Burii locuiau pe valea Oltului pe langa Ocnele Mari. Acestia, avand acces la sare, care reprezenta principala moneda de schimb si de salarizare pt romanii antici bugetari, erau ff bogati si puternici si mandri totodata, deoarece puteau incheia contracte direct cu guvernul roman antic...zau, mare lucru. Insasi numele de bur (sau bhur) se pare ca inseamna "bogatie" in lb sanscrita. Acesti buri si-au permis sa si negocieze asa ca de la egal la egal chiar cu Imparatul Traian ! Plus au continuat sa existe pana hat, DUPA distrugerea Romei antice de vest e catre vandali, fiind mentionati prin sec 6 cu respect chiar si de catre Imparatul Iustinian, (cf Fejer), care se chinuia sa obtina finantare de unde putea pt a restabili gloria Imperiului Roman. Atat Burebista cat si Decebal s-au straduit sa atraga burii de partea lor. Spiritul valcean al mandriei vechilor buri, desi probabil restransi si oarecum disparuti in contextul trecerii de la moneda de schimb de tip sare la alte instrumente financiare, ramane si astazi reprezentat si amintit de catre artistii chiar ultra-moderni din aceasta regiune, insa la vremea lor erau raspanditi,nu numai in judetul Valcea,dar si prin nord-estul Olteniei, iar in Muntenia, si in judetele Arges, si Sebes, si Fagaras. Se pare ca au fost si uniti ei intre ei, cf unor monezi reale de la Aninoasa Dobresti, (cf Berciu, 1981), PLUS a unei vaze de la Ocnita din Muntenia, (cf MacKenzie, 1986), adica nu au fost uniti numai pe baze politice din cauza lui Burebista sau Decebal, ci chiar asa si sub alti leaderi, cu probabila mandrie si constiinta de sine de clan Bur, care incerca sa se adapteze si noilor conditii economice in care sarea nu mai era asa de importanta decat mai mult culinar desigur. Burii dacici care vorbeau limba dacica, fiind asa de bogati, erau ff toleranti si pasnici, si s-au inteles bine chiar si cu verii lor buri germanici (care vorbeau o alta limba, dar tot buri erau), de pe valea de sus a Tisei, si cu alti buri germanici sau germanici simpli ne-buri de prin Slovacia, chiar si cu germanicii Quadi vecini tot pe valea superioara a Tisei, indiferent ca unii din ei erau mai bogati sau mai saraci. Doar cu burii germanici de prin Silezia, dintre raurile Vistula si Oder, nu stiu daca s-au inteles asa de bine, din cauza ca am citit ca acestia tineau cu Imperiul Roman prea mult, si s-au repezit sa ii ajute si pe Traian, si pe Marcus Aurelius in razboaiele lui marcomannice, (poate din cauza ca erau mai saraci, sau nu prea bine primiti sau tolerati pe acolo, de populatia locala, cine stie, pe acolo dintre Cracovia si Opava/Troppau), insa totusi nu se arata ca burii dacici s-au razboit cu burii germanici silezieni, ca erau totusi veri buni de-ai lor, (chiar daca poate vorbeau o alta limba), probabil ca mai mult i-au ignorat, nu i-au prea bagat in seama, sau nici nu stiau de ei.
