Numele Malvinei- (prefata pt un viitor thriller academic de mare succes)- partea 1

A fost o data ca niciodata un profesor pe nume Thomas Blackwell (cel tanar). Deoarece locuia in orasul scotian Aberdeen si acolo viata era si pe atuncea mult mai plictisitoare decat in Londra, si totodata fiind copil de preot, el fusese fascinat de mic de lumanari. Stiind ca totusi copiii, mai ales cei de preot, nu au voie sa se joace cu focul, putem presupune ca se obisnuise de mic sa nu incerce sa faca altceva cu aceste lumanari decat sa stea sa citeasca diverse carti la lumina lor, nu neaparat numai noaptea dar si ziua, in ceata si intunericul caracteristice pt regiunile rurale scotiene. Din cauza acestei fascinatii pt luminite sclipitoare palpaind in intuneric dl Blackwell cel tanar este astazi considerat unul din precursorii iluminismului europeean.

Cum in acele timpuri de secol 18 fratii Lumiere nu anuntasera inca inventarea cinematografului, plus nici macar nu aparusera palpitantele romane de aventuri locale Rob Roy si Ivanhoe de Sir Walter Scott, (publicate mult mai tarziu, la peste 60 de ani dupa ce dansul deja decedase), dl Blackwell cel tanar a fost nevoit sa isi indrepte atentia insetata de povesti de actiune catre literatura de aventuri antica greaca pre-crestina, unul din autorii lui preferati fiind Homer, plus apoi sa devina chiar profesor de lb greaca antica (academica) la Colegiul Marischal. Desi resimtea o afinitate speciala pt limba greaca antica, ajungand chiar expertul regional de lb greaca antica pe intreaga UE de vest, dansul promova si studiul altor limbi stravechi, ca de exemplu aramaica, siriaca veche si ebraica, nu pt ca ar fi fost un profesor masochist cu tendinte sadice fata de elevii lui, insa pur si simplu pt ca la vremea aceea nu existau inca filmele de actiune de mare succes gen Pasiunea lui Christos, sau Potopul, Exodul, Troia, etc., si desigur ca dorea sa transmita si elevilor lui ca a invata cateva alfabete si reguli gramaticale straine nu e ceva chiar atat de inutil si de neplacut.

A fost un profesor apreciat de elevii lui, (si care elev nu ar putea aprecia pe cineva care chiar se pricepea sa explice in mod atat de clar ce poate inseamna sa bifezi "it's complicated" cand Facebook te intreaba despre relatiile personale, chiar si daca nu te cheama Ahile), si astfel renumele lui a continuat chiar mai bine de vreo 50 de ani dupa ce decedase. Insa dupa aceea a cazut in obscuritate si uitare pt o perioada destul de lunga, (cam 2 secole). Pe de o parte au inceput sa apara din ce in ce mai multe carti de aventuri si actiune si in lb moderne si nu mai era nevoie ca atata lume sa invete lb greaca antica sau aramaica si alte limbi stravechi, (decat poate cativa tocilari sau excentrici), plus proletariatul intelectual academic german incepuse sa traduca masiv din latina vulgara pt toti pt un ban in plus, plus lumea a inceput in geneeral sa prefere sa citeasca bloguri si tabloide in loc de carti. Pe de alta parte se pare ca dl Blackwell chiar a avut un autentic rival, un blogger de mare succes, pe nume Johnson, care a inceput sa-l eclipseze. Dl Johnson dorea sa promoveze numai Londra pe blogul lui, plus si poetii latini mai culti si mai recenti, mai ales pe unii satirici, plus era inclinat politic impotriva partidului Perucilor drag dlui Blackwell cel tanar, Dl Johnson tinea ff tare cu partidul politic de opozitie Tory, (partidul dlui Cameron de azi, care a castigat si de data asta mai ales desigur la Londra, pe cand in Scotia, in mod la fel de previzibil, a castigat o varianta moderna a partidului favorizat de dl Blackwell cel tanar, de cand a reinceput lumea sa auda din nou si de dansul). Trebuie mentionat ca doar relativ recent, abia acum numai 100 de ani, a fost repus dl Blackwell cel tanar pe lista precursorilor iluministi europeeni, (datorita unui critic literar brazilian, Tristao de Alencar Araripe Junior), insa multa lume din UE a ramas uimita chiar si pana aproape de zilele noastre ca este posibil ca si printre scotieni sa fi existat acest fel de precursori, (si toate astea s-au intamplat si pt ca Brazilia e ff departe, plus au existat si vreo 2 razboaie mondiale de atunci, plus dl Sean Connery a debutat in rolul lui James Bond abia relativ recent, in 1962, daca ne gandim asa la scara istorica la totalitatea evenimentelor care au putut cauza ca europeenilor sa le pice fisa asa de tarziu in legatura cu ce ar putea reprezenta un iluminist, plus ca si printre scotieni au putut exista iluministi, plus sa se decida in mod mai standard cine exact poate indeplini criteriile pt a putea fi inclus pe lista precursorilor iluministi, si cine nu.)

