Vise

Ieri, duminica 14 octombrie, (ziua internationala a promovarii standardelor, cat si o zi aparent bogata in amintirea unor evenimente istorice destul de interesante), am avut toata ziua o durere de cap ingrozitoare, probabil pt ca facusem excese in noaptea precedenta, pt ca iar a trecut Mikey prin oras, si avusesem un chef disperat de a face baie intr-o cada adevarata, asa ca mi-a fost imposibil sa refuz invitatia lui de a petrece un timp impreuna in jacuzzi-ul din apartamentul lui corporatist platit de firma pt care lucreaza, prin urmare, desi m-am simtit deosebit de curat, totusi am suferit de dureri de cap care nu au disparut decat partial dupa ce am luat o aspirina, (fiindu-mi lene sa iau, cum ar fi trebuit, si un ibuprofen alaturi de ea). Am mai scris ca am uneori dureri de cap postcoitale daca fac sex mai viguros decat de obicei, insa pana acum tot nu mi-am facut inca investigatiile necesare care sa elimine posibilitatea existentei vreunei malformatii arterio-venoase cerebrale congenitale, sau chiar a unui anevrism cerebral capatat ulterior, si de altfel nici nu vreau sa aflu daca am asa ceva, Doamne fereste, deoarece nici legat sau contra a mai putin de 14 879 856 GBP nu mi-as face eu personal vreo interventie procedurala medical-chirurgicala mai complicata decat punerea unui ghips sau cel mult a unei punctii oarecare cavitare simple in sistemul sanitar actual din Norvegia de vest, in nici un caz una de tip electiv neurochirurgical sau radio-neurochirurgical, si nici nu as avea momentan banii necesari ca sa ma duc acolo unde ar trebui sa ma duc sa mi-o fac in caz ca ar fi recomandabil asa ceva, Doamne fereste. Asa ca ma consolez cu ideea ca daca e sa am asa ceva, exista sanse sa decedez sau sa intru in coma macar curat si cat de cat satisfacut.

Mi-am petrecut, prin urmare, majoritatea zilei de ieri alternand intre a surfa pe Internet, a privi la TV, si a dormi. M-a impresionat in mod special un program despre Operatia Babylift de pe site-ul Al Jazeera despre adoptarea a o gramada de bebelusi vietnamezi la sfarsitul razboiului din Vietnam de catre diverse familii din SUA, Canada, Australia, si chiar si tarile scandinave, si pt ca venise vorba despre imaginea de sine a acelor bebelusi adoptati, plus ca venise vorba si despre imaginea de sine si pe blogul lui Mircea Vladut, mi-a facut placere sa comentez pe blogul lui de ce de fapt in real life, spre deosebire de lumea blogurilor, eu nu simt de loc aceasta nevoie de a vorbi atat de mult despre mine insumi, nu atat din exces de timiditate sau prudenta, ci pur si simplu din indiferenta receptiva reala fata de mediul meu inconjurator, o indiferenta de nivel efectiv de bolovanas asezat pe marginea drumului, care a fost remarcata si de altii despre mine, in special diverse colege de scoala si ulterior de serviciu cu simt deosebit de fin de observatie despre alti oameni, nu numai descrisa de mine personal.

Pe urma, daca tot ma asemuisem cu un bolovan, mi-a facut placere sa descriu cateva din visele si fanteziile mele de bolovan, care, citez cu mici modificari, "nu am fata de alti semeni oameni nici macar pretentia de a fi bagat in seama, nici de a nu fi cumva folosit de altii la orice ar dori aceia altii sa ma foloseasca daca ma considera util la ceva anume, (de ex fie sa se joace cu mine, fie sa construiasca ceva cu mine), insa singura pretentie pe care o am este sa nu cumva sa fiu folosit in scop de violenta de catre cineva pt a rani cumva un alt om + singura cerere pe care o am (desi recunosc ca nu ar fi realist sa fie si asta de nivel de pretentie) ar fi sa nu cumva sa se dea vina exclusiv pe mine daca cineva se impiedica intamplator de mine si isi juleste genunchii lui personali", cateva din aceste vise continand de ex "ca as putea fi folosit intr-o buna zi la pietruitul unei strazi dintr-un cartier ceva mai bun cu shopping de inalta calitate, sau de a fi folosit pt a deveni vreun fel de marcaj calauzitor de traseu turistic, sau pt a construi un zid aparator, sau un adapost pt o familie, sau chiar si o opera de arta, desi recunosc ca astea nu sunt decat fantezii si nu reprezinta vreo utilitate prea realist probabila pt mine personal, si intuiesc deja de destul de multa vreme ca pur si simplu o soarta mult mai realista pt mine va fi ca pur si simplu am sa stau acolo pe marginea drumului cat mi-o fi dat sa stau acolo si sa casc si eu gura la diversi trecatori, la peisajele din jur de pe unde oi fi sau de pe unde oi fi carat de altii, (ori de la nivelul Terrei, or si de sus, daca oi fi momentan in vreun balon), la cer ca sa vad cum mai arata norii, etc."

LOL ! Am ajuns sa ma citez pe mine insumi ! Insa chiar mi-a placut ce am scris, si am considerat aceste citate demne de consemnat si pe blogul meu, deoarece ff rar reusesc eu sa scriu ceva la nivel asa de figurat literar. Dupa aia am inceput sa reflectez daca nu cumva am o parere prea injust modesta despre mine insumi, mai ales ca eu nu am nici talent introspectiv, nici talent de comunicator prin cuvinte, insa mi-am amintit ca mie personal mi-a facut placere sa colectionez diverse pietricele sau bolovanasi de prin diverse locuri, pe care chiar ii apreciam datorita unor calitati estetice autentice, si, desi totusi eu nu am mers cu aceste aprecieri chiar atat de departe pt a-mi imagina chiar un pet rock, m-am gandit ca totusi o imagine de bolovanas nu e o imagine de sine prea proasta, plus ca faptul ca nu ma asemuisem totusi cu o piatra pretioasa, (asa cum probabil m-ar aprecia estimativ parintii mei), nu reprezenta totusi o lipsa de respect fata de propria mea persoana, ci mai curand o dovada de realism cat de cat impartial.

Dupa aia, satisfacut in continuare, plus usurat sufleteste ca Baumgartner reusise sa supravietuiasca chiar intact sariturii record de la 24 de mile (cca 41 km) deasupra pamantului in timpul careia a trecut de viteza de 833.9 mile/ora (cca 1342 km/h), sau 1,24 Mach, insa inca cu vagi urme reziduale de durere de cap, iar m-am culcat, si am reusit sa il visez chiar pe dl Ion Iliescu in functie de presedinte, ceea ce, cf dreammoods.com, poate insemna ca am de fapt o incredere chiar destul de buna in mine insumi, deci pot sa incep o noua saptamana de lucru intr-o stare de spirit cat mai buna, mai ales ca am scapat si de obligativitatea exercitiilor de relaxare in grup matinale de la corp nr 1, cea oarecum totusi insuportabil de cultista din punctul meu personal individual cultural de vedere, mai ales ca am impresia ca avea si aspiratii sau chiar pretentii de coregrafie autentica de grup in cadrul acestor exercitii de relaxare, (desi desigur, si in acest caz, ca de obicei, implementate si promovate cu autentica incompetenta, indolenta, ignoranta si interese personale individuale prioritare cat se poate de comun omenesti, decat din, bleah, vreo rea intentie oarecare...LOL ! it really takes one to know one, atunci cand e vorba de diverse activitati de critica, mai ales din cea de tip transcultural corporatist.)