Cotinii, care apar si ei pe lista ptolemeica a dacilor, nu erau germanici, ci mai degraba asa ca galii, ca Asterix si Obelix, si locuiau mai mult alaturi de vecinii buri germanici prin Silezia. Marcus Aurelius le-a cerut si lor colaborare in timpul razboiaeleor marcomannice dar ei nu s-au repezit asa din prima ca burii germanici de acolo sa-l ajute, ci i-au cerut in schimb PAMANT, cf istoricul si functionarul bugetar roman antic care scria in lb greaca Cassius Dio. Desigur ca Marcus Aurelius nu avea de gand sa promita asa ceva vreunui barbar, de vreme ce in intreaga lui cultura si civilizatie dreptul de proprietate asupra pamantului nu putea fi detinut nici macar de cetatenii romani antici obisnuiti, era ceva asa rezervat numai unor cetateni deosebit de importanti de vaza cu totul si cu totul speciali, si nici macar Marcus Aurelius nu avea pamanturi asa de multe, cel mult ce putuse mosteni de la mama lui, Lucilla, (care la randul ei mostenise bani multi de la mama ei, Domitia Lucilla Major, care avusese o fabrica particulara de caramizi cu care au fost construite mai multe monumente oficiale pe contracte de stat, ca de ex Colosseumul, Panteonul, si Piata Traian), el fiind un simplu functionar bugetar, oricat de Imparat era. Dar pt cotini pamantul insemna doar ceva acolo ca sa aiba sa lucreze si sa se hraneasca pe ei si pe familiile lor, nu era ceva asa de complicat cum ar fi putut sa creada Marcus Aurelius. Se zvoneste ca Marcus Aurelius s-a enervat de o asemenea pretentie si la un moment dat i-a deportat pe cotini tot in Pannonia Inferioara, (cam de pe la sud de Budapesta pana catre Serbia, pe raul Sava, tributar al Dunarii), acolo unde se pare sau se zvoneste ca au fost deportati atatia oameni presupus pretentiosi cu care romanii antici nu se puteau intelege prea usor nici lingvistic nici cultural, asa din prima...zau, sunt sigur ca a fost o neintelegere mai degraba culturala sau poate si juridica asupra dreptului de proprietate, deoarece cotinii NU par a fi fost razboinici, doar pasnici si mai saraci, si erau si realisti, nu voiau sa fie mercenari chiar asa pe nimica, sau pe vorbe goale, asa ca burii germanici, zau, dar poate ca nici cotinii nu aveau sist de Justitie Civila asa de bine dezvoltat ca romanii antici de la vremea lui Marcus Aurelius...
Albocensii erau banatenii despre care se povesteste ca au imigrat total definitiv in Spania cand au venit romanii antici la conducere.
Despre potulatensi nu se stie mare lucru decat ca locuiau un pic imediat mai la vest de albocensi, dar efectiv nu scrie ce s-a intamplat cu ei, daca or fi plecat si ei in Spania, sau ce au facut.
"Sensii" sau poate "sensoii" sunt si mai misteriosi, nu am gasit nimica, decat ca Ptolemeu i-a mentionat exact asa, la rand,pe lista lui, καὶ Σίνσιοι (ἢ Σήνσιοι), adica "si Sinsioi (sau Sensioi)",ceea ce inseamn ca mentiona numele lor din auzite, si nici el nu era sigur cum se scrie. Poate dupa ce voi aborda limba dacica intr-un capitol ulterior, am sa incerc sa deduc ceva, desi zau ,cine zicea despre sensoi ca asa se numeau, habar nu am, adica nu e sigur ca asa isi ziceau ei insisi lor insisi, sau asa le zicea cine stie ce ungur sau turc sau cipriot arab maronit, sau evreu in limba lui personala, care poate nici nu era de origine tracica totusi larg recunoscut ca fiind o limba indo-europeeana, (lb ungara si lb turca sau cipriot arab maronita sau lb ebraica nefiind limbi indo-europeene)....pot sa mentionez la un nivel deosebit de inalt speculativ, cf Google translate, ca daca lui Ptolemeu i-o fi povestit vreun student strain evreu despre acest trib dacic e posibil sa fi putut fi vorba de vreo comunitate dacica rroma sinti....dar sincer sa fiu, zau, chiar si daca e posibil ca si studentii straini evrei, la fel ca noi toti, sa fie oarecum confuzi in legatura cu cine e sau cine nu e tigan, (de ex eu fiind aproape convins ca mai toti germanicii de la vremea dacilor erau la origine tigani sadea), totusi nu cred ca Google translate e atat de expert.
