Trebuie sa recunosc sincer ca mai este un motiv pt care nu am avut chef sa beau alcool sambata seara. (Vineri chiar ca nu am avut timp, din cauza ceremoniei de deschidere a J.O., si nici nu cred ca s-ar fi cazut ca eu sa consum alcool, cand aveam in fata ochilor exemplul atator oameni cu adevarat constiinciosi, si sarguinciosi.) Efectiv, m-a emotionat destul de mult povestea personajului interpretat de dl Tom Wilkinson din filmul Hotelul Marigold. Nu am reusit sa identific ff bine emotiile resimtite, deoarece nu am reusit sa gasesc cuvinte pt ele. Pur si simplu am avut doar cateva rememorari a unor imagini a catorva situatii, nu prea multe, in care cred ca mai simtisem un amestec de emotii oarecum asemanator. In momentul de fata inca am dificultati de a reusi sa gasesc cuvintele potrivite pt a descrie in scris acel amestec de emotii nu prea intense, nici prea acute, insa totusi prezente sambata seara, sau macar a descrie situatiile din trecut in care am resimtit emotii asemanatoare.
Apeland in final in disperare de cauza si in mod practic la listele de emotii de pe wikipedia, si alegand 2 ceva mai structurate, deci posibil mai usor aplicabile ideii de a incerca sa descriu prin cuvinte ghemul afectiv de aseara, mai intai EARL, (emotion annotation and representation language), si apoi pomul emotiilor structurat de Parrot in emotii de ramura principala, secundara, si tertiara, am putut identifica urmatoarele emotii resimtite de mine sambata seara in timp ce ma gandeam la povestea personajelor Graham Dashwood, (interpretat de dl Tom Wilkinson), si Manoj, (interpretat de dl Rajendra Gupta):
a) cf EARL: neajutorare (o emotie negativa in care nici nu te simti in control asupra situatiei respective), tristete (o emotie negativa pasiva), empatie (o emotie ocrotitoare), incredere (un gand pozitiv)...insa astea nu descriu prea bine intregul complexul afectiv resimtit de mine aseara, asa ca am tras concluzia ca EARL nu este nici prea rafinat, nici gay friendly, prin urmare formulez recomandarea ca inginerii care studiaza affective computing sa se straduiasca in mod mai constiincios pana sa reuseasca sa obtina un partener de conversatie si interactiune ideal pt personajul David din filmul Prometheus, (interpretat de dl Michael Fassbender), care sa reuseasca in mod optim sa il ajute si pe David sa faca alegeri potrivite in viata lui cotidiana in legatura cu a alege carti si cravate care sa i se potriveasca, care sa ii placa si dupa alegere si cumparare timp de macar 6 luni, si in legatura cu care sa se simta chiar bucuros, nu vinovat, ca a ales sa isi cheltuiasca banii pe acest fel de obiecte de larg consum atat de utile pt expresia si dezvoltarea lui personala, recomandate lui de acel partener de interactiune si conversatie in mod atat de personalizat de prietenos, pe care sa se simta incurajat sa il contacteze din nou, cat se poate de des, pt a primi si alte sfaturi personalizate pt a fi inspirat sa isi aleaga si alte bunuri de consum pt a continua sa se simta bine in legatura cu expresia si dezvoltarea lui personala in viata pe termen cat mai lung;
b) cf pomul Parrot: am regasit ramura principala a sentimentului dragoste, cu subramurile lui secundare afectiune, (cu subramurile tertiare tandrete, atractie, ocrotire, compasiune, sentimentalitate), dorinta sexuala, (cu subramura tertiara infatuatie), si dor, apoi ramura principala a emotiei tristete, cu subramurile secundare tristete, (cu subramurile tertiare durere si melancolie), si simpatie, (cu subramura tertiara mila), si in final ramura principala a spaimei, cu subramura secundara nervozitate, (cu subramurile tertiare anxietate, teama, si grija)...MULT mai bine descris decat in cadrul EARL, plus ca in sfarsit cred ca am inteles si eu ceva mai bine diferenta dintre mila si compasiune ! (Am mentionat numai emotiile identificate de mine in legatura cu starea mea afectiva de sambata seara, nu toate ramurile si subramurile posibile ale pomului Parrot, plus am avut ceva dificultati de a traduce cat mai precis din lb engleza in lb romana, am incercat si cu alte limbi ca ajutor de tip intermediar si verificare, in orice caz mi se pare ca exista mai multe cuvinte care pot exprima nuante de emotii in lb engleza decat in lb franceza sau romana, cu lb italiana si germana usor superioare lb romane si franceze, iar lb daneza si norvegiana inferioare acestora.)
