Life

Tocmai mi-am dat seama ca mie, cand aud cuvantul "life", primul lucru care imi vine in minte este o sentinta juridica de condamnare legala la inchisoare pe viata ! As fi preferat sa imi vina in minte revista Life, sau chiar orele de biologie de la scoala, dar, zau nu stiu de ce ma gandesc in primul rand la inchisori ! Eu nu am fost arestat decat o sigura data, pe vremea cand inca nu se abrogase art 200, nu a fost ceva nici pe departe grav sau legat de vreo posibila sentinta cu condamnare la inchisoare reala, nu am vizitat in interior niciodata vreo inchisoare adevarata functionala in prezent, si nici macar pe cele transformate in muzeu nu le-am vizitat in persoana decat pe dinafara. Insa m-am gandit de cateva ori, asa, de just in case, probabil la nivel de fantezii izvorate din cititul romanului despre Contele de Monte Cristo, cum mi-as petrece eu personal timpul, daca ar trebui sa mi-l petrec pt restul vietii mele intr-o inchisoare.

Cred ca problema cea mai dificila la inceput ar fi lasatul de fumat, si asta probabil ca m-ar preocupa la nivel de distress acut real cateva luni bune, si chiar probabil as fi la risc de dezvoltat depresie majora o vreme, desi as avea grija din prima sa il rog pe medicul inchisorii sa vada daca ar fi indicat sa imi prescrie Zyban...asta, desigur, daca as fi intr-o inchisoare in care este accesibil un medic de inchisoare si ar fi accesibil si acest medicament. Pe urma, presupunand ca m-am lasat de fumat, si mi-au trecut cat de cat si simptomele mai neplacute de withdrawal, ar trebui sa incep sa imi planific ce sa fac cu restul timpului.

Eu personal, cred ca as incerca sa ma informez daca exista activitati social-culturale in acea inchisoare la care as putea fi interesat sa particip. De exemplu, cred ca mi-ar place sa particip la cursuri de creative writing de invatat sa scriu poezii, pt ca asta ar fi cel mai greu posibil subiect scolar pt mine, si precis ca mi-ar ocupa o groaza de timp. De asemenea, as incerca sa particip si la cateva cursuri de desen si pictura, deoarece nici la asa ceva nu am nici cel mai mic talent sau experienta...nu stiu daca as indrazni sa ma bag si la ceramica, iar sculptura presupun ca nu e voie, deoarece practicarea acestui gen de arta necesita probabil utilizarea unor instrumente taioase si/sau contondente de obicei interzise in inchisori.

Daca e vorba de activitati educative, eu as incerca sa vad care e oferta de cursuri accesibile mie in acea inchisoare, si cred ca as face lobby, cu ajutorul preotului inchisorii, pt introducerea unor cursuri de istoria artei. Daca am reusi sa il invitam si pe dl Andrew Graham-Dixon de la BBC sa ne tina niste conferinte de istoria artei la nivel caritabil in inchisoarea noastra, cred ca intr-adevar as putea sa decedez multumit la sfarsitul indeplinirii sentintei mele ca mi-am indeplinit chiar cu prisosinta toate posibilele mele indatoriri fata de societate si nu mi-am pierdut timpul chiar total degeaba de-a lungul vietii mele adulte.

Nu stiu daca e bine ca puscariasii sa aiba acces la Internet, fie el si restrans si supravegheat, pt participarea la anumite cursuri educative. Cred ca este mai utila participarea in ore de educatie reala, tinute asa la nivel de clasa. Presupun ca posibilitatea de a continua socializarea cu alti semeni este preferabila, si nu este bine sa fie incurajata izolarea, decat in cazuri restranse in care ar fi indicat sa se impuna cuiva asa ceva.

Nu stiu daca ar fi bine la un moment dat sa ma bag in activitati de voluntariat, de ex. de ajutat sa invat pe alti puscariasi sa scrie si sa citeasca, de dat idei unor alti puscariasi cum sa scrie scrisori de dragoste catre persoane dragi, de activat politic in vreun grup de reprezentanti ai puscariasilor, etc. Cred ca, in mod real eu neavand talent educativ, ar exista risc sa ma stressez f usor, sa ma enervez, si sa actionez in mod neetic, creand consecinte posibil neplacute in jurul meu in randul elevilor sau clientilor mei. Mai bine astept pana ajung la o varsta mai matura pt a ma apuca de asa ceva, poate dupa 55 de ani incolo.

Stiu ca si activitatile de educatie fizica sunt importante pt mentinerea unei sanatati adecvate, si chiar m-as forta sa particip la anumite activitati de acest gen, desi preferabil la nivel individual, nu de echipa, pt ca in general, de cate ori a fost vorba de jocuri pe echipe, eu i-am incurcat pe toti in real life...dar nu stiu ce sporturi individuale ar putea fi accesibile la nivel de inchisoare. Eu as recomanda inotul, desi inteleg ca poate fi deosebit de costisitor pt un stat sa introduca piscine in institutele lui corectionale, plus destui angajati corectionali care sa supravegheze acest fel de activitati, cate unul la fiecare cap de culoar, plus cel putin 4 pe laturile bazinului, ca nu cumva sa pateasca cineva ceva...nu mai vorbesc de dusuri si vestiare. Intr-adevar, poate fi realist ff greu de optimizat institutele corectionale, in privinta unei oferte de activitati sportive cat mai variate.

Daca ar exista si posibilitatea de participat la activitati de munca, eu chiar mi-as dori sa invat noi meserii, de ex mie mi-ar place sa invat sa manufacturez incaltaminte...insa s-ar pune iar problema uneltelor posibil periculoase. Nu cred ca mi-ar place gradinaritul...pur si simplu nu o am cu pamantul si plantele, mi se pare o munca complicata si migaloasa pt care eu nu am nici un fel de inclinatie sau afinitate personala. Oare ce meserii noi as putea eu fi oare interesat sa invat, ca sa nu fiu tot de nivel functionar chiar asa toata viata, daca tot as avea posibile oportunitati deschise intr-o inchisoare corectionala, la nivel de posibil program reabilitativ, pt asa ceva ? Poate as putea invata proiectatul de planuri arhitecturale...asta chiar mi-ar lua ani si ani de efort si de studiu deosebit de complex, atat artistic cat si ingineresc, si capatare de noi cunostinte si aptitudini pe care eu personal nu am avut nici abilitatea, nici oportunitatea ff concreta sa mi le dezvolt pana acuma. Electronica nu ma atrage, in general nu imi place ideea de a invata sa incalcesc sau sa descalcesc diverse fire, si le prefer pe toate paralele si neatingandu-se unele cu altele prea mult, atarnand libere, insa ordonate, exact asa ca ciucurii de la epoleti sau covoare.

