Colonialistul vs femeia amiral- partea 1

Wikipedia mi se pare o sursa minunata de scenarii de filme si de romane de aventuri istorice. Zau, daca parcurgi si numai cateva linkuri dedicate unor diversi aniversati listati pt fiecare zi in curs, informatiile despre aventurile lor sunt atat de larg detaliate plus linkate de diverse alte aventuri ale altora, incat la un moment dat ti se creeaza impresia ca mai oricine ar avea destula rabdare si timp in zilele noastre, eventual asa un pensionar, ar reusi, daca ar dori, chiar sa devina un romancier de talia dlui Vintila Corbul sau, cu putin talent, chiar si a dlui Henryk Sienkiewicz. De dnii M Sadoveanu sau Ken Follett nici nu mai zic cat de usor ar fi de emulat, dansii scriind cf unor standarde destul de clare prezentate in mass-media de larga circulatie de lb franceza inca din secolul 19.

Eu nu am rabdare. Nici motivatia de a deveni inca pensionar, ca daca as fi cu adevarat motivat as incerca sa gasesc si timp si rabdare mai intai pt a deveni pensionar, si mai apoi un scriitor de renume. Insa mie mi-a esuat chiar si rezolutia anului 2014, aceea de a scrie o simpla poveste de istorie romantata, despre un marinar brailean de la vremea lui Stefan cel Mare ajuns impreuna cu niste colegi portughezi si italieni in Peru, unde a reusit sa contribuie la imbogatirea vocabularului de business global. Ma rog, acea povestire, daca m-as fi apucat de ea, ar fi cerut totusi un efort destul de mare de creatie deosebit de originala, deoarece originea inspiratiei ei nu a fost wikipedia, ci niste reflectii personale in urma citirii unui articol de pe blogul vechi al lui Raul Ghiran, articol care mie mi-a ridicat multe nedumeriri, inclusiv intrebari istorice despre vocabular, plus continea niste speculatii personale fara nici o baza cat de cat macar minim riguroasa lingvistica sau istorica despre originea etimologica a cuvantului guano, deci pt o asemenea poveste chiar ca nu stiu daca as fi avut indeajuns talent creativ chiar si daca as fi fost un pensionar rabdator cu mult timp la dispozitie. Insa, oricum, chiar si fara sa vreau, de cate ori dau click pe wikipedia, remarc aproape la tot pasul povesti de aventuri istorice interesante destul de probabil realiste si astfel, probabil, mult mai usor de prezentat ca literatura de fictiune istorica.

Azi fiind 2 aprilie, am observat ca se implinesc 450 de ani de la nasterea dlui Cornelis de Houtman, recunoscut ca deschizator de drumuri in cadrul colonialismului olandez in Asia indepartata, in ciuda faptului ca nici temperamentul lui mai degraba impulsiv si artagos, de gen aparent Jeremy Clarkson, nici norocul nu par a-l fi recomandat in mod deosebit pt o asemenea functie, mai ales una asa de serioasa, in acest caz nu in cadrul BBC, ci pt Compania van Verre (adica tot o Companie de Lunga Distanta, la fel ca si BBC-ul, insa cu o functie si mai pronuntata comerciala si de voiaj concret plus cu obiectivul initial de a sparge monopolul portughez asupra liberei circulatii globale a piperului). Exista si azi o companie van Verre, (de fapt mai multe), insa desi cea cu website-ul cel mai simpatic zice ca isi are sediul intr-o cladire care dateaza din sec 18, si e experta in calatorii turistice de lunga distanta, (cealalta pe care am gasit-o fiind de comercializare de decoratii interioare de tip artizanal de stil "etnic sic de la capatul lumii"), totusi nu cred ca e tot aia fondata in sec 16, desi cine stie, ca multe s-au intamplat in acea zona europeeana intre aceste secole, inclusiv cateva epidemii de ciuma plus marile razboaie religioase, in urma carora presupun ca s-au reorganizat multe companii si corporatii, si mai mult ca sigur din ce in ce mai multe din ele au preluat denumirea de Lunga Distanta, deoarece din ce in ce mai multa lume probabil dorea sa calatoreasca cat mai departe posibil de UE si atuncea ca si acuma.


(...va urma...)