Remarc ca un asa hal de intelectualizare zau daca nu am mai avut inclinatia sa utilizez chiar de mult ! Prefer sa nu, pt ca zau, nu numai ca intr-adevar este o defensa primitiva impotriva anxietatilor mele fata de emotiile dragostei si tristetii, (mai profund desigur, in mod teoretic clasic, a impulsurilor sexuale si agresive), dar este chiar si obositoare ! Mai bine ma duceam la bar, consumam akvavit-ul direct si incercam sa gasesc un polonez oarecare decat sa ma chinui in halul asta si cu descrisul felurilor de akvavit pe blog, plus a emotiilor starnite de acea poveste de fictiune imaginata de autorul romanului The Best Exotic Marigold Hotel si co-autorul scenariul filmului adaptat dupa el, d-na Deborah Moggach, celalalt co-scenarist al filmului, dl Ol Parker, regizorul acelui film, dl John Madden, si talentatul actor de caracter interpret al rolului lui Graham Dashwood, dl Tom Wilkinson, plus cine naiba o fi fost persoana din fotografia care il reprezenta pe Manoj, iubitul din tinerete al lui Graham, la o varsta de adult tanar, (pt ca nu cred ca era dl Rajendra Gupta, care il interpreta in film la varsta senectutii, si desi il interpreta, mi s-a parut, chiar foarte bine la caracter, zau daca era la fel de sexy ca cel din poza, desi nu cred ca tinea total de machiajul si interpretarea decrepitudinii varstei, pt ca dl Rajendra Gupta nici nu este chiar atat de batran in real life, dar pur si simplu nu mi s-a parut aceeasi persoana si nici la fel de sexy ca acel individ tanar misterios din acea fotografie sepia de pe vremea Raj-ului).
In final, am rezolvat-o cu ghemul emotional pur si simplu acceptand-ul si acceptandu-mi totodata cu indulgenta si ingaduinta conditia mea personala umana de om total indolent, care intr-adevar prefera sa piarda vremea cu calea mai ocolita, presupus mai usoara, dar in fond de fapt mai grea plus, mai ales, total ineficienta prin comparatie cu drumul posibil pieptis sau cu sarit peste diverse obstacole in linie general dreapta, care, in ciuda zvonurilor lansate de anumiti interpreti ai moralei crestine, ba chiar si ai filozofiei budiste, chiar e in realitate mult mai usor plus placut, si totodata util eficient ! Adevarul e ca eu eram obisnuit sa imi compartimentalizez destul de bine calea dreapta la serviciu, si calea mai ocolita off-serviciu, dar daca aici in Norvegia statal birocratic-corporatista se pare ca tendinta contemporan culturala este exact pe dos, eu ce sa fac, trebuie sa ma adaptez si eu modei locale, dar zau daca nu e de-a dreptul enervant. Cred ca mai bine o ascultam pe mama si plecam in Australia. Macar stiam ca eram geografic la Antipozi, deci orice mi s-ar fi parut mai ciudat la inceput acolo as fi atribuit direct si simplu doar faptului ca vartejul de apa din chiuveta se invarte invers decat in Emisfera Nordica, plus ca acolo nu exista o stea calauzitoare specifica la fel de utila ca Polaris oricum, (si trebuie sa te ghidezi mai complicat dupa o constelatie, Crucea Sudului), deci mi-ar fi fost mai usor sa dau vina pe "stele", sau chiar sa le injur la o adica, mi-ar fi fost si mai usor sa utilizez umorul, fiind inspirat si de cartea d-lui Bill Bryson, In a Sunburned Country (Down Under), plus, desi casatoria gay nu e inca legala in Australia, probabil ca urma sa se legalizeze si acolo in viitorii 6-8 ani, tocmai bine, pt ca eu oricum nu aveam de gand sa ma casatoresc inainte de 36 de ani. Zau, cred ca pana la urma nici nu am mai ascultat la argumentele pro si contra ideilor economice Keynes vs Friedman despre soarta viitorilor pensionari din Australia vs Norvegia peste 40 de ani, fie ca sunt casatoriti legal sau nu, si pur si simplu mi s-a facut mai frica sa plec in Australia decat in Norvegia, pt ca citisem eu o carte cand eram mic despre 2 copii europeeni care se ratacisera in wilderness de a trebuit sa ii salveze un copil aborigen, plus mai citisem ulterior si o poveste horror despre un turist europeean prins captiv de un grup cultist de pe langa Alice Springs, si m-am gandit probabil ca in Norvegia macar daca ma tin cat mai departe de paduri, si de zonele cu ursii polari fiorosi, mai am o sansa sa nu ma manance vreun animal salbatic sau sa nu mor de deshidratare sau in stare de cvasi-sclavie, ca prizonier al vreunui cult. Ceea ce si arata utilitatea si semnificatia lecturilor de fictiune efectuate majoritar oricum la varste tinere pt efectuarea unor alegeri majore ulterioare in viata. Bine macar ca nu mi-a placut SF-ul, ca cine stie unde ma decideam sa plec din Romania, sau, mai rau, sa raman acolo !