 

Din servieta mea diplomat

 

Mai demult, bloggerul Madelin ne-a indrumat catre un site, care acum nu mai e activ, cu ajutorul caruia puteam sa ne alcatuim un tablou de tip natura moarta al obiectelor noastre preferate pe care le-am avea pe un eventual birou al nostru personal, sau chiar pe care le-am cara cu noi in servieta diplomat daca suntem profesionisti cu biroul mobil. Am pastrat acea fotografie de atunci !

 

 

 

 

Singurul obiect al carui stil nu se potriveste cu al meu este telefonul mobil, deoarece stilul preferat mie nu aparea in lista de optiuni de pe acel site, insa l-am ales pe acesta deoarece, vazut de sus, poate semana si cu un taxi de jucarie, si eu am o relatie speciala cu taxi-urile si soferii lor.

Singurul obiect care nu poate fi chiar al meu si reprezinta doar o legatura de-a mea sentimentala este banda de prosop elastic de culoare galbena pt incheietura mainii unui jucator amator de tenis.

Ochelarii de soare sunt ca ai mei cand aveam aproape 11 ani si eram in vacanta pe undeva pe la mare, posibil chiar la Mamaia sau la Eforie Nord, efectiv nu mai tin minte unde in acea vara.

De cate ori calatoresc incerc sa iau cu mine in mod preventiv un pansament de tip Band-Aid, preferabil chiar vreo 2, pt eventuale julituri, si de asta am inceput sa ma ingrijesc inca de cand am vazut primul Band-Aid la 8 ani, cand el mi-a fost daruit de o persoana caritabila de origine scandinava (1/2 suedeza si 1/2 finlandeza), pe care mama a fost intotdeauna usor geloasa deoarece era secretara lui tata, insa pe care am evaluat-o eu ca nu era periculoasa deoarece, desi tata o aprecia deosebit de mult din mai multe puncte de vedere si i-a parut sincer rau cand a trebuit sa o concedieze din motive economice, totusi ea avea un prieten stabil finlandez preferat care era proprietarul unui iaht pe care ea abia astepta sa se urce in fiecare week-end, ca sa calatoreasca in vederea ancorarii lui in largul unor diverse plaje pustii si destul de bolovanoase, plus fusese deosebit de atenta fata de mine, care tocmai fusesem ranit destul de grav la genunchiul stang si nu aveam la indemana decat un pansament inestetic de tifon romanesc.

Maimutoiul este animalul meu reprezentativ din zodiacul chinezesc.

De mini-lanterna, carabiner, ac de siguranta, si lacatel cu cifru ma ingrijesc intodeauna atent sa nu duc vreodata lipsa.

La fel si de strugurel de buze, desi de fapt mereu uit sa il folosesc, insa il consider deosebit de util mai ales pt eventualele momente in care as fi nevoit sa petrec mai mult de 10 minute in vreo statie de autobuz cand bate vantul deosebit de tare.

Imi face de asemenea placere sa car cu mine pe unde ma duc diverse suveniruri inutile, cum ar fi jucarii de plastic oferite ca promo de vreo revista, (cum ar fi in acest tablou dinozaurul sau ursul panda), sau jumatati de brelocuri devenite nefunctionale culese cu ocazia unor diverse popasuri de-a lungul a diverse autostrazi, (ca de exemplu racheta micuta care abia se desluseste in coltul din dreapta jos).

Portofelul imi e mereu plin de bilete vechi expirate sau inutilizabile a doua oara, si de cateva monezi straine, (de obicei culese de pe jos, desi uneori chiar si primite ca rest), inutilizabile local oriunde m-as putea eu afla vreodata in lume.

Si mai car cu mine de obicei si cateva suveniruri cu oarecare valoare sentimentala, cum ar fi tigva de bovina de tip water buffalo de plastic de culoarea fildesului, replica Statuii Libertatii, si betisoarele de cocktail in forma de spade de culori diferite anuntatoare de vreun duel intre 2 posibile preferinte cu care ma confrunt si eu, ca atatia altii, destul de des, de ex daca sa investesc in Burger King sau McDonald's, sau daca sa imi pun la mana in vreo zi oarecare ceasul Swatch sau ceasul Timex.

Iar ziare mereu tind sa culeg de pe unde imi pot iesi in cale, deoarece, in afara de faptul ca am fetish pt hartii tiparite, se stie si mai larg cum pot fi ziarele de utile in atatea moduri pt atatia oameni, uneori chiar salvatoare de viata, nu numai daruitoare de confort, folosibile de ex chiar si ca material izolant sau combustibil direct impotriva frigului.

Daca e sambata...eu am program de relaxare

Azi, inspirat de publicatia educativ- culturala ploiesteana Blog en Miettes, mi-am ales ca program de relaxare studiatul unor site-uri si brosuri despre investitii in real estate pt viitorul meu de pensionar. Mie imi place ff mult ca activitate de relaxare personala sa ma gandesc la viitorii mei ani de pensie, desi recunosc ca sunt inca in faza de reverie despre proiecte cam utopice, in care ma imaginez locuind intr-o casuta modesta, totusi preferabil cu o baie cu o cada adevarata, plus utilata cu 1 radio si acces wireless la Internet, intr-o zona rurala cu clima moderata si cu acces la minim 1 bar linistit si neaglomerat langa o zona de plaja + 1 supermarket de marime medie bine aprovizionat in permanenta cu produse alimentare cat mai ieftine si variate din jurul lumii si diverse alte obiecte utile casnice estetice si totodata ergonomice de design modernist insa din materiale rare si/sau naturale de lux preferabil manufacturate artizanal in serie mica, intr-o tara cu un sistem politic-administrativ inalt eficient si stabil, si un sistem sanitar si de asistenta sociala generoasa si totodata de ultima ora din punct de vedere tehnologic, cu personal inalt calificat si preferabil cat mai sexy de diverse etnii si culturi de provenienta din abundenta, eu avand astfel oportunitatea cat mai buna de a-mi petrece acei ani de pensie intr-o maniera relaxata impartindu-mi timpul intre a citi cartea Estetica de Benedetto Croce pe care nu am apucat sa o citesc la 17 ani, plimbari catre barul de pe plaja pt socializare cu diversi vecini si turisti, si catre supermarket pt aprovizionare si delectare de nivel de spectator de muzeu, si vizite la policlinica de lux din apropiere pt a-mi trata diferitele afectiuni pe care e imposibil sa nu incep sa le acumulez si eu, daca imi va fi dat sa traiesc, cum sper sincer, pana la acea varsta respectabila, urmand ca in final sa imi donez modesta avere unei asociatii caritabile reputabile si sa ma refugiez pt ultimele luni sau chiar ani ai vietii mele in azilul de batrani local in conditii de hotel si servicii all-inclusive de minim 4 stele. Oare care sa fie statul norocos care va beneficia de investitia mea viitoare pe piata de real estate local ? Observ ca mai am multe de studiat din revista The Economist si alte publicatii si site-uri statistice si de prognoza inainte ca sa ma pot decide. Desigur, daca va fi vorba de investit banii mei personali, (chiar si de provenienta bugetar internationala), nu va merge cu pile din partea administratiilor tarilor cu statut de MFN fata de mine, si voi insista sa ma decid in mod cat mai impartial.

 

Felicitari rezidentilor legali UE !

Cu ocazia decernarii Premiului Nobel pt Pace pe anul 2012, doresc sa adresez de pe meleagurile raspunzatoare (non-UE) norvegiene tuturor rezidentilor legali UE calduroase felicitari si urari de succes pe mai departe, asa ca sa se ingalbeneasca si mai tare toti chinezii de ciuda !