Efectiv nu pot sa-mi explic de ce nu pare a exista nici un portret al dl Thomas Blackwell pe nicaieri in domeniul public, si l-am gasit doar pe cel al tatalui lui, insa iata ce scris frumos caligrafic de mana avea acest profesor de lb greaca antica fan al povestilor lui Homer. Poate ca asta este deoarece dl Blackwell cel tanar nici nu scria pe bloguri asa de mult, nu era nici membru Facebook, si prefera sa scrie mai mult cursuri academice, tomuri pe care de obicei nu este prezentata poza autorului asa ca pe copertile cartilor de fictiune de mare succes sau ca in tabloidele de ff larga circulatie, ca de exemplu cele favorizate de dl Johnson. Sau poate ca tatal lui fusese dezamagit ca fiul lui petrecea prea mult timp citind carti de aventuri antice in loc sa fie mai atent la prezent si cu ce partid sa voteze, asa ca nu a comandat nici un portret pt fiul lui. Sau poate exista portrete doar in colectii particulare, nu in domeniul public...totusi nu as vrea sa cred intr-o posibila conspiratie, cum ca bloggerul rival, dl Johnson, ar fi facut cine stie ce matrapazlacuri astfel incat porteretele dlui Blackwell sa fie scoase din circulatia publica pt ca acesta sa fie ignorat mai bine...desi acest fel de chestii se mai intampla uneori, mai des chiar in cadrul unor rivalitati intre intelectuali probabil, decat asa la nivel de conspiratii masive care ar precipita revolutii populare de strada in care se dau jos ulterior portrete si se darama statui, se retuseaza sau se elimina fotografii din manuale, etc.

Printre elevii timpurii ai dlui Thomas Blackwell cel tanar, la vremea cand acesta abia devenise profesorul titular al catedrei de lb greaca antica la colegiul Marischal, insa inca nu publicase tratatele despre Homer si mitologie pt care a devenit ulterior admirat la nivel formal academic, desi desigur ca deja cunoastea aceste povesti si le folosea pt a-i motiva pe elevii lui sa retina macar niste minime elemente de lb greaca veche, se afla un tanar care urma sa devina deosebit de faimos in tabloide si chiar si in societate, desi era considerat oarecum excentric, James Burnett, Lord Monboddo, avocat, lingvist, naturalist, amator de cai, flora exotica, ba chiar si de masline, plus fan infocat al filmelor post-iluministe Cartea Junglei si Planeta Maimutelor, (sau ma rog, al ideilor principale prezentate in ele).

Un alt elev al dlui Blackwell important si el pt aceasta poveste, (care se prefigureaza a fi in esenta nu o poveste propriu-zisa, ci un soi de ciorna pt o posibila Prefata pt un viitor thriller academic de extraordinar succes global asa cum a fost si Numele Trandafirului de dl Umberto Eco...desi din pacate nu e scrisa in maniera stilistica si descriptiva clara recomandata de dl Tudor Arghezi), a fost un viitor poet de seama, dl James Macpherson. Si dansul a studiat la colegiul Marischal, audiind cu mare respect si incantare cursurile prof Thomas Blackwell cel tanar, insa ceva mai tarziu decat Lordul Monboddo, la o vreme cand prof Blackwell deja nu mai era chiar atat de tanar, si publicase deja 2 tratate dedicate lui Homer, plus o intreaga serie de articole si epistole academice dedicate mitologiei greci antice. Se pare ca dl Macpherson avea o imaginatie atat de bogata si un stil liric atat de duios si in acelasi timp avantat si sfasietor, si in general atragator incat poeziiile lui au fost rapid traduse in mai multe limbi straine, si au devenit admirate de insusi dl JW Goethe, (care chiar a dorit sa preia cateva imagini sugerate de dl Macpherson pt a povesti mai pe larg si mai riguros in proza despre suferintele romantice ale unui tanar personaj unic cu adevarat inedit modern pt istoria literaturii centrale mai traditionale din UE, numit Werther), ba chiar si de imparatul Napoleon Bonaparte.


(...va urma...)