Cinderella

(cu aprecieri re inspiratia pt titlu blogger-ului Mosu, care a scris recent o poveste fictional-alegorica intitulata asemanator, care mie personal mi-a placut f mult, si despre care totodata nu cred, datorita comentariilor, ca a fost apreciata de fanii obisnuiti ai acelui scriitor chiar la justa ei valoare)

Azi noapte spre azi, la miezul noptii, am celebrat sosirea Zilei Identitatii Finlandeze, (sarbatorita traditional de ziua de nastere a lui JV Snellman, promoter al identitatii nationale, limbii si culturii finlandeze), alaturi de ziua Sf de Gheata Pancras de la Roma, decedat, se pare, prin decapitare pe soseaua Aurelia, in timp ce Imparatul Diocletian se certa cu Galerius, la acea vreme comandantul legiunilor de la limita de est a Imperiului Roman, despre metoda persecutiei crestinilor, cu primul argumentand public pentru persecutie fara varsare de sange si cu al doilea pt exterminare brutala, (desi, mai tarziu, dupa ce a devenit si el, la randul lui, imparat, a dat un edict de incetare a persecutiei anti-crestine numite de atunci "persecutia diocletiena").

In orice caz, numai de politica nu aveam chef, dupa o saptamana de lucru incarcata de sedinte de relaxare pentru cei 12 manageri ai mei (de sex majoritar feminin), care insista ca aceasta relaxare trebuie neaparat resimtita de toti angajatii din jurul lor, chiar in mod autentic indiferent de pozitia lor relativa ierahica, sex, preferinte etnico-culturale in ceea ce priveste stilul de relaxare preferat, sau orientarea lor sexuala.

Asa ca, ostenit de orice posibile complicatii, am evitat sa raspund si la sms-urile micului print, si, probabil in mod oarecum irational, si la sms-urile de la Mickey, care, fiind revenit temporar local din Asia, dorea sa imi ofere oportunitatea sa fac o baie la hotelul local de 4 stele care are camere cu cazi de baie adevarate, si m-am dus la clubul meu preferat pt smorgasbord, unde la subsolul destinat bautorilor mai seriosi se pot gasi diversi finlandezi alaturi de soferii de tir polonezi, (parterul fiind destinat populatiei generale si familiilor de diversi lucratori si turisti internationali, etajul superior entertainerilor transvestiti, cu lucratorii balcanici aflandu-se in continuare cam indecisi, rasfirati pe diverse trepte).

Cu o poza mai recenta a sf Pancras in cap, (plus cu imaginea de mai devreme a vecinului meu sexy cu par brunet cu care iar m-am intalnit exact cum nu voiam sa ma vada, in timp ce veneam de la serviciu cu parul ud fleasca si cu tinuta generala necorespunzatoare oarecum cocosata), am cautat in zadar un finlandez cu par de culoare castanie, ca sa impac si capra realitatii cu varza preferintelor mele personale, (care totusi, se pare, vrand nevrand, tind in general catre o pilozitate ceva mai vizibila in obscuritate, adica oarecum mai inchisa la culoare, ca daca e chiar spalacit blonda, zau ca daca nu mi se pare ca sunt cu totii imberbi, ca sa nu zic cheli, plus mi se par mai dificil de verificat re posibile semne pt ciroza alcoolica sau post-hepatitic infectioasa, care pot cauza o stare de minima encefalopatie cronica persistenta, importanta de eliminat in timpul screeningului preliminar pt capacitatea de consimtamant la diverse activitati sexuale consensuale[NC-17]).

Pana la urma, am consumat o bere nealcoolica, (ca nu mai am chef de alcool in ultima vreme), si am plecat inapoi acasa, ca sa sarbatoresc aceste zile de sarbatoare importante de unul singur, ca un prost, in loc macar sa fi ales sa fi facut si eu o baie cu clabuci intr-o cada adevarata.

Relatia mea cu lb romana- cap I

E vorba de materia predata la scoala, nu de limba romana in sine, pt ca relatia dintre lb romana si creierul meu personal e probabil un subiect ceva mai complex, pt care nu am nici macar cunostintele de baza necesare pt a-l putea intelege, daramite descrie in mod cat de cat coerent. Este de ajuns ca mi-am reconfirmat recent deja ca eu personal, in afara de relatia mea cu mama mea, eu nu m-am indragostit niciodata cu succes de absolut nimeni in lb romana, de fapt nu am incercat decat o singura data si a iesit dezastru, (si chiar si atunci, in cadrul acelei relatii cu Eric, nu ma gandeam numai in lb romana mereu re relatia noastra, de aia e si posibil sa nu fi avut o perceptie prea realista despre acea relatie in acel moment), iar despre limbajele orientarii mele sexuale, inclusiv a unor indragostiri erotice, mi-am adus aminte ca am mai scris deja un articol in 4 parti mai de mult, (desi nici ala nu atingea aceasta problema complicata a limbajului/limbajelor indragostirilor/dragostei/dragostelor/iubirii decat la un nivel recunoscut extraordinar de superficial).

