Pana la urma NU am consumat alcool vineri sau sambata seara, asa cum imi planificasem- partea 3

Majoritatea bauturilor akvavit norvegiene au culoarea mierii, (poate cu usoare diferente de nuanta, akvavit-ul de vara fiind cel mai pal, iar cel aniversar de Trondheim ceva mai brun), insa exista 2 tipuri care sunt transparente ca apa, (sau vodka), asa numitele akvavit Taffel, Simers Taffel, cu alcool 41,5 %, si Gilde Taffel, cu alcool 37,5 %, acesta ultimul aromat si cu marar si citrice, in afara de chimen si anason, si care se poate servi si el ceva mai rece, insa nu neaparat racit ca un vin, sau ca akvavit-ul de vara sau cel de export, si in nici un caz ca vodka. (Imi face deosebita placere sa anunt din nou ca nu pot sa sufar nici vinul, nici macar sampania, nici vodka, nici ginul, nici majoritatea cocktail-urilor, care mi se par de-a dreptul ridicole. Daca as fi alcoolic, as bea in general numai Campari cu apa daca afara ar fi vara si ff cald, whiskey irlandez straight (fara nimic in el) primavara si toamna mai pe racoare si pe ploaie, scotch cu cuburi de gheata iarna, cognac in serile speciale cu sex in 2, si akvavit in week-end-uri. Este posibil sa fiu inclinat sa beau si tequila daca s-ar mai ivi vreodata ocazia sa fac si sex heterosexual, desi nu prea cred ca exista o sansa prea mare pt asa ceva. Berea mi-e total indiferenta, si as bea-o probabil la mesele de serviciu corporatiste, preferabil din aia stout mai bruna si mai consistent-hranitoare, ca sa am senzatia ca am gura mai plina, ca sa nu risc cumva sa ma simt nevoit din greseala sa zic ceva anume.)

Cel mai aromat dintre toate tipurile de akvavit este cel Simers Oslo, maturat in butoaie o vreme deosebit de indelungata, despre care am citit ca are si aroma de vanilie si caramel, in afara de chimen, sherry, si anason, si se poate servi si langa o cafea. Are alcool tot 41,5 %, si presupun ca asta conteaza, ca sa nu fie cumva confundat cu Armagnac-ul, o alta licoare miraculoasa de origine medievala care vindeca 40 de boli, printre care herpesul, hepatita, conjunctivitele, si guta, care cand ajunge la fix 40 % trebuie scos din butoaie si imbuteliat, in afara de faptul ca e facut din struguri si provinde din sud-vestul Frantei, nu al Norvegiei.

Un tip de akvavit multiplu medaliat cu aur, (la Liverpool in 1886,  Paris 1888, Stockholm 1896, si Bergen 1898), este Gammel Opland, maturat in butoaie timp de 2 ani, cu o culoare ca a mierii de salcam, cu continut de alcool de 41,5 %, si aromat cu chimen si vanilie.

Si mai exista un fel de akvavit numit Gammel Reserve, (adica Old Reserve), care este facut dupa o reteta din 1927, prin amestecarea a mai multe feluri de akvavit produse dupa retetele vechi a 3 distilerii diferite, Løyten, Lysholm, si Opland, si se serveste preferabil la masa de Craciun, (probabil traditional preparat prin scurgerea pana la ultimul strop a resturilor din toate sticlele de akvavit de feluri diferite gasite in casa si/sau in magazie, si amestecarea lor, pt a avea ceva de pus pe masa, din cauza ca toate magazinele de stat Vinmonopolet erau inchise pana dupa Revelion cu ocazia vacantelor oficiale asociate sarbatorilor de iarna), recomandabil alaturi de alimente uscate conservate prin afumare gasite prin dulapuri sau in camara, (deoarece si supermarketurile alimentare cu carne proaspata erau inchise cu ocazia acelorasi vacante si sarbatori). Si asta are tot 41,5 % alcool.


(...va urma...)