Eu personal cred ca as profita de relatia pe care as incerca sa mi-o dezvolt cu preotul inchisorii si sa il angajez in diverse discutii filozofice, daca el ar fi de nivel functional indeajuns de optim incat sa ma tolereze pe mine personal, si sa nu fie de tip lenes care sa ma puna pe mine sa depun eu efortul sa citesc Biblia, plina cu texte si asa greu de inteles, cand am ceva direct sa il intreb pe el personal. Mie imi place sa cred ca majoritatea lucratorilor bisericesti AU acest nivel de functionalitate profesionala optima educativ-conversationala, desi recunosc ca in real life eu personal nu am interactionat cu prea multi la acest nivel, deoarece nu am dorit sa ii stresez si eu in plus fata de toti ceilalati care ii streseaza toata ziua.

Daca mai are cineva idei cum anume as putea sa imi petrec eu timpul in decursul indeplinirii unei sentinte judecatoresti de inchisoare pe viata, raman interesat de comentarii posibil util educative pt mine personal.

Pregatiri de sarbatoare

Mai e un pic si vin Rusaliile. Nu stiu ce reprezinta exact acea sarbatoare, insa stiu ca voi avea zi libera oficiala atat la serviciul corporatist 1 cat si 2, si efectiv, dupa o ultima sapatamana de lucru plina de sedinte de relaxare la serviciul 1 si un nr exagerat de solicitari telefonice de phone sex la serviciul 2, in ciuda faptului ca am avut deja ziua libera de 17 mai, (ziua nationala a Norvegiei), simteam nevoia de asa ceva.

Mi-e de asemenea dor sa intru intr-o biserica; nu stiu de ce am simtit si nevoia asta in ultima vreme. Cand eram mic, tin minte ca si tata venea uneori obosit dupa o saptamana posibil mai solicitanta la serviciu, si zicea, "in week-end-ul asta, vom merge sa vizitam o biserica". Am vizitat cu acest fel de ocazii diverse biserici de diverse rituri de-a lungul copilariei mele, unele interesante arhitectural, altele interesante ca interior design. Am pastrat ulterior acest obicei si pt mine insumi cand am mai crescut. De cate ori am avut ocazia sa vizitez un oras nou in interes de business sau business-leisure, la un moment dat am avut tendinta de a cauta biserici locale, (inclusiv sinagogi, sau altfel de temple, chiar si capele corporatiste), de vizitat. Nu fac asta de obicei in timpul calatoriilor de vacanta, deoarece in vacanta prefer sa ma ocup de altceva, si sunt mult prea relaxat ca sa simt nevoia sa vizitez o biserica.

Pt mine bisericile sunt locuri pasnice, in care efectiv poti sa rasufli usurat. E liniste si nu te bate nimeni la cap. Nu ai nici o lectie de facut, e de obicei penumbra si racoare, uneori chiar exista elemente decorative stralucitoare frumoase de admirat. Chiar daca e vreo slujba, lumea e de obicei disciplinata si se conforma unui anume program sau ritual in mod relativ ordonat. Atata vreme cat esti pasnic si civilizat, nu te obliga nimeni niciodata sa participi si tu la acel ritual, cum s-ar intampla in multe alte locuri din societate, unde chiar trebuie sa te straduiesti sa te conformezi cat mai standard constiincios posibil asteptarilor adesea nerealiste si utopice ale diversilor manageri, leaderi de grup, sau diversi colegi facilitatori de grup. Mie si tata mi-a zis, cand eram mic si vizitam vreo biserica crestina impreuna cu el, ca atunci cand intri intr-o biserica crestina nu e obligatoriu sa te inchini sau sa te rogi neaparat lui D-zeu intr-un fel anume, si e total OK sa stai linistit o clipa si sa te gandesti la ce vrei tu, sau chiar la nimic, daca nu iti vine nimic in minte.

Anul asta Rusaliile cad pe 27 mai aici in Norvegia, insa ziua mea libera va fi luni, pe 28 mai. Deoarece nu stiu exact ce trebuie sarbatorit de Rusalii, am sa celebrez sfintii care mi se par mie mai simpatici sarbatoriti in acea zi de 28 mai, sf Bernard din Menthon, (un tanar ales educat dintr-o familie nobila din regiunea Savoia, care a refuzat cu incapatanare si probabil adevarata integritate personala sa se insoare cu o tanara incantatoare de familie buna, sarind chiar pe geamul casei parintesti ca sa scape de acolo, si a preferat sa se calugareasca sub Benedictini, lucrand intreaga viata ca misionar printre popoarele pagane care traiau salbatice in Alpi la acea vreme a indepartatului secol X, ultimul lui act fiind unul cu adevarat caritabil de a fi reusit sa impace doi nobili extrem de suparati unul pe altul, si devenind ulterior patron al schiorilor si alpinistilor), si sf William din Gellone, (var cu Charlemagne, loial acestui mare leader, si expert leader militar al unei armate cu adevarat multi-etnice si multi-culturale alcatuita din franci, burgunzi, provensali, aquitanieni, gasconi, si salbaticii goti cu adevarat barbari, si pe deasupra si erou al Cantecului lui Guillaume, un single ff popular pt chiar 2 secole ulterioare, si fiind mentionat, ca erou, intr-un intreg album de cantece ff populare chiar timp de 4 secole ulterioare).

Furtuna de primavara

Azi dupa amiaza, micul print a venit val vartej furtunos calare pe vantul de coasta, si a inceput sa ridice tonul la mine in legatura cu lipsa mea de respect pt obiectele mele de fetish de tip carte si alte materiale cu articole de popularizare stiintifica si culturala si poze tiparite pe hartie glossy, (cea clasic tratata cu caolinul descris prima oara de catre dl Francois Xavier d'Entrecolles, calator in China la timpul imparatului Kang Xi), care si azi, la 4 luni dupa ce m-am mutat in noul meu apartament, zac in lazi sau teancuri pe masa si noptiera, in loc sa fie aranjate pe rafturi intr-o ordine anume, fie si doar dupa dimensiune, daca nu si dupa culoare, tematica, sau alfabetica. M-a facut cu ou si cu otet, si pe buna dreptate, in legatura cu faptul ca stiu sa vorbesc aparent ff frumos la nivel teoretic despre importanta mentinerii gentilitatii fata de semeni, insa nu dau vreo dovada practica de a modela si o tinuta corespunzatoare tocmai fata de produsele considerate cele mai semnificative pt mine ale activitatii mainilor si utilajelor omenesti. "Pana si pantofii astia asa zis ultra importanti pt tine ii arunci la intamplare pe hol si pe langa pat !", a exclamat el indignat, iar, pe buna dreptate, transformandu-se o fractiune de secunda in mama.

