avusesem de gand initial, ci l-am pastrat intr-o tipla de plastic intr-un sertar al biroului meu, unde e si acum, in fosta mea camera din copilarie si adolescenta din acel sector 2, si pe care nu am nevoie sa il mai revad in persoana niciodata deoarece il stiu bine pastrat, si stiu ca mama si tata nu l-ar arunca niciodata, la fel cum nu ar arunca nici acel dream-catcher primit cadou de mine de la BFF, care este in aceeasi camera agatat in perete...si asta ramane atat etica cat si politica mea personala legata de iubire autentica reala, oricat m-oi fi jucat aseara cu Mikey de-a primii oponenti parlamentari britanici de Regat Unit de tip mai nou, de inceput de secol XIX romantic, (adica de-a dl Henry Addington, 1st Viscout Sidmouth, prim ministru Tory, el, si Lordul William Wyndham Grenville, fost Ministru al Tuturor Talentelor, plus sef de Camera de Lorzi, plus opozant din umbra Whig la acea vreme de inceput de sec XIX britanic, eu).


(...va urma...)

Gay banal de lb romana (text autobiografic scris in stil literar)- 1

Eu inca nu mi-am luat ramas bun integral temporar pe termen mai lung de la lb romana, in principal pt ca relatia mea personala individuala de dragoste mai intima si complex profunda cu ea, (post asimilarea ei initiala directa de la mama si tata si bunici si bunice, care intr-adevar m-au iubit si cei inca in viata si acum ma iubesc, drept care STIU ca am s-o regasesc oricum cand voi incepe sa devin dement, insa eu fiind fost copil si chiar om placid, sper din tot sufletul ca si atunci cand voi imbatrani am sa fiu la fel de molatec, deoarece nimeni nu ii suporta pe batranii senili carcotasi, si eu NU vreau sa ajung sa se supere pe mine ingrijitorii din Vanuatu unde am de gand sa ma retrag la pensie, peste 40 de ani, ca sa-mi scriu tratatul de Estetica Etica + ca sa-i fie mai usor statului sa dispuna de viitorul meu corp decedat si cremat acolo, pe undeva in Oceanul Pacific, deoarece sincer nu cred ca imi pot permite eu personal sa impovarez pe altcineva anume cu efortul dispersarii ramasitelor mele decat un angajat oarecare al unui stat oarecare, si stiu totodata ca nu trebuie sa-l coste prea mult acel transport, pt ca altfel risc sa nu mi se implineasca dorinta), NU este legata de dragoste erotica fata de semeni, nici macar dragoste de tip filiatic fata de prieteni autentici din copilarie, ci e legata doar pur si simplu doar de cei cu care am comunicat eu la nivel afectiv cu ea in gand, reprezentati de: mama, tata, 2 bunice, 1 bunic, si...

...BFF, o cvasi-sora a mea acuma, insa vorbitoare integral de lb romana fata de mine si eu fata de ea NUMAI timp de vreo 2 ani, inainte sa incep sa invat eu lb franceza si ea deja incepator bilingva, (in lb romana si engleza), cand eram mici de tot, eu intre 4 si 6 ani, si ea intre 1 si 3 ani, cand tin eu minte ca ii fusesem numit de mama bodyguard deci comunicam cu ea la nivel mai mult profesional decat afectiv, in principal cu instructiuni restrictive de tip "Stop !", sau diversionare de tip, "Nu e bine ce faci ! Hai, mai bine, uite ce jucarie frumoasa", si SINGURA data cand am comunicat cu ea afectiv complex intim autentic la nivel de prietena cea mai buna, sau chiar adevarat sora, in lb romana, a fost o data, cand ea avea aproape 2 ani si eu aproape 5, (si deja incepusem sa recunosc si cateva litere mici si mari de tipar din ziarul Informatia Bucurestiului), in fostul parc al stadionului 23 August, (curent al Stadionului National), cand ea a cules la intamplare o floricica, o papadie in stare juvenila de culoare galbena de "basina a porcului", si, desigur, deja obisnuita/antrenata de mine sa imi dea mie in mana tot ce culegea de pe jos in loc sa bage lucrul respectiv in gura, mi-a intins-o zambindu-mi, iar eu am uitat de tot profesionalismul meu, si simtindu-mi inima topindu-se, i-am zis tare, zambindu-i si eu, "Multumesc." Si m-a inteles. Am vazut eu in ochii ei ca m-a inteles.