Daca e vorba de scoala, am sa bag si literatura de origine romana alaturi de lb romana. (Zau, daca nu m-am gandit vreo 10 secunde in mod auto-cenzorial si auto-critic daca sa las sau sa schimb acest verb oarecum sugestiv, "a baga", in fraza anterioara ! Pana la urma, dorinta de a celebra azi, 10 mai, ziua sf crestin martir Alphius, care a avut limba smulsa din gura la Lentini, in sud-estul Regiunii Autonome a Siciliei de azi, sub administratia imparatului Traian Decius, a sf de origine irlandeza Comgall, promoter al Regulii administrative si deontologice Monachorum, o adaptare locala in sec VI pe teritoriul curent al Irlandei de Nord a Regulii administrative si deontologice a sf Benedict, a talentatului predicator si pedagog converso sf John din Avila, apostol al Andaluziei in sec XVI, caruia, cf Papa Benedict al XVI-lea, i se va decerna in curand si titlul de Doctor al Bisericii Universale, si totodata si Ziua Mamelor din republicile El Salvador si Guatemala, si din Statele Unite Mexicane, mame fata de care, indiferent de nationalitate, eu personal, intotdeauna recomand cea mai mare sinceritate, sinceritatea a castigat !)


(...va urma...)

Emotii- capitolul 2

In 1848, in februarie se dezvolta niste revolte de strada, initiate de niste studenti, carora li se adauga niste muncitori, care duc la distrugerea unor portiuni de cale ferata, la formarea celei de-a 2-a Republici Franceze, si a unui guvern provizoriu socialist sub indrumarea ideologica a d-lui Louis Blanc, care proclama abolirea pedepsei cu moartea, si confiscarea averilor regale. In martie se desfiinteaza si inchisoarea datornicilor, si a pedepselor corporale. In aprilie se desfiinteaza impozitul pe sare si abolirea sclaviei. Dl Victor Hugo se chinuie toata vara sa modereze muncitorii care nu pareau sa fie satisfacuti cu reformele propuse, si tot ieseau in strada, incurcand pe toata lumea. Se baga si ministrul de Razboi, restrictinanad libertatea presei, uitand de regula politica principala din Franta, aceea de a nu-i ofensa pe scriitori, si, drept dovada, dl Victor Hugo se supara pe acest ministru, tinand un discurs in parlament impotriva ideilor lui, dupa care tine un al doilea discurs destinat capatarii mai multor bani de la buget pt dezvoltarea teatrelor. Abia in august se repune in sfarsit in scena o piesa scrisa de dl Victor Hugo, Maria Tudor. Prin toamna dl Louis Napoleon Bonaparte, (de inclinatie politica monarhista bonapartista), isi manifesta niste intentii politice si, in mod admirabil de dibace, il contacteza pe dl Victor Hugo sa ii ceara sfatul in legatura cu aceste ambitii prezidentiale. Dupa ce tine un discurs in Parlament despre necesitatea incurajarii promovarii Literaturii si Artelor, dl Victor Hugo ii permite in sfarsit si d-lui Louis Napoleon Bonaparte sa isi publice un manifest electoral, si in decembrie acesta castiga functia de Presedinte de Republica cu peste 74 % din voturile exprimate.

...aah, castiga Hollande !...52 % vs 48 % ! Bravo !...Vive la France !...

Anul 1849 este plin de discursuri politice din partea d-lui Victor Hugo. In 1850, in primavara, deoarece probabil nimeni nu mai avusese timp de lucrari de verificare si intretinere de infrastructura, se darama un pod la Angers, ducand, din pacate la decesul a 226 militari care tocmai il traversau. In august moare dl Honore de Balzac. In 1851, dl Louis Napoleon Bonaparte da o lovitura de stat dizolvand Parlamentul, care i se parea ca lucreaza mult prea incet, ba chiar ca ii obstructioneaza entuziasmul reformist, interzice si reprima cu ajutorul ministrului de Interne miscarile de strada, si il obliga pana si pe dl Victor Hugo sa se exileze. In 1852, in sfarsit, se poate inaugura si linia ferata Strasbourg- Paris. Apoi se deschide primul magazin universal numit Le Bon Marche, si, in urma unui plebiscit national, se restabileste Imperiul, cu dl Louis Napoleon Bonaparte luand numele de Napoleon al III-lea. In 1853, Napoleon al III-lea se casatoreste cu contesa spaniola Eugenie de Montijo, de origine pe 1/4 scotiana, pe partea mamei, si restul spaniola, considerata Miss Europa la acea vreme, ceremonia luand loc la catedrala Notre Dame de Paris. Se termina si linia ferata Paris-Bordeaux, iar baronul Haussmann ii arata imparatului planurile sale de urbanizare pt Paris.