Eu am inghitit, ce era sa fac, aceasta mustrare educativa bine justificata, mai ales ca azi e ziua nationala a Norvegiei, si eu nu sunt decat un biet musafir inca ratacit si tolerat din politete pe aici, fara stofa reala nici macar de turist, daramite de misionar. Am inghitit ulterior, in pozitie submisiv penitenta, si oferta lui dulce, de care chiar am remarcat ca, desi in general eu nu pot sa sufar bauturile de tip milkshake, mi-era ff pofta si nu stiu daca am sa ma pot considera vreodata saturat, deoarece al lui pare sa aibe un gust exact potrivit afinitatilor mele gustative pt proportia ideala de acru-amar-dulce-sarat. "Cum poti sa fii atat de riguros pretentios fata de altii si atat de delasator fata de tine personal ?", m-a intebat sincer autentic indurerat pt o clipa din cauza mea, exact cum face si tata de n-spe ori fata de deficientele mele.

Fiul meu, parintele meu, mon ami, anima mea...daca as fi raspuns ceva riscand sa intru si intr-o atmosfera de tip agape in timp ce mancam amandoi dupa aia paine taraneasca de tip german cu felii de cascaval norvegian de productie de la o ferma industriala de pe langa fjord-ul "Parohiei"/Sogne, (ca altceva nu mai aveam in frigider), de la eros amestecat cu dragostea de tip pedagogic-filiatic, plus acum si cu sentimente de sorge, nu ar mai fi ramas decat un pas sa imi declar o iubire integral completa fata de el...noroc ca nu m-am gandit sa pun in senvisuri si felii de ardei gras rosu de import spaniol, si i-am oferit doar mere galbene simple si mai apoase, (ca de felii de portocale nu a avut chef), ca altfel, zau, cred ca as fi riscat sa ma inec intr-un prea plin de emotie probabil exagerata si, de altfel total nerecomandabila ca timing in planul vietii mele de acum...de altfel nici al vietii lui, pt ca in curand, prea curand, va trebui sa inceapa sa se pregateasca sa plece la colegiu tocmai in America...

In legatura cu fondul problemei, are, desigur, dreptate, pt ca eu personal sunt in mod real nesimtit fata de diverse obiecte, fie si ele cu valoare de fetish, si in general delasator. In legatura cu maniera, nu are, pt ca nu de mine este vorba, furia lui fiind total deplasata de la suparari/tristeti legate de anxietati naturale proprii. Si eu, la varsta lui, aveam inca acest fel de suparari/anxietati reziduale re "destinul" inevitabil tot gay, (desi nu intotdeauna neaparat real interesant prea dramatic[NC-17] sau tragic), insa nu ma pricepeam asa de bine ca el, care a beneficiat de o educatie mai moderna decat mine, la descrisul lor in cuvinte, asa ca nici macar nu am putut trece la metoda deplasarii lor asupra vreunei alte persoane sau situatii, doar le-am pus de o parte intr-un buzunar oarecare, (habar nu am daca de la piept, de la spate, sau de la sold, sau unul mai interior sau mai exterior, pur si simplu le-am indesat undeva unde mi-o fi venit la indemana pe atuncea), etichetandu-le, si catalogandu-le pt recunostere ulterioara.

Relatia mea personala culturala cu scoala

Cea mai semnificativa amintire scolara a mea este reprezentata de primul meu ghiozdan cu totul si cu totul special, de piele roscat-caramizie, rugoasa la atingere, cu catarame si curele usor supradimensionat satisfacatoare. In rest, am impresia ca pot afirma, fara prea mare efort de introspectie, ca am avut o relatie mediocra-OK cu scoala, fara alte sentimente deosebite placute sau neplacute de semnalat in legatura cu diversele materii scolare...adica zau daca pot spune asa exact care a fost materia mea preferata sau cea mai putin preferata din timpul scolarizarii obligatorii, eu considerandu-le pe fiecare, la nivel principial, utile pt dezvoltarea armonioasa a unui copil, inclusiv a mea personala, desigur, in functie de capacitatile si inclinatiile innascute ale fiecarui copil...eu, de ex, fiind mai prudent din fire, si nefiind niciodata ff interesat de a iesi in mod posibil riscant in evidenta prin ceva anume in societatea mai larga, ma consider destul de multumit ca am avut norocul sa ma nasc, desi cam devreme si pe nepregatite, totusi in general comun banal armonios structural, neavand nici vreun talent deosebit la ceva special care sa iasa cumva in mod posibil ciudat sau remarcabil in evidenta...altii, de ex, se nasc cu aptitudini deosebite pt apreciat muzica, sau alt talent artistic deosebit, altii cu IQ de nivel de geniu, altii cu 2 sau chiar 3 perechi de mameloane, dar e total OK si asa, nu e absolut nici un bai, toate astea pot fi chiar subiecte posibil interesante de abordat in timpul unor activitati de foreplay sexual, si poate doar ultimii au doar poate un risc usor crescut de cancer mamar daca exista tesut mamar in plus sub acele mameloane, (tip de cancer care este posibil si la barbati, desi, desigur, e mult mai rar decat la femei).

Singura nemultumire pe care as putea eu personal sa o relatez in legatura cu activitatile didactice din timpul scolarizarii mele obligatorii, si care sper sa se fi remediat intre timp, in timpul optimizarii dezirabil perpetue a functionalitatii Min Educatiei din Romania, si a diverselor edituri de manuale didactice si diverse carti tehnice educative in lb romana, a fost cea legata de orele si de manualele accesibile populatiei generale de Educatie Sexuala, care mie nu mi s-au parut ca au abordat la nivel prea satisfacator chiar toate intrebarile mele personale despre acest subiect. De ex stiu sigur ca nu s-a discutat niciodata sau nu am gasit eu vreo carte in lb romana, franceza sau engleza despre definitia si importanta virginitatii pt persoanele de sex masculin, si in general nu a suflat nici un diriginte sau profesor de ed fizica si sport, (care au tinut la noi cateva ore de Sex Ed), un cuvintel vreodata despre orientarea sexuala gay, si a trebuit sa astept pana in 1995 sa capat acces la Internet si sa fiu eu martor personal al deschiderii site-ului Amazon dot com ca sa pot sa ma informez in detaliu mai mare despre aceste informatii despre care eram curios.