Si de atunci ea ma stie si ca om din Romania, nu numai ca bodyguard profesionist de origine romana. Si a invatat de la mine cuvantul in lb romana "Multumesc". Cu mama ei si tatal ei si bunicul ei deja vorbea numai cuvinte in lb engleza deoarece urmau oricum sa plece departe, in America, si, dupa ce m-a inteles pe mine, atunci, a mai cules o floricica, de fapt mai multe, si a dus intreg buchetelul mamei ei, care statea atunci alaturi de mama mea pe banca, uitand de mine, si de lb romana, si zicand "Mommy !...Look", si apoi s-a uitat inapoi catre mine, ca sa o admir si eu pe ea in timp ce mama ei ii zicea "Thank you", expresie pe care eu o auzisem doar in filme pe atuncea, insa intelegeam ce inseamna, si ea a dat ochii peste cap maimutarind-o un pic pe mama ei la nivel autentic artistic comic, (deoarece nu reusea sa zica "Thank you", desigur, pe atuncea), adunandu-ma pe mine efectiv de pe iarba, de pe drumuri, intr-o dulce complicitate relationala cu ea, numai eu alaturi de ea. S-a mai intamplat de cateva ori sa ma ia complice numai pe mine, maimutarind-o pe mama ei care incerca sa o invete si lb franceza, razand ca o raza de soare catre sufletul meu, si papagalicind, "Oui, oui...merci !"...lucru oarecum deja jignitor de la 6 ani incolo pt mine, care deja incepusem sa primesc acolade de la d-na profesoara particulara de lb franceza in legatura cu pronuntia si gramatica mea perfecte in lb franceza ! Ne-am despartit prima oara pe termen mai lung cand aveam 11 ani, si eu deja eram trilingv si cu experienta "profesionala" de a fi calatorit si interactionat cu oameni din deja 5 alte tari decat Romania, si ea 8 ani, bilingva, (deoarece ea, spre deosebire de mine, nu a putut suferi nicodata lb franceza), si a plecat si ea definitiv pe termen mai lung, din Romania. Deci nici macar fata de prietena mea cea mai buna, ca o adevarat sora pt mine, nu am legaturi afective in lb romana dincolo de simplul cuvant "Multumesc."

L-am indemnat de 2 ori recent pe Ninulescu sa candideze politic local, si el habar nu are ce e aia, de aia e si normal reticent, plus eu personal m-am saturat sa imi reprosez mie insumi ca nu am activat politic ca gay cat am fost in Romania, si nu am activat politic niciodata in viata mea nicaieri pe unde am fost, si nici acum nu vreau, insa vad cu ochii mei ca activismul politic pare atat de important din punct de vedere al dezvoltarii morale intr-o societate democratica, asa ca m-am ambitionat pana si eu...si daca m-am ambitionat eu, zau, daca ma las pana nu reusesc sa imblanzesc si acest cal, mai ales ca m-am laudat ca sunt versatil, plus mai ales ca am cunoscut cel putin 2 propietari de cai si cel putin 4 ingrijitori de cai reali, (desi nici un cowboy autentic, ci doar suflete de cowboy din loc in loc), plus ca relatia mea cu lb romana este legata de relatia mea personala cu un cal caruia eu i-am comunicat in lb romana, si fata de care eu m-am gandit afectiv in lb romana, deoarece eram atent ca el, neintelegand ce il intrebam eu atunci pe proprietarul lui si sa nu se ingrijoreze sau sa se sperie in acelasi timp, deoarece era calarit de mine...LOL !..il intrebam pe acel om rural de lb autentica sigur romana despre stressul profesional al ingrijitorilor de cai din Romania...LOL !...asa ceva acel om nu auzise cred niciodata in viata lui, dar, in timp ce il intrebam pe el, total ridicol, intr-o lb romana caricaturizata, ca doar aveam numai 17 ani pe atunci, si gandul meu rational era in lb engleza, gandul meu afectiv era la cal, sa nu se sperie calul, zau, de o astfel de voce intr-o limba romana in care erau rostite intrebari proprii lb engleze, de aia am fost asa de atent cand am intrebat acea intrebare tinand calul de frau si mangaindu-l cu coapsele si strunindu-l in acel timp, sa nu se sperie, asa, usor...

