Istorie si putina geografie- introducere

Azi, de ziua sf Sunniva, patroana regiunii de vest a Norvegiei, m-am decis sa incerc sa incep sa caut si sa descriu pt blogger-ul Intuneric posibile asemanari si diferente istoric-culturale dintre judetul Iasi, aflat in nord-estul regiunii Moldova din Romania, si judetul Rogaland, aflat in sud-vestul regiunii generale de vest a Norvegiei, pt a vedea daca pot exista elemente comune care ar putea sta la baza unei posibile prietenii intre aceste 2 judete, sau daca nu au nici in clin nici in maneca unul cu altul. As dori sa incep prin prezentarea povestii sf Sunniva, deoarece mai mult din cauza zilei ei de sarbatoare, m-am simtit eu azi oarecum obligat sa depun un asemenea efort total necaracteristic pt mine de a citi, (majoritar de pe wikipedia), si inca si de a mai re-povesti despre evenimente istorice petrecute in randul unor oameni despre a caror cultura si zona geografica de rezidenta eu personal sincer nu prea cred ca cunosc f multe lucruri, (in mod specific oamenii cunoscuti sub denumirea de moldoveni si norvegieni de vest)...din pacate nici macar cateva bancuri, care sa ma ajute poate sa scriu cu mai putin efort. Am incercat, totusi, sa nu plagiez din wikipedia chiar la nivel de copy-paste, si pot spune ca mi-a facut placere sa pun cateva linkuri de pe YouTube !

Cf un manuscris in lb latina numit Acta sanctorum in Selio, originand din sec 12, Sunniva fusese o printesa mostenitoare a unui regat feudal din Irlanda catre sfarsitul sec 10. La acel timp, in Norvegia de vest domnea regele Haakon Sigurdsson, fiul regelui Sigurd Haakansson, despre care se zvonise ca ar fi fost din neamul lui Ivar cel fara de Oase, un viking luptator cu tehnica de nebun furios, si urmas de capcauni uriasi, dupa el insusi chiar urmas al zeului Odin. Haakon S se botezase din motive politice, mai mult de nevoie decat de voie, din cauza necesitatii mentinerii unei relatii cu Harald Dinte Albastru, conducatorul Danemarcei, caruia ii era un fel de vasal, desi era destul de independent. Insa in sufletul lui, Haakon credea tot in zeii nordici, si cand Harald a vrut sa-i dea sarcina sa raspandeasca crestinismul in Norvegia, Haakon a rupt relatiile cu Harald si nu i-a mai platit nici un tribut, la un moment dat chiar invingandu-i trupele de vikingi mercenari danezi intr-o mare batalie navala legendara.

Intre timp, in Irlanda, o regiune predominant crestinata inca din sec 5, Sunniva a fost anuntata la un moment dat ca un rege pagan se indreapta catre regatul ei, si acesta se pare ca nu numai ca voia sa-i invadeze regatul, dar chiar urmarea sa se casatoreasca cu ea. Cand a auzit de asa ceva, Sunniva a fugit pe mare, la o distanta de cca 500 de mile nautice (aprox 1000 km), ajungand pe o insulita, Selja, aflata la 1 km de coasta de vest a Norvegiei, cam la vreo 200 km la nord de orasul Bergen. Acolo, ea si cu tovarasii ei de calatorie s-au adapostit intr-o pestera. Populatia rurala locala a acelei insule, fiind de origine culturala norvegiana, a devenit oarecum suspicioasa fata de acesti nou veniti ca este posibil sa vrea sa le fure oile, si a trimis de stire conducatorului Haakon S despre acest grup de straini.

Sunniva a inceput sa se roage lui D-zeu sa nu cumva sa cada in mainile paganilor, si in timp ce se ruga, au inceput sa cada pietre blocand intrarea in pestera unde era ea. Sunniva si tovarasii ei de calatorie au murit la un moment dat blocati in acea pestera, insa au inceput sa se raspandeasca zvonuri ca pe acea insula incepusera sa se intample tot felul de miracole dupa ce fusese blocata Sunniva acolo, de exemplu lumini misterioase stralucind in noapte.

In anul 996, primul rege crestin al Norvegiei, Olaf I, (un posibil incert descendent al primului rege care a unificat Norvegia, Harald cel cu Parul Frumos, posibil nascut sau refugiat in frageda copilarie pe insulele scotiene Orkney, in copilaria mai mare posibil capturat pe undeva pe Marea Baltica si vandut in sclavie de niste vikingi estonieni, mai intai pt un berbec, apoi pt o capa frumoasa, ulterior salvat de un om bun la suflet, Eirikson, de meserie colector de impozite de la estonieni pt beneficiul populatiei rezidente mai stabil de la o vreme la vest de raul Volga si la nord de Marea Neagra, si educat crestin la curtea regelui Vladimir cel Mare/Valdamarr Sveinaldsson din Kiev, acceptat general istoric ca fiind fost de origine etnica totusi probabil norvegiana si totodata si cu drepturi depline la tronul Norvegiei unite, si care, revenind in Norvegia cu scopul de a fi rege, a contribuit la crestinarea poporului pagan insa in general pasnic norvegian rural sub amenintare de tortura, fiind totusi astazi in general un personaj istoric chiar larg simpatizat), a calatorit special catre aceasta insula si a gasit corpul intact al Sunnivei in acea pestera, el aproband atunci sa se construiasca o manastire Benedictina in acel loc.

Mai tarziu, moastele sf Sunniva, care devenisera posibil miraculos mumificate, au fost transferate intr-o biserica mai importanta din Bergen, unde au reusit chiar sa salveze acest oras de la unul din marile incendii care l-au amenintat in istoria lui, insa, din pacate s-au pierdut, disparand fara urma in timpul Reformatiei, pe la mijlocul sec 16, cand acea biserica a fost total demolata, la ordinul guvernatorului cetatuii Bergenhus, danezul Eske Bille, (cel care, totusi, ii oferise cu prietenie cadou o sticla de akvavit ultimului arhiepiscop catolic al Norvegiei inainte ca acesta sa fie izgonit din Norvegia, ca sa o ia cu el amintire in valize, probabil alaturi de odoarele catedralei Nidaros, despre care s-a zvonit timp de secole dupa aia ca le-a furat, posibil ranchiunos, de la poporul norvegian).


(...va urma...)