Intr-una din zilele mele libere recente, cand am prins o zi cu ceva soare fara vant de nivel de furtuna sau ploaie cu galeata, am facut o plimbare prin cartierul evreiesc. Desigur, in zilele noastre, nu mai exista evrei nici in acest cartier, nici macar asa mai mult de cca 1500 oameni total in Regatul Norvegiei, majoritatea in capitala plus o comunitate de cca 135 de oameni in Trondheim, si nici in vreo perioada istorica anterioara nu au existat, se pare, mai mult de aprox 2150 de persoane care s-au auto-identificat sau au fost identificati de altii ca fiind evrei in aceasta tara. Deci, desigur ca acest cartier evreiesc este doar de nivel ideal. In orice caz, a fost o plimbare placuta.
Casele din acest cartier pareau la fel de pustii ca si casele pe langa care m-am mai plimbat in trecut din alte cartiere, lucru oarecum in general nelinistitor pt mine. Am zarit insa un cuplu de pensionari mergand agale pe strada umbrita de tei si castani totusi placuti familiari mie, si incepand la un moment dat sa coboare pe o straduta pietruita mai obscura dinspre zona caselor cu gradini inconjurate de ziduri albe catre port, unde ulterior, tinandu-ma dupa ei, (deoarece ma simteam si chiar si probabil deja si eram ratacit), am si gasit, usurat sufleteste, probabila majoritate a ocupantilor acelor case, facand prietenos cu mana turistilor ce sosisera si inca soseau pe nu mai putin de 3 pacheboturi uriase, din care 2, unul sub pavilion panamez si altul genovez, erau deja ancorate la tarm, iar altul, sub pavilion inca neidentificat (de mine) se apropia oarecum ezitant pe apa de culoare blue jeans a fjordului in acea zi, cautand un posibil loc liber de parcare.
Brusc atras de stimulul auditiv al unor glasuri vorbitoare de lb franceza creola, (parca mai curand antileza decat haitiana), am pierdut din vedere cuplul simpatic de ghizi pensionari care ma ajutasera sa regasesc grupuri de oameni, si m-am luat in acea clipa dupa acel grup de turisti straini, care se parea ca stiau unde aveau de gand sa se duca, si, in sfarsit, datorita expertizei lor, am reusit si eu astfel, dupa cca 20 de luni de locuit in acest oras, sa gasesc renumita piata cu peste, despre care sincer fusesem curios chiar de multa vreme, insa nu reusisem sa aflu unde putea fi, si care am observat ca consta dintr-o hala de cca 30 mp, cu un galantar refrigerat continand 3 tipuri de pesti, probabil oceanic, dintre care unul si sub forma deja preparata in mod afumat in plus fata de forma proaspata naturala, si niste cutii de conserve de peste, probabil tot oceanic, alaturata unui restaurant cu mese interioare si exterioare, unde specialitatea zilei era supa de peste (de tip neidentificat anume).
Insa deoarece deja simteam ca incepuse sa ma bata soarele in cap, din pacate zona portului fiind lipsita de foioase umbroase, m-am refugiat in umbra unei librarii, unde am rasfoit curios un exemplar din recenta noua traducere a Bibliei in lb norvegiana, la care se lucrase in prealabil peste 12 ani, acesta atragandu-mi atentia in acea clipa deoarece era invelit intr-o coperta textila din material de blue jeans, de culoare insa ceva mai inchisa decat cea a fjordului, (cam ca Levi's 501 original fit Classic One vs Cavern). Am apreciat faptul ca textul in noua traducere intr-adevar pare stilistic placut beletristic si lipsit de cuvinte prea complicate sau obscur neinteligibile, si m-am gandit ca nu degeaba au lucrat atatia scriitori profesionisti de fictiune si poezie norvegieni ca consultanti in proiectul traducerii acestui text important, alaturi de traducatorii teologi profesionisti principali, carora le-au putut astfel corecta anumite tendinte de exprimare mai neplacut rigide sau lipsite de creativitate de nivel academic.
Pe urma, in general simtindu-ma satisfacut de o plimbare in general placuta, mi-am ingaduit sa imi si cumpar o carte cu elemente albe si albastre batand in bleu turquoise in design-ul jachetei lucioase de pe coperta ei cartonata, in special pe cant si pe partea din spate, biografia pastorului Dietrich Bonhoeffer, scrisa de dl Eric Metaxas, un scriitor al carui nume, ba chiar si fotografie de pe partea interioara a partii din spate a jachetei copertii cartii respective, mi-a amintit oarecum, chiar in mod placut, de un alt Eric cunoscut anterior mie. A trebuit sa depun un mic efort de imaginatie pt ca asemanarea sa fie si mai mare, si anume sa ii scot ochelarii de pe nas celui din fotografie, insa pot sa spun ca a meritat, deoarece asta fara ochelari arata chiar si mai sexy decat tizul lui la care ma gandeam eu.
(...linkuri urmeaza...)