Am calculat ca fiecare rezident legal UE ar trebui sa aiba dreptul teoretic de a primi cca 0,2 eurocenti/persoana, insa deoarece am impresia ca premiul va fi decernat numai angajatilor birocratiei UE si nu populatiei generale, acestia, cca 23 810 la numar, (27 de membri ai Comisiei UE + 27 de sefi de state UE + 1 presedinte al Consiliului UE + 1 Inalt Reprezentativ pt Afaceri Externe si Politici de Securitate + 754 parlamentari UE + cca 23 000 functionari birocrati din diversele directorate UE) se vor putea bucura de cca 38,75 Euro/persoana, ceea ce nu e chiar de ici de colo, reprezentand fie posibilul cost al unei nopti deosebit de reconfortante la pensiunea Afrodita din interesanta localitate Rethymnon din frumoasa insula Creta, fie costul aproximativ al produselor alimentare necesare pt 1 om obisnuit timp de o saptamana in Grecia, la alegere, cf preferintelor personale prioritare ale fiecaruia, fie de a se hrani sanatos timp de o saptamana cu o dieta mediteraneana, fie de a se adaposti intr-un pat macar o noapte pe saptamana si de a avea ocazia de a face poate chiar si o baie intr-o cada adevarata...eu personal recunoscand sincer ca as prefera varianta cu cada in acest moment deja cam prea rece si singuratic tomnatic din punctul meu de vedere...mai ales de cand am vazut luxul in care traieste Vladen, care, chiar si fara a locui intr-o zona civilizata UE, are totusi posibilitatea reala de a face baie cu clabuci si de a se juca cu 2 (doua) ratuste de plastic de cate ori isi doreste sufletul lui, spre deosebire de mine care trebuie sa stau in continuare fie la mila unor aristocrati italieni, fie a unor angajati loiali Maiestatii Sale, pt a avea si eu ocazia de a ma spala si relaxa ca lumea macar o data pe trimestru, nemaivorbind ca cu 40 de Euro abia pot sa imi cumpar 1 pui si ingredientele necesare prepararii lui, nestiind daca imi vor ramane ceva bani si pt o paine...insa asa imi trebuie daca mi-am ales, cf afinitatilor mele personale din frageda copilarie, sa fiu rezident non-UE de tip greier lenes in loc de rezident non-UE de tip furnic harnic.



 

Window shopping in sezonul de toamna/iarna

Obosind de la atata efort intelectual de a raspunde la diverse lepse, a inceput sa imi fie dor de o activitate de tip window shopping inalt calitativ. Din pacate, in tarile cu o traditie Reformata, aceasta placere facila este considerata un lux frivol in general nerecomandabil la nivel general chiar asa pe fata pt omul simplu, pt care placerile de acest tip considerat exagerat de facil trebuie dramuite cu mare atentie, fiindu-i recomandabile doar placerile mai complicate, preferabil deosebit de rafinate intelectual la nivel chiar pervers, in legatura cu care trebuie sa existe si o doza ridicata de rusine, drept care presupun ca mai toata lumea, in afara de cei autentic inclinati BDSM, e destul de frustrata, si viseaza in secret la trecutul de dinainte de Reformatie, cand nici macar nu era nevoie sa inveti sa citesti singur din diverse carti, ca ti le citeau altii cu cea mai mare placere, uneori chiar si pe limbi straine care sunau placut melodios, si, fiind si ininteligibile la nivel cat de cat rational, deveneau arta pura care mergea direct la suflet.

Pe teritoriile UE, mie personal imi place sa fac window shopping in Italia de nord in timpul zilelor saptamanii, preferabil in Milano si Venetia, iar in weekend-uri in diverse cartiere de caste diferite din Londra. Nu am vizitat niciodata Parisul, insa am o presimtire ca acolo, la fel ca si in NYC, nu se prea gasesc ocazii de window-shopping inalt calitativ decat in preajma sarbatorilor de iarna. Chiar mi-as dori sa imi comunice cineva cu ceva experienta in Hexagon daca Parisul merita vizitat in alt anotimp decat iarna, si nu numai pt activitati legate de window shopping.

Pe teritoriile non-UE cat de cat temperate, mie personal imi place sa fac window shopping iarna in NYC, primavara in Los Angeles, vara off-sezon in Honolulu, si toamna in West Palm Beach. Canada, Elvetia, si Norvegia nici nu intra la socoteala, acestea fiind teritorii unde trenurile de marfuri, sau TIR-urile, sau vapoarele aducatoare de produse noi variate si interesante care ar putea fi folosite pt a decora diverse vitrine ajung, dupa cum e si de asteptat, cu mai mare greutate, nemaivorbind de frugalitatea caracteristica a populatiei generale, care trebuie ca s-a obisnuit cu conditiile dificile de penurie de produse de lux de cateva secole bune. Habar nu am despre Asia Mica, Orientul Mijlociu, si Africa de nord, insa presupun ca acele teritorii ori sunt mai mult de interes pt pensionari, ori au probleme legate de regimuri politice asupritoare sau instabile, conflicte de strada cu risc de vitrine sparte, etc, deci nu mai ai nici o bucurie, decat poate daca te refugiezi in vreun mall...insa mall-urile nu reprezinta locatii ideale pt window shopping de nivel calitativ superior, acesta trebuind efectuat cu precadere al fresco. Asia indepartata e tocmai asa cum ii zice, prea indepartata, teritoriile vorbitoare de limbi slavice nu prea sunt inca indeajuns de gay friendly, iar emisfera sudica inca nu e de interes pt mine, mai ales de cand am citit ce dificil e sa te orientezi dupa Steaua Sudului fata de Steaua Polara, plus acolo acum vin vacantele de primavara si de vara pt mai toti, inclusiv decoratorii de vitrine, asa ca nu e oricum un sezon propice pt window shopping.

Leapsa Deery-Lou

M-a tentat acum Vladen cu seria lui de 11 intrebari din categoria lepsei jucate in cercul fanilor prietenilor lui Hello Kitty ! In urma unei deliberari atente de cca 10 secunde, l-am ales pana la urma ca reprezentant pt aceasta serie de intrebari pe capriorul Deery-Lou, (cel care are o prietena lebada Queenie-Lou, si un prieten urs Beary-Lou), deoarece nu m-a lasat inima sa il aleg chiar pe maimutoiul Chi chai monchan, care traieste in Pacificul de Sud si mananca banane toata ziua, fiindca totusi, desi interesante, acele 11 intrebari nu erau chiar de nivelul lui !



1. Aveti sentimente de vinovatie cand leneviti?
    Absolut niciodata ! Ar insemna sa ma simt vinovat mai tot timpul, si eu nu sunt chiar atat de masochist !

2. Aveti placeri despre care sa stiti sigur ca va sunt daunatoare, dar le prestati fiindca nu va pasa de consecinte?
    Da, fumatul. Mai am si alte placeri, chiar mai mari decat fumatul, unele posibil chiar moral daunatoare din anumite puncte de vedere, de ex utilizatul cartilor in mod superficial ca obiecte de fetish sexual, insa totusi nu am ajuns inca la concluzia certa daca mi-ar fi daunatoare asa mai general, si cel putin stiu ca nu imi sunt daunatoare asa pe termen scurt, insa in legatura cu posibile consecinte daunatoare pe termen lung nu am gasit inca studii de lunga durata serioase care sa releveze acest fel de pericole.

3. Daca sunteti stramutat intr-o cultura straina v-ati stradui intens sa fiti asimilat? Sau, din contra, ati vrea sa va conservati caracteristicile nationale?
    Eu as dori sa imi conserv caracteristicile mele individuale mai degraba decat pe cele nationale, pt ca in legatura cu cele nationale eu nu am ajuns inca la o concluzie ferma care anume ar fi acelea, poporul roman fiind un popor in general multietnic si multi cultural, si in plus cu variatii regionale culturale destul de pronuntate, din cate am inteles eu.