In vara anului 1854 izbucneste o epidemie de holera. In toamna, se naste poetul Arthur Rimbaud. In 1855, au loc vizite reciproce de stat intre Napoleon III si regina Regatului Unit, Victoria. Sosirea reginei Victoria, alaturi de consortul sau, printul Albert, la Paris, reprezinta prima vizita dupa 400 de ani a unui monarh britanic pe teritoriu francez. In 1856, se incheie razboiul din Crimeea, (care durase de aprox 3 ani intre Imperiul Rus si Franta aliata cu Regatul Unit si Imperiul Otoman).

Iar in anul 1857, anul tristului deces al sf Dominic Savio, dl Gustave Flaubert, alaturi de editorul revistei si patronul imprimeriei acelei reviste, La Revue de Paris, care publicase romanul D-na Bovary, sunt dati in judecata pt ultragiu moral public si religios si impotriva bunelor moravuri, insa sunt achitati. In Paris incep lucrarile de urbanizare ale baronului Haussmann, si este introdus iluminatul public cu gaz lampant.


(...linkurile urmeaza...ca acum ma pregatesc sa ascult discursul d-lui Francois Gerard George Hollande, viitorul presedinte ales al celei de-a 5-a Republici Franceze...)

Emotii- capitolul 1

Astept cu sufletul la gura sa vad cine castiga in Rep Franceza, dl Hollande, (cu care tin si eu), sau dl Sarkozy, (cu care nu prea cred ca tine mai nimeni din afara acelei republici). Mai e o ora si se vor inchide urnele de vot.

Azi, 6 mai, este ziua sf Dominic Savio, patronul baietilor de altar si a delincventilor juvenili, care nu a fost martir, ci a murit in adolescenta de pleurezie, si m-am gandit la el azi, cand, citind de pe blogul lui Lubileah, mi-am amintit si eu de activitati de nivel de delincventa juvenila in care fusesem si eu implicat in frageda tinerete, si de consecintele carora precis ca numai sf Dominic ar fi fost in stare sa ma apere. Plus ca i-am vazut portretul si zau daca nu seamna cu baietelul din filmul The Neverending Story la care ma uitasem chiar inainte sa ma imbat in acea seara si sa adorm pe niste mese intr-o casa inadecvat incalzita in toiul iernii, fiind la risc sa fac pneumonie !

Am devenit curios sa aflu oare ce se intampla in Rep Franceza la vremea cand a trait sf Dominic Savio, (1842-1857) ? Am aflat ca in 1842 era vremea ultimului monarh al Frantei, dl Louis-Philippe I, din casa Bourbon-Orleans, admirator al procesului de industrializare rapid avantata din Imperiul Britanic vecin. La nivel parlamentar se discuta despre imbunatatirea cailor ferate, si despre o posibila reforma electorala. Dl Honore de Balzac ii povestea entuziasmat iubitei sale, contesa Hanska, intr-o scrisoare despre minunata noua inventie numita daghereotip. Apoi, prin primavara, in timp ce in parlament inca se discutau imbunatatirile cailor ferate, a avut loc primul mare accident feroviar din Franta soldat cu aproape 60 de persoane decedate, printre care si dl Jules Sebastien Cesar Dumont d'Urville, vestit navigator explorator, si peste 300 de raniti. Dl Eugene Sue incepea sa publice Misterele Parisului in foileton, in Jurnalul Dezbaterilor, (o publicatie fondata chiar in anul revolutionar 1789, care de atunci se reprofilase de cateva ori, in functie de soarta d-lui Napoleon Bonaparte, din publicatie predominant politica in publicatie predominant culturala, si invers, ba de dreapta, ba de stanga, in functie de cine era la putere pe atunci, ceea ce i-a adus ulterior si sfarsitul, sub acuze de colaborationism, in 1944). Iar in toamna, dl Honore de Balzac i-a dedicat romanul Iluziile pierdute d-lui Victor Hugo, care tocmai fusese ales in vara director al Academiei Franceze.

In 1843, evenimentul cel mai interesant pare a fi fost casatoria printesei Clementine d'Orleans cu printul Auguste de Saxe-Coburg, iar ziarul L'Unite, publica un articol scris de diplomatul fin observator Joseph Arthur de Gobineau care mie personal mi se pare cu adevarat revolutionar-inteligent re trendurile cu adevarat importante ale viitorului intrezarit, numit "Studiu despre Germania: printii mediatici". In 1844 se dau in folosinta o gramada de cai ferate, se naste dl Paul Verlaine, si se deschide Muzeul de Cluny, despre care am impresia ca este muzeul meu favorit al capitalei franceze, desi nu am vizitat-o niciodata. In 1845, se dezvolta si se imbunatateste si serviciul de securitate/politie al cailor ferate framceze, si are loc un scandal in legatura cu dl Victor Hugo care e prins in flagrant delict cu o amanta, insa el nu e arestat, ci doar amanta, insa mai tarziu intervine d-na Fortunee Hamelin sa o ajute sa se transfere de la inchisoare St Lazare la o manastire.