(...linkuri vor urma...dar seria asta de articole s-a sfarsit, si ma simt acum chiar mai bine pregatit sa intru ca de obicei, mereu incapatanat optimist, intr-o noua saptamana de lucru...)
7 kommentarer:
Un polonez oarecare... LOL!
Pai astia sunt mai multi numeric pe aici care sa semene asa cat de cat a finlandezi.
Eu cred ca este mai important sa simti anumite stari sufletesti, decat sa le cauti sau sa le dai nume. Sa traiesti emotii, chiar si negative, daca sunt de scurta durata. Asta te face sa te simti viu, sa te bucuri de viata.
Ce mai face micul print? Mai stii ceva de el?
Nu cred ca pe mine personal emotiile ma fac sa ma simt "mai viu" decat sunt de viu, eu chiar ma simt + ma stiu cu certitudine chiar deosebit de viu tot timpul cat sunt treaz. In general pur si simplu accept emotiile ca atare pt ca doar sunt ale mele, (ma rog, daca ma incurca cumva in momentul ala cu ceva anume le pun de o parte momentan, ca stiu ca nu se supara pe mine, si ca vor reveni sub o forma sau alta oricum, dar poate in circumstante mai favorabile pt o asemenea vizita in care sa fie total binevenite). Incerc totodata sa evit prea multe circumstante posibil cauzatoare de emotii negative, ca mai toata lumea presupun. Sunt uneori curios sa le identific pe astea mai complexe, combinate, oarecum confuze, posibil alcatuite si din elemente pozitive alaturi de unele negative, care nu survin asa de des, sau care poate daca survin imi trezesc poate curiozitatea, mai ales daca pot veni legate si de vreo amintire a unei circumstante anterioare in care am simtit cam acelasi lucru. Ca eu nu ma astept sa resimt cumva emotii total noi sau total neobisnuit de intense, eu nu sunt cautator de "senzatii noi" sau "senzatii tari" chiar aproape de loc in general, pur si simplu nu caut cu lumanarea senzatii prea intense, dar daca survin si daca sunt placute, desigur ca imi plac...desi incerc sa nu imi creez vreo addictie sau toleranta si fata de astea, ca asta ar mai lipsi sa ajung addicted si dependent si de emotii, ca toleranta inseamna adica ceva de gen ca o emotie placuta care ieri mi-a fost OK maine sa nu mai fie OK la aceeasi intensitate si sa trebuiasca sa o resimt si mai intens ca sa imi creeze acelasi nivel de placere, sau sa ajung, total burned out si sa nici nu mai pot resimti emotii aproape de loc din cauza ca am facut exces de ele in mod imprudent si fara masura...zau, Doamne fereste ! Eu sunt ff advers la risc, plus ma lupt deja cu diverse addictii, inca una, zau, NU mai imi trebuie in clipa asta !
Dar, da desigur, ai dreptate, de fapt NU e important sa numesti emotiile sau sa le diseci in felul total ridicol pe care l-am facut eu mai sus...de aia si ziceam ca un asa hal de "intelectualizare" nu am mai facut de nu stiu cand si nici nu e genul meu ! Dar cand scriam ce scriam mai sus eram cam suparat de alte chestii, nu era legat de ghemul ala de emotii de sambata seara descris de mine in amanunt mai sus...pe ala chiar l-am recunoscut atunci cand a survenit, era si din ala asociat cu cateva alte circumstante anterioare, chiar l-am resimtit mai ales ca era sambata seara si nu eram laserviciu sau nu faceam ceva deosebit in clipa aia, doar abia ma uitasem la film, si pe urma m-am culcat, si am dormit chiar OK si odihnitor dupa aia. Duminica am fost suparat pt ca a plouat si m-am cam enervat pt ca a trebuit sa spal si rufe si vase, si eu nu suport sa spal vasele, nici macar la masina de spalat vase. Plus voiam sa scriu ceva despre Dragoste, dar pana la urma am renuntat si am inceput sa scriu chestiile de mai sus. Pur si simplu nu m-am considerat competent sa scriu ce voiam sa zic eu despre Dragoste, si era vorba ca voiam sa zic ceva despre o dragoste din aia "mare", din aia considerata mai rara asa in general, dar pana la urma tot nu m-am considerat in stare sa scriu ca sa iasa asa cum voiam, si mi s-a parut de un efort MULT prea mare, si pe urma m-am simtit vinovat si suparat ca eram prea lenes, si pe urma desigur ca am inceput sa scriu tampeniile de mai sus !