4. Aveti vreun ritual de calmare in situatii stresante? Care?
    Nu am un ritual anume, si chiar daca as avea unul, sunt sigur ca daca m-as afla intr-o situatie real stressanta as uita care e ala, si as actiona in mod spontan in functie de intensitatea stress-ului, de la luatul la goana cat mai departe de acea situatie cat mai rapid posibil, (insa incercand totusi sa nu seman panica in jurul meu), pana la ramasul pe loc total masca !

5. Credeti ca neamul romanesc e vaicaros? Adica daca petrece durate nepermise de timp plangandu-si de mila. (nu dati cu pietre, raspundeti la intrebare! Macar cu da sau nu).
    Nu cred. Cred sincer ca e mai degraba bascalios intr-un mod cam politically incorrect, plus si oarecum superficial.

6. Aveti sentimente de vinovatie fiindca intr-o situatie unde ati fi putut interveni ati ales sa reactionati las si egoist si sa nu o faceti?
    Nu am sentimente de vinovatie in legatura cu deficientele mele de caracter care nu se pot schimba sau imbunatati in nici un fel, de ex egoismul, superficialitatea, lasitatea, alesul cailor sau scurtaturilor celor mai usoare in loc de chinuiala altruista, etc.
   
7. La ce varsta v-ati indragostit prima dat si de cine? Exclus mamele, tatii, unchii chipesi si matusile sexy. Ma refer in exteriorul familiei.
    Asa mai la nivel amorf si real ignorant cred ca m-am indragostit prima oara mai superficial in clasa 1-a primara cand m-a bagat pe mine in seama un coleg de clasa intrebandu-ma daca vizionasem meciul de la TV din seara precedenta si apoi, neasteptand vreun raspuns de la mine, incepand sa imi povesteasca entuziast diverse faze, si dupa scoala, cand m-a intrebat mama ca de obicei, din politete cum fusese in ziua respectiva, eu am inceput sa ii descriu cu lux de amanunte conversatia de mai devreme la care fusesem invitat de acel coleg, plus toate semnalmentele acelui coleg, culoarea parului, a ochilor, inaltimea, preferintele personale in ceea ce priveste echipele de fotbal, jucatorii de fotbal preferati, cu ce era imbracat, cu cine statea in banca, gesturile si ticurile lui verbale...zau, daca nu retinusem absolut toate detaliile necesare pt alcatuirea celui mai riguros raport de informator de securitate de la acea vreme a RSR ! Chiar tin minte ca pe mama efectiv a pufnit-o rasul, si am ras si eu asa din politete, desi, zau, m-am simtit chiar usor jignit in sinea mea.

    Tot la nivel amorf si ignorant, insa mai profund, m-am indragostit ulterior in clasa a 2-a, dupa ce colegul cu fotbalul deja imi marturisise, de-a lungul unor interogatorii deosebit de sofisticate, in decursul carora eu intrebasem asa intr-o doara despre planurile lui de vacanta, ca el si cu familia lui deja avusesera contact pe litoral cu cel putin o persoana de cetatenie suedeza, si, in plus, aveau de gand sa paraseasca RSR pt Regatul Suediei cat mai curand posibil, asa ca i-am inchis dosarul, ca scosesem tot ce se putea de la el, si m-am pregatit de urmatorul caz. Aceasta a 2-a indragostire mai profunda a survenit cand m-a izbit unul ceva mai mare decat mine cu un bulgare de zapada ghetos in ochi de era sa-mi vatameze ochiul, desi sunt sigur ca nu a facut-o cu rea intentie, deoarece dupa aceea s-a cait imediat chiar sincer, si chiar m-a luat de mana fara manusa ca sa ma conduca acasa la mama, si in drum chiar ma intreba grijuliu din cand in cand cum ma simt, iar eu, gatuit de emotie de la atata atentie, nu eram in stare sa scot nici un cuvant, si doar ma rugam in sinea mea sa dureze acel drum dificil prin nameti cat mai mult timp posibil...insa, s-a terminat si drumul ala pana la urma, insa nu voi uita niciodata cum, dupa ce m-a predat lui mama, acel tip deosebit de grijuliu m-a mai intrebat inca o data daca ma simt bine si daca l-am iertat, dupa care, neprimind in continuare nici un raspuns de la mine, (deoarece eu probabil ca eram total dus cu pluta in continuare, plus ca doar nu era sa imi dezvalui printr-o voce posibil tremuranda sentimentele mele fata de mama), a plecat asa cu umerii usor incovoiati de tristete si de remuscari. Iar dupa aia mama m-a lasat sa ma culc chiar in patul ei si mi-a spus sa nu cumva sa citesc deoarece trebuie sa imi menajez ochiul, si zau daca nu cred ca am simtit ceea ce putea semana cu un fel de extaz acolo, in caldura patului lui mama, cu o compresa mare inmuiata in ceai de musetel pe ochi, si doar cu gandurile mele total confuze si ignorante pt care eu personal nu aveam pe atuncea nici vocabular nici hormoni.

La nivel mai sexual m-am indragostit de Karl pe la 13 ani. Iar la nivel de indragosteala din aia mai totala, cu trup si suflet, si totodata si fara leac si fara recurs si cu final deja anticipat trist inca de la bun inceput m-am indragostit de d r la 16 ani, nu am reusit decat sa il tin de mana si sa ma sarut cu el decat o singura data, el nu era pregatit de mai mult la vremea aia, probabil ca nici eu nu eram, dar nu asta conta, nu mi-a trecut nici acuma, si tot ce as vrea e sa nu cumva sa aflu ca s-a conformat dorintei parintilor lui si ca s-a casatorit pana la urma, ca atatia altii, cu o femeie, ca daca aflu asta zau ca am sa fac ulcer de stress pe loc...cred ca si de aia am evitat sa ma duc la aniversarea de 10 ani de la terminarea liceului, tocmai ca nu cumva sa aflu ceva posibil neplacut in legatura cu deciziile lui, sau, mai rau, sa il vad cumva supraponderal sau chelind, ca efectiv nu cred ca as suporta nici asta.

8. La ce varsta ati stiut ce meserie o sa aveti? (nu ce va doreati, ci cea pe care o aveti sau macar pentru care ati invatat)
    Nu am fost sigur pana in ultima clipa daca voi fi indeajuns de capabil sa imi indeplinesc chemarea resimtita prima oara la 8 ani, confirmata la 13 ani, si reconfirmata la 19 ani, de a deveni functionar, preferabil bugetar, desi e OK si cu finantare mixta, totusi cu sanse sporite de un venit cat mai stabil, acces nelimitat la gume, creioane, si alte rechizite, calatorii unde am eu chef in toata lumea decontabile din buzunarul contribuabililor onesti UE si/sau al unor afaceristi insemnati, plus, daca mai este posibil, si o pensie UE.

9. Ati regretat vreodata ca adult ca n-ati tras mai tare in scoala?
    Niciodata. Ar fi existat un risc prea mare sa fiu considerat supra calificat pt un job de simplu functionar si ar fi trebuit sa ma orientez catre functii mult mai stressante de sef de serviciu, sau, cine stie, Doamne fereste, la un moment dat chiar director.

10. Care e simtul pe care ati regreta cel mai tare sa-l pierdeti?
      Vazul...desi cred ca cel tactil este considerat chiar mai important, ca am citit ca este efectiv ultimul care devine nefunctional in caz de deces obisnuit.

11. V-au influentat parintii alegerea carierei?
       Nu, absolut de loc, chiar s-au ferit cat au putut sa se amestece, atat pro- cat si contra- desi numai eu stiu cat au suferit atat ei, cat si bunicul, cat si unchiul, deoarece ei visau cu totul altceva pt mine, tot functionar, desigur, ca de altceva era clar ca nu eram in stare, dar macar functionar ceva mai inalt de stat, de ex functionar de protocol pt parlamentul UE, care duce cafele pe o tava la delegatii si parlamentarii aceia deosebit de importanti, si, pt un ban in plus, ofera servicii de phone sex la persoane de vaza, nu asa la publicul general.