Ma rog, de rasfoit niste carti in diverse librarii din strainatate pe unde mai fusesem in vacanta mai rasfoisem, dar nu indraznisem atunci, la varsta aia, sa cer valuta de la mama sau, mai ales de la tata ca sa-mi cumpere mie acele carti, plus niciodata nu mi-ar fi trecut prin minte, ca posesor de pasaport diplomatic roman la acea vreme, sa fur vreo carte din asta de undeva. Bibliotecile scolare straine pe unde intrasem eu personal, nici macar cele sponsorizate de Inst Cultural Francez, British Council, sau de USIA, nu mai vorbesc de cea sponsorizata de Vatican, nu contineau carti pe aceasta tematica pe atunci, Karl nu m-a invitat niciodata la el acasa, sa vad daca avea acolo carti din astea, Leena avea in casa carti despre dianetica nu educatie sexuala, Bogdan imi recomanda carti SF, Andrei cartea Interpretarea Viselor scrisa de S Freud, Laila nu avea nici o carte in casa, si nici prietena mea din Bulgaria, la care fusesem acasa, nu avea carti de educatie sexuala gay. Nu am am avut ocazia sa verific librariile si bibliotecile cu carti straine din Moscova, neavand timp acolo decat sa vizitez Piata Rosie, si tabloul panoramic al luptei de la Borodino. Zau daca nu am depus ceva efort in acest sens, desi totusi, la nivel relativ diplomatic, nu de SIE...plus ca nici macar nu eram sigur la varsta aia imediat pre-si peri-pubertara, daca chiar aveam chef sa imi aduc aminte chiar asa in continuu ca la un moment dat va trebui, vrand nevrand, sa incerc sa ma informez la un nivel mai precis.

In paralel primisem si ceva informatii de baza de la parintii mei, care zau daca nu s-au comportat in mod absolut eroic in acest sens, tata chiar ducandu-se sa se informeze el direct ca sa stie ce sa-mi zica si cum sa-mi zica de la un prieten din copilarie devenit intre timp medic, (din pacate specializat in Imunologie si Reumatologie, nu Sexologie, desi totusi facuse un stagiu de Medicina Generala pe undeva pe la tara inainte sa devina specialist), si chiar la un moment dat efectiv cerandu-si scuze fata de mine ca nu se gandise mai devreme sa cumpere din timp vreo carte posibil utila din strainatate, dar tocmai de aia, simtindu-ma, totusi, raspunzator si eu in ceea ce priveste indolenta mea proprie fata de efortul si energia reale necesare care trebuiau depuse pt o cercetare mai riguroasa de nivel academic, inclusiv obtinerea unor informatii intiale de inalta autenticitate si validitate, la o vreme cand inca nu aveam nici acces la Internet, nu am dorit sa ii pun pe ei la un efort educativ si de cercetare atat de mare, si ma simteam obligat sa mai caut si singur.

Ca de obicei, cand e vorba de depus vreun efort real pt a afla si invata ceva anume chiar posibil util, oricat de motivat as putea eu sa fiu in acest sens, intra in actiune si mecanismul meu preferat de lucru, pe care l-am utilizat, si inca il utilizez cu mare succes de-a lungul vietii mele personale si profesionale, tergiversarea...desi nu pot sa spun ca ma pricep in mod deosebit nici macar la asa ceva, care mie imi vine chiar in fire...tot ca de obicei, desi incerc sa lupt (mai mult politic decat practic) la nivel principial fata de mine insumi impotriva fatalismului sau a pasivitatii, sau chiar impotriva alegerii drumului presupus "mai usor" decat a celui "mai pieptis", (desi la nivel realist si probabil si recomandabil drumul "pieptis" este de fapt atat cel mai eficace, cat si cel mai eficient, cat si probabil cel mai larg beneficent pt toata lumea), eu personal ma las in voia sortii, si, mai rau, a ideii de nivel probabil prejudicial ca persoanele de origine romana ar avea, la nivel mediu cultural, o inclinatie caracteristica deosebita pt inventivitate si/sau diverse improvizatii de moment la nevoie...intr-adevar, daca e sa am si eu un talent la ceva anume, acela este de a gasi diverse scuze bune pt viciul meu principal, INDOLENTA, (care ZAU daca stiu cat tine in mod REAL de originea mea "romana"...zau daca nu prefer sa ma declar public o adevarata "corcitura" eu insumi personal decat sa risc sa ponegresc un intreg popor la nivel de Internet...si sa se supere cumva K-man pe mine...ca si asa m-a "deocheat" sa-mi gasesc si eu o data un suflet al altui om numai bun pt afinitatile mele speciale, adica un suflet angajat de un patron corporatist individual al lui personal lucrand, ambii, cot la cot intr-o cladire arhitectural cat mai sexy in ochii corporatiei mele personale individuale, si totodata si ai angajatului de tip suflet personal al corporatiei mele personale individuale, desigur, astfel incat sa ne simtim ambii patroni, fiecare cu angajatul lui suflet propriu, la un moment dat, in viitor, ambele 2 corporatii, cu toate entitatile complexe ce lucreaza in ele, 2 patroni + 2 suflete angajate, plus personalul auxiliar animistic de catre 4 anime pt fiecare corporatie, toti 12 integral si totodata si matur integrativ motivati si legal capacitativ consensual de acord pt un posibil merger oficial corporatist cunoscut azi inca sub denumirea de "casatorie" intre 2 persoane atat fizice cat si teoretic juridice individuale inca in viata, sper, la acel moment...)

Imi e imposibil sa nu remarc (fata de mine insumi), din nr cuvintelor folosite in acest post, inclusiv a celor abstracte si a celor de vocabular juridic, ce relatie culturala complexa si dificil de descalcit si descris a putut exista intre mine si scoala, inteleasa la modul cel mai larg si vag-superficial posibil...si nici nu am intrat in teme de activitati educative specifice sau de relatii interumane cu diversi educatorii si posibili colegi de educatie. Pana la urma, timpul, se pare un educator posibil de tip valet-mentor indulgent si generos fata de mine personal, le-a rezolvat de unul singur pe toate, si sper sa imi rezolve si in continuare alte posibile nedumeriri care mi s-ar mai putea ivi mie personal in legatura cu vreun domeniu specific al cunosterii umane de care as putea deveni eu personal interesat in viitor...mai pertinent imediat probabil, cu deadline recent reajustat in primavara anului 2018, probleme juridice legate de contracte de merger corporatist international...daca dl pres Obama tot a oferit recent o pozitie aparent incurajatoare binevoitoare pt green light la nivel global, (presupun pt statele si regiunile fan pro-USA in presupusul meci amical SUA vs "the rest of the world", sau, mai probabil, RP Chineza), pt casatoria intre persoane cu orientare sexuala homosexuala...Jeeves, help me !