(...va urma...)


 

 

 

Trilema

Azi fiind sambata, zi dedicata relaxarii, si eu fiind intr-o stare de spirit blanda, mai ales ca am avut o zi de vineri atat de relaxanta la ambele servicii, plus joi chiulisem, am avut si motivatia necesara pt a pune vasele murdare in masina de spalat vase, (eu trebuind sa fiu deosebit de relaxat pt a atinge o farfurie sau un pahar murdar, nu pt ca mi-ar fi frica de germeni, insa pur si simplu nu doresc sa stric teancul de tip castel din si de pe langa chiuveta, deoarece mi se pare chiar dragalas si imi aminteste de vremurile cand ma jucam eu cu cuburi sau Lego si faceam turnulete si diverse creneluri de cetati, plus unele continand urme alimentare deja pe cale de posibila mucegaire, ma indeamna sa ma gandesc poetic la iedera de pe zidurile unor vechi cladiri de tip conac transformate social util in universitati sau chiar orfelinate).

Mai mult de atata, mi-am facut si ordine in diverse teancuri de facturi deja platite si pot anunta cu bucurie ca NU m-am mai simtit atat de impovarat de grija datoriilor uriase pe care le am eu personal fata de toti contribuabilii bugetari ai majoritatii tarilor ONU de la 1980 incoace.

Acum, continuand sa fiu intr-o stare de spirit deosebit de relaxata, imi pot permite sa incep sa deliberez la trilema pe care trebuie sa o rezolv pana maine, si anume cu cine sa fac eu sex de tip sex consensual intre 2 persoane fara obligatii in ziua de sfanta duminica:

a) sa ma duc oare la unul din cluburile care functioneaza ca cluburi gay duminica dupa ora 14 si sa incerc sa depun efortul de a gasi un finlandez cu alcoolemie mai mica de 1,8 la mie (astfel incat sa ii pot totusi face un screening capacitativ si de securitate cat de cat OK, desi stiu ca ideal ar trebui sa fie sub 1,5 la mie, si perfect pt mine ar fi sa fie sub 1,25 la mie, dar zau, asa ceva e imposibil), ca parca de TIR-isti polonezi nu prea mai am chef de cand il cunosc pe Bartek ?

b) sa raspund sms-ului lui Bartek, si sa ma intalnesc cu el, stiind insa ca risc ca in loc de muzica simpla de manele e posibil sa incerce sa imi puna muzica populara din regiunea lui natala din centrul UE, (ca am stat de vorba cu el ieri dimineata inainte sa plec de la serviciu cand a trebuit sa scot niste valuta de la bancomatul de langa serviciul lui ca sa am cu ce sa platesc taxiul ca eram deja intarziat, si am vazut in ochii lui ca are de gand sa inceapa sa doresca sa se apropie de mine si sa ma asasineze cu amintirile lui din copilarie din centrul perpetuu framantat si desigur neinteles de mai nimeni, desi de loc neinteligibil, al UE de care ZAU daca mai am chef sa le aud povestite inca de 7 milioane de ori si in nici un caz cand doresc sa fac sex) ?