Despre finantarea viselor (in stil "limbaj de lemn")

Bloggerul Pandhoraa a avut un articol legat de vise care mi-a dat de gandit, mai ales ca mie chiar imi place sa visez, ba chiar sa imi si povestesc visele, (fie mie insumi, fie oricui se intampla sa fie prin preajma, chiar si neinteresat in mod special de asta), in scop de distractie personala. In acel articol nu era vorba doar de visele create in timpul activitatilor de implementare de planuri arhitecturale de somn, dar poate si de unele vise "cu ochii deschisi" (in stare de semi-veghe de fantezie si reverie personala, nu de teroare nocturna, ca si in cadrul acelei stari o persoana poate fi cu ochii deschisi insa nu e treaza, ci total adormita), si poate chiar si mai abstract, si de unele nazuinte si aspiratii personale, asa ca in visul d-lui Martin Luther King, in visele probabil individual diferite insa cu scop comun impartasit ale lui Sir Edmund Hillary si sherpa Tenzing Norgay, sau chiar, la nivel literar, ingaduit deoarece probabil si androizii viseaza (despre oi electrice), in visele candide ale Micului Print, (care NU trebuie cumva confundat cu fostul meu mic print care acum e la Dartmouth), sau in visele modeste insa destul de realiste ale d-lui Marius Chicos Rostogan.

Eu personal admir oamenii cu adevarat creativi care sunt in stare sa implementeze la nivel rational si mai ales si in mod eficient anumite vise sau fragmente de vise personale in opere concrete de arta sau activitati larg social utile, sau chiar si utile doar pt ei insisi, insa eu nu prea cred ca acestia reprezinta o proportie deosebit de insemnata dintr-un grup obisnuit familial mai larg, (adica inclusiv bunici, unchi, veri, si matusi), sau de prieteni, sau asociati de afaceri sau chiar colegi de birou sau de clasa. Desigur, exista si familii sau grupuri deosebit de creative, cu o proportie neobisnuit de ridicata de artisti sau inventatori de geniu, sau chiar si macar simplu talentati in cadrul lor, insa, dupa parerea mea, acestea reprezinta mai curand exceptia decat regula.

De aia, eu personal, cand a venit vorba de cerut finantare pt indeplinire de vise personale, am incercat sa fiu deosebit de modest...insa nu e vina mea ca pur si simplu se pare ca de-a lungul intregii mele vieti s-au inghesuit atatia bugetari, ba chiar si privati sa ma finanteze, ba chiar sa ma si incurajeze sa visez in continuare. Nu am inteles niciodata de unde atata optimism utopic real nejustificat in legatura cu mine, ca doar era clar ca eu personal, ca functionar pur birocratic, chiar daca oarecum legat intermitent de sectorul economic vag "servicii", nici macar de vreo importanta real vital nationala, (asa ca cele ale angajatilor Inst Roman de Cultura, de exemplu), plus total lipsit de vreo imaginatie anume, lucrand mai mult dupa stas-uri si diverse scheme de soi cvasi-actuarial de mult prestabilite, plus fara a presta de fapt prea multe servicii, nu aveam cum sa produc sau creez niciodata ceva deosebit de concret util, in afara poate, prin simpla mea prezenta, de simpla oportunitate de a crea locuri de munca pt altii, mai creativi, care sa aiba astfel posibilitatea de a-si utiliza creativitatea pt a imagina diverse moduri cum as putea fi eu folosit mai bine pt a-si justifica implementarea propriilor lor vise personale. (Exclud joburile de tip parental, deoarece in cadrul lor mi se pare chiar OK si obisnuit comun ca parintii sa viseze diverse chestii legate de copiii lor personali, plus ma refer la perioada vietii mele totusi adulte, de la 18 ani incolo, dupa ce mi-am terminat scolarizarea obligatorie si am reusit, in mod cu adevarat patriotic, sa iau si Bac-ul.)

Imi dau acuma seama ca, fara sa vreau, se pare ca am fost atras, sau, mai rau, m-am lasat atras la nivel social ca posibil colaborator intr-o schema piramidala chiar posibil social inechitabila. Zau, mai ales ca acuma am si blog, deci sunt si eu intr-un fel jurnalist amator ca hobby, am ajuns sa ma simt acum la fel de responsabil ca colaboratorii mai mult sau mai putin intentionati ai d-lui Vantu !

Nu imi dau seama totusi daca nu sunt cumva prea intransigent. Nu as dori sa imi tai singur propria craca de sub picioare, deoarece eu chiar ma bazez pe acest optimism utopic nejustificat in legatura cu mine ca sa imi finantez in continuare stilul de viata indolent, prin a reusi sa fiu retribuit in bani, plus promisiuni de pensie UE, doar pt simpla mea prezenta. Avand atata timp liber la dispozitie, am ajuns acum sa imi chestionez propria mea chemare profesionala catre servicii birocratice, mai ales ca nu mai am nici bucuria de a utiliza prea des diverse rechizite de birou interesante de cand mai totul e computerizat acuma.

O adevarata dilema existentiala...ce-i drept mai mult potrivita varstei adulte mature (39- 68/72 de ani, cf anticipari marire continua a varstei acceptabile pt iesitul la pensie pe zona UE), decat varstei de adult tanar (20-38 de ani)...insa eu, dupa cum cred ca ii povestisem deja bloggerului Pandhoraa intr-un comentariu, de mult am cam avut tendinta de a ma grabi sa imi indeplinesc indatoririle diverselor etape de varsta cat am putut de repede, astfel incat sa imi pot petrece etapa varstei respective in liniste, fara sa ma framant prea tare in legatura cu ceva anume...de ex. deoarece stiam ca in etapa adolescentei (13-19 ani) era cazul sa imi conturez mai bine o identitate de mine + propria mea personalitate, (avand deja tabelul cu etape pe perete asezat chiar langa posterul cu d-na Isabelle Adjani), eu la 16 ani deja devenisem sigur fara mari umbre de dubii ca sunt si voi ramane o persoana caruia ii va face deosebita placere sa se indragosteasca cat mai des + cat mai profund posibil tot restul vietii, plus doream sa tranzitionez cat se poate de repede de la preferinta pt culoarea vernil (care era culoarea carpetei din camera mea, plus era reprezentata, impletita cu fire argintii, si in tapetul de pe perete de la acea vreme), la preferinta pt diverse nuante ale culoarii albastru, (care mi se parea ca se potriveste mai bine cu culoarea platinei, prin urmare era pe cale sa devina culoarea predominanta reprezentata fie ca fond, fie ca imprimeu pe mai toate fetele mele de perna si a diverselor paturici, ba chiar si sweatere si diverse jachete pe care le-am folosit de atunci peste tot, in aproape orice conditii)...si exact ce mi-am propus am si realizat, eu prin urmare, o data ce reusisem sa trec de socul initial al pubertatii de pe la 13 ani, (care zau daca nu m-a marcat pe viata si pe mine ca si pe atatia altii posibil afectati si ei hormonal), apoi de plictiseala oarecum indecisa si oarecum iritabila a vacantei de primavara de la varsta autentic ingrata de 14 ani, si de tristetea temporara a unei zile din vacanta de vara de la 15 ani, cand mi-a venit sa plang deoarece am devenit sigur ca imi va fi imposibil sa fiu si eu vreodata indragostit autentic profund in mod heterosexual ca in maj filmelor de la TV, reusind sa traversez acea perioada adesea zbuciumata a adolescentei intr-un mod cat se poate de optim relaxat si fara emotii deosebit de mari...nici chiar faptul cu adevarat trist ca nu am reusit sa ma sarut decat o singura data cu d r nereusind sa imi afecteze personalitatea nici ideile destul de fixe de pe la 16 ani incolo.