Cat despre saldensi, ciagensi, si piephigi, ba chiar si trixae...la fel, habar nu am cine sunt si ce relatii au avut ei intre ei sau cu altii, dar Ptolemeu a scris ca erau daci. Acum totusi, desi eu personal il admir pe Ptolemeu atat de mult mai ales din cauza hartilor pe care le-a desenat, pe de alta parte nu pot sa il iau ca singura referinta autoritativa suprema, dupa cum nu l-am luat nici pe Mommsen, si ma simt obligat sa mentionez ca profesorii de tip calugar universitar medieval din UE vorbeau despre studentii straini danezi si chiar si alti scandinavi cum ca erau DACI, zau, dupa parerea mea, NU atat pt ca erau de la nord, si ca poate acei profesori universitari ar fi fost informati asa in mare sau tineau minte ce spusese Ptolemeu despre acesti barbari nordici in lucrarea lui, NICI pt ca ar fi deveniti confuzi din cauza unui istoric roman antic din sec 6, Iordanes, de origine alana devenit functionar birocratic bugetar roman antic de est prin nordul Bulgariei, care a scris o carte numita Getica, in care paruse a dezvolta ideea ca getii erau de fapt goti, (desi era o greseala de traducere pt ca el a fost printre primii care a folosit o lb latina numita tarzie, nu pe cea academica veche ciceroniana folosita de istoricii antici anteriori, nici pe cea vulgara vorbita de popor, chiar si de unii daci probabil, nici pe cea academica noua ulterior folosita de calugarii universitari), ci mai degraba, cred eu, din motive simplu fonologice de neintelegere a unei pronuntii cand acei studenti sau profesori straini se prezentau lor. De ex unul voia sa spuna pe latina, limba de comunicare europeeana universitara medievala, "Ego sum danus", (Eu sunt danez), insa nici nu folosea latina corecta si mai pronunta si "dan(gh)us", si cum in lb daneza N uneori se rosteste asa fonfait nazalizat, daca un profesor de la Bologna sau de la Paris, sau mai ales din Germania, il auzea ce zicea si nu era nici atent, isi putea face impresia gresita chiar ff usor ca acel student danez zice poate "eu sunt dakus", si asa ramanea. Exista si carti de tip manual universitar medieval scrise de un calugar universitar danez ff faimos caruia i se spunea Petrus Dacus, desi asa i-au zis altii, si asa a ramas ! Zau, toata viata acest vestit matematician si astronom, dar mai ales conferentiar inalt apreciat, (caruia din aceasta cauza i s-a spus si "Privighetoarea", sau de catre unii intimi mai apropiati care stiau si greceste si Philomena, etimologic "cel mai iubit dintre toti", iar de catre alti concetateni danezi existenti la o vreme cand dl HC Andersen inca nu se nascuse, Nattergal..."nebunatecul noptii", sau mai bine zis, istoric etimologic multicultural, "tanarul androgin simpatic nebunatec croncanitor al noptii"...desi ZAU, e TOT o greseala de pronuntie, pt ca e doar o palida imitatie a cuvantului privighetoare din lb germana, desi nu pot sa bag mana in foc ca acest cuvant nu era folosit de catre niste danezi medievali mai spirituali si in mod afectuos-umoristic-jovial gen joc de cuvinte), a incercat sa le spuna colectivelor academice deosebit de auguste si de la Bologna, si de la Paris, si din Germania, pe unde studiase si fusese ulterior chemat pt conferinte universitare, ca el e danez, si nu l-a auzit, sau mai bine zis nu l-a inteles nimeni, din "privighetoarea de la Dacia" nu l-au scos ! Plus a mai fost confundat de-a lungul timpului si cu un alt asistent universitar suedez caruia i se zicea tot Petrus Dacus sau Petrus de Dacia, desi acesta probabil incerca sa explice pe latina cu accent suedez ca el, ca sa nu fie cumva, Doamne fereste, confundat cu primul Petrus Danus, ca el era "scriitorul dominican", el fiind fost de fapt, cf unii, primul scriitor cat de cat asa mai intelectual al Suediei, care avea adica probabil niste studii universitare si stia sa scrie cu litere latine, plus fusese indragostit in mod oarecum nerecomandabil de o femeie ecstatica stigmatizata numita Cristina, si, in plus, chiar el insusi se vaita ca efectiv nu e bun la limbi straine,mai ales la lb germana, PLUS a mai fost confundat chiar si cu rectorul universitatii de la Paris din 1327, pe care si pe acesta il chema Petrus de Dacia, (...nu am put identifica cine si de unde mai era si acesta, de vreme ce pe internet inca domina confuzia lui cu Petru Privighetoarea Daciei).