12 kommentarer:
:)) Asta imi aduce aminte de perioada in care am lucrat in Italia. Ma simteam asa singura printre straini, incat ma plimbam prin piata si incercam sa ascult ce vorbesc oamenii, cu speranta ca voi nimeri vorbitori de limba romana. :))
Nu am avut niciodata noroc. Probabil trebuia sa caut in bodegi. :))
Sincer, nu prea cred ca romanii in strainatate de tip mai de generatia 1 de nou sositi pe acolo, pe oriunde in lume, au inclinatia de a se duce prea des prin baruri sau bodegi. Eu personal ma mai duc pt ca e o obisnuinta mai veche de a mea atat din Romania cat si din alte locuri de a socializa fara obligatii cu diversi cat mai diversi, (ca mie nu imi place in mod deosebit alcoolul, si nici muzica, nici dansul in mod special), dar e o chestie mai personala mie, si chiar sincer cred ca nu e ceva ff tipic romanesc, in nici un caz la maj romanilor recent stabiliti in vreo tara straina, chiar si in randul celor mai inclinati sa consume alcool din cand in cand.
Frumos articolul numai ca nu imi convine sa citesc ca acolo la tine, sunt locuri cu vant si ploi. Aici sunt 37 de grade. O seara frumoasa, Odorica
Da, zau, am avut in iunie si zile chiar de plaja, dar e total imprevizibil si extraordinar de schimbator, de ex acum vreo 3-4 zile sau chiar ieri de ex stralucea soarele, era chiar cald, eram in T-shirt si am vazut cativa chiar dezbracati la bustul gol in jurul parcului din apropiere, (din fericire unii ceva mai placuti asa in general la privire), insa acum 2 zile ploua cu galeata si vajaia vantul, si azi nu ploua, nu prea e vant, dar e un frig de a trebuit sa-mi iau canadiana cand am iesit afara si stau si acum in casa cu o jacheta din aia de trening mai gros de polar fleece !
Dar acolo sunt temteraturi de 40 de grade? La noi in vara asta s-a spus ca vor fi si peste 40 de grade. Iarna minus 30 de grade si vara plus 40 de grade. Asta nu face bine la sanatate. Pa, Odorica
O nu, aici nu cred ca s-a pomenit vreodata mai mult de 28 de grade vara. Dar iarna nu e frig de loc in Norvegia, in nici un caz de-a lungul coastei vestice, chiar pana destul de sus la nord, din cauza Gulf Stream-ului, cel mult pe aici pe unde sunt eu sa fie o zi doua - 5 grade, dar de obicei e in jur de 0 grade si chiar peste in timpul iernii, si mai mult ploua sau e lapovita decat ar ninge, ba chiar aici e destul de uscat, nici macar nu e zapada prea multa iarna. Zau, cred ca iunie a fost luna cea mai neplacut schimbatoare ba frig o zi, ba cald alta zi + cu multa ploaie si anul trecut si acuma ! Dar exista si iarna si primavara devreme o perioada in care vremea se schimba efectiv de 4 ori in decursul unei zile chiar de la iarna, la vara, si inapoi, total imprevizibil, dar se schimba asa de rapid incat nu cred ca organismul are macar si sansa de a fi prea stressat, cel mult cred ca devine mai mult usor confuz zapacit ! Dar ce e bine e ca nu e umezeala in aer prea mare, e ciudat de putina chiar pe malul marii, tot din cauza de vanturile de costa care gonesc mase mari de aer umed catre interior ff repede, aici daca ploua, chiar si cu galeata, orice baltoaca, chiar si mai mare, dispare imediat fara urme in mai putin de 1 1/2 ora ! Cred ca vantul e cel care poate afecta organismul aici mai mult decat fluctuatia mare de frig/cald, sau de umezeala, efectiv e posibil sa dea dureri de cap, la nivel de "prea mult curent" ! Dar nu cred ca presiunea atmosferica variaza ff mult, plus uite ca eu nu am racit de cand sunt aici.
Cred ca mi se potriveste manusa vremea de acolo. Mie imi e mereu cald. Asa ca te rog opreste-mi si mie un loc in tramvai, sa am unde sa vin :) O seara frumoasa(poate stai la meci), Odorica
ma iei si pe mine la plimbare?:D hehe
Cum sa nu ? Esti invitata mea ! Doar nu platim autobuzul :) Noi nu intelegem limba.
O seara frumoasa, Odorica
Rudolph, tu ai fost invitatul:)
@ CLM + Odorica: eu intr-adevar prefer sa ma plimb chiar singur in oras pe strada in perioada asta a vietii mele, dar orasul pe care eu sincer l-as recomanda ca turistic vizitabil potrivit pt diverse plimbari efectiv relaxante (ca oras relativ mare) din Norvegia ar fi orasul Bergen. Are o arhitectura deosebita, care reuseste sa imbine elemente de oras central europeean cu elemente scandinave vechi si moderne si cu natura inconjuratoare intr-un mod pe care eu personal nu l-am vazut replicat nicaieri in lume. A fost de altfel planificat sa fie astfel intr-un mod destul de ordonat si organizat dupa ce fusese amenintat de diverse incendii si de cel de-al 2-lea razboi mondial, insa aceasta planificare a reusit sa nu para absolut de loc fortat-artificiala, si este, dupa parerea mea, intr-adevar o minune pt suflet si ochi. Exista, desigur, in Norvegia multe orase sau chiar localitati mai mici fiecare cu istoria si arhitectura lui unica si interesanta, exista si frumuseti naturale salbatice deosebite, insa daca e vorba de plimbari agale in mediu urban modern contemporan, eu acest oras, Bergen, l-as alege dintre toate sa il recomand cu toata sinceritatea si admiratia pe care intr-adevar o merita.
Nu imi mai spune ca este asa frumos acolo, ca eu acum dau coltul la bloc cu bagajele facute ! :)))
O zi plina de sens, Odorica
(Noi aici ne luptam sa scapam de primul om al tarii:))
Send en kommentar