Am in mana cartea Bucuresti- ghid turistic, de dl Dan Berindei si dl Sebastian Bonifaciu, cu coperta de dl Constantin Pohrib, redactor dl Mihai Stratulat, tehnoredactor dl Mihail Carciog, publicata in 1980, de Editura Sport-Turism din Bucuresti, tiparita de Combinatul Poligrafic "Casa Scanteii".
Copertile cartonate ale cartii au dimensiuni atractive de cca 19 x 12 cm, probabil cu paginile de dimensiuni corespunzatoare formatului duodecimo, grosimea de numai cca 1,25 cm, continand 260 de pagini de text si 56 de pagini de fotografii. Pe coperta apare fotografia hotelului Intercontinental din Bucuresti, pe fundalul unui cer bleu albastru cu cativa nori albi pufosi de tip cumulus de dimensiuni mici si total neamenintatori.
Prefata de 21 pagini prezinta istoria orasului Bucuresti, incepand de la prezentarea primelor marturii arheologice care arata prezenta unor oameni traind in acest perimetru geografic, (citez), "inca din epoca pietrei cioplite, cu aproximativ 150 000 de ani in urma", (presupun neandertali, in Europa la acea vreme). Aceasta prefata este scrisa intr-un ritm alert care mentine atentia cititorului, pe care ti-l poti usor imagina stand cu sufletul la gura asteptand sa vada ce se mai intampla, insa din pacate contine cam multe detalii istorice, nume proprii, si date cronologice, si nu cred ca va fi prea usor de citit integral de un turist obisnuit, care nu este neaparat profesor, student, sau fan de istorie.
Cartea contine 78 de fotografii alb-negru tentante, majoritatea cu tematica arhitecturala. Uitandu-ma la ele, m-am simtit oarecum vinovat ca, desi sunt bucurestean, nu stiam de multe din aceste cladiri, si nici nu am vizitat vreodata destul de multe din zonele in care exista sau au existat ele, sau este posibil sa nici nu le fi remarcat chiar daca am trecut prin zona respectiva. Am zambit recunoscand Pasajul Bucur-Obor, inaugurat in 1979, am oftat vazand nesuferitul cartier Titan, (care totusi in fotografia din aceasta carte pare mult mai decongestionat decat il tin eu minte din cele 2 calatorii cu autobuzul pe care le-am facut eu pe acolo acum vreo 2 1/2 ani), am facut cu ochiul hotelului Dorobanti, (curent, dupa renovare, Howard Johnson Grand Plaza), iar blocurile din jurul Salii Palatului RSR mi-au trezit niste amintiri placute din copilarie, deoarece, pe vremea cand incepusem sa citesc cartile d-lui Jules Verne, am fost in vizita acolo la o familie care avea in apartament o colectie minunata de obiecte exotice de fildes si abanos aduse de ff departe, tocmai din indepartatul continent negru.
La nivel de amanunt, cartea este impartita in 8 capitole, fiecare, in afara de ultimul, continand si 8 pagini cu fotografii, "Monumente de arhitectura veche, medievala, si contemporana" (45 pagini cu text), "Busturi, fantani, monumente, statui" (23 pagini), "Case memoriale, colectii de arta, expozitii permanente, muzee" (38 1/2 pagini), "Case si locuri legate de istoria miscarii revolutionare si democratice a PCR" (13 1/2 pagini), "Edificii si institutii importante" (23 pagini), "Artere de circulatie, cartiere, piete" (23 pagini), "Gradini, parcuri, stadioane, complexe sportive" (12 pagini), "In imprejurimile orasului" (20 pagini), si se incheie cu un apendice de 16 pagini de "Adrese si telefoane utile"...desigur ultimele in prezent nefunctionale. Fiecare din cladirile, arterele de circulatie, statuile, sau parcurile despre care vine vorba este prezentat la nivel de detaliu exhaustiv in ceea ce priveste istoria ei sau a lui, si acest lucru transforma acest ghid turistic intr-un adevarat "Compendiu de buzunar al istoriei dezvoltarii urbanistice a Bucurestiului". Paragrafele dedicate muzeelor contin si explicatii interesante despre continutul colectiilor lor, si astfel un posibil cititor care nu ar fi avut ocazia sa viziteze aceste muzee in persoana, se poate consola cat de cat cu ideea de a sti macar ce a pierdut, si ce ar mai putea cauta sa afle sau sa vizioneze ulterior cu ajutorul Internetului, azi, despre o tematica anume de care ar putea fi interesat.
Un detaliu posibil amuzant este reprezentat de includerea a 3 ateliere fotografice in lista "adreselor si telefoanelor utile", Foto Color, din str 13 Decembrie...(oare ce eveniment o fi fost comemorat de aceasta data care oferise la un moment dat numele acestei strazi ?...ah, aflu chiar din carte, la pagina 149, despre existenta unei placi comemorative din Piata fostului Teatru National din Calea Victoriei- cladire in prezent inlocuita de hotelul Novotel, care i-a pastrat frontispiciul- pe care scrie ca "in ziua de 13 decembrie 1918, in Piata Teatrului National, s-a tras din ordinul guvernului burghezo-mosieresc in muncitorii care demonstrau pentru libertate si o viata mai buna. Au fost ucisi miseleste 102 muncitori", si o explicatie ulterioara ca aceste demonstratii fusesera legate de o greva a tipografilor din capitala...), Foto Union, din Piata Palatului RSR, si Foto-Studio Clasic, din str Doamnei. Telefoanele pt urgente la acea vreme erau 055 pt Militie, (denumirea Politiei la acea vreme), 061 pt Salvare, si 081 pt Pompieri.