Crobizii par a fi mentionati ca trib posibil getic subtracic de un istoric grec Hecateus din Milet, care e considerat primul grec antic academic care a mentionat poporul celtic, si care in plus a fost destul de critic sceptic si a incercat sa desprinda faptele de fictiune in cea ce priveste prezentarea narativa in proza a istoriei, cu care Herodot a fost de acord. Este mentionata acea grupare a lor printre geti ca fiind legata cultural de obiceiul lor de a conferi o posibila imortalitate asupra unor alesi prin anumite ritualuri, cf cultul Zamolxe, si desi aceasta clasificare apartine lui Herodot, nu stiu daca nu a fost cumva ideea lui Hecateus din Millet prima oara, pt ca el a fost similar interesat de diverse ritualuri spirituale ale unor altor popoare despre care a scris, ca de exemplu egiptenii, pe care i-a interviewat personal pt a vedea de unde si pana unde ajunsesera ei sa creada sau sa practice acele lucruri, plus daca acela era un obicei autentic stravechi la ei, sau posibil introdus relativ mai recent de niste guru sau promoteri mai noi gen un soi de echivalenti de vanzatori sau promoteri de New Age antici...e clar ca acest Hecateus din Milet era inr-adevar un intelectual chiar ff sceptic !
Appulii erau de pe langa Alba Iulia. Mai mult nu am inteles pt ca e vorba de niste comunitati de iliri din Italia, si eu nu am inteles ce au ilirii cu dacii, ca asa iliri sunt multi peste tot in sudul UE, si in Grecia,si in Italia, si in Balcani, si probabil peste tot in intreaga Emisfera Nordica, mai ales la sud de paralela 53 nord, dar m-am gandit ca poate appulii or fi fost acei daci de pe langa Allba Iulia care au emigrat in Italia, la fel cum si albocensii banateni au emigrat in Spania.
(...va urma...)
6 kommentarer:
iti dai seama ce riscant era pentru un calugar universitar medieval sa spuna "eu sunt drakus"
Pai in lb daneza nu exista R asa de proeminent, de obicei nu se pronunta sau se pronunta ca A cu caciulita, (ca A cu caciulita din fructul MAR), sau ff rar cand se pronunta, e spus asa rrait din gat de nici nu-si da nimeni seama daca o fi un R sau persoana respectiva poate are flegma de la vreo bronsita de la fumat ! Plus cuvantul Drac nici nu exista in semnificatia lui romaneasca in lb latina, care era limba universala a calugarilor medievali universitari europeeni, asa cum este astazi lb engleza de importanta in cadrul majoritatii articolelor stiintifice importante, cu germana pe locul 2, dar nici macar in germana nu exista Drac (din latina Draco, dragon,balaur),care e mai degraba un personaj de basm folcloric romanesc decat unul strict academic teologic, desi e probabil asociat cu povestea Sf Gheorghe, (care e povestea unui turc inrolat militar in armata antic romana care a reusit sa omoare un crocodil asa de fioros de pe langa Nil, incat efectiv a devenit deosebit de renumit in satul lui din Turcia, si ulterior cand au trecut pe acolo niste cruciati dupa cateva sute de ani au auzit povestea de la acei sateni turci si imediat au raportat-o la Papa de la Roma, atunci cand s-au intors acasa, probabil poposind si prin Romania in drumul lor, sau poate romanii au auzit de poveste nu direct de la cruciati dar de la artistii itineranti cu piese de teatru care au colindat UE in cadrul unor schimburi culturale deosebit de extinse pe banii si la initiativa lui Papa Gregorie 1,care a fost