(...alte posibile linkuri mai urmeaza...azi e zi de sarbatoare...)

Je m'accuse ! (din fericire, optimist educativ)

In sfarsit, am reusit sa imi fac autocritica cu AUTENTICA sinceritate, (pe bune, NU mint si nu ma prefac), si in lb romana, nu numai in lb norvegiana, deci re-educarea mea culturala a avut succes si se poate considera aproape completa. Doresc sa multumesc bloggerilor de lb romana care efectiv, poate chiar fara intentie, au fost alaturi de mine in ultimele cateva luni, si m-au ajutat in mod real sa indeplinesc acest lucru, care efectiv mie personal mi-a fost util in cadrul procesului meu de adaptare destul de indelungat la societatea si cultura corporatist-publica nordic-europeeana.

Eu sunt in mod REAL lenes la invatatura, am avut intotdeauna sentimente ambivalente in legatura cu a invata ceva, stiind ca de obicei, la mine, ca sa prinda, trebuie sa doara, pt ca eu, mod real, sunt din aia mai obisnuitii sensibili la frica de pedepse, care retin chestii mai bine sub amenintarea unui bat decat cu cine stie ce promisiuni de rasplata ulterioara, pe care efectiv mi-e si lene sa le evaluez la valoarea sau reala lor accesibilitate mie, si inteleg mai mult de frica batului pe spinare sau a vreunui soc anticipat decat cu binele, care efectiv NU patrunde catre mine decat poate daca vine de la cineva care e ori ff sexy pt mine si real prezent la 1/2 metru in fata mea, ori de la cei 3 oameni din intreaga lume pe care eu personal ii cunosc de cand am primele amintiri din viata mea personala, si care vorbesca fata de mine o limba cu adevarat inteligibila mie personal.

Aceste 3 persoane sunt mama, tata, si prietena mea cea mai buna din copilarie...in lista asta mai erau si bunicile si bunicul, dar ei nu mai sunt...deci de la acesti oameni eu am putut, am avut efectiv capacitatea, de a retine mai usor ce imi comunicau ei, atat cu binele cat si cu raul, (desi recunosc ca NU am fost intotdeauna atent chiar la tot ce aveau sa-mi zica, dar de retinut am retinut, pt ca uneori imi vin in minte, atunci cand imi trebuie ce mi-au mai zis ei din cand in cand), pt ca ei probabil au reusit sa imi strapunga opacitatea acelui deficit de receptie lingvistica centrala cu care m-am nascut, si sa imi vorbeasca pe o limba pe care eu personal am putut sa o inteleg si sa o retin mai usor, si ASTA este/a fost, in fond limba mea materna, NU limba romana scolareasca in care am luat eu note mediocre la scoala ulterior.

Cativa oameni din viata mea reala, poate mai talentati la limbi straine si comunicatie inter-culturala, si totodata motivati de a comunica cu mine personal, au reusit sa stapaneasca rudimente ale acestei limbi materne accesibile mie, si au folosit-o, cu consimtamantul meu, fata de mine. Eu am avut ezitari de a indemna alti oameni in mod activ sa imi vorbeasca in limba mea personala materna, pt ca pe de o parte nu prea sunt motivat sa comunic cu prea multi oameni, si pe de alta, sunt si oarecum posesiv fata de aceasta limba, si nu permit chiar asa oricui sa comunice cu mine personal in ea...dar unii au fost indeajuns de competenti si etici si totodata autentic binevoitor motivati sa incerce...fie in interes de serviciu, (TOTI profesorii mei de-a lungul scolarizarii mele formale, unii manageri sau sefi de ai mei cat se poate de reali), fie in interes mixt de serviciu + personal, (mai recent Nelson), fie in interes mai mult personal decat de serviciu, (Mikey), fie doar si simplu interes personal (cativa altii, printre care, de mult, si Karl, daca tot a venit recent vorba de el, desi nu numai el).

Eric NU a reusit NICIODATA si nici nu cred ca a incercat vreodata sa comunice cu mine personal in lb mea personala materna, si nici eu nu am indraznit la acea vreme sa il invit sa faca asta in mod deosebit. Fata de micul print am MARI ezitari daca sa il indemn sau sa ii ingadui sa faca asa ceva...efectiv NU doresc sa il faca sa depuna efort suplimentar din cauza mea. Pe d.r., (cel de care am fost indragostit in mod adolescentin la 16 ani), chiar l-am invitat sa-mi vorbeasca in aceasta limba, insa el a avut ezitari fata de asta, desi cunostea acea limba, si a incercat sa foloseasca cateva gesturi mai mult decat cuvinte in ea fata de mine, dar a fost total OK, si l-am inteles perfect.

Problema pe care mi-o pun eu acum este cea de etica personala daca sa incep sa invit activ si alte persoane sa comunice fata de mine in aceasta limba, mai ales ca am observat ca unii chiar au talent in acest sens, desi nu stiu cata motivatie au. Mie in general NU imi place sa pun oamenii din jurul meu sa depuna efort pt mine personal, desi chiar ii apreciez sincer daca au atat capacitatea cat si dorinta binevoitoare de a o face. In orice caz, din punct de vedere cultural, mie mi se pare ca populatia norvegiana este in mod real mai priceputa la diferite activitati de comunicare educativa decat populatia de origine romana. Sau poate ca asta e doar o impresie superficial trecatoare din cauza ca am devenit eu personal mai fluent in norvegiana in momentul asta si supra-estimez abilitatile de fluenta comunicativa a celor din jurul meu imediat...oricum, fata de lb romana am fost mult mai opac-rezistent si mai putin deschis tocmai din cauza ca ea a fost inevitabil asociata cu efortul scolar, adesea neplacut sau dificil, in cazul meu personal...trebuie, cred, sa ma mai gandesc la relatia mea personala cu scoala si cu profesorii mei...

(...mai vedem...)

Pozitia misionarului (tot despre educatie)

Azi dimineata am plecat de acasa la ora tocmai potrivita pt a prinde autobuzul cu ingineri petrolisti. Nu mi se intampla prea des sa prind acest autobuz, si de obicei calatoresc cu autobuzul cu bunici si someri, care vine ceva mai tarziu. Alteori, daca il pierd pana si pe asta, sunt nevoit sa calatoresc in conditii de lux cu taxiul. Cand ma intorc de la serviciu, mereu nimeresc in autobuzul cu ingrijitori personali si alti muncitori necalificati. Bunicile si somerii probabil ca ori se intorc imediat de unde plecasera, ori mult mai tarziu, in functie de daca au gasit ceva de lucru sau nu pe unde se dusesera prima oara. Desi am incercat mai multe variante, nu am reusit sa aflu la ce ora se intorc inginerii petrolisti acasa. Poate nici nu se intorc acasa imediat direct de la serviciu, ci se raspandesc prin diverse baruri locale. Cand ploua, eu ma duc acasa cu taxiul, asa ca poate inginerii petrolisti se duc direct de la serviciu acasa cu autobuzul doar cand ploua.