13 kommentarer:
LOL suna ca un raport de final de teza de doctorat romaneasca. Genul pe care-l prezinta unul din aia din comisie :D. Am avut placerea sa vad vreo doua. Le ador! :D
Sa stii ca in timp ce scriam, chiar m-am gandit ca, daca as fi depus un mic efort mai sustinut, chiar as fi putut scrie o intreaga teza de doctorat, nu numai acest scurt raport final. Culmea e ca nu am pornit cu ideea de a face misto, (decat poate cel mult fata de mine insumi), plus culmea e ca aceasta carte chiar mi-a placut la nivel de rasfoit si de avut diverse reverii uitandu-ma la poze, si am scris destul de serios majoritatea timpului cat am scris acest articol, numai ca din cand in cand nu ma puteam abtine si ma pufnea rasul si pe mine...totusi am incercat sa mentin un ton cat am putut de sobru !
In orice caz, absolut fara nici o falsa modestie, eu personal sunt sincer mai mandru de acest articol cu adevarat original decat ar fi cazul sa se simta probabil jenant de prea multi doctoranzi cu doctoratul obtinut in Romania recent contemporana.
Pai n-am zis ca ar fi prost, mi-a placut! Doar ca din cauza pomelnicului cu paginile si numarul de poze mi-a amintit de referatele alea pe care le citesc membrii comisiei (si care printre altele sunt scrise pare-se tot de ala ce-l sustine :D). Eu sobru nu prea sunt. Dar l-am citit cu mare placere.
Ma felicit ca n-am avut suma disponibila pentru carte.Altfel ar fi trebuit s-o ard ca-n Farenheit 451 care cica ar fi echivalentul unei aprinderi spontane a oricaror pagini.
Buna idee ai avut, o calatorie in timp, aproape gratuita, in Bucurestiul anilor in care tu abia te nasteai.
Mult mai ieftina varianta asta decat de ex construirea unei masini a timpului :)
Pai tocmai de acest efort autentic + original contributiv de numarare ma simteam eu cel mai mandru !
Ideea m-a izbit fara sa vreau cu ocazia unei calatorii la biblioteca orasului unde locuiesc unde exista cateva rafturi cu carti in lb romana. Mi s-a parut cea mai simpatica, estetica, si chiar interesanta carte in lb romana de acolo !
Pai nu am dat nici un ban pt ea, e imprumutata de la biblioteca. Si nu inteleg de ce ti-ar veni s-o vezi arzand. In opinia mea oarecum informata de experienta unor activitati personale + profesionale de cenzura, nu mi se pare absolut de loc o carte periculoasa sau daunatoare pt om in comparatie cu alte carti, altfel nici nu i-as fi facut promo pe Internet.
E misto, e efort autentic, dar original este doar daca n-ai stii/auzit rapoartele alea :D. Desi si atunci intra la categoria "reinventarii rotii". Oricum mi se pare interesant ca ai avut tendinta sa faci lista de enumerare. Oare ce-o insemna?
Au Toate Panzele Sus? (prima mea carte romaneasca citita in limba romana cap-coada)
LOL ! M-ai prins ca nu am inventat o maniera de abordare prea originala, cea a numerarii + a enumerarii, era "originala" doar pt mine, ca zau daca am facut vreodata asa ceva in viata mea inainte legat de vreun comentariu literar scolar fata de vreo carte la nivel de efort din asta chiar sa stau eu cu o carte in mana si sa numar + sa scriu cate pagini/capitol are si cate poze are !
Insa daca e vorba de apreciat o carte, eu chiar ma uit de obicei ochiometric si la dimensiuni, nu numai, in sens progresiv plus gradat eliminatoriu, la design coperta, poza autor, firma de publicare, editie, titlu, blurb (sumarul critic de obicei promo-apreciativ de pe coperta din spate si/sau pagina interioara a copertii), prefata, toate astea chiar inainte de a ma decide daca sa incep macar sa citesc primele randuri + uneori si sfarsitul ca sa vad concluzia sau daca e cu Happy end inainte sa ma decid eu sa aleg o carte pt lectura chiar si fragmentara sau pe sarite, daramite sa indraznesc sau chiar sa imi doresc sa o recenzez si inca la nivel public ! Eu am fetish serios fata de carti, inclusiv pretentii destul de rigide si ridicate fata de cum arata + cum se prezinta, in afara de respect general fata de ele, sau posibil interes fata de ce contin !
N-au "Toate panzele sus", nu prea au in general carti posibil de caracterizat ca deosebit de "simpatice si/sau interesante" acolo. Au mai mult traduceri in lb romana ale unor alti autori straini deja destul de larg cunoscuti, plus mai exista o carte-culegere de basme in lb romana, care nu e cine stie ce, nici ca editie, sau ilustratii, nici ca selectie de basme, o carte scrisa de dl GM Zamfirescu, "Sfanta mare nerusinare", plus o carte cu proza scrisa de dl George Toparceanu..asta cred ca poate fi chiar interesanta si simpatica totusi...eu habar nu aveam ca el a scris si proza, uite, acum aflu, dand click pe wikipedia, ca saracul a avut si experienta de a fi fost chiar prizonier de razboi la bulgari in timpul primului razboi mondial. Am sa ma mai uit cand ma mai duc pe acolo, ca nu le-am luat chiar asa la mana pe toate.
Send en kommentar