un papa ff modern si ecumenic si a ajutatt ff mult la nivel practic ca lumea obisnuita sa inteleaga ce este crestinismul, si a aprobat prezentarea unor povesti romantice si dramatice deosebit de interesante despre crestinism, unele din care au fost adaptate chiar si de catre dl William Shakespeare, asa de interesante erau,tot el de ex a inventat si povestea Mariei Magdalena ca fiind o prostituata pacatoasa...zau, un PR deosebit de eficace, pana si azi exista carti si filme despre asta,si desi unii profesori teologi vestiti de mai multe ramuri crestine chiar serioase mai incearca sa mai zica asa din cand in cand ca nu era prostituata, ci era o simpla femeie oarecare bolnava pe care a ajutat-o Iisus cum a ajutat el multe persoane, zau, nu vrea nimeni sa ii asculte, nici preotii, nici feministele atee, nici studentii calugari, nici tineretul, zau, ca povestea e prea buna !).
In lb germana,ei fiind asa mai reformati,(desi Martin Luther a declarat in scris la vremea lui ca totusi Papa Gregorie 1 a fost ultimul papa cu adevarat bun al intregii crestinitati), acest personaj Drac are mai degraba un nume de ciocolatica belgiana Teufel, mai rar la nivel academic spunandu-i-se si in germana tot Satan (cum este cunoscut si in ebraica, aramaica, greaca, araba si turca, si ulterior si romaneasca academica, probabil din cauza ca in Romania au fost multi studenti straini arabi, greci, sau turci) !
nu prea avem uzul real al obiectului istoric. etimologiile sunt si mai controversate.faptele au diferite perspective.Citeam de biblie ,ca a fost tradus gresit logos prin cuvant tocmai pentru a respecta profetiile si nu dialogul.
Macar referitor la Biblie exista texte, pe cand in legatura cu alte chestii istorice nu prea exista nici texte. Textele pot fi comparate mai usor decat niste vaze, cred eu, dar vazele ne pot ajuta sa intelegem contextul cultural in care au fost scrise niste texte poate. Dar uite ca comentariul tau m-a ajutat sa caut mai precis ce sunt sursele primare si secundare din istorie, si sa aflu despre stilul istoric promovat de Leopold von Ranke vs cel al lui Karl Marx, plus de critica ulterioara de la jumatatea sec 20 a perspectivei lui Ranke. Am sa incerc sa tin cont de aceste lucruri atunci cand voi scrie niste capitole ulterioare, insa mie imi este dificil sa renunt la facilitatea pe care o par aduce Mommsen si Ranke, pt ca ei par a fi fost in esenta mai mult gen jurnalisti istorici asa gen bloggeri, pe cand Karl Marx pare a fi reprezentat autoritatea jurnalismului istoric oficial. Ha ! Ha ! Nu stiu daca aminteles corect,dar asta a fost impresia mea fugitiva asa de suprafata, insa acum, datorita si comentariului tau, abia astept acum sa termin cu aceasta perspectiva comparativa,(pe care oricum am facut-o varza), si sa trec si la alte perspective istorice asupra Dacilor !
foarte interesant...m-a captivat informatiile pe care le-am citit!
Zau,sa stii ca si pe mine m-au captivat in timp ce le aflam...pt ca eu sunt tufa asa la istorie, dar chiar am incercat sa caut pe referinte, asa cat de cat ordonat, (ma rog nu super constiincios, dar totusi cu ceva efort), si tot ce citesc si incerc sa repovestesc mi se pare chiar interesant...desi desigur comentariile mele personale tangentiale sunt extra si de umplutura si cam pe de laturi, dar asa per total chiar m-a prins subiectul !
Send en kommentar