In 1846, dl Alfred de Vigny face un curajos act de dizidenta politica refuzand sa-l elogieze pe rege in discursul sau de primire in Academia Franceza, drept care ulterior va fi persecutat politic, la momentul investiturii in acea Academie, fiind ridiculizat in public de dl Louis-Mathieu Mole, fost ministru al Justitiei sub regimul Imperial bonapartist, ministru al Marinei si al Coloniilor sub regimul Restauratiei, ministru de Afaceri Externe si Presedinte al Consiliului de Stat la inceputul regimului Monarhiei lui Louis-Phillipe I, iar la vremea acelui incident care l-a implicat pe dl Vigny, fiind retras din activitatea politica, si ocupand pozitia de presedinte al consiliului de administratie al Companiei de Est, (o companie de comert exterior cu bunuri orientale)...ceea ce arata cat de priceput a fost acest domn Mole de a fi retinut ideea utila ca nu este bine de a persecuta politic scriitorii francezi atata vreme cat fusese interesat de a ocupa pozitii politice in stat de-a lungul unei cariere politice cu adevarat impresionante, permitandu-si asa ceva doar cand devenise simplu cetatean particular interesat de dezvoltarea propriilor lui afaceri...desi, pt a-i scuza acea iesire, se pare ca era cam enervat la acel timp de atentia prioritara acordata de Parlament, (la a carui consolidare doar si el muncise atat vreme), fata de caile ferate, in loc de a-l ajuta pe dansul personal re diverse contracte de comert exterior posibil lucrative si chiar beneficiale intregului popor francez.

In 1847, are loc un scandal legat de posibila coruptie politica, in care ministrul Lucrarilor Publice este acuzat de luare de mita de la un fost ministru de Razboi pt exploatarea comerciala a unei mine de sare. Regele, informat de ministrul de Interne, ca exista posibil pericol ca lumea enervata e pe cale sa treaca la acte de linsaj si alte acte de posibila dezordine de strada, se comporta just, insa marinimos, la nivel exemplar, pedepsind cu masura pe toti cei implicati, si toata lumea se linisteste. Spre sfarsitul anului, in decembrie, regele respinge in mod oficial orice idee de reforma electorala.


(...va urma...tocmai s-au inchis urnele de vot !...)

Planificari de vacanta- partea 2

Deoarece cand e vorba de a transporta si de a caza pe undeva un corp viu atat de pretios cum este al meu propriu, mai ales ca e si in scop de indeplinit o sarcina de relaxare, eu nu am de gand sa iau decizii impulsive emotionale bazate pe cine stie ce brosuri turistice sau vagi sentimente legate de niste atasamente primare fata de anumite locuri specifice din lume dragi mie, ci voi incepe prin a studia, prudent, atat conditiile meteorologice anticipate pt luna iunie pt diverse locuri alese random, (ca sa nu se simta nimeni ofensat), din jurul Terrei, mai apoi am sa studiez cifrele de afaceri ale companiilor aeriene mai larg cunoscute, ca sa vad care din ele ar avea nevoie de ajutor mai urgent, (stiut fiind ca companiile aeriene au intampinat dificultati economice destul de severe in ultima vreme), si apoi, in sfarsit, va trebui sa alcatuiesc o lista de bugete nationale mai greu incercate in ultima vreme, coroborand-o insa si cu statisticile de criminalitate locale si istoria de tulburari sociale ale locului respectiv, ca nu cumva sa risc sa imi aleg o zona cu conditii meteorologice si facilitati turistice adecvate, insa sa dau cumva peste vreo revolutie sau un timp de alegeri electorale fierbinti cu posibile miscari periculoase de strada tocmai in jurul hotelului ales de mine.

Ma simt deja epuizat de acest efort de planificare combinat prudent-altruista, insa, in general eu sunt ff advers la risc din fire, plus am de gand sa invat ce e cu acest vestit altruism caracteristic norvegian...ca eu personal chiar ca nu tin minte sa fi fost atent sau prezent vreodata la vreo ora de dirigentie la vreo scoala frecventata de mine personal unde s-ar fi putut preda vreo forma sau alta de acest altruism. (Noroc ca am gasit niste olandezi care sa ma conduca pe calea academica a intelegerii originilor si consecintelor altruismului in cazul asa-zisilor birocrati de strada, care includ, se pare, politistii, profesorii de dirigentie, diversi asistenti sociali, preotii de strada, etc...probabil mai toti cei care se lupta din greu, pe bani bugetari, sa imbunatateasca mediul de munca si conditiile de lucru ale lucratorilor de strada, printre care, presupun, hoti de buzunare, muzicanti si alti artisti de strada, cersetori profesionisti, diversi vanzatori ambulanti fara autorizatie oficiala, poate si diverse persoane angajate in activitati de prostitutie.)