Fiind inconjurat de ingineri petrolisti azi dimineata, eu m-am cam emotionat, si, in astfel de situatii, prefer sa ma prefac pierdut in ganduri. Uneori, chiar ma pierd in ganduri in mod autentic, si uit de tot de cei care ma inconjoara, insa nu de motivul pt care m-am lasat cuprins de ganduri, acestea constand de obicei din intrebari teoretice despre diverse aplicatii posibile ale informatiilor din manualul de tip Biblie numit The Joy of Gay Sex pertinente zonei mele culturale, unde ar fi teoretic posibil, o data debarcat din corabia mea recent acostata la tarm, sa ma angajez la un moment dat in activitati de misionarism...care NU trebuie confundat cu prozelitismul.

Pana acum am evitat asa ceva in legatura cu micul print, deoarece am explicat ca nu ma simt competent sa adopt o pozitie de educator fata de el, iar de la educator amator la misionar e numai un pas...sunt, de altfel, aproape sigur ca si in vechime, nu profesorii cei mai competenti sau cei deja acreditati in mod formal ca educatori la vreo universitate sau scoala reputabila erau cei trimisi in activitati de misionarism in tarile indepartate, si majoritatea misionarilor erau in general recrutati dintre cei amatori de turism de nivel Rough Guide, sau cel mult Lonely Planet, (in nici un caz Baedeker sau Murray), cu o posibila spoiala de training initial pertinent mai mult la protectia muncii decat la activitatile specific pedagogice cu care erau insarcinati.

Iar in legatura cu Hector, efectiv nu am apucat nici macar sa beau o cafea impreuna cu el...lucru care nu poate fi etic efectuat decat dupa minimum 3 luni de relatii sexuale repetate, cf culturii norvegiene aplicabile mie, ca strain, fata de care exista o anumita indulgenta ospitaliera, si probabil 6 luni de la un norvegian fata de un alt norvegian originar dintr-o comunitate cu un alt dialect...daramite sa ajung la stadiul in care m-as fi simtit liber sa ii povestesc ce carti i-as recomanda eu sa inceapa sa citeasca in locul celor de tip thriller SF apocaliptic care se pare ca il pasioneaza atat de mult.

Asa ca azi dimineata m-am pierdut in ganduri despre istoricul descrierii pozitiei misionarului, mi-am pus niste intrebari retorice daca, in aceasta pozitie clasica mai de mult numita si anglo-americana, sau, si mai demult, angelica, misionarul este oare cel care sta deasupra sau cel culcat pe spate in pat, (de fapt, in realitate, fiind vorba de amandoi), si apoi am inceput sa ma intreb de ce oare eu personal se pare ca nu tolerez acest fel de pozitie decat cu persoane de origine finlandeza, iar in legatura cu acestea, pozitionate astfel, chiar prefer sa fiu bottom.

Cred ca e, mai mult ca sigur, din cauza lui Karl, care a reusit sa imi insufle, (la nivel abia schitat imaginativ, desigur, la acea varsta atat de mica, 13), un asemenea entuziasm fata de avantajele de confort cu adevarat ergonomic ale acestei pozitii cu adevarat relaxante insotita si de posibil suspans emotiv-anticipativ, (inevitabil de atunci asociat in mintea mea cu aceasta pozitie), incat efectiv orice alta nationalitate nu are nici o sansa sa depaseasca Republica Finladei la o asemenea competitie teoretica pe pozitii in fata ochilor mei. Si cand te gandesti ca Karl nu e decat pe 1/2 finlandez...dar dupa mama, care e, poate, (cred eu, cert la nivel superstitios, desigur nu realist-rational), partea cea mai importanta in ceea ce priveste abilitatile copiilor lor de sex masculin de a reusi sa fie mai tarziu in viata amanti desavarsit competenti. Cealalta 1/2 e americana din statul Michigan, deci Michigan ia argintul in competitia mai sus mentionata, (lucru reconfirmat, de altfel, ulterior, de Nelson). Intr-o astfel de competitie, pozitiile 3-6 nu reprezinta un interes comparativ deosebit pt mine personal.

Voodoo

M-a pus naiba sa incerc sa-i explic micului print ieri seara, cand a venit sa-mi ceara socoteala re evitarea mea de a-i raspunde la sms-uri vineri, de ce nu ar fi recomandabil pt nimeni ca eu personal sa ma indragostesc de el, si cred ca mi-a facut un voodoo de m-a durut capul azi toata ziua. Este posibil sa fi fost si de la Budweiser-ul consumat in comun tot aseara, deoarece efectiv nu am avut puterea sa-i interzic si accesul la frigider, si, drept urmare, m-am simtit si eu ulterior obligat sa-i tin companie, in timp ce ii expuneam, pe puncte, argumentele mele pt diferitele actiuni evazive in care recunosteam sincer ca ma angajasem fata de el, inclusiv aceea de a evita sa il privesc drept in ochi mai mult de 2,5 secunde cand facem sex intr-o pozitie potrivita pt asa ceva.

In fond, cauza cea mai probabila pt durerea mea de cap este faptul ca m-am simtit vinovat toata ziua, chiar de cand deschisesem ochii din somn de azi dimineata, si, totodata cu intensitate crescanda de-a lungul zilei, pt ca, vrand nevrand, in timpul acelei expuneri, am alunecat in actiuni didactice fata de el, si stiu ca nu e bine sa adopt un asemenea rol fata de el, deoarece nu numai ca nu sunt competent pt asa ceva, si nu am nici o experienta in domeniul pedagogic, dar pur si simplu, la nivel principial etic obligatoriu, nici macar nu ii cerusem consimtamantul pt a-mi asuma un astfel de rol fata de el.