Iar in legatura cu indatoririle varstei de adult tanar, reprezentate de exersarea formarii unor diverse relatii personale si profesionale mai solide de incredere cu diversi semeni oameni, eu deja de pe la 8 ani, reconfirmat ulterior si in perioada de tranzitie dinspre19 ani inspre 20 de ani, ma decisesem chiar deosebit de ferm ca voi fi satisfacut pe termen cat se poate de lung si de stabil cu relatii cu maxim 3 persoane altele decat mine. Remarcasem deja ca in 2-4 persoane se pot juca cel mai bine diverse jocuri de societate si de carti, plus oricum nu ma alesese cineva vreodata, (si pe buna dreptate), sa ma joc alaturi ei in vreo echipa de fotbal pt vreun meci serios, ba chiar nici de baseball cand am fost eu intr-o tabara internationala o data, plus la orele de ed fizica de la scoala toti profesorii mei de sport m-au sfatuit destul de sincer si de serios ca mai intai ar cam fi cazul sa imi imbunatatesc bataia la sarituri si anduranta personala la alergari inainte sa incerc sa joc in vreo echipa, iar la cor mi s-a spus de-a dreptul...pe bune !...inca din clasa a 2-a, sa tac din gura si doar sa fac playback din buze deoarece efectiv distrugeam armonia tuturor. De atunci eu personal atat vreme cat am vreo 1-3 cunoscuti sau colegi sau prieteni sau iubiti asa mai stabili in jurul meu, (indiferent de cine or fi aia in diverse locuri si la diverse timpuri), eu ma simt ff bine si nu caut sa imi dezvolt prea mult cercul de cunostinte cu care sa stau in mod real de vorba dincolo de "Buna ziua" si "La revedere", sau sa imi doresc sa am 62 "persoane de contact" in telefonul mobil sau 227 "prieteni" pe Facebook.

Desigur, asta imi restrange destul de mult, dupa cum am mai remarcat deja, posibilitatile de avansare in cariera, care reprezinta si ea o tema de interes in cadrul varstei adulte totale (atat tanara cat si matura, mai ales acum mai recent de cand cu cresterea sperantei generale de viata la nivel global, nu numai pe UE), insa si in legatura cu asta eu m-am decis de timpuriu, mai precis de cand am scapat de Bac, sa nu imi fac vise sau planuri de avansare, ci sa raman cat mai modest si total neremarcabil...desi recunosc ca am fost criticat pt acest fel de modestie numita chiar nerecomandabila de un sef de-al meu, care promova goana dupa excelenta, preferabil si faima, atunci cand am participat in cadrul programului Work & Travel in SUA, ba am fost suspectat chiar si de falsa modestie de nivel posibil subversiv sau chiar machiavellic de alti cativa sefi de-ai mei (ce-i drept cam paranoici) de la niste corporatii din zona UE, (care probabil se stiau pe ei insisi cum erau, si credeau ca si altii trebuie neaparat sa fie asa ca ei).

Din toata aceasta divagatie, eu personal as putea trage concluzia ca pur si simplu ma feresc de fapt de a-mi face vise deosebit de indraznete, si ca, desi ma consider ideologic progresist, nici nu sunt de fapt interesat de a progresa in acest sens, ba chiar ma simt si oarecum nelinistit de a primi asa incontinuu finantare destul de consistenta de la atatea companii si entitati din industria porno care chiar promoveaza in spirit chiar sinergistic altruist plus de business indeplinirea viselor mai tuturor, plus dezvoltarea creativitatii personale individuale chiar si in cazurile in care nu prea ar fi cazul, ceea ce implica o anume raspundere plasata pe umerii mei pe care eu personal, ca simplu functionar, nu sunt prea sigur ca o doresc...ceea ce, desigur, imi poate crea riscul de a fi acuzat ca as fi ingust la minte si posibil chiar si retrograd, insa doream sa evidentiez ca desi recunosc ca poate sunt ingust la minte in legatura cu tendinta de a promova prea larg "idealismul", (inteles, cred, asa cum s-a spus ca l-a descris la vremea lui dl GB Shaw, despre care am citit ceva recent in urma unui articol de pe blogul lui Konkursman), cel putin eu nu il interzic altor oameni, ci doar recunosc ca nu mi se potriveste mie personal, si totodata nu imi place sa imi fie mie personal promovat prea insistent in fata in moduri deosebit de intense, pt ca efectiv imi aduce aminte de niste chestii neplacute legate de riscurile si dilemele etice ale colaborationismului, nemaivorbind de listele negre ulterioare ale lui McCarthy sau ale contemporanului sau, IV Stalin.

De aia eu personal m-am lasat si de clasa de actorie de la Sc Populara de Arta din Bucuresti, (deoarece cu harrasment-ul sexual comun in acea zona geografica academic-universitara, m-as fi descurcat, probabil, eu cumva, ca atatia altii), de aia si tot dau Disclaimer-uri peste Disclaimer-uri si pe acest blog personal ca el NU se doreste de tip autentic comercial sau social jurnalist, nici macar pe teme culturale, (tocmai alea de importanta vitala nationala), organizat educativ sau auto-educativ nici macar atata, de aia probabil par si chiar am si devenit intr-o oarecare masura chiar snob, ingamfat, superficial, indiferent, de aia cred ca intr-un fel il inteleg, desi NU il aprob, si pe De Wolf de ce nu admite comentarii din public la articolele lui interminabile despre visele sale deghizate in sfaturi chiar de nivel profesional pt altii, de aia, desi apreciez si chiar respect industria viselor ff mult, eu personal nu indraznesc si nici nu imi permit sa imi dau cu parerea prea des chiar despre filme care mi-au placut, daramite despre cele care m-au enervat, si tot de aia eu personal m-am decis destul de devreme ca nu am sa aspir vreodata in real life la un job mai sus de fluffer in industria filmelor porno.


 

Leapsa Badtz maru

M-am decis sa raspund la propriile mele intrebari de leapsa, deoarece mi s-au parut chiar interesante !

1. Ce lucru anume v-ati dorit sa aveti "dintotdeauna" si inca nu l-ati obtinut ?
    Un robot clasic de jucarie gri alcatuit simplu din paralelipipede si un cub drept cap, cu baterie si vreo 2 beculete, unul galben si unul rosu. Nu e nevoie sa se miste de unul singur sau sa vorbeasca, e de ajuns sa licareasca beculetele.
  
2. Aranjati in ordinea importantei (fie pt dvs, fie pt societate, fie atat pt dvs cat si pt societate) urmatoarele concepte sau notiuni: fericire, bani, iubire, sanatate, faima.
     Pt mine, ca de societate nu imi pasa chiar atat de mult incat sa-i trasez indicatii: sanatate, iubire, fericire, faima, bani.
      
3. Ce anume lucru va prefaceti ca intelegeti, daca vine vorba despre el, insa de fapt habar nu aveti ce inseamna ?
     Cum functioneaza strungul.

4. Care este lucrul pe care credeti ca nu l-ati face niciodata ?
    Sper din toata inima sa nu fiu nevoit niciodata sa devin canibal.

5. Daca ar trebui sa va mutati brusc la 5 000 km departare de casa dvs actuala, de ce lucruri, (NU oameni, doar lucruri), de care ati fost obligat sa va despartiti v-ar fi cel mai tare dor la inceput, (sau chiar pe termen lung) ?
    Albumele cu fotografii de familie.
  
6. Care este cea mai mare minciuna in care chiar ati crezut ?
     Nu cred ca pe mine m-a mintit cineva vreodata, insa adevarul este ca eu sunt si cam naiv si superficial, deci daca m-o fi mintit cineva, nici nu am aflat niciodata despre asta !
   