In legatura cu conditiile meteorologice, am sa aleg cateva locuri din cele 4 sferturi de glob, impartit vertical-longitudinal pe linia meridianului 0, si orizontal-latitudinal la Ecuator in emisfera nordica si sudica. Ca sa nu para chiar atat de enervant de simetric, m-am gandit ca latitudinal sa ma mentin undeva de-a lungul tropicelor, cel al Cancerului, (stabilit pt anul 2012, deoarece el variaza de-a lungul timpului, cu trendul de a o lua din ce in ce mai mult, cam cu 1/2 secunda pe an, catre sud, la 23 grade 26 minute si 16 secunde latitudine nord), si cel al Capricornului, (si el in 2012 la 23 grade 26 minute si 16 secunde latitudine sud, si totodata in miscare cam cu 1/2 secunda/an catre nord). Insa mi-am amintit din diverse lecturi de fictiune din copilarie si adolescenta cu actiuni situate in jurul acestor tropice, ca luna iunie poate fi meteorologic problematica de-a lungul lor, (cu inceputul sezonului de uragane atlantice in nord, si vreme ff rece in sud), deci poate ar fi mai prudent sa ma mentin de-a lungul paralelelor 45 nord si 45 sud.

Cele 4 zone alese de mine pt a cerceta conditiile meteorologice si istorice anticipate pt luna iunie 2012 sunt:

* in emisfera nordica si la est de meridianul 0: orasul Grenoble, Republica Franceza
* in emisfera sudica si la est de acelasi meridian: insula Marion apartinand Republicii Sud-Africane
* in emisfera nordica si la vest de meridianul 0: orasul Montreal, Canada
* in emisfera sudica si la vest de acest meridian: orasul Comodoro Rivadavia, Republica Argentina


(...va urma...)

Planificari de vacanta- partea 1

Dupa un an si jumatate de indurat sedinte obligatorii de relaxare la serviciul corporatist nr 1, si dupa ce am fost si anuntat recent ca nu mai sunt bani la serviciul nr 2 de phone sex pt a-mi plati si mie drumul si cazarea la cursul de creative writing de scenarii de conversatii erotico-porno tinut in orasul norvegian reprezentativ pt curentul Art Nouveau, ma simt acum obligat atat din cauza ca ma baraie mama la cap sa imi planific sa ma relaxez in mod autentic, cat si tata ca trebuie sa invat sa am grija de mine, cat si bloggerul pt tineret CLM cu intrebari iscoditoar-educative despre unde avem de gand sa ne petrecem vacanta de vara, sa ma gandesc si eu in mod deliberativ oare caror companii si bugete nationale sa le aloc pt utilizare, (si probabil si risipa ulterioara), ceva bani de provenienta bugetara romana si norvegiana din contul meu...

...in care in acest moment iar au ramas cca numai 100 de Euro pana la urmatoriul salariu, pt ca bloggerul Mircea Vladut, cu un articol recent despre Muzica si diverse Tipare m-a determinat sa dau 15 Euro pe o revista culturala cu un articol despre ultimele descoperiri neurostiintifice legate de influenta muzicii asupra creierului uman, iar restul banilor din salariu cheltuindu-i deja pe sucuri sanatoase pt micul print si diverse reviste porno cu poze si instructiuni posibil utile reciproc-educative + diverse povestiri clasic romantice. Insa noroc ca am fost recent anuntat ca statul norvegian imi e dator niste bani, asa ca nu imi pun iar problema cersitului de bani proveniti din pensiile parintilor mei, deci iar din buzunar de contribuabil roman, pt a patrona in mod altruist-filantropic acele companii si bugete straine.

Oricum, dupa parerea mea, in aceste vremuri dificile pt economia globala, (care se observa deja din paragrafele de mai sus cat este de interdependenta in sens circular de invartit banii de colo colo pt a petici diverse gap-uri sau gauri in acest ciorap destul de vechi), trebuie sa dau dovada de un inalt spirit etic atunci cand voi incerca sa ma decid unde sa realoc acesti bani din buzunarele contribuabililor norvegieni, care imi vor fi incredintati tocmai mie pt a incerca sa salvez in mod altruist bugetele unot tari mai putin norocoase.

(Cand e vorba de un instrument financiar atat de abstract cum sunt banii, in legatura cu care pana si economistii de nivel de Premiu Nobel inca nu s-au pus de acord la ce oare folosesc, si daca functioneaza, per global, in mod posibil dirijabil sau total haotic, eu personal nu pot avea pretentia ca niste obiecte atat de vag-eluzive ar putea fi vreodata proprietatea mea personala, ci doar asa ca un fel de spirite sau efluvii care trebuie puse in miscare de colo colo, ca si cum ai sufla intr-o corola de papadie, pt ca totusi nu prea cred ca sunt de nivel de organisme vii capabile de reproducere autonoma.)