Imi aduc aminte ca si eu cand avusesem 18 ani aveam anumite posibile intrebari scolaresti de intrebat fata de alti semeni, (pe care nu doream sa le pun parintilor mei si/sau, putin mai devreme, cat inca eram la scoala, d-lui diriginte), si imi dau seama ca este posibil ca si altii sa fi incercat sa ma educe si pe mine la randul meu, tot asa, la nivel amator, si fara consimtamant formal cerut si acordat, si cu acele ocazii sa mi se fi intamplat sa primesc chiar mai multe informatii decat fusesem initial interesat sau chiar pregatit sa primesc...si nu prea cred ca e bine sa primesti informatii despre care nu esti interesat, sau pt care nu esti pregatit sa le asimilezi ca lumea, plus, ca e, desigur, obositor, la nivel de filtrat critic necesar ulterior, sa te simti asa, ca la scoala, toata ziua buna ziua, chiar si in afara orelor scolarizarii obligatorii, sau a unor cursuri de training profesional formal propriu-zis.

Pe de alta parte, nu trebuie sa trag concluzii nejustificate despre un alt om bazat pe propria mea relatie cu scoala. Unor oameni chiar le-o placea sa fie elevi, unii chiar vor sa considere intreaga viata ca un fel de scoala, altora pur si simplu le face placere sa invete diverse lucruri de la cine pot...stiu si eu de care o fi micul print ? Ca nici nu l-am intrebat, plus ca poate nici el nu si-o fi formulat o asemenea parere definitiva fata de sine insusi, dat fiind ca abia a implinit 18 ani. Etic ar fi fost sa aflu lucrile astea mai intai, apoi sa ii cer consimtamantul pt anumite activitati didactice, daca se intampla ca ele sa apara asa in mod neplanificat in decursul unor conversatii ale noastre, (ca doar nu am de gand, Doamne fereste, sa planific cursuri formale fata de el), sa clarific, in plus, fata de el ca are oricand dreptul sa ceara recreatie, sa-mi puna eventuale intrebari, sa primeasca referinte si/sau coroborari independente pt afirmatiile mele, sa imi faca evaluari ca de la elev la profesor, etc.

Dar uite ca nu m-am gandit la lucrurile astea, si m-am repezit sa-i tin o prelegere in fond total egoista. Si, mai rau, desi stiu ca e acum legal permis sa i se serveasca alcool cu o concentratie sub 22 %, tot stiu ca nu e in general recomandabil, mai ales intr-o seara inaintea unei urmatoare zile scolare, chiar daca a terminat cu examenele finale, si l-am mai si lasat sa consume bere. NU vreau sa ma indragostesc de el pt ca stiu ca exista risc sa incep sa ma atasez de el, si, mai rau, in acest caz specific, (dat fiind si ca, zau, seamana leit in anumite momente cu anima mea Mary, Ingrid Bergman), sa incep sa fiu tentat sau sa imi doresc sa il iubesc, si asta, dupa cate am inteles eu, implica o anumita raspundere, si eu pur si simplu NU vreau sa devin raspunzator de el.

Desigur, aceasta temere pur personala NU a facut parte din argumentul principal al expunerii mele de aseara fata de el. Asta doar explica de ce nu vreau eu sa ma indragostesc de el, NU explica de ce nu ar fi recomandabil sa se intample asa ceva, atat pt mine cat si pt el. Nu am chef sa repet aici ce i-am zis, plus ca el, (dat fiind ca a mai citit din cand in cand ce scriu eu pe blog), nu are nevoie sa fie plictisit cu recititul unei expuneri pe care deja a auzit-o...baby, jeg er gal etter deg.

O mica placere

Saturandu-ma sa fiu atat de constiincios atat la serviciul 1 si serviciul 2, cat si in legatura cu continuarea temei academice recent incepute pe blogul meu, (relatia mea cu materia scolara limba si literatura romana), azi dimineata, la sculare, mi-am ingaduit o placere pe care o accesez destul de rar ca adult, dat fiind ca include deschisul unei carti cu scop de lectura, si am deschis Biblia mea personala clasica, The Joy of Gay Sex- editia a 3-a revizuita si extinsa, (publicata in hardcover in mai 2003 de editura Harper Collins), scrisa in colaborare de d-nii Charles Silverstein si Felice Picano, si i-am recitit, obtinand cu aceasta ocazie si acea placere, introducerea, (capitolul introductiv).

Cu aceasta ocazie, din curiozitate istoric literara, si urmarind in continuare obtinerea unei a doua placeri, (ca daca tot era bal, atunci bal sa fie, plus ca ma simteam oarecum academic-scolaresc vinovat), am cautat si am gasit ulterior pe site-ul Amazon dot com si editia anterioara, numita The New Joy of Gay Sex, (publicata in hardcover in 1992 de editura Harper Collins), si am remarcat un detaliu pe care nu il stiusem dinainte, dat fiind ca eu personal nu avusesem ocazia sa tin aceasta editie in mana niciodata, si anume prefata scrisa de dl Edmund White, care mi-a devenit acum accesibila datorita serviciilor acestui site de comercializat carti.

De-a dreptul visator istoric in acest moment, am cautat mai departe sa aflu cine oare era acest dl E White, (care NU trebuie confundat, desigur, cu mult mai larg cunoscutul scriitor dl E B White, autorul indragitelor carti Panza paianjenului Charlotte si Povestea soricelului Stuart Little, dar si a unei carti de povestiri poate mai putin cunoscute, aparute in 1929, "Oare sexul este necesar ? Sau de ce te simti asa cum te simti"). Am aflat ca dl Edmund White nu numai ca scrisese prefata la cartea The New Joy of Gay Sex, dar se pare ca fusese si co-autorul, alaturi de dl Charles Silverstein, al editiei originale princeps a cartii The Joy of Gay Sex, (titlu complet, pe romaneste, "Bucuria activitatii sexuale de tip homosexual: un ghid intim pentru barbatii cu orientare sexuala homosexuala catre placerile unui stil de viata homosexual"), publicata de editura Crown Books, tocmai acum aproape 35 de ani, mai mult de o generatie in urma, in octombrie 1977.

Am avut o clipa de nostalgie, gandindu-ma, "ce pacat ca nu m-am facut istoric literar", mai ales ca acum, cu ajutorul Internetului, pare chiar usor sa practici componenta de cercetare a acestei meserii, insa mi-am revenit usor din dezamagirea fata de cariera aleasa, deoarece mi-am dat seama ca a fi istoric literar mai implica si povestitul rezultatelor acelor cercetari, preferabil intr-un limbaj inteligibil si totodata placut atat pt publicul larg cat si pt angajatii celor mai pretentioase universitati, realizare care mie personal mi s-ar parea cu adevarat titanica, atat prin abilitatea necesara, cat si prin efortul necesar depus...lucru probabil valabil pentru orice istoric, nu numai cei ai literaturii. Salut cu prietenie pe cei 145 de istorici literari din jurul lumii listati pe wikipedia in lb engleza de larga circulatie internationala, recunoscut cea mai completa dintre aceste enciclopedii-compendii...lista de istorici literari din care observ ca 26 sunt din Romania, 1 e american de origine romana, si 43 sunt din Regatul Norvegiei...intr-adevar 2 natiuni cu un inalt procent de oameni deosebit de talentati si interesati literar-istoric, dar mai ales deosebit de diligenti in acest sens).