c) sa iau taurul de coarne si sa ma duc in vizita la vecinul cu cainele obedient, si loial, si cu prietenul manager in petrol, in fata caruia sau carora mereu arat intr-un hal fara de hal de cate ori dau peste el sau ei in lift sau pe holuri, insa am observat ieri cand iar ne-am intalnit si aratam ca un cop plouat ca am reusit sa ii ridic interesul ca m-a privit cu simpatie in timp ce imi storceam umezeala din parul din cap si ma frecam si furios pe frunte simtind un inceput de nervi ca stiam ca trebuia ulterior, mai devreme sau mai tarziu, sa spal vasele...(desigur fiind vorba si de posibilitatea unui menaje a trois de tip three-way chiar win-win-win intotdeauna surprinzator si/sau interesant prin aplicatii si ramificatii, chiar si posibile consecinte...desi in acest caz, fiind mereu optimist + gay, eu personal le anticipez, sper, cu sanse mai mari de a fi in final placute decat asa de neplacute ca la heterosexuali) ?

De la cine oare sa cer si sa iau suport si inspiratie pt a rezolva aceasta trilema ? Sa incerc sa "chem" spiritul sf Nicomedes, sfant romano-catolic cert martir insa de origini si cu o viata chiar necunoscute, sa incerc sa o rezolv stiintific cu ajutorului inginerilor indieni a caror zi nationala este astazi, sau sa iau oare exemplu concret de la guvernul Azerbaijan-ului care celebreaza astazi ziua Cunoasterii ? Nu ar fi mai etic fata de mine insumi sa dau cu zarul ? Mai bine ma duc sa o intreb pe d-na Isabelle Adjani de pe coperta revistei cu poze, care ma asteapta desigur cuminte + rabdatoare in pat.


(...linkuri alta data, ca ma cheama un interes mai urgent chiar la telefon...LOL ! cred am scapat de trilema ca e un sms de la Mikey...zau daca nu sunt total norocos...am scapat de raspunderea deliberativa si de data asta...)

Leapsa "NU vreau..."

Am chef de inca o leapsa.
Instructiuni: scrieti ce chestii NU vreti, de ex "nu vreau sa ma fac inginer", sau "nu vreau sa vizitez Viena", etc. Numarul de refuzuri e nelimitat. Calitatea chestiilor refuzate poate fi atat concreta cat si abstracta, si poate fi reprezentata prin elemente statice sau de actiune. E voie sa clasificati si sa ierarhizati valoric in cadrul acelei clasificari, daca aveti chef, de ex sa scrieti 2 parti, una cu ce alimente nu vreti sa mancati si alta cu ce fel de profesionist nu vreti sa deveniti, si in cadrul fiecarei parti puteti sa scrieti mai multe cuvinte in ordine crescatoare sau descrescatoare al ororii fata de chestia respectiva. Mie personal mi-e lene sa fac clasificari sau ierarhizari valorice, insa stiu ca unora poate ca le-ar place si/sau s-ar simti inspirati.
Am sa incerc si eu, totusi la intamplare, si am sa incerc sa fiu cat pot de realist, adica nu o sa zic chestii de gen "nu vreau sa fiu vreodata suparat":

  1. Nu vreau sa cumpar o masina Toyota, Mercedes, Volkswagen, Alfa Romeo.
  2. Nu vreau sa beau capuccino.
  3. Nu vreau sa ma doara capul.
  4. Nu vreau sa invat sa cant la vioara, violocel, acordeon, trompeta, nai, flaut.
  5. Nu vreau sa citesc carti fara poze.
  6. Nu vreau sa fac jogging, sau sa merg cu bicicleta.
  7. Nu vreau sa imi cumpar un ceas Tag Heuer.
  8. Nu vreau sa vizitez Buenos Aires, Phnom Penh, cascada Victoria, Alice Springs.
  9. Nu vreau sa mai cheltui bani pe TLS.
10. Nu vreau sa mai vizitez mallul cel mare ca e total subcalitativ.
11. Nu vreau sa depun efort excesiv pt absolut nimic din ce nu ma intereseaza si de altfel nici in legatura cu ce ma intereseaza momentan, ceea ce desigur imi restrange aria carierelor pe care le-as putea imbratisa dupa ce ies la pensie, pt ca pana atuncea nu exista nici o sansa sa devin altceva decat un simplu functionar birocrat, ca doar asta am vrut de cand aveam 8 ani, reconfirmat la 13 ani, si re-reconfirmat la 17 ani, si inca o data, a 4-a oara super-reconfirmat la 19 ani.