Oh, baby

Cu increderea in sine si optimismul debordant caracteristice adolescentei in tranzitie catre o perspectiva de tanar adult, pe teren structural ferit de vicisitudini, micul print se straduieste cu entuziasm de tip autentic hei-rupist si totodata tipic caracteristic norvegian altruist, sa ma ajute sa ma indragostesc in lb norvegiana. Pana acum nu a reusit decat sa ma faca sa ma balbai, insa recunosc ca este reconfortant pt mine sa observ ca este posibil sa existe si persoane norvegiene posibil interesate de o atitudine de tip "can-do", chiar daca acesta este in principal bazat pe inconstienta tineretii intotdeauna, ca trend, in medie, triumfator vitala...sau vital triumfatoare...nici nu mai stiu care e care, sau daca are vreo importanta anume.

Insa eu nu am de gand sa devin vampir care cauta sa se hraneasca din vitalitatea altor oameni. A reusit dl Andrei Codrescu, mai de mult, intr-o perioada in care eram gata gata sa ma las tentat de mitul romantismului goticist reprezentat cu excelenta de d-nii Tom Cruise si Brad Pitt, sub regia d-lui Neil Jordan, bazat pe o adaptare scenaristica a prolificului autor Anne Rice, sa ma sperie complet si pt totdeauna de asa ceva, cu cartea Contesa sangeroasa, publicata la 1 an dupa apritia filmului Interview With the Vampire.

Asa de tare m-a speriat acea carte, incat nici nu am citit-o decat pe sarite, si chiar inchizand ochii din cand in cand, (aceasta fiind de fapt un inalt compliment fata de o carte de gen horror de care m-am apropiat la o varsta cand eu inca citeam carti, fiind in general si constiincios politicos fata de efortul oricarui autor de care ma simteam interesat la acea vreme), imediat dupa aceea refugiindu-ma cativa ani buni predominant in carti cu descrieri de peisaje si intamplari cat se poate clasic bucolic idilic romantice si totodata clasic moral educative, cu singurul posibil conflict exprimat poate fiind cel abia vag intrezarit precursor marxist social de clasa, din cartile erei victoriene britanice timpurii, reprezentanti de onoare pt ele fiind dl William (cu adevarat si just numit) Makepeace Thackeray, si prietenul lui, cine altul posibil decat dl Anthony Trollope, (care a recunoscut sincer ca dansul scrie in principal pt bani).

O premiera

Acum vreo 2 zile m-am surprins gandind in lb norvegiana ! Era de fapt initial o conversatie in gand purtata cu micul print, insa in ea divagam si catre cateva ganduri si chiar amintiri personale, care nu aveau nimic de a face cu acea "repetitie" de posibila conversatie pe care aveam de gand sa o am la un moment dat cu el, daca nu ma razgandeam, desigur, intre timp, la fel cum am facut de multe ori in legatura si cu alte conversatii "pregatite de dinainte" pe care voiam sa le am cu alti oameni, unii din ei chiar sefi, nu neaparat amanti.

M-am inveselit cand mi-am dat seama, si abia asteptam sa scriu despre asta pe blog, insa pana la urma m-am decis in schimb sa imi fac datoria sa ma duc la club si sa ma distrez, si pe urma m-am imbatat si am petrecut un timp nedeterminat conversand pe o limba mixta norvegiano-engleza fie cu un finlandez, fie cu un polonez, ca nici macar nu l-am intrebat, asa ca a mai trebuit sa treaca inca o zi ca sa-mi revin atat din mahmureala cat si din stressul ulterior al participarii la 3 sedinte de relaxare tinute in aceeasi zi epuizanta in cadrul serviciului meu corporatist nr 1.

De fapt intreaga conversatie pe care tineam sa o am cu micul print fusese despre un fel de comunicare de tip anunt si warning ca sa il avertizez ca eu nu astept fidelitate din partea lui fata de mine si ca nu este necesar nici pt el sa depuna efortul de a-mi cere mie personal asa ceva, deoarece, desi il ador si ii voi fi recunoscator pe vecie pt ca mi-a permis sa fac dragoste cu el oxford style, si totodata si legat de maini cu sireturile de la Adidasii lui personali, si chiar sper sa mai facem sex in cate feluri isi doreste el, daca isi mai doreste, desigur, totusi suntem persoane de varste ff diferite si cu preocupari si totodata nevoi de dezvoltare ff diferite in aceste perioade distincte ale vietii noastre, si nu ar fi etic pt mine sa ridic absolut nici o pretentie personala fata de evolutia comportamentului lui catre mine sau fata de independenta lui, sau sa incerc sa il influentez in vreun fel care i-ar putea devia cumva procesul lui natural de maturizare, chiar si teoretic in bine, nu neaparat in rau.