 

Cinderella

(cu aprecieri re inspiratia pt titlu blogger-ului Mosu, care a scris recent o poveste fictional-alegorica intitulata asemanator, care mie personal mi-a placut f mult, si despre care totodata nu cred, datorita comentariilor, ca a fost apreciata de fanii obisnuiti ai acelui scriitor chiar la justa ei valoare)

Azi noapte spre azi, la miezul noptii, am celebrat sosirea Zilei Identitatii Finlandeze, (sarbatorita traditional de ziua de nastere a lui JV Snellman, promoter al identitatii nationale, limbii si culturii finlandeze), alaturi de ziua Sf de Gheata Pancras de la Roma, decedat, se pare, prin decapitare pe soseaua Aurelia, in timp ce Imparatul Diocletian se certa cu Galerius, la acea vreme comandantul legiunilor de la limita de est a Imperiului Roman, despre metoda persecutiei crestinilor, cu primul argumentand public pentru persecutie fara varsare de sange si cu al doilea pt exterminare brutala, (desi, mai tarziu, dupa ce a devenit si el, la randul lui, imparat, a dat un edict de incetare a persecutiei anti-crestine numite de atunci "persecutia diocletiena").

In orice caz, numai de politica nu aveam chef, dupa o saptamana de lucru incarcata de sedinte de relaxare pentru cei 12 manageri ai mei (de sex majoritar feminin), care insista ca aceasta relaxare trebuie neaparat resimtita de toti angajatii din jurul lor, chiar in mod autentic indiferent de pozitia lor relativa ierahica, sex, preferinte etnico-culturale in ceea ce priveste stilul de relaxare preferat, sau orientarea lor sexuala.

Asa ca, ostenit de orice posibile complicatii, am evitat sa raspund si la sms-urile micului print, si, probabil in mod oarecum irational, si la sms-urile de la Mickey, care, fiind revenit temporar local din Asia, dorea sa imi ofere oportunitatea sa fac o baie la hotelul local de 4 stele care are camere cu cazi de baie adevarate, si m-am dus la clubul meu preferat pt smorgasbord, unde la subsolul destinat bautorilor mai seriosi se pot gasi diversi finlandezi alaturi de soferii de tir polonezi, (parterul fiind destinat populatiei generale si familiilor de diversi lucratori si turisti internationali, etajul superior entertainerilor transvestiti, cu lucratorii balcanici aflandu-se in continuare cam indecisi, rasfirati pe diverse trepte).

Cu o poza mai recenta a sf Pancras in cap, (plus cu imaginea de mai devreme a vecinului meu sexy cu par brunet cu care iar m-am intalnit exact cum nu voiam sa ma vada, in timp ce veneam de la serviciu cu parul ud fleasca si cu tinuta generala necorespunzatoare oarecum cocosata), am cautat in zadar un finlandez cu par de culoare castanie, ca sa impac si capra realitatii cu varza preferintelor mele personale, (care totusi, se pare, vrand nevrand, tind in general catre o pilozitate ceva mai vizibila in obscuritate, adica oarecum mai inchisa la culoare, ca daca e chiar spalacit blonda, zau ca daca nu mi se pare ca sunt cu totii imberbi, ca sa nu zic cheli, plus mi se par mai dificil de verificat re posibile semne pt ciroza alcoolica sau post-hepatitic infectioasa, care pot cauza o stare de minima encefalopatie cronica persistenta, importanta de eliminat in timpul screeningului preliminar pt capacitatea de consimtamant la diverse activitati sexuale consensuale[NC-17]).

Pana la urma, am consumat o bere nealcoolica, (ca nu mai am chef de alcool in ultima vreme), si am plecat inapoi acasa, ca sa sarbatoresc aceste zile de sarbatoare importante de unul singur, ca un prost, in loc macar sa fi ales sa fi facut si eu o baie cu clabuci intr-o cada adevarata.

Relatia mea cu lb romana- cap I

E vorba de materia predata la scoala, nu de limba romana in sine, pt ca relatia dintre lb romana si creierul meu personal e probabil un subiect ceva mai complex, pt care nu am nici macar cunostintele de baza necesare pt a-l putea intelege, daramite descrie in mod cat de cat coerent. Este de ajuns ca mi-am reconfirmat recent deja ca eu personal, in afara de relatia mea cu mama mea, eu nu m-am indragostit niciodata cu succes de absolut nimeni in lb romana, de fapt nu am incercat decat o singura data si a iesit dezastru, (si chiar si atunci, in cadrul acelei relatii cu Eric, nu ma gandeam numai in lb romana mereu re relatia noastra, de aia e si posibil sa nu fi avut o perceptie prea realista despre acea relatie in acel moment), iar despre limbajele orientarii mele sexuale, inclusiv a unor indragostiri erotice, mi-am adus aminte ca am mai scris deja un articol in 4 parti mai de mult, (desi nici ala nu atingea aceasta problema complicata a limbajului/limbajelor indragostirilor/dragostei/dragostelor/iubirii decat la un nivel recunoscut extraordinar de superficial).

Daca e vorba de scoala, am sa bag si literatura de origine romana alaturi de lb romana. (Zau, daca nu m-am gandit vreo 10 secunde in mod auto-cenzorial si auto-critic daca sa las sau sa schimb acest verb oarecum sugestiv, "a baga", in fraza anterioara ! Pana la urma, dorinta de a celebra azi, 10 mai, ziua sf crestin martir Alphius, care a avut limba smulsa din gura la Lentini, in sud-estul Regiunii Autonome a Siciliei de azi, sub administratia imparatului Traian Decius, a sf de origine irlandeza Comgall, promoter al Regulii administrative si deontologice Monachorum, o adaptare locala in sec VI pe teritoriul curent al Irlandei de Nord a Regulii administrative si deontologice a sf Benedict, a talentatului predicator si pedagog converso sf John din Avila, apostol al Andaluziei in sec XVI, caruia, cf Papa Benedict al XVI-lea, i se va decerna in curand si titlul de Doctor al Bisericii Universale, si totodata si Ziua Mamelor din republicile El Salvador si Guatemala, si din Statele Unite Mexicane, mame fata de care, indiferent de nationalitate, eu personal, intotdeauna recomand cea mai mare sinceritate, sinceritatea a castigat !)


(...va urma...)