Total comic

Zau, nu mai rezist sa tot citesc orori in mass-media. Plus pe 30 martie mai e si aniversarea zilei de nastere a lui Mehmet cel Cuceritor, prietenul lui Stefan cel Mare si al lui Vlad care te trage in Teapa, care la randul lor au avut o relatie deosebit de interesanta, exemplificata in acest videoclip original precursor de seriale gay contemporane de mare succes:

Zau, dar chiar gay erau asa cu totii, te mai si miri de unde atata inspiratie pt serialele gay cele mai populare de azi, chiar si cele cu recenzii ff bune...ceea ce e posibil ca sa incurajeze chiar mai multa lume sa avanseze in cadrul perspectivei cu adevarat candide ca de fapt intreaga lume e o lume gay. In ceea ce ma priveste pe mine, desi dpdv critic literar-artistic si eu sunt de acord asa cu aceasta perspectiva, care mi se pare deosebit de romantica, (si la care ma refer adeseori in comentariile mele pe blogul Pederanger, un alt iubitor de literatura de curent romantic, in plus de cea e tip realist socialist stalinist plus SF baroc), totusi stiu la nivel rational ca nu poate fi chiar asa in cadrul unui univers ceva mai realist, (care totusi nu e nici neaparat intotdeauna horror din fericire pt majoritatea noastra). De aia tind sa privesc cu un ochi destul de critic si sceptic maj filmelor seriale gay desi recunosc ca sunt importante asa pt vizibilitate si pt educarea publicului larg, care probabil nici nu stie cat de bisexual este, (dupa cum incercam sa povestesc bloggerului Pandhoraa), sau nici nu vrea sa stie, deoarece a mentine un lifestyle bisexual plus plin de integritate cere un efort personal destul de avansat, un efort de care majoritatea noastra efectiv nu avem nici un chef chiar daca ne spunem din cand in cand ca e bine sa redevenim copii sau sa regasim copilul din noi si tot felul de chestii din astea de exercitii de stil si imaginatie creativa pt a regasi un timp al unei presupuse inocente naturale lipsite de vreo raspundere deosebita insa desigur mereu supusa unor nevoi cu adevarat primare, de foame, de sete, de caldura, de securitate, insa de care sunt desigur altii raspunzatori, in speta parintii sau statul in caz ca suntem orfani sau, in cazuri mai rare, asa de gen Vlad Tepes sau Hansel si Gretel, aparent abandonati de parinti. Da, stiu ca nu traim intr-o lume Disney, plus chiar si daca am fi trait la vremea unei autentice Grecii antice in Atena, sau chiar ca rezidenti ulteriori in Roma antica, am fi fost mai degraba, probabil, majoritatea noastra, plebei comuni, sau servitori si sclavi, nu potentati si nici atleti de performanta, dar totusi este destul de dulce, (plus desigur addictiva), si lumea Disney asa de degustat. Din pacate, nici macar lumea corporatista nu e mereu asa de simplu caricaturala cum ar dori sa o descrie diversi profesori de management, cat despre real life nici nu mai zic. In real life conteaza sa ai oportunitatea catorva momente in care sa ai voie si sa iti permiti plus sa-ti ingadui sa fii neconformist, chiar si daca, (si mai ales daca), nu esti artist plus nici macar nu ai nici cel mai mic posibil interes, (motivatie si/sau inclinatie), de expresie artistica. Cel putin asta conteaza destul de mult pt mine si asta imi ofera un sentiment de libertate personala.