Dar cum pana si in gand o astfel de conversatie mi s-a parut extraordinar de complicata in orice limba as fi gandit-o, in timpul imaginarii ei in capul meu, m-am surprins ca imi lasasem gandul sa alunece catre o amintire despre o primavara cand avusesem cam intre 14 si 15 ani, o varsta cu adevarat ingrata, care a fost singura data cand eu am resimtit sentimentul numit plictiseala. Plictiseala, mi s-a spus, efectiv nu mai tin bine minte de cine, reprezinta un fel de iritare, un fel de dis-satisfactie personala, in fond, care nu doreste a fi recunoscuta sub numele ei adevarat, deci imbraca o armura eufemistica, ca multe alte lucruri mai greu de privit ca atare fata in fata.

In cazul gandului meu in lb norvegiana, era clar ca imi fugise gandul la plictiseala, deoarece ma simtisem probabil iritat de nevoia de a comunica prin cuvinte cu micul print, insa cu adolescentii, oricat de 18 ani de teoretica majoritate or avea, nu te poti purta pe scurtaturi asa cum ti-ai permite cu un adult. Plus ca ei sunt inca in procesul dezvoltarii unui vocabular abstract, a unei gandiri de nivel abstract, si pot pune chiar intrebari care necesita raspunsuri prin cuvinte, nu doar gesturi de afectiune sau recunostinta pt ca exista pe acest pamant ca sa ne aduca aminte de propria noastra adolescenta cand inca mai aveam lucruri posibil noi si interesante sau chiar utile de aflat, si inca aveam si motivatia si capacitatea de a o face.


(...va urma...)

Relatia mea cu Olanda- partea 3

Un alt motiv din cauza caruia sunt suparat pe Olanda, (desi nu numai pe ea in aceasta instanta), este usurinta cu care a ingaduit ea, ca stat coerent, sa se promoveze si sa se adopte legi extraordinar de permisive, (pt conditiile reale ale sec XXI de pe teritoriul Europei), legate de suicidul asistat, ba chiar si eutanasie. NU mi se pare o actiune kosher si de bun simt, si efectiv NU inteleg de ce nici unul din membrii casei regale ai familiei regale, garanti politici si simbolici presupus onorabili si respectabili ai drepturilor si obligatiilor cetatenilor acestui stat, efectiv posibili role-model pt atatia cetateni, nu pare sa fi luat nici o pozitie oficiala principiala ferma in acest caz la nici una din fazele de promovare si de decizie ale implementarii acestor legi, (desi cam inteleg pozitia lor politica destul de fragila, si submisiva fata de Parlament, cf Constitutia Olandei).

Acum, eu inteleg ca ipocrizia poate fi in anumite cazuri considerata o virtute profesionala, mai bine zis o competenta, in randul unor politicieni profesionisti, insa totusi mi se pare prea de tot sa ii atribui si rol de virtute generala. Eu chiar nu cred ca toti oamenii trebuie sa fie angajati social-politic, sau mai bine zis, sa fie fortati sa se angajeze social-politic, mai ales daca structural, la nivel pricipial dezirabil AUTENTIC tolerant, nu li se poate pretinde tuturor sa fie de nota 5 pe scara dezvoltarii morale Kohlberg.

Insa NU am chef sa intru in probleme de etica politicii, din teama, mai ales, ca acest lucru sa nu fie confundat cumva cu politica eticii, singura politica, de altfel, destul de vizibil aparent, dupa cum ar putea confirma si Mircea Vladut, mai draga mie personal.

Mai bine trec pe teme de critica artei de provenienta olandeza. Ma gandesc ca la fel cum slovenii se cearta in prezent cu austriecii despre numele proprietar al carnatului krainer, tot asa probabil s-or fi certat olandezii cu belgienii flamanzi de-a lungul ultimelor 4 secole, poate si in prezent, despre cui ii apartine de fapt Pieter Bruegel Batranul, nascut fie in Breda de pe teritoriul curent olandez, fie in Bree, (in latina tot Breda), de pe teritoriul beligian. Nu imi pasa al cui este el originar, eu personal, egoist si flamand/insetat si eu uneori dupa diverse chestii, ba chiar politic comunist internationalist convins cand este vorba de arta calitativa, il consider si pe el, ca profesionist, un bun comun al nostru, al tuturor oamenilor muncii, (oficiale/formale sau neoficiale/informale).

Despre Epoca de Aur a artei olandeze scrie mai mult pe wikipedia, si eu nu cred ca am favoriti speciali din cadrul acestei perioade. Ii declar, indulgent principial, OK pe toti, la fel ca pe toti artistii din diferite Epoci de Aur, stiind cat or fi suferit si ei pt dreptul de a se exprima cat mai liber, fiind cunoscut la nivel istoric ca aceste diverse Epoci de Aur au fost ulterior considerate fie perioade politice cam totalitare, sau chiar ani de dictatura militara sau militarista cu angajament in diverse razboaie cu intentii grandioase expansioniste, (nu doar pt procurat acces mai bun sau control optim asupra unor resurse naturale si mancare necesare unui anumit grup, asa ca razboiale mai obisnuite).