7. Ce lucru v-a displacut deosebit de mult in copilarie insa care la un moment dat a inceput sa va placa, si va place si acum in continuare ?
     Spanacul ! Nu am putut sa-l sufar de loc pana cand, deodata, brusc, pe la 9 ani, a inceput sa imi placa ff mult ! Pacat ca se prepara greu, ca nu prea am oportunitatea sa mananc spanac gatit din spanac proaspat zilele astea, decat daca m-as duce in vizita in Bucuresti si mi-ar face mama.
   
8. Care este lucrul cel mai curajos sau intrepid pe care l-ati facut vreodata in viata ?
    Mi-am pus schiuri de slalom in picioare, si am luat-o la vale pe ele, fara vreo mare pregatire sau idee despre ce era vorba.

9. Care este una din prejudecatile sau parerile false pe care ati observat ca le au uneori despre dvs oamenii care nu va cunosc ff bine, asa la "prima vedere" ?
     Multa lume crede ca sunt un rasfatat si un ingamfat, si asta este deosebit de departe de realitate.

10. Care ar fi meniul pe care l-ati cere pt ultima masa inainte de a fi supusi unei sentinte capitale ?
      Paine cu unt si cu branza telemea. As prefera o felie de telemea de vaca si una de oaie, daca e posibil, fiecare cu felia ei de paine. Poate si cativa cartofi prajiti intr-o tigaie adevarata, (NU industrial ca la Mc Donalds), depinzand de starea mea de spirit.
 
11. Care este lucrul pe care ati crezut ca nu il veti face niciodata si totusi pana la urma l-ati facut ?
      M-am enervat si suparat rau de tot o data, chiar si in timp ce stiam ca nici nu merita si nici nu trebuia sa o fac.

Leapsa Hello Kitty

Sunt un fan deosebit al produselor vandute de personajele de tip Hello Kitty create de compania japonza Sanrio Co Ltd, asa ca am raspuns cu bucurie la invitatia blogger-ului Mircea Vladut de a raspunde la intrebarile interesante pe care le-a imaginat el pt cei pe care fantazeaza el sa ii prinda cu arcanul ! Insa deoarece nu imi place logo-ul cu Hello Kitty cu un ochi vanat promovat de creatorii originari ai acelei lepse, am sa postez in schimb un logo cu Badtz maru, care face si el parte din familia prietenilor Hello Kitty, si sper sa fie si el acceptat in cadrul acestui joc.

A. 11 lucruri despre mine:

     * my whole family, (including my boyfriend), think and say I'm gay
     * i love M, but i can't forget N
     * anima mea Sophia, cand era mica
     * mai am 6 ani de perioada de viata de adult tanar si nu am imaginatia cu ce sa ii umplu, si inca nu m-am decis nici macar daca ar fi cazul sa ma simt vinovat din cauza asta sau nu, si nici nu stiu daca e obligatoriu sa ma decid intr-un fel sau altul sau ar fi poate mai bine sa fac pe niznaiul, ca nu cumva sa imi fie atribuita vreo raspundere si in acest sens
     * http://eucraciun.blogspot.no/2011/02/profesorii.html
     * nu am o mancare cu adevarat preferata, nici macar un stil etnic de mancare preferata, si am remarcat ca acest lucru li se pare ciudat tuturor celor care ma intreaba despre acest lucru
     * nu imi place vinul si am remarcat ca si acest lucru pare sa fie privit cu surpriza in destul de multe cercuri sociale
     * http://www.eucraciun.blogspot.no/2011/02/despre-dragostele-mele-vechi.html
     * nu am talent creativ si ma enerveaza aia care spun ca el trebuie cultivat cu tot dinadinsul la toata lumea
     * imi place sa povestesc oricui ce am visat daca se intampla sa tin minte
     * http://www.eucraciun.blogspot.no/2011/02/eric-rohmer-regizorul-meu-preferat-de.html

B. 11 intrebari ale lui Mircea Vladut pt mine:

     1. Te-ai intrebat vreodata ce semnificatie are numele tau, ce a insemnat cuvantul ce reprezinta numele tau, inainte de a deveni un substantiv propriu?

         Daca este vorba de numele de familie, la mine a fost clar din prima ce inseamna deoarece este Craciun. Sunt de altfel aproape sigur ca acest nume a fost adoptat de o familie care dorea sa se integreze cat mai rapid in cultura predominant crestina din sud-estul Europei atunci cand au calatorit intr-acolo venind dinspre India catre Orientul Mijlociu, si apoi prin Bulgaria in sus catre Campia Romana. Daca este vorba de prenume, am aflat ca Eugen, (nume ales de tata, fara sa se consulte cu mama, care se pare ca prefera Claudiu, insa nu avusese timp sa-l anunte pe tata, deoarece m-am nascut prematur luandu-i pe toti prin surprindere), este de origine greaca si inseamna "nobil", sau "de familie buna". Habar nu am ce o insemna si Horia, insa cred ca tata a dorit sa am atat un nume crestin, cat si un nume mai pagan, asa just in case s-o schimba cultura majoritara candva in viitor.

     2. Ce crezi ca e mai important in viata ta: sa fii tu fericit, sau sa faci pe altii fericiti?

         Sa fiu eu fericit, atat cat pot, desigur, deoarece eu nu am pretentia de a avea competenta de a-i face pe altii fericiti.
    
     3. Crezi ca fericirea ta depinde de altii?

         Numai in masura in care se abtin sa imi dea sfaturi cum sa imi caut eu fericirea utilizand produsele sau metodele vandute sau promovate de ei...ca daca se inghesuie prea multi binevoitori de genul asta pe capul meu incercand fiecare sa ma faca fericit in felul lui, zau, eu obosesc, devin confuz, si nu imi mai pot urmari fericirea in stilul meu preferat personal.

     4. Crezi ca fericirea altora depinde de tine?

         Ah, nu, sper, in plus, sa nu creada nimeni asta, ca atata ar mai lipsi sa am si raspunderea asta, de a-i face pe altii fericiti !
    
     5. Ce crezi ca e mai important pentru tine: felul in care esti, sau felul in care vrei sa fii?

         Pai practic e mai important felul in care sunt, ca de ala nu am cum sa scap prea usor, din cate am inteles eu citind pe un site BBC ca ateroscleroza cerebrala incepe deja pe la 27- 28 de ani, deci e clar ca nu pot avea pretentii prea mari de vreo imbunatatire realista personala, acum ca am sarit chiar de 32 de ani.
    
     6. Crezi ca are importanta culoarea cu care te imbraci, ca-ti poate influenta cat de cat ziua?

         Nu cred ca exista o legatura directa. Eu de obicei pun pe mine ce gasesc la intamplare mai curat prin jur, insa recunosc ca in garderoba mea am in general o paleta de culori destul de restransa, preferand vestimentatia uni in culori destul de sobre, gen albastru azur, albastru militian, albastru regal, albastru petrol, gri otel, gri carbune, plus non-culoarea negru, etc.
    
     7. Crezi ca scopul tau in lumea asta e sa te nasti, sa te inmultesti si sa mori?

         Nu stiu cu inmultitul, dar de nascut si de decedat chiar ca e destul de comun pt vasta majoritate a oamenilor, daca nu chiar toti care au apucat sa vietuiasca pe acest pamant, deci de ce sa nu fie si asta un scop in sine ? Ca doar nu e obligatoriu sa fim toti oameni de geniu, atleti desavarsiti, creatori sau inventatori de renume, etc, cred ca e total OK sa fim si asa mai mediocri din fire si ca soarta.
    
     8. Cum te vezi la 90 ani?

        Intr-un azil, cu un grad incipient de dementa, preferabil de tip mixt vascular cu Alzheimer, ca sa fiu mai fericit si mai linistit...cu o probabilitate de cca peste 72 %, asa cum o estimez eu destul de optimist in clipa asta.

