søndag den 11. januar 2015
Festivalul japonez al "deschiderii oglinzii"
Continuand seria mea de relaxare personala cu ajutorul stirilor culturale din regiunea Asia- Pacific, (la care tind sa apelez de obicei de cate ori ma sperie prea tare ce se mai aude de prin UE), doresc sa relatez publicului cititor ca astazi, 11 ianuarie, in Japonia se sarbatoreste un festival initial implementat de shogunul Tokugawa Ieyasu, (1543-1616 dupa Ch), primul shogun al dinastiei Tokugawa, acelasi la care s-au referit (in mod desigur artistic educativ, nu neaparat realist istoric), atat dl James Clavell in romanul de mare succes intitulat Shogun (pub 1975), cat si alti cativa autori mai putin cunoscuti, dintre care imi face placere sa amintesc de dl William Dalton (in romanul "Will Adams, Primul englez in Japonia: O biografie romantica", pub 1861), dl Richard Blacker (in romanul "De veghe cu ochii asupra acului"...probabil ca al unei busole, pub 1932), dl James Scherer ("Pilot si shogun", pub 1935), dl Robert Lund ("Daishi-san", pub 1960), dl Christopher Nicole ("Lordul evantaiului de aur", pub 1973), dl Richard Thames ("In serviciul shogunului: aceasta fiind povestea adevarata a lui William Adams, pilot si samurai, primul englez in Japonia", pub 1988), dl Giles Milton ("Samurai Williams: aventurierul care a reusit sa descuie Japonia", pub 2002), dl William de Lange ("Pars Japonica: prima expeditie olandeza care a atins tarmurile Japoniei...adusa de pilotul englez Will Adams, eroul din Shogun", pub 2006).
Festivalul se numeste Kagami biraki, care inseamna "deschiderea oglinzii", sau ma rog, de fapt ruperea ei, deoarece e vorba de a desface in mod atent si ritualistic fie o sticla de sake, fie un fursec mochi de gen macaroon cu 2 jumatati totusi inegale, sau chiar ambele, activitati desigur placute si anticipativ aducatoare de satisfactii, nu ceva de speriat de gen spargerea din greseala a unei oglinzi adevarate sau ruperea vreunui picior a lui Gingerbread Man cu intentii sadic rautacioase, sau sfaramarea unei sticle de sake inainte sa apuce cineva sa consume ceva din ea, sau si mai rau, dupa ce s-a consumat din ea si utilizarea sticlei ciobite drept arma alba in cine stie ce incaierare total nerecomandabila.
Se spune ca aceasta ceremonie a inceput sa devina mai larg populara cand shogunul Tokugawa Ieyasu si-a adunat in jurul lui la castel boierii de rang daimyo si i-a invitat la un sake inainte de a pleca la o batalie feudala, si deoarece acea batalie a fost victorioasa, atunci si acel obicei a fost considerat de atunci posibil aducator de noroc, drept care a inceput sa fie celebrat si de populatia mai larga. Obiceiul cu fursecul e insa un obicei ritualistic shinto mai vechi, la care nu stiu daca shogunulTokugawa Ieyasu s-o fi gandit atunci la vremea lui, preocupat fiind de cu totul alte chestii, mai ales de acesti olandezi si englezi rasariti si ei de naiba stie unde, cand el avea pe cap atatea batalii locale de castigat...desi, cine stie, e posibil ca preotii shinto sa fi colaborat la raspandirea imaginii asociate a shogunului victorios bazat pe sake alaturi si de obiceiul ritualistic mai vechi al ruperii fursecului...