De micul print nu am auzit nimic, nici nu era cazul sa mai aud ceva, chiar sincer cred ca m-as fi simtit anxios daca as fi auzit ceva, pt ca nu as fi stiut cum sa reactionez, adica ce si in ce fel sa raspund. El are acum o viata cu totul altfel la care trebuie sa se adpateze ca va fi la colegiu 4 ani acolo, (indiferent de daca vine ianpoi in vacanata sau nu), va invata niste chestii total noi pt el, e intr-o perioada de adaptare si totodata si de formare. Asta i-ar mai fi lipsit sa fiu eu pe capul lui ! El are chiar scoala si cariera in fata si trebuie sa se tina de ele, efectiv privind numai inainte si ff serios. (Numai sper sa nu o ia pe panta alcoolului cum am citit ca tind sa faca unii studenti americani cu binge drinking in primul an de colegiu ! Dar, zau, bat in lemn, plus ca are si pe mormor si morfar oameni seriosi care precis au sa se tina de capul lui si de la distanta !)
Mormor (pronuntat murmur)= bunica materna in lb norvegiana
Morfar (pronuntat murfar)= bunicul matern in lb norvegiana.
Bunicii paterni se cheama farmor (pron. farmur) care e bunica paterna, si farfar (pron. farfar), care e bunicul patern !
E simplu de tinut minte pt ca mor (pron. mur) = mama, si far (pron. far) = tata, si se fac combinatii din astea !
Expresia "limba materna" se zice morsmål si se pronunta "murshmol".
Ceea ce vorbesti pe blog nu trebuie sa fie decat ceea ce simti, fara sa cauti cuvinte sofisticate. Despre dragoste sau despre cartofi prajiti, nu conteaza. Dar sa fie din inima.
Poate ai dreptate cu micul print.
Nici mie nu imi place sa spal vase, in schimb nu ma deranjeaza sa spal rufe. :))
Pai am recunoscut chiar sincer atat in articol cat si in comentraiu ca eu nu am tendinta sa "intelectualizez", adica sa disec emotii asa la rece aiurea + total nerecomnadabil, si ca ma angajasem in asa ceva mai mult din cauza de nervii de la treburile casnice, dar un pic si din "suparare" pe mine insumi pt ca efectiv nu fusesem in stare prea bine sa descriu emotia mai complexa resimtita dupa film, si ca nu fusesem in stare nici sa scriu despre ce voiam sa scriu, de fapt, despre Dragoste, pt ca la aia m-am gandit atunci dupa film.
Pai, m-am gandit ulterior in urma comentariului tau, daca eu as fi in stare sa scriu despre emotii in mod corect si potrivit, asta ar insemna ca eu chiar as avea o urma de talent literar chiar posibil cultivabil ! Ceea ce stiu ca nu am. De aia in general si evit sa scriu despre cum ma simt in legatura cu ceva anume la mine pe blog, ca daca as sta sa scriu despre emotii ar fi de nivel de efort de nivel de chin, plus, zau, sincer, ar deveni total ridicol, de ex realist o fi cat de cat acceptabil din timp in timp, dar nu prea des pt ca zau nu ar comunica chiar nimic decat chiar banalitati in cazul meu si efectiv m-as plictisi si eu de scris despe acele mari 4 emotii principale pe care chiar ca le resimte toata lumea mai des asa la nivel cotidian in grade diferite de intensitate, desigur, bucuria, tristetea, uimirea, si anxietatea, de ex "am zambit cand am vazut acel nor pufos de pe cer", sau romantic, "mi-am simtit inima tresaltand ca intr-un dans popular cand am vazut acel norisor pufos care mi s-a parut ca un mielusel bland care pastea pe campia cerului", sau poetic-metaforic-SF-suprarealist, "cescuta de portelan de pe tava diafragmatica pe care o car de-o viata intreaga incepu sa vibreze la unison cu muzica sferelor" !!
Send en kommentar