     9. Care e cea mai veche amintire?

         Cea cu pruna cu un viermisor in ea, descrisa aici: http://eucraciun.blogspot.no/2012/09/relatia-mea-cu-anxietatea-partea-2.html
  
   10. Iti place meseria pe care ti-ai ales-o? Pe ce considerente ti-ai ales-o?

         Eu am avut chemare de mic de tot sa fiu functionar. Mi-am ales meseria pe baza de afinitate pt a fi inconjurat de hartii si stampile, si gume, si dosare...pacat ca in zilele noastre totul e mai mult pe computer.
  
   11. Crezi ca ai fi mai fericit daca vei fi celebru?

         Nu.

C. 11 intrebari de la mine, (fara nici o obligatie), pt blogger-ii Pandhoraa, Lubileah, Ana Maria Stroescu, Raul Ghiran, Ratatouille, Intuneric, si oricare alti bloggeri care vor recunoste in mod sincer ca inca nu s-au inghesuit sa participe la aceasta leapsa, deoarece indeplinirea tuturor cerintelor ei reprezinta un efort excesiv de oneros:

    1. Ce lucru anume v-ati dorit sa aveti "dintotdeauna" si inca nu l-ati obtinut ?
   
    2. Aranjati in ordinea importantei (fie pt dvs, fie pt societate, fie atat pt dvs cat si pt societate) urmatoarele concepte sau notiuni: fericire, bani, iubire, sanatate, faima.
   
    3. Ce anume lucru va prefaceti ca intelegeti, daca vine vorba despre el, insa de fapt habar nu aveti ce inseamna ?
   
    4. Care este lucrul pe care credeti ca nu l-ati face niciodata ?
   
    5. Daca ar trebui sa va mutati brusc la 5 000 km departare de casa dvs actuala, de ce lucruri, (NU oameni, doar lucruri), de care ati fost obligat sa va despartiti v-ar fi cel mai tare dor la inceput, (sau chiar pe termen lung) ?
   
    6. Care este cea mai mare minciuna in care chiar ati crezut ?
   
    7. Ce lucru v-a displacut deosebit de mult in copilarie insa care la un moment dat a inceput sa va placa, si va place si acum in continuare ?
   
    8. Care este lucrul cel mai curajos sau intrepid pe care l-ati facut vreodata in viata ?
   
    9. Care este una din prejudecatile sau parerile false pe care ati observat ca le au uneori despre dvs oamenii care nu va cunosc ff bine, asa la "prima vedere" ?
 
  10. Care ar fi meniul pe care l-ati cere pt ultima masa inainte de a fi supusi unei sentinte capitale ?
 
  11. Care este lucrul pe care ati crezut ca nu il veti face niciodata si totusi pana la urma l-ati facut ?

 



Daca e marti...sunt cam confuz

La mine martea nu aduce de obicei 3 ceasuri rele, ci o stare de confuzie si neatentie mai mare decat de obicei. Desigur, aceasta ar putea avea consecinte adverse demne de proverbul acelor 3 ceasuri rele, insa cum eu nu am o munca de raspundere deosebita, iar off serviciu ingaduindu-mi sa fiu cat de distrat si superficial imi vine mie sa fiu, (desigur, daca nu sunt la volan sau daca nu incerc cumva sa trec strada in vreun oras in care se circula pe stanga), in cazul meu nu are de cele mai multe ori decat cel mult consecinte adverse asupra angajatului meu suflet, care poate scapa din vedere vreo oportunitate de indragostire, sau de shopping, sau vreo sursa de relaxare autentica sau de zambet binefacator...lucruri care se pot recupera totusi si in alte zile ale saptamanii, ca doar trenurile, tramvaiele, sau alte mijloace de transport in comun incarcate de diverse sanse, de noroc, si de vise placute nu au orar numai martea. Plus eu mi-am antrenat angajatul suflet sa aiba pretentii destul de scazute, si nici cand eram mic nu as putea zice ca mi l-au razgaiat parintii mei la niveluri deosebit de nesabuite si nerecomandabile.

Uneori, sincer, chiar ma simt oarecum vinovat fata de el, deoarece adevarul e ca il cam neglijez, de ex nici pana acum, la 32 de ani, nu i-am trasat niste obligatii specifice de serviciu, il las asa sa faca ce-o vrea, sa viseze acolo intr-un colt dupa toane, nu il verific mai niciodata daca si-a adus pachetelul cu mancare sa nu-i fie foame in pauza de masa, nu il invit prea des la vreun picnic corporatist, nu il intreb prea des de sanatate, rar ii mai dau cate un bonus, (de ex de obicei 6 bilete gratuite la vreun film sau parc de distractii, sau, cel mai rar, vreo expozitie pt el si cele 4 sotii ale sale, animele Eva, Helen, Mary, si Sophia, plus unul just in case o vrea sa-si invite si vreun prieten din umbra), nu i-am oferit o crestere de salariu cf inflatiei ultimilor 30 de ani, nu l-am supus unor inspectii periodice destul de riguroase, nu i-am oferit un program organizat de cursuri si sedinte de relaxare sau de perfectionare corporatiste, nu l-am pus nici macar sa semneze un contract de non-competitivitate sau de loialitate...zau, cu cat scriu mai mult, cu atat cred ca ii dau apa la moara sa ma dea in judecata pt neglijenta, sau, cine stie, Doamne fereste, sa ma tradeze lasandu-se ispitit de vreo oferta mai buna in cadrul altei corporatii rivale, sau deschizandu-si o mica afacere independenta furandu-mi lista de clienti si asa destul de saraca...totusi...nu prea cred ca se poate intampla ceva atat de catastrofic, mai ales ca il stiu eu ca e cam indolent, si ii cam convine asa sa se complaca intr-o stare de dolce far niente in cadrul corporatiei mele decat sa se lase exploatat de cine stie ce alt patron posibil chiar de-a dreptul diabolic !

Martea de azi o incepusem deja confuz, lasandu-ma deja ispitit dupa miezul noptii de o imagine erotica de tip heterosexual iscata dintr-un schimb de pareri dintre blogger-ul Vladen si blogger-ul Rara Avis, care nu numai ca m-a excitat heterosexual, (ceea ce recunosc destul de sincer ca mi se mai intampla si mie din cand in cand, mai ales daca sunt suparat pe vreun gay, ca de exemplu Bartek, care in ultima vreme a inceput sa ma enerveze cu atitudinea lui cam servila de "baiat bun la toate" sud-central europeean, care trebuie neaparat sa se conformeze imaginii stas pe care o au aristocratii reali sau veleitari din restul UE despre gay-ii din mai toata zona de la sud de Paris, lat cca 48 nord).

Ulterior, dupa dusul de dimineata in timpul caruia m-am incapatanat ca un prost sa nu cumva sa ma masturbez cf vreunei imagini porno heterosexuale, am devenit, dupa cum era si de asteptat, si mai confuz, de data asta asupra propriilor mele preferinte, intrebandu-ma daca poate totusi nu eram eu prea rigid refuzand de atatia ani cu incapatanare sa invat sa gatesc, mai ales ca vazusem ce minunatii poate sa manufactureze blogger-ul Kadia, sotia blogger-ului Vladen, ba chiar si blogger-ul Ninulescu, care stie sa faca chiar si rata cu portocale, sau refuzand in ultima vreme sa iau in consideratie sa cumpar o masina Toyota, in ciuda bombardamentului masiv de reclame atat din partea aproape intregii blogosfere de lb romana, dar, culmea, chiar si in real life, de catre mai toata lumea de origini etnice chiar deosebit de variate cu care intrasem in vorba despre preferatele mele din ultima vreme Nissan sau Mitsubishi, si cca 88 % din ei au insistat ca poate o alegere mai rezonabila ar fi, totusi, Toyota.


(...va urma...)