Asta e. Azi, joi, o zi de obicei linistita pt mine, dupa serviciu/scoala, va veni micul print in vizita la mine pt ultima oara. Nici nu mai stiu cum ar trebui sa ma simt. Luandu-mi inima in dinti si deschizand pagina de pe wikipedia dedicata cuvantului emotie, am privit cu atentie la lista de emotii enumerate in dreapta ei, si mi-am ales urmatoarele ingredinente de cocktail sentimental cat de cat similar senzatiilor amestecate pe care le am in cap + corp (mai ales in zona furculitei sternale + a plexului solar...observ ca zona linguricii e destul de linistita din punct de vedere al presiunii barometrice anuntatoare de potentiale furtuni sau uragane, ba chiar as putea spune ca anemoscopul pare destul de bleg...girueta, din pacate, parandu-mi-se in general un obiect decorativ ff frumos si demn de mentionare, nu cred ca am, mai ales ca, nici macar la figurat, nu prea cred ca sunt de gen cladire fix stationara intemeliata terestru): afectiune, angoasa, anxietate, dorinta, gelozie, incredere, invidie, mahnire, necajeala, recunostinta, regret, remuscare, singuratate, speranta, timiditate, tristete. (Observ, in mod probabil oarecum caracteristic mie, ca am ezitat sa mentionez si o posibila suparare, in sens de manie...dar, zau, cred ca e mai mult din cauza ca ma simt cam epuizat in clipa asta si cred ca in lb romana cuvantul "necajeala" cuprinde si posibile elemente de suparare, si suna si mai acceptabil + politicos.)
Deoarece pana nu demult eu habar nu aveam ca exista atatea emotii, crezand ca exista doar 4, (bucurie, tristete, surpriza, spaima), desi pt cele 4 aveam scenarii de raspuns adecvat, respectiv, "mai vreau, dar cu masura", "constiinciozitate de nivel ipohondru", "mai vreau", (daca e placuta), si "mare e gradina Ta, Doamne !", sau, eventual o injuratura, (daca e neplacuta sau ff neplacuta), si luatul la goana (preferabil in mod calm, ordonat, si fara a crea panica in jur, in situatii extreme eventual si posibil luand sub brat 1-2 copii de dimensiuni mici aflati intamplator prin preajma), acum, afland de un asemenea amestec deosebit de complex, ma trezesc aproape total descoperit, si va trebui probabil sa improvizez. Din punct de vedere istoric, de cate ori a trebuit sa improvizez, eu de obicei am improvizat in sens isteric, sau cel putin exagerat dramatic teatral, facand gesturi ample si demonstrative, care sa acopere o gramada de posibile situatii, si sa fie si potential interesante si educative pt o eventuala audienta, si sper ca aceasta maniera reprezinta un mod etic de a aborda diverse situatii de ignoranta personala si/sau de indolenta fata de o pregatire anterioara dezirabil mai adecvata.
M-am pregatit teoretic moral aseara prin vizionarea filmului de origine franceza Polisse, care prezinta stressul profesional cu adevarat exagerat al unor angajati de politie care lucreza in brigada de protectie a persoanelor minore din arondismentul parizian nr 19, (spre ciuda evidenta a unor persoane rezidente in arondismentul nr. 6), care nu par a beneficia de cursuri profesionale de de-stress platite de contribuabilii francezi aparent insensibili/apatici din punct de vedere civic fata de un astfel de stress larg recunoscut al functionarilor civili la acea vreme sub administratia Sarkozy, si m-am decis ca daca micul print va arata dorinta de a sta la mine peste ora 23:00 diseara, chiar daca a implinit recent 18 ani, tot trebuie sa nu uit sa il indemn sa dea un telefon acasa parintilor lui ca sa ii anunte ca e bine, si sa ii anunte o posibila ora anticipata de intoarcere acasa, sub tutela si raspunderea lor cat se poate de reala, atata vreme cat inca nu a sunat de iesire de la ultima ora de clasa a ultimei zi de invatamant de nivel secundar de zi cu frecventa pe anul scolar 2011/2012.
La trezire azi dimineata am verificat calendarul sfintilor, si am aflat ca azi, 14 iunie, este ziua sf Vasile cel Mare, doctor in stiinte bisericesti, episcop al Cezareei in regiunea Capadocia in sec 4, patron al reformatorilor si al administratorilor de spitale, promoter al echilibrului intre munca si relaxare prin rugaciune in randul calugarilor profesionisti, si traditional generos daruitor de cadouri poporului prieten grec in ziua de 1 ianuarie, in plus fata de darurile ulterioare de la Mos Craciun, UE, si FMI, (sarbatorit azi de crestinii luterani si episcopali, si in trecut, intre sec 13 si 1969 si de romano-catolici...cine stie, daca continuau sa il sarbatoreasca si azi in ziua potrivita, poate functionarii civili parizieni din aronsimentul 19 nu ar fi lucrat in conditii atat de stressante in zilele noastre, sau poate macar nu le-ar fi remarcat, sau luat in seama cu atata acuitate), totodata si a profetului si activistului politic Elisei/Elisha, (sarbatorit de persoanele de religie iudaica, musulmana, crestin ortodoxa, romano catolica, greco- catolica, si luterana), si a sf Metodius I, patriarh al Constantinopolelui timp de 4 ani pe la jumatatea sec IX.