 

Elemente

Aici vremea e ff schimbatoare. Asta m asurprinde, insa nu ma deranjeaza. Imi da speranta. Adica daca e frig si ploua, stiu ca nu va dura prea mult, ca e inevitabil sa nu vina soarele dupa aia, si inca se va face si destul de cald daca Polul Nord e mai aproape de Soare, sau daca e iarna va veni "sirocco", (cum ii spun eu, gresit, desigur, vantului cald si uscat care insoteste uneori Gulf Stream-ul iarna pe langa coasta), si toate baltocile se vor zvanta in maxim 15 minute. Si niciodata nu e ff frig. Tocmai datorita Gulf Stream-ului.

Pe mine nu ma deranjeaza ploaia, (daca sunt imbracat OK pt asa ceva). Frigul nu imi place. Ultima picatura care m-a determinat pe mine sa ma las de armata a fost un exercitiu facut in zori de zi, in frig, pe un camp in care noroiul fusese plouat si apoi inghetase. Batea un vant subtire si taios, care efectiv taia cu lama in fasii orice material vestimentar posibil, si iti patrundea pana in suflet. Pur si simplu era atat de frig atat de jos in sus, (desi aveam picioarele uscate), cat si pe lateral. Mi s-a facut frig de la piept, la spate, pe flancuri, (desi aveam jacheta ff groasa si ciorapi de lana si incaltaminte misto, impermeabila), dar m-a luat asa un frig central, de am crezut ca nu mai suport. I-am povestit ulterior lui mama ca in ziua aia am inteles ce inseamna sa suferi de frig. Si mi-am dat seama ca eu nu pot sa imi permit sa functionez la acel nivel, si m-am lasat. Nu am indraznit sa ii zic comandantului ca mi-era frig. De altfel exercitiul nici nu a durat extraordinar de mult, dar mi-a fost frig. Si oricum nu avea rost sa ma plang. Ca, desi avea grija de noi ca un tata, comandantul oricum nu avea ce sa-mi faca, mai ales ca doar nu era sa imi arate mie favoritisme, sau sa imi ingaduie sa diminuez moralul celorlalti. Mi s-a parut ciudat ca alti colegi nu s-au plans de frig. Cand s-a terminat exercitiul, am zis asa, moale altcuiva, "mai, ce frig a fost", si ala m-a aprobat, insa nu mi s-a parut deosebit de afectat. Si atunci mi-am dat seama ca sunt prea sensibil si ca efectiv, nu e bine, mai rau incurc decat ajut si ca efectiv nu am anduranta necesara in conditii deosebit de dificile, care includ in primul rand, pt mine, frigul. Foamea sau setea vin mult mai departe. De intuneric nu mi-e frica, desi bezna deplina ma incurca, si ma obliga sa utilizez echipament extra.

Desi mama nu m-a iertat niciodata ca nu am vrut sa-mi fac o poza in uniforma. Era atat de mandra de mine si voia si ea o fotografie, atat. Eu nu voiam poza. Eram la faza in care criticam uniforma, mai ales gulerul, care ma deranja la ceafa si divesele caschete sau acoperaminte de cap care imi turteau parul. Nu am avut niciodata nimic impotriva mastii de gaze, desi am considerat-o o pierdere de vreme desueta. Nici impotriva castilor sau vestelor de protectie nu am avut nimica.

Eu pot cara in spate diverse chestii destul de grele daca e teren plat, sau la vale. La deal nu mai pot sa car atat de usor. Am avut intotdeauna probleme cu urcatul, mai ales pe pietris. Pe nisip mi se pare mai usor sa urci inacarcat cu tot felul de chestii, asa ca un dromader, sau o camila. Mie imi plac camilele si dromaderii mai mult decat elefantii, deci in timp ce urc pe nisip incarcat de echipament mi-e mai usor decat in munti pe pietris. La urcus nu pot suferi nici potecile simple. Pe iarba mai suport cat de cat, ca e totusi aderenta si te ajuta, desigur.

