tirsdag den 12. juni 2012

Bulversare- partea 1


Cred ca eram deja anxios de la cofeina corespunzatoare celei posibil continute in 4 cescute de espresso + de articolele lui Mircea Vladut despre posibilul stress al unor diversi oameni ai muncii de tip leader si/sau manager, (inclusiv, desi in capul meu nu numai, politicieni profesionisti), atunci cand mi-am luat cateva ore libere azi dupa pranz ca sa am oportunitatea de a face o vizita necesara la oficiul impozitelor oamenilor muncii, (unde aveam de gand sa cer niste bani de la contribuabilii norvegieni carora le dadusem, din greseala, mai devreme, tot din banii lor, mai mult decat aveau nevoie de la mine personal pt a-mi ingadui sa fac propaganda de tip iezuit si de alte feluri pe teritoriul lor), plus de a vizita ulterior o institutie bancara pt a investi acei bani norvegieni, (pe care i-am dat, dar inca nici nu i-am primit inca inapoi), in sprijinirea temporara a economiei zonei Asia-Pacific, (inainte de deschiderea burselor de la Tokyo si Singapore pt data de 13 iunie), plus de a face putin shopping pt ceva sanatos de mancat si de baut cu ocazia ultimei vizite anticipate a micului print inainte sa plece si el undeva prea departe.

Eu personal imi mentin si acum o anumita simpatie fata de intregul bazin Pacific de sud si de vest, gandindu-ma ca poate a trecut si el prin atatea catastrofe istorice, plus ca poate, totusi, peste 40 de ani, voi reusi sa ma refugiez pe undeva pe acolo pe o mica insula cat mai rurala, preferabil, totusi, lipsita de popoare cu un istoric de canibalism, (desi, la nivel destul de realist, acei bani investiti curent acolo pot fi deja considerati ca dusi pe garla, pt ca probabil pretul metrului patrat de real estate rural din acea zona va depasi in curand in mod vertiginos orice posibila manipulare dezirabil rationala a monedelor nationale de pe acolo, plus ca eu personal am investit bani sau orice altceva, de ex. timp, efort, etc., intotdeauna total la intamplare, mai mult dupa simpatii de moment, decat bazat pe vreun model sau recomandare teoretica a vreunui expert financiar recunoscut anume).

Eu ma zapacesc ff usor cand e vorba de numarat bani, de aia prefer sa nici nu am prea multi vreodata, cheltuindu-i cu cea mai mare placere chiar inca inainte de a-i avea, desi m-am lecuit total de facut credituri si nici prin cap nu mi-a dat vreodata sa particip la eventuale tranzactii pe margini, pt ca mi-am dat seama ca, daca nu ma cuminteam, ar fi fost poate gata gata sa ajung sa seman comportamental cu d-nii Jerome Kerviel sau Kweku Adoboli, care au cauzat numai ei doi pierderi de aproape 10 miliarde de USD, (ambii), pt niste institutii bancare deosebit de reputabile ca Societe Generale sau UBS. Asa ca, cel putin din punctul meu personal de vedere, desi ma cam simt dator cu sume uriase de nivel similar fata de bugetele, implicit toti contribuabilii onesti ai mai multor state, cel putin ma simt cu constiinta impacata in privinta stabilitatii institutiilor bancare, pe care eu personal nu am avut de gand si nici nu am incercat sa o tulbur vreodata, deci NU ma simt si nici nu am de ce sa ma consider vinovat in legatura cu recentele probleme ale bancii spaniole Bankia.

Eram deja ametit de atatea griji despre atatea lucruri serioase si importante pe care le aveam de facut astazi, plus deja super anxios, incat nici macar faptul ca soferul de autobuz de origine poloneza s-a purtat binevoitor fata de mine ingaduindu-mi sa merg pe gratis, (lucru ca mi se intampla intotdeauna cand AM bani si/sau card functional, insa NICIODATA cand sunt lefter si/sau cu cardul gol), nu a reusit sa ma fac sa ma relaxez. Am intrat temator in incinta cladirii impozitelor, unde am aflat ca nu aveam decat 23 de persoane la coada inainte, am observat ca coada mergea destul de repede deoarece la ghiseuri lucrau vreo 4 doamne cu aspect competent si eficient, si am incercat sa ma relaxez ascultand murmurul poliglot intotdeauna melodios pt mine al celor care stateau la diverse cozi, fie pt a-si anunta stabilirea ca viitori contribuabili in Norvegia, fie pt a-si lua ramas bun de la conditia de contribuabil norvegian, fie cu diverse cereri si probleme legate de impozite.

(va urma)






















4 kommentarer:

vienela sagde ...

Cand devenise mai interesant te-ai oprit... :((
Parca sufar si eu ca pleaca micul print, desi inca mai sper intr-o minune. ;)

Rudolph Aspirant sagde ...

Pai am continuat asiduu povestea intre timp.

Re micul print: ce minune...cred ca are deja si biletele de avion luate, ca pleaca inainte de sfarsitul lunii, ca sa prinda 4th of July, (ziua nationala a Americii), deja ajuns si cat de cat stabilit acolo.

vienela sagde ...

OFFFFFF!!!
Imi fac timp mai tarziu sa le citesc pe indelete, vad ca ai mai scris 3 capitole.

Rudolph Aspirant sagde ...

Ai macar putina rabdare sa pun si linkuri. Eu inca am speranta ca macar unele din linkurile puse de mine sunt mai distractive/interesante decat ce scriu eu...ca zau, scrisul in sine e de nivel de efort pt mine pt ca in mod real nu prea am acest exercitiu de a scrie ca intr-un fel de jurnal, si numai pusul linkurilor ma mai relaxeaza si pe mine din cand in cand...desi in mod real nu sunt prea constiincios sa le pun chiar atunci cand scriu sau imediat dupa ce le scriu inainte sa public...ca eu daca simt nevoia sa scriu ceva, orice, in cuvinte, ma cam grabesc sa spun si sa termin o data...exact ca un scolar lenes care da rasol !