Tot azi, observ, este ziua in care, in 1940, armata nazista germana a intrat in Paris, in 1982 s-a anuntat acordul oficial de incetare a focului conflictului argentiniano-britanic din Insulele Falkland, Georgia de Sud si Sandwich de Sud, soldat in lunile anterioare cu 904 victime umane profesionale militare si 3 victime umane civile locale, plus in Estonia se sarbatoreste ziua doliului si comemorarii pt persoanele deportate de acolo de armata sovietica in anii 1941 si 1949, iar in Lituania ziua doliului si sperantei pt persoanele deportate tot de armata sovietica in Siberia la inceputul operatiei Priboi in iunie 1941, (alaturi si de alte persoane si elemente anti-sovietice din Letonia, Belarus, Ucraina, si Rep Moldova), din toti acesti deportati supravietuind cca 50 %, dar, totusi, micul print pleaca de buna voie, plus in directia opusa, asa ca nu cred ca e cazul sa catastrofizez in mod exagerat.
Mai e si ziua internationala a donatorilor de sange, insa, daca e vorba de donat fluide biologice, eu personal am de gand sa NU UIT sa folosesc condom/prezervativ, daca se va ridica o astfel de ocazie diseara, in afara de agenda deja stabilita de oferit diverse alte sfaturi educative si discursuri sustinatoare de moral, (mai mult pt mine, am impresia, ca el cred/sper ca e destul de vesel si increzator in legatura cu parasirea tarii natale in vederea capatarii de cunostinte si experienta aditionale intotdeauna utile pt un viitor politist, sau orice alt fel de viitor profesionist, mai ales unul aflat intr-un serviciu eminamente pertinent semenilor oameni).
(...linkuri urmeaza...ca efectiv nu am chef de a depune efortul suplimentar de a ma comporta adecvat constiincios fata de eventualul public cititor...)
9 kommentarer:
Am vizualizat cum, la mare nevoie, apuci unul sau doi copii de dimensiuni mai mici. Tare haios!
tu esti mai copil decat Micul Tau Print :)
Ceremonios cocktail cu anticipare dificila.Cred ca ar trebui servit cu gheata si un decor intuitiv romantic printr-un clasicism tratat decadent ,eventual poti sa-i faci lista cu toti sfintii sarbatoriti.
Da, sper, totusi, ca in realitate nu va fi niciodata nevoie, Doamne fereste, de a ma simti astfel obligat sa protejez pe altcineva anume de vreo spaima cat de cat realista.
Ai mare dreptate.
Nu stiu daca am inteles corect, insa eu nu prea obisnuiesc raceli demonstrative, fiind mai curand un isteric de nivel usor-mediu mai "cald" atunci cand ma simt sub stressul unor emotii prea complexe de a fi indesate mai usor, ca de obicei, in diferite buzunare la indemana pe moment, de ex probabil obisnuind cel mult sa gesticulez din bratele ridicate catre ceruri si exclamand posibil "Why, G-d ? NOT again !", si nu de nivel sever in modul in care as putea sa ma transform chiar, Doamne fereste, in "statuie" efectiv impietrita, nu doar de gheata, (care e totusi cat de cat mai usor fluidificabila), in fata unui stress si el totusi realativ nesemnificativ (in comparatie cu alte stressuri reale posibile umane) cum ar fi o simpla despartire banala.
In legatura cu comunicarea unei eventuale liste de sfinti, asta am facut-o deja pe blog, la nivel public, si consider ca poate servi chiar si la comunicarea adecvata prin cuvinte legata de o posibila suparare combinata cu necajeala (un fel de manie mai usoara-medie), comun exprimata prin injuraturi, (care pot fi si de sfinti, nu numai de mama, sau de alte persoane, entitati, sau obiecte, sau concepte).
Cling!:))
Adica cum ? E onomatopeea care reprezinta sunetul unui clopotel sau al unei sonerii de usa de intrare, ca si cum te crezi o zana care suna dintr-un clopotel asa cand trece pe undeva si citeste vreun articol de pe un blog, sau un vizitator real, care are in cap ideea ca un blog chiar ar fi o casa a cuiva ? Adica nu zic ca e neparat rau sa te imaginezi asa, sau sa compari un blog sau chiar un job oarecare la care lucrezi, (pt ca scrisul pe un blog necesita acelasi nivel de efort ca cel din cazul destul de multor joburi), chiar si cu un camin nu doar o simpla casa, doar nu eram sigur ce inseamna Cling-ul.
Am trecut prin fata usii tale, am sunat (Cling!) sa te intreb daca sunt bine-venita sau nu. Acum ca mi-ai raspuns, nu stiu ce sa fac!:))
Send en kommentar