Vincent van Gogh trebuie aparat si el la nivel principial, deoarece, prin faptul ca s-a automutilat, face acum automat parte, alaturi de diversi handicapati, minori si pensionari, din oamenii presupusi mai vulnerabili, care necesita ocrotire speciala, si implementari de policy de tip affirmative action. Daca si-ar fi lasat urechea in pace, ar fi fost just sa fie criticat la nivel de opera individuala, tablou cu tablou, si desen cu desen.

Preferatul meu modern nu poate fi decat un maestru al figurii mele preferate plane geometrice, patrulaterul cu unghiuri drepte, Piet Mondrian. Desigur, domeniul artistic nu include doar artele plastice, insa eu personal nu prea cunosc olandezi care sa fi fost angajati in altfel de arte, si nici pe Internet nu prea apar in mod proeminent, ca ranking pe Google, alti artisti olandezi reprezentativi pt alte arte, decat poate cea a filmului porno, si, mai recent, cativa fotografi si arhitecti inca necunoscuti mie. Mai e si dl Paul Verhoeven, si chiar ar trebui sa-mi propun sa vad cateva din filmele regizate de el pe care nu le-am vazut inca.


(...va urma...plus linkuri...)

Relatia mea cu Olanda- partea 2

Mi-am dat seama ca in principal pt mine Olanda reala a reprezentat mai mereu o tara de tranzit, din cauza frecventelor mele vizite prin aeroportul international Schiphol din Amsterdam. Am apreciat in trecut interesul pt confortul angajatilor acelui aeroport, carora li se repartizasera in trecut niste trotinete argintii cu roti cauciucate de culoare alb murdar ff placut de contemplat, si real utile pt parcurgerea holurilor lungi de-a lungul carora calatorii obisnuiti, (care nu faceau parte din grupul privilegiat al angajatilor acelui aeroport), trebuiau sa faca excursii indelungate, intreprupte doar arareori, si numai pe anumite segmente, de benzi rulante ajutatoare.

Mai recent, am remarcat ca interesul principial pt confortul rezidentilor permanenti ai Olandei (vs confortul eventualilor turisti straini) este in continuare sustinut de politica interna a acelei tari, in care se propune acum la nivel parlamentar restrictionarea accesului la cafenelele care servesc hasis numai celor care pot dovedi ca sunt rezidenti permanenti ai teritoriilor acelui stat. Inteleg, desigur, dorinta politicienilor curenti si veleitari olandezi de a arata ca sunt principial interesati de a restrange oportunitatile traficului international de droguri ilicite, insa pe de alta parte, tinand cont ca teritoriile Regatului Olandei, (deci implicit si posesorii unui pasaport sau permis de rezidenta permanenta pe acestea), sunt raspandite pe o ff larga arie geografica a globului pamantesc, nu prea imi dau seama ce ar putea reprezenta o astfel de restrictionare decat poate creearea unui monopol olandez asupra traficului international de droguri ilicite.

Inteleg insa problemele economice actuale care imping din nou Olanda catre acest fel de propuneri cu adevarat disperate, plus ca nu cred ca incercarea, (inevitabil realist destinata esecului), de a acapara monopolul asupra traficului international de hasis ar fi insa primul sau singurul monopol de comert international de substante psihoactive sau de alt fel de bunuri de larg consum asiduu urmarit pt acaparare de Olanda, la nivel istoric, acest stat fiind interesat de-a lungul dezvoltarii sale a capata si monopol asupra traficului de opiu, cafea, tutun, lalele, aur, alte condimente, iar la nivel de participare initiala in cadrul Ligii Hanseatice, chiar de trafic de diferite materiale de lux, cum ar fi blanuri, chihlimbar, rasina, ceara, chiar si de mancare, cum ar fi graul si orzul, ba chiar de monopol mondial integral asupra comertului cu un alt stat atat de fascinant cum ar fi insasi Tara Soarelui Rasare.

Desigur ca Olanda nu putea sa nu participe si la traficul international de sclavi, fiind de altfel pe intaiul loc din lume la mijlocul secolului XVII la eficienta si competenta in acest tip de comert, chiar daca sclavia era ilegala in cadrul teritoriilor ei europeene. Totodata, eu personal am sa indraznesc sa scriu si eu public ca, in ciuda Muzeului Memorial dedicat Annei Frank, si a camerelor cladirilor dedicate memoriei lui insusi Baruch Spinoza, EU personal NU cred in toleranta public declarata la nivel principial a poporului olandez, in realitate majoritar colaborationist in ceea ce priveste expulzarea rapida a persoanelor de origine evreiasca de pe teritoriile lor de cate ori a fost nevoie de a se intreprinde in istorie asemenea expulzii. With respect to Dutch collaboration, Eichmann later said "The transports run so smoothly that it is a pleasure to see."



(...va urma...)