Ma incurca padurea, mi-era deja probabil frica de ea de cand vazusem filmul Disney Alba ca Zapada. Nu mai zic de Hansel si Gretel. As fi fost ingrozit sa trebuiasca sa fiu bodyguard pt BFF intr-o padure. Nici nu imi pasa de poienite, cu floricele sau fragi...mai ales ca tocami acolo e sansa mai mare sa vina vreun urs. Nici nu pot sa ma gandesc la Bambi, si nu glumesc, sunt chiar sobru serios cand scriu asta. Intr-un desert am impresia ca parca as fi avut o sansa sa ma descurc mai bine. De aia nici nu mi-a placut filmul Pacientul Englez, pt ca mi s-a parut total nerealist si e probabil bazat pe o minciuna gogonata. (Bineinteles ca e bazat pe o poveste fictiva de literatura total experimentala, interesata mai mult de noutatea formei decat de continut. Spre mare deosebire, dupa parerea mea cu valoare de opinie personala, de romanul Ulise scris de dl James Joyce...dar ce stiu eu, ca nici macar nu am citit prima poveste, iar cartea Ulise doar am tinut-o in mana si am rasfoit-o citind cateva fragmente, la intamplare. Mi s-a parut cu adevarat grea si ff pretioasa. Nu aveam eu timp sau chef de asa ceva la vremea aia. Iar acum mi-am pierdut de mult acea curiozitate pt literatura, desi uneori, desigur, imi ofera cadou surprize placute.)

Mi-e frica sa nu ma ratacesc in padure, la fel cum mi-e frica si de deserturile cu dealuri stancoase. Desigur ca mi-ar fi frica sa fiu singur si intr-un desert de nisip, dar acolo e sansa mare sa ai un animal langa tine, pe cand in munti e mai greu. In padure eu nu suport sa merg decat alaturi de un cal, nu pe jos. Un caine nu m-ar face sa ma simt mai bine. Stiu ca echipa e importanta, insa in conditii grele e fiecare pt el insusi. Pe ghid nu ai voie sa il deranjezi aiurea, desi ghizii cei mai experimentati de care am avut eu parte la munte, ca turist amator, in Romania, stiau sa previna riscurile care pot afecta coeziunea unei echipe si imediat veneau langa punctul slab. Eu nu am de ce sa ma plang in legatura cu aventurile mele montane, insa muntii nu sunt pt mine. Nu sunt al lor, desi ii "inteleg". Ii inteleg si pe oamenii muntilor. Sunt singurateci si independenti. Padurarii mi se par intotdeauna coruptibili. Poate in afara de cei din SUA, dar acolo protectia naturii e de alt gen. Acolo, natura e protejata de ea insasi. In Norvegia natura e lasata deosebit de mult in pace. Desigur una e pe un continent si alta e pe o peninsula cu aspiratii de insula.

Nu mai am chef sa scriu despre alte fenomene meteorologice, desi oarecum ma simt vag obligat, asa, la nivel politicos. Eu sunt politicos din fire. Insa nu excesiv. Nu pt ca nu as avea obisnuinta. Insa pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza nici badarania. Cred ca nu as fi rezistat prea usor intr-o scoala publica de tip obisnuit azi in UE. In legatura cu scolile sunt un elitist deoarece am avut parte de scoli de elita. Nu e vina mea, asa a fost sa fie. De mine a avut mediul inconjurator intotdeauna grija sa ma indrume corect catre scoli total inalt calitative, desi nu am fost eu personal deosebit de insetat de acumulat cunoastere. Nu am inteles niciodata la ce foloseste. Exercitiile si temele mi se pare, in schimb, ca da. Cred ca ajuta la dezvoltarea unor maniere si, in cazul celor creativi, (sau mai lenesi), posibil chiar a unor noi metode.