Insa obiceiul cu fursecul, care reprezinta de fapt o oglinda, pare de a tine de cultul shinto al unei zeite solare numita Amaterasu, (despre care exista povesti deja scrise in 2 surse diferite de la sf sec 7 dCh si inc sec 8 dCh, prima mai artistic literara in versuri, a doua chiar destul de oficiala si considerata mai semi-non-fictionala si chiar istoric documentara pe alocuri, deoarece nu contine numai povesti de tip basme despre Urashima Taro, eroul popular folcloric japonez, ci si referinte asa la surse si mai timpurii, si include si nume si date ale unor persoane umane chiar reale de tip leadership administrativ timpuriu al istoriei Japoniei, unii fiind si diplomati chinezi de fapt, altii fiind personalitati politice si culturale locale, include si articole de tip stiri despre diverse asasinate politice si lupte pt putere destul de plauzibil umane chiar si in randul japonezilor, nu numai al altor popoare timpuriu medievale). Aceasta zeita ff super-importanta pt cultura japoneza s-a suparat la un moment dat rau de tot pe unul din fratii ei, Susanoo, zeul marii si al furtunilor, (dupa ce fusese deja certata si suparata pe celalat frate si in acelasi timp sot al ei, Tsukuyomi, zeul lunii si al noptii, care ucisese deja pe o prietena buna a ei, Uke Mochi, zeita mancarii, pt ca nu era prea atras de ea si zicea ca il dezgusta pt ca tot scotea numai mancare si pe nas si pe gura plus si pe alte orificii, chiar si din urechi probabil ii iesea mancare asa in continuu, zau, era destul de hranitoare), si astfel Amaterasu ff suparata s-a ascuns intr-o pestera de s-a speriat toata lumea, in fond alti zei mai minori, ca nu o sa mai aiba soare. In final niste zei au reusit sa o convinga sa iasa din pestera aia cu ajutorul unei oglinzi Yata no Kagami, in care Amaterasu a fost uimita ca se putea recunoaste pe sine insusi si a fost o clipa chiar orbita momentan asa de reflectia ei proprie de a iesit total din pestera si ceilalti zei au inchis pestera, iar zeita nu a mai putut sa se intoarca sa se ascunda in ea. Incercasera mai devreme sa o ademeneasca si cu o bijuterie speciala Yasakami no Magatama, (existand 3 elemente legendare, oglinda, bijuteria, plus o sabie speciala Kusanagi no Tsurugi pe care Amaterasu a primit-o ulterior cadou de reconciliere de la Susanoo dupa ce a iesit din pestera, care reprezinta si acuma elemente importante ceremoniale ale incoronarii unui eventual Imparat japonez, dat fiind ca se considera ca Imparatul Japoniei e descendent al zeitei Amaterasu, insa oglinda e considerata cea mai sacra si mai importanta). Insa zeii nu reusisera doar cu bijuteria pe care degeaba au atarnat-o de pomii din jur, asa ca au incercat dupa aceea cu o zeita dansatoare speciala, oarecum asa mai destrabalat erotica, (reprezentativa pt fertitilatea solului primaverii), care i-a facut pe zei sa rada, si din cauza zgomotului a iesit initial Amaterasu asa pana in prag din curiozitate sa vada ce era cu zgomotul ala, si pe urma i-au pus oglinda in fata si a ramas total uluita de propria ei stralucire, si a mai facut un pas afara din pestera, si asa a revenit lumina Soarelui pe pamant. Si fursecul reprezinta oglinda. Oglinda care aduce lumina si soare, dar reprezinta si adevar, si reprezinta si o posibilitate de a comunica si cu spirite, si cu duhuri, nu neaparat toate bune, desigur, poate fi folosita in fel si chip de catre diverse entitati, dar oricum reflecta lumina si pana la urma adevarul. Iar in sarbatoarea deschiderii oglinzii, oglinda care statuse chiar pitita in pod in zilele lungi de iarna pt a nu supara diverse duhuri mai rele, sau sa fie cumva folosita la momentul nepotrivit, e scoasa si pusa la loc de cinste, plus e rupta in mod ceremonmial, ori cu mana ori cu un ciocanel, (ca fursecul reprezentativ pt oglinda e uscat si vechi deja), dar nu cu cutitul pt ca a taia fursecul cu un cutit inseamna a taia prietenia, si lumea mananca dupa aia bucatelele de fursec uneori si cu o supa daca se mai gaseste pe acolo prin bucatarie, (pt ca in Japonia de Anul Nou mamele si bunicile se odihnesc, nu fac de mancare, doar barbatii ce mai deschid un butoias de sake si mai mananca asa ce firimituri gasesc si pe acolo din fursecul asta mochi uscat, eventual inmuiate in supa...asa e la societatile astea matriarhale sau cu zeite feminine in posturi deosebit de inalte, zau, nu mananci sarmale si cozonaci de sfintele sarbatori, doar in restul zilelor mai obisnuite ale anului...eu personal sunt apreciativ si chiar ff tolerant fata de diverse culturi, patriarhale, matriarhale, pagane, crestine, care o fi, asa ca eu personal nu apuc sa mananc sarmale si cozonaci nici in zilele obisnuite nici de sarbatori...dar e OK si asa pt ca pe mine personal nu ma fascineaza mancarea, si asta nu inseamna nici ca tin neaparat cu lunatecul de Tsukuyomi, ca eu, ca om din popor, tin si eu cu Urashima Taro, ca pe el macar il stiu si din colectia de Povesti Nemuritoare, cu cine naiba sa tin, cu zeii diversi oficiali ai fiecaruia, mai ales ca sunt asa de multi, sau cu diplomatii oficiali chinezi pt ca se lauda ei ca au 1 miliard de followers pe Twitter ?)
Abonner på:
Kommentarer til indlægget (Atom)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar