Stiri judetene

O eleva de origine norvegiana cu infatisare placuta si parul de culoare blonda a unui liceu local judetean a obtinut 23 de note maxime de 6 (echivalente calificativului de Exceptional) pe foaia matricola de absolvire a liceului care contine 24 de materii studiate in mod obisnuit in liceele teoretice norvegiene, si o singura nota de 5 (echivalenta calificativului de Foarte Bine). Rugata de reporterii ziarelor judetene sa ofere cateva sfaturi si altor elevi de liceu care ar dori sa obtina note la fel de bune la invatatura, ea a povestit ca avea obiceiul sa studieze putin timp in fiecare zi de lucru si dupa orele de scoala, si era atenta sa nu treaca la studiatul unei alte lectii pana nu simtea ca era deja stapana pe cunostintele prezentate in lectia din prima materie studiata in acea zi.

Pretul mediu al unei locuinte locale judetene a crescut cu cca 75 000 Euro in ultimii 4 ani, in mod special in cazul apartamentelor al caror pret mediu a crescut cu cca 1 250 Euro/metru patrat in decursul acestei perioade,  iar al caselor crescand cu numai cca 750 Euro/mp.

Muncitorii constructori si managerii acestor muncitori de pe unul din malurile unuia din cele 65 de fjorduri local judetene, (si din cele 1 190 de fjorduri norvegiene care au un nume), au ciocnit un pahar de sampanie cu muncitorii constructori si managerii lor respectivi de pe celalalt mal al acestui fjord cand s-au intalnit la mijlocul drumului in timpul construirii noului tunel de circulatie submarin de lungime de cca 9 km, cel mai lung tunel submarin din cele 3 judetene deja in uz, si chiar din cele 31 total prezent existente norvegiene, insa nici pe departe atat de lung ca cel aflat inca intr-un stadiu initial de planificare pt acest judet (25 km), acesta curent acum aflat inca in constructie fiind fost planificat la initiativa si sub administratia local inter-comunala judeteana si nationala a Partidului Muncitoresc norvegian, si anticipat de a fi deja gata pt beneficiul publicului larg navetist si turist local judetean, national, si international chiar in decursul anului viitor.

Un angajat al politiei locale ale unei comune din judet a trebuit sa sune la telefon un rezident local judetean in varsta de 37 de ani pt a-l avertiza sa dea sonorul muzicii mai incet deoarece unul din vecinii sai se plansese de zgomot exagerat in timpul uneia din serile week-end-ului trecut.

O plimbare

Intr-una din zilele mele libere recente, cand am prins o zi cu ceva soare fara vant de nivel de furtuna sau ploaie cu galeata, am facut o plimbare prin cartierul evreiesc. Desigur, in zilele noastre, nu mai exista evrei nici in acest cartier, nici macar asa mai mult de cca 1500 oameni total in Regatul Norvegiei, majoritatea in capitala plus o comunitate de cca 135 de oameni in Trondheim, si nici in vreo perioada istorica anterioara nu au existat, se pare, mai mult de aprox 2150 de persoane care s-au auto-identificat sau au fost identificati de altii ca fiind evrei in aceasta tara. Deci, desigur ca acest cartier evreiesc este doar de nivel ideal. In orice caz, a fost o plimbare placuta.

Casele din acest cartier pareau la fel de pustii ca si casele pe langa care m-am mai plimbat in trecut din alte cartiere, lucru oarecum in general nelinistitor pt mine. Am zarit insa un cuplu de pensionari mergand agale pe strada umbrita de tei si castani totusi placuti familiari mie, si incepand la un moment dat sa coboare pe o straduta pietruita mai obscura dinspre zona caselor cu gradini inconjurate de ziduri albe catre port, unde ulterior, tinandu-ma dupa ei, (deoarece ma simteam si chiar si probabil deja si eram ratacit), am si gasit, usurat sufleteste, probabila majoritate a ocupantilor acelor case, facand prietenos cu mana turistilor ce sosisera si inca soseau pe nu mai putin de 3 pacheboturi uriase, din care 2, unul sub pavilion panamez si altul genovez, erau deja ancorate la tarm, iar altul, sub pavilion inca neidentificat (de mine) se apropia oarecum ezitant pe apa de culoare blue jeans a fjordului in acea zi, cautand un posibil loc liber de parcare.

Brusc atras de stimulul auditiv al unor glasuri vorbitoare de lb franceza creola, (parca mai curand antileza decat haitiana), am pierdut din vedere cuplul simpatic de ghizi pensionari care ma ajutasera sa regasesc grupuri de oameni, si m-am luat in acea clipa dupa acel grup de turisti straini, care se parea ca stiau unde aveau de gand sa se duca, si, in sfarsit, datorita expertizei lor, am reusit si eu astfel, dupa cca 20 de luni de locuit in acest oras, sa gasesc renumita piata cu peste, despre care sincer fusesem curios chiar de multa vreme, insa nu reusisem sa aflu unde putea fi, si care am observat ca consta dintr-o hala de cca 30 mp, cu un galantar refrigerat continand 3 tipuri de pesti, probabil oceanic, dintre care unul si sub forma deja preparata in mod afumat in plus fata de forma proaspata naturala, si niste cutii de conserve de peste, probabil tot oceanic, alaturata unui restaurant cu mese interioare si exterioare, unde specialitatea zilei era supa de peste (de tip neidentificat anume).

Insa deoarece deja simteam ca incepuse sa ma bata soarele in cap, din pacate zona portului fiind lipsita de foioase umbroase, m-am refugiat in umbra unei librarii, unde am rasfoit curios un exemplar din recenta noua traducere a Bibliei in lb norvegiana, la care se lucrase in prealabil peste 12 ani, acesta atragandu-mi atentia in acea clipa deoarece era invelit intr-o coperta textila din material de blue jeans, de culoare insa ceva mai inchisa decat cea a fjordului, (cam ca Levi's 501 original fit Classic One vs Cavern). Am apreciat faptul ca textul in noua traducere intr-adevar pare stilistic placut beletristic si lipsit de cuvinte prea complicate sau obscur neinteligibile, si m-am gandit ca nu degeaba au lucrat atatia scriitori profesionisti de fictiune si poezie norvegieni ca consultanti in proiectul traducerii acestui text important, alaturi de traducatorii teologi profesionisti principali, carora le-au putut astfel corecta anumite tendinte de exprimare mai neplacut rigide sau lipsite de creativitate de nivel academic.

Pe urma, in general simtindu-ma satisfacut de o plimbare in general placuta, mi-am ingaduit sa imi si cumpar o carte cu elemente albe si albastre batand in bleu turquoise in design-ul jachetei lucioase de pe coperta ei cartonata, in special pe cant si pe partea din spate, biografia pastorului Dietrich Bonhoeffer, scrisa de dl Eric Metaxas, un scriitor al carui nume, ba chiar si fotografie de pe partea interioara a partii din spate a jachetei copertii cartii respective, mi-a amintit oarecum, chiar in mod placut, de un alt Eric cunoscut anterior mie. A trebuit sa depun un mic efort de imaginatie pt ca asemanarea sa fie si mai mare, si anume sa ii scot ochelarii de pe nas celui din fotografie, insa pot sa spun ca a meritat, deoarece asta fara ochelari arata chiar si mai sexy decat tizul lui la care ma gandeam eu.


(...linkuri urmeaza...)

O aniversare

Criterii

Nu poate sa-mi iasa din minte un articol de pe blogul Rara Avis in care autorul Anamaria povestea ca o cunostinta de-a ei reusise sa alcatuiasca o lista cu 20 (douazeci) de criterii de tip trasatura caracteristica calitativa, ("calitati morale, spirituale, si fizice"), pt un posibil partener de viata ideal. Am incercat in fel si chip sa-mi imaginez ce ar putea contine o asemenea lista, (in afara de preferintele fizice mai comun cunoscute, de ex pt inaltime, BMI, culoare de ochi si par, marime la pantofi), am rugat-o si pe Anamaria sa o intrebe pe acea cunostinta daca mai are acea lista ca sa ne-o prezinte ca un posibil exemplu. Intre timp, din pacate, Anamaria a anuntat si ca nu mai doreste sa scrie o vreme sau chiar niciodata pe blog, asa ca in final am ramas nedumerit.

Stiu ca exista o lista destul de lunga de posibile virtuti pe wikipedia, la fel cum exista si o lista mult prea lunga de emotii. Insa, dupa parerea mea sincera, in viata mai de zi cu zi, cel mai adesea si cel mult se intampla ca virtutile sa se urmareasca, nu sa se posede. Poate ca sunt mult prea indulgent, ceea ce ar fi cam ciudat, deoarece eu sunt cam pretentios din fire fata de ce ma poate atinge pe mine personal, atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Adevarul (poate cel crud) o fi ca eu de fapt nici nu prea am de gand sa las un posibil partener de viata mai lunga sa ma atinga in vreun fel prea profund. Efectiv, il doresc cat mai separat de mine si autonom, inclusiv dormind in pat separat, desi in aceeasi incapere. (Ar fi chiar misto in paturi supraetajate, facand cu schimbul in mod echitabil sus sau jos, pt ca mereu mi-am dorit asa ceva cand eram mic, plus am iubit calatoriile in mijloace de transport in care acest fel de paturi mi-au fost accesibile, chiar si cele pe mare, in ciuda faptului ca am avut rau de mare.) La urma urmei, nu are cum sa aiba nimeni pretentia, si nici eu fata de ei, de a fi mama mea personala.

In acest sens, cred ca sunt in mare parte de acord cu pozitia d-lui David Schnarch, (prezentata in articolul "Cum sa cresti mare" al d-nei Pamela Weintraub mentionat de mine in articolul anterior, si bazata in mare pe gandirea d-lui Murray Bowen despre teoria sistemelor aplicata unei posibile familii), plus e probabil adevarat ca pur si simplu ma feresc de a dezvolta o autentica relatie intima complexa integrala, (emotionala, fizica completa, probabil si cognitiv-intelectuala, si experientiala...desi pe astea 2 din urma, care mie personal mi se par mai mult de nivel profesional, nu cred ca le consider absolut necesare in mod continuu sustinut in timpul unei relatii intime de lunga durata cu altcineva anume, cel mult in anumite momente de sedinte de negociere de relatie, si respectiv atunci cand se pot efectua anumite activitati casnice in tandem la nivel cooperativ), cu cineva anume in acest moment al vietii mele...nu la nivel principial sau "expres", nici macar in mod reactiv "dezamagit" fata de vreo alta relatie anterioara nereusita, (cum ar fi fost cea cu Eric), ci pur si simplu pt ca nu sunt indeajuns de matur pt a fi competent pe acest domeniu inter-relational. La vremea relatiei mele cu Eric nici macar nu cred ca stiam ce e aia intimitate, ci pur si simplu cred ca voiam sa am un fel de prieten (amic + aliat) ff bun "cu beneficii" (sexuale + ergonomice), fata de care avusesem un grad de pretentie de a urmari anumite virtuti sau principii similare cu ale mele, insa nelistate nici alea ff clar nici macar fata de mine insumi la acea vreme, decat l aun nivel extraordinar de rudimentar si partial, daramite comunicate lui prea clar.

Sunt pregatit, in plus, sa ma gandesc si la posibilitatea ca eu personal, la nivel efectiv structural schematic, efectiv nu pot concepe inca ideea dezvoltarii unei intimitati emotionale sustinute cu altcineva decat parintii mei plus prietena mea cea mai buna, (care este functional pe post de cvasi-sora pt mine), acestia fiind oamenii pe care ii cunosc in mod real din frageda copilarie...si la urma urmei eu chiar MULT prefer patratul pentagonului, (nu pot sa sufar cercul, fie si unul de posibila "incredere", tolerabil mie cel mult in ipostaze comice, de roti, oricat de recunoscut utile omenirii, fiind adesea sincer ingrozit), si nu am de gand sa renunt prea usor la aceasta figura deosebit de stabila si placuta ochilor si posibil chiar si sufletului meu...desi recunosc ca am niste afinitati de nivel artistic si aspiratii idealiste, probabil utopice, care nu exclud insa speranta, catre hexagon...desigur, cel al fulgului de nea, nu al teritoriului istoric-geografic din vestul Europei, pe care nici macar nu l-am vizitat niciodata, desi ii apreciez din toata inima literatura.

Prin urmare, mi-am pus intrebarea ce criterii ar trebui sa indeplineasca o persoana ca sa aiba macar si sansa de a fi estimata demna de a fi luata in consideratie de mine personal ca o posibila a 5-a roata la caruta. Nu as dori, desigur, ca aceasta persoana sa fie pe post functional de roata de rezerva, deoarece eu chiar tind sa acord un grad minim necesar de respect fata de majoritatea semenilor mei oameni, avand ceva probleme de a acorda acest respect minim necesar persoanelor care promoveaza uzul substantelor ilicite, si uzul frecvent al alcoolului, si probleme certe de a-mi aminti ca acest minim respect ar fi recomandabil in anumite situatii, mai adesea profesionale, (care nu imi prea sunt mie personal foarte des direct pertinente), si fata de persoanele cu trasaturi de personalitate accentuate si comportamente antisociale.

Am ajuns la concluzia ca probabil ca trebuie sa fie macar de acord la nivel de principiu cu urmarirea unor virtuti cat de cat similare, insa, deoarece nu am citit inca nici acel capitol de pe wikipedia, nici din vreun curs de pe wikiversity, nici nu l-am cautat prezentat in wikibooks, sau macar wikiquotes, daramite in enciclopedia de filozofie Stanford, sau pe Google, nu mi-am stabilit inca nici macar lista mea personala de virtuti ideale...asa ca probabil mai am de studiat. Pana una alta, stiindu-mi deja nivelul personal de diligenta scolara, sunt din ce in ce mai ferm hotarat sa aman deadline-ul unei posibile casatorii dincolo de 38 de ani, desi, bazat pe experienta de azi noapte, ma intreb daca totusi 46 de ani nu e totusi o idee cam prea tarziu pt o posibila luna de miere cu adevarat satisfacatoare...ma gandesc totusi si la flexibilitatea in scadere a articulatiilor, (mai ales ca eu nu stiu sa am tulburari innascute ale sintezei si metabolismului colagenului sau in general ale tesutului conjunctiv, ca de ex sindromul Ehlers-Danlos, cum se zvoneste ca ar fi avut dl Niccolo Paganini, nici nu cred ca sunt sanse prea mari sa capat scorbut, si precis nu sunt nici amator de antrenament prea frecvent de dans sau, mai rau, yoga), ca mie personal chiar imi place sa fac sex uneori si in pozitia misionarului pasiv, si nu neaparat exclusiv cu persoane de origine finlandeza, (desi am o anumita deschidere in acest sens mai mare fata de ele, plus, sincer recunosc, fata de norvegieni exact invers...adica nu mai putin deschis, dar mai activ...am senzatia distincta ca o asemenea inclinatie curenta origineaza psihodinamic de undeva dincolo de o simpla reactivitate adaptativa, sau proiectie, si mi se pare ceva reciproc, de nivel de identificare proiectiva...desi, desigur, nu doresc sa generalizez).

Revista presei libere mai noi

Ieri, a murit d-na Nora Ephron.  

Acum o luna, a fost botezata printesa Estelle Silvia Ewa Mary a Suediei, ducesa de Östergötland, fiica printesei mostenitoare a Suediei, Victoria Ingrid Alice Desiree, ducesa de Västergötland, si a printului Daniel, nascut Olof Daniel Westling, duce de Västergötland.

Intr-un numar recent al revistei Psychology Today, d-na Pamela Weintraub scrie un articol intitulat "Cum sa cresti mare", prezentand un interviu cu psihologul american David Schnarch, care incerca sa minimalizeze importanta atasamentului in cadrul unei casatorii presupus reusite mature, dansul opinand ca acest atasament reduce casatoria la un fel de cautare eterna de nivel imatur de securitate si compensare pentru diverse dezamagiri din copilarie, si incurajand partenerii unui cuplu sa depaseasca nazuinta infantila de a li se implini visele si/sau de a fi sprijiniti si "iubiti neconditionat", plus ascultati incontinuu de celalalt partener folosit ca un fel de carja, ci de a-si urma propriul drum independent autonom catre maturizare, reusind abia de la acest nivel incolo sa isi intinda si sa isi ofere unul catre altul o mana de ajutor si cooperare autentic utila la un nivel oarecum "superior" celui anterior. Cele 4 elemente ale unui echilibru matur descrise de dl Schnarch, desigur, in mod ideal prezente la ambii parteneri ai unui cuplu, nu doar la unul din ei, ar fi: functionarea individuala conform unor principii valorice si teluri proprii importante chiar in ciuda posibilei presiuni din partea partenerului de a le abandona, gestionarea propriei vieti emotionale si a propriilor anxietati in mod independent fara a a vea nevoie de a face apel chiar in continuu, preferabil cat mai rar posibil, de la partener pt spriin si ajutor in acest sens, a evita reactiile exagerate in fata unor oameni sau situatii dificile, insa pastrand capacitatea de a-i tolera, si, in final, anduranta si perseverenta in fata unor posibile adeversitati, sau chiar dezamagiri in ceea ce priveste atingerea telurilor proprii, per total pastrarea unei imagini si agende proprii autonome personale ale sale proprii.

Ieri seara m-am decis sa imi continui programul plimbarilor de relaxare si m-am dus la club, unde am avut sansa de a da exact peste ce imi doream, un finlandez ceva mai matur, de cca 45-46 de ani, mai taciturn din fire, care inca nu era total impotent din cauza unui nivel prea avansat de intoxicatie cu alcool. Entuziasmat de aceasta descoperire cu adevarat rara, l-am invitat acasa, unde, presupunand ca, datorita varstei, trecuse prin destule, l-am indemnat sa foloseasca un condom/prezervativ Durex Extra Safe, si apoi am avut deosebita placere de a-mi exercita liberul arbitru prin a renunta la pozitia mea preferata pt finlandezi, cea a misionarului, si a alege in schimb de a ma sprijini direct cu coatele de masa din sufragerie, plus, pentru un echilibru optim, si cu fruntea de unul din teancurile stabile de carti cu coperti lucios racoroase recent aranjate pe ea, si a-l invita sa faca dragoste, inclusiv sex, cu mine.

Thank you, Mr Jacobson

Incercand sa combin in mod practic sfaturile managerilor mei de a invata sa ma relaxez mai bine la serviciu, cat si sfaturile medicului meu de familie de a iesi mai des la plimbare, mi-am luat cateva zile libere de la serviciu ca sa ma pot plimba mai mult in oras. Am sentimente contradictorii fata de acest fel de plimbari, deoarece ele sunt pline de tentatii pt mine, unele posibil chiar mai periculoase decat a cheltui prea multi bani pe diverse nimicuri interesante, cum ar fi suc organic britanic fara E-uri sau zahar, sau ciocolata germana amara speciala pt barbati 60 % (continut de cacao, desigur), sau chiar de a face riduri premature daca mi-as expune prea des tenul la salbatecul vant de coasta care bate adesea pe aici. Am fost tentat, de exemplu, riscand in plus sa intinez si onoarea compatriotilor mei + chiar dorita lor aderare la spatiul Schengen cu inca un caz de cetatean roman scapat momentan de sub vigilenta institutiilor statului roman implicat intr-un scandal international, sa cad in pacatul furtului calificat cf art 209 C din Codul Penal romanesc, cu circumstanta agravanta e, (efectuat intr-un loc public), posibil si a (al unui bun de patrimoniu cultural), in general pedepsibil prin inchisoare de la 3 la 15 ani.

Noroc ca mi-am dat seama ca multe din articolele ziarului Jerusalem Post International Edition se pot gasi si gratis pe Internet, (chiar si unele din sectiunea Premium), ca era gata gata sa inhat un exemplar din saptamana 8-14 iunie, care zacea nebagat in seama de nimeni pe un scaunel dintr-o cafenea, si care avea pe prima pagina o fotografie cu un teanc de carti cu coperti de carton asezate pe o masa in prim plan si alte carti de dimensiuni diferite si cu stiluri de coperti diferite oarecum mai estompate, asa ca in ceata, pe niste rafturi, in fundal, (eu fiind in general destul de sensibil la publicatiile ce contin articole de critica literara, sau prezentari de recomandari de lectura insotite de poze care sa imi explice mai usor despre ce e vorba + simtindu-ma in particular oarecum personal "invitat" de acea fotografie, pt ca, desi am reusit IN SFARSIT, cu ajutorul indemnului recent motivant al Vienelei de a nu mai pierde vremea suferind melancolic, ci de a face, mai degraba ceva in mod mai activ, sa descongestionez sufrageria de cutiile de carton cu carti, inca nu m-am apucat sa aranjez cartile frumos dupa un sistem oarecare in niste rafturi, ci le-am pus in teancuri pe 2 mese + o noptiera, total la intamplare, insa in mod destul de ordonat si estetic, cu cartile de dimensiuni mai mari la baza, si cu cele de dimensiuni mai mici deasupra.)

Asa ca efectiv m-am distrat citind articolul-interviu scris de dl Akin Ajay in conversatie, (in legatura cu recenta Saptamana a Cartii din Israel), cu dl Howard Jacobson, castigator al Premiului Man Booker 2010 pt cartea Chestiunea Finkler. M-am decis sa cumpar, prin urmare, si aceasta carte, si, desi nu pot sa promit ca o voi citi prea curand sau chiar vreodata, am sa incerc, totusi, sa ii gasesc un loc potrivit in teancurile de carti de pe cele 2 mese, sau, cine stie, chiar de pe noptiera. Am citit ulterior un citat dintr-un alt interviu al dl Jacobson in The Jewish Chronicle, care pe mine personal m-a ajutat f mult, "If you had to say in one sentence what being Jewish means, it is being able to make fun of yourself Jewishly... (but) when it’s without the affection, I worry." Eu personal, chiar daca nu am optionat inca definitiv pt religia iudaica, apreciez acest citat la justa lui valoare ca fiind aplicabil si chiar si foarte pertinent si in cazul meu personal, si eu personal nu doresc ca dl Jacobson sa se ingrijoreze si el din cauza mea, (deoarece eu doresc ca el sa se poata concentra mai bine pe cariera dansului spre binele mai larg al nostru, al tuturor), asa ca am sa incerc, de cate ori imi voi aduce aminte de acest citat, pt care eu personal ii multumesc, sa iau masuri in acest sens.

Public apology

Imi pare sincer rau ca trebuie sa comunic ca nu ma simt inca pregatit sa completez leapsa la care am fost recent invitat de Vienela, cea despre listarea cartilor preferate mie ale caror titluri incep cu literele alfabetului de la A la Z. Este un topic deosebit de sensibil si de important pt mine, si efectiv nu pot sa il iau in joaca, NU pot. Am totodata sentimente inca oarecum confuz-contradictorii in legatura cu ce ar putea insemna pentru mine personal o carte preferata, nu doresc sa utilizez nici metoda superficiala si total inutila la ceva anume concret in afara poate de relaxare personala de a lista primul titlu care-mi poate veni spontan in minte in legatura cu o litera anume. Efectiv NU simt ca MERIT sa ma relaxez in acest fel in legatura cu acest topic, cel putin nu inca.

Desi nu doresc sa imi gasesc scuze absurde, externalizand raspunderea in afara mea personala, am sa mentionez totusi ca azi, 25 iunie, este ziua sf Prosper din Reggio, patron al orasului Reggio Emilia din regiunea Emilia-Romagna a Republicii Italiene, regiune fata de care eu personal am sentimente deosebit de intense, si sf care are tocmai cartea ca unul din atributele sale, si mai este si ziua sf William din Vercelli, patron al zonei Irpinia din regiunea italiana mai larga Campania, fata de care eu iarasi am sentimente destul de intense, si totaodata sf ale carui doua atribute posibil contradictorii sunt lupul si crozierul (toiagul de pastor), si efectiv nu mi se pare ca se cade sa iau eu chiar asa in joaca sau posibil superficial un subiect care mie personal imi straneste emotii destul de intense, emotii complexe al caror nume nici macal nu il cunosc, pentru ca probabil reprezinta un amestec de emotii diferite, dintre care unele chiar posibil contradictorii, si cu care, chiar si daca as sti cum se cheama, tot nu as sti ce sa fac, in afara poate de a le enumera componentele intr-o lista, si am determinat ca asa ceva nu ar fi util decat poate pt dezvoltarea vocabularului meu personal si posibil al unor eventuali cititori, insa eu personal nu am intentia prioritara de a educa oameni in public, si inca si pe gratis, decat daca ar fi poate un caz perceput de mine ca un posibil caz real de urgenta.

Nu cred ca este urgent pt mine personal, iar pt altii nici atata, de a invata in clipa asta mai multe cuvinte despre emotiile pe care le resimt eu personal fata de carti, nici fata de regiunile Emilia-Romagna sau Campania din Republica Italiana. Motivul principal pt care ma simt atat de anxios in legatura cu efortul serios necesar de a completa aceasta leapsa nu este teama mea mai obisnuita de a fi incompetent fata de o tema destul de importanta si poate anxiogena pentru mine, pt ca teme din astea am avut si inca voi avea destul de multe, atat on-serviciu, cat si off-serviciu, ci este de fapt un sentiment de insatisfactie profunda fata de incompetenta mea personala de a-mi gestiona emotiile negative legate de departarea geografica reala de nivel de OCEANE pe care o am fata de singurele 2 persoane pe care mi le doresc din tot sufletul aproape de mine in clipa asta, una la vest, dincolo de Oceanul Atlantic, si cealalta la est, dincolo de Asia cea uriasa si 1/3 din giganticul Ocean Pacific.

Pur si simplu imi vine sa ma ghemuiesc in pat si sa ma ascund sub plapuma. ASA de departe sunt ei, si stiu ca nu sunt sanse prea mari ca sa ii pot atinge si simti caldura corpului lor real langa al meu prea curand. Nu zic ca niciodata, pt ca asa ceva ar fi prea greu de suportat si exagerat de pesimist-catastrofic, dar totusi nu va fi nici azi, nici maine, si nici macar peste o saptamana, sau o luna. Si deoarece stiam asta inca de cand inca mai erau, fiecare din ei, langa mine, si deoarece acest sentiment m-ar fi coplesit inca de pe atuncea, daca m-as fi lasat in seama lui, de aia am preferat sa fiu prea lenes fata de relatia mea cu ei, si sa ma ocup de alte lucruri...si alea importante si utile, nu zic nu, dar oricum probabil minore fata de importanta excelentei relationale cu cei pe care ii iubesc. DE AIA nu cred ca merit sa ma relaxez cu o Leapsa legata de carti, care in fond nu sunt decat niste obiecte, chiar daca or fi si obiecte de fetish real pt mine personal.

Ad mea vanitas

In van se pare ca tot incerc sa raspandesc idea ca "auto-cunoasterea" cat mai amanuntit detaliata, fiind in general deosebit de greu (prin definitie de fapt imposibil total direct) accesibila, plus supusa unor inevitabile erori semnificative, are riscul de a fi iremediabil ineficace si inutila dincolo decat poate o simpla indulgenta relaxare narcisista. Observ totodata ca ea pare a fi promovata in continuare atat de puternic in blogosfera culturala in lb romana, la un nivel care pana si mie, care in general sprijin din toata inima activitatile de consolidare de ego, (mai ales pt oamenii stressati de vreo tranzitie sau alte posibile socuri si traume), mi se pare de-a dreptul jenant, (mai ales ca nu remarc nici ca ar sufla cineva vreun cuvintel si despre evaluarea si eventual propunerea de metode pt imbunatatirea motivatiei necesare unui posibil pas practic util implementativ ulterior).

In disperare de cauza, si probabil ca din lipsa totala de imaginatie, am ajuns acum sa promovez ca macar ea sa fie efectuata cu metode care pot imbunatati poate macar  creativitatea artistica, de ex tehnica reveriei liber asociative, folosita, se spune, si de dl Woody Allen in tinerete in procesul sau personal de psihanaliza, decat bazat pe cine stie ce observatii istoric narative, (care totusi cer un oarecare efort de exprimare in fraze cat de cat gramatical corecte, inclusiv folosirea corecta a unor semne de punctuatie mai complicate, cum ar fi virgula sau punctul si virgula), sau metode orientale meditative insotite sau nu de mantre ritmic vibrator-muzicale, (care in cazul meu prezinta riscul de a ma adormi rapid si consecvential a-mi facilita alunecarea cu nasul direct in parchetul totusi dur, plus de a risca, Doamne fereste, si o posibila dislocatie de sold, mai ales daca as sta si in pozitia lotus).

Am gasit recent o leapsa mai timpurie pe blogul Vienelei, care, desi nu este cea la care m-a invitat recent, (acesteia, fiind despre obiectul meu de fetish cartile, preferand sa-i dedic sfanta zi de duminica), pare a sprijini aceasta metoda posibil imbunatatitoare de creativitate, aptitudine care la mine personal si asa este cam subdezvoltata in mod congenital, si imi face placere sa pierd timpul rezolvand-o, mai ales ca afara acum iarasi ploua cu galeata si bate un vant mai mult decat racoros dinspre sud-sud-est cu cca 15 noduri, (cca 28 km/h), facand temperatura aerului din jur sa para de vreo 11 grade C decat 14 cat este in realitate.

Deoarece leapsa se numeste "Daca eram", mi s-a parut just sa descriu nu numai cum sunt, dar si cum as vrea sa fiu, plus cum ar trebui sa fiu si pt posibilul teoretic "bine" al societatii din jurul meu, (estimativ, desigur, si bazat cat de cat pe aptitudini personale evaluate cat de cat realist, nu la nivel utopic), nu numai al meu personal. Deci, urmeaza sa descriu perspectiva mea personala despre self-urile mele actual, ideal, si "ought" (cel care "trebuie"), plus, luand in consideratie si fanii lui Batman si ai Zmeilor, si pe cel care mi-ar fi chiar frica sa fiu, ramanand ca eventualii comentatori sa imi ofere ei mie, daca au chef desigur, si perspectivele lor despre aceste 4 self-uri ale mele, ca sa am cat de cat o posibila sansa mai realista de a recunoste sau poate si corecta probabilele discrepante, primind si informatii din afara peretilor sau zidurilor constientei mele personale careia, (dupa cum ii povesteam recent lui Mircea Vladut), ii sunt eu momentan locatar, (desi inca nu m-am decis daca doar de tip chirias sau chiar posibil proprietar).

Ca sa fie si mai complet, ar trebui probabil sa descriu si perspectiva mamei si tatalui meu, plus, just in case, si a prietenei mele cele mai bune, (in care eu personal am incredere ca si cum mi-ar fi sora), despre cum sunt, cum as vrea sa fiu, si cum ar trebui sa fiu, dar zau daca nu devine si asta de nivel fie de chin, fie de autentic paean (oda de exaltare) oferit vanitatii mele personale, si ar trebui sa folosesc cate un articol separat de blog, pt fiecare din urmatoarele 28 de puncte...ar fi si asta o idee, de ce nu ?! Gandindu-ma acum la persoanele intotdeauna FOR EVER & EVER dragi si semnificative pt mine, deja observ ca am si inceput sa devin mai inspirat, si indraznesc sa recomand aceasta metoda chiar si ca posibil exercitiu util de terapie de cuplu in posibil conflict, nu numai pt oblojire de vanitati personale posibil ranite, cei cu adevarat traumatizati, desigur, trebuind sa sune la 112, (fost 055), fara ragaz.

Daca eram un anotimp- Actual: vara in Norvegia de sud-vest, Ideal: vara in Norvegia de nord, Ought: vara in Antarctica, Feared: iarna la Polul Nord

Daca eram o luna- A: martie in Norvegia de sud-vest, I: aprilie in Palm Springs, O: ianuarie in desertul Mojave, F: iunlie in desertul Sahara

Daca eram o zi a saptamanii- A: luni la corporatia 1, I: luni la corporatia 2, O: sambata, F: duminica

Daca eram o parte a zilei- A: ora siestei, I: ora rugaciunilor Matins, O: ora somnului recuperator de frumusete, F: ceasul mortii

Daca eram o virtute- A: onestitate de tip earnest, I: curaj, O: diplomatie, F: eroism

Daca eram o planeta- A: Planeta Albastra, I: Planeta Albastra, O: Planeta Albastra, F: Saturn

Daca eram un lichid- A: apa de robinet, I: apa Vittel, O: apa Fiji, F: aqua Panna

Daca eram o stare a vremii- A: vant sub, inclusiv 7 noduri, I: vant peste 7 noduri, O: grindina, F: seceta

Daca eram un instrument- A: muzicuta, I: trianglu, O: pian, F: talgere

Daca eram un sentiment- A: uimire, I: surpriza, O: bucurie, F: teroare

Daca eram un gest- A: zambet fata de un copil, I: imbratisare, O: salut, F: scos caciula de pe cap si tinut ploconitor-nervos in mana

Daca eram un sunet- A: sunet de clopotel, I: vajait de vant, O: vuiet de furtuna, F: sirena de alarma

Daca eram un cantec- A: La Marseillaise, I: America the Beautiful, O: It's a Long Way to Tipperary, F: Internationala

Daca eram un simbol- A: Cu, I: Ag, O: steaua lui David, F: un ochi

Daca eram un oras- A: Helsinki, I: Hong Kong, O: Albuquerque, F: Vorkuta

Daca eram un gust- A: fad, I: dulce-amar, O: condimentat asortat, F: sarat potroaca

Daca eram o aroma- A: lamaie, I: Chanel Allure, O: fara, F: foetor hepaticus

Daca eram o culoare- A: alb murdar, I: albastru safir, O: bleu-ciel, F: nici o culoare (negru)

Daca eram o parte a corpului- A: articulatia cotului, I: muschiul sartorius, O: muschiul latissimus dorsi, F: tesut mamar

Daca eram un drog- obiectez sa raspund deoarece NU promovez drogurile ilicite. Say NO to illicit drugs (inclusiv cannabis, etnobotanice, etc.) !

Daca eram un accesoriu- A: o curea Salvatore Ferragamo, I: un portofel Gucci, O: o bratara Hermes, F: inel print Albert

Daca eram un produs de machiaj- A: balsam aftershave Vichy Homme, I: crema hidratanta reparatoare Shiseido Men, O: gel calmant de contur de ochi Sheiseido Men, F: lotiune exfolianta Clinique Men

Daca eram o materie- A: apa simpla, I: materie organica vegetala, O: titan, F: apa grea

Daca eram un personaj de desene animate- A: Pinocchio (Disney), I: Jimminy Cricket (Disney) cu talentul de a o imita, la nevoie, in scopuri etic profesionale, si pe Daisy Duck (Disney), O: fie Chip, fie Dale (Disney), F: Mowgli (Disney) jucand rolul Pocahontas (Disney)

Daca eram o forma- A: o sfoara picata pe o masa la intamplare, I: o sfoara de intins rufe, O: o retea, F: un cerc

Daca eram un numar- A: 2, I: 4, O: 6, F: 7

Daca eram o masina- A: Skoda 120, I: Saab 9000, O: Bentley seria T, F: masina care merge pe diesel

Daca eram o haina- A: jacheta sport Northface Potent, I: costum Dior Homme, O: costum Valentino, F: salopeta cu bretele de blugi marca Lee

O recenzie

Am in mana cartea Bucuresti- ghid turistic, de dl Dan Berindei si dl Sebastian Bonifaciu, cu coperta de dl Constantin Pohrib, redactor dl Mihai Stratulat, tehnoredactor dl Mihail Carciog, publicata in 1980, de Editura Sport-Turism din Bucuresti, tiparita de Combinatul Poligrafic "Casa Scanteii".

Copertile cartonate ale cartii au dimensiuni atractive de cca 19 x 12 cm, probabil cu paginile de dimensiuni corespunzatoare formatului duodecimo, grosimea de numai cca 1,25 cm, continand 260 de pagini de text si 56 de pagini de fotografii. Pe coperta apare fotografia hotelului Intercontinental din Bucuresti, pe fundalul unui cer bleu albastru cu cativa nori albi pufosi de tip cumulus de dimensiuni mici si total neamenintatori.

Prefata de 21 pagini prezinta istoria orasului Bucuresti, incepand de la prezentarea primelor marturii arheologice care arata prezenta unor oameni traind in acest perimetru geografic, (citez), "inca din epoca pietrei cioplite, cu aproximativ 150 000 de ani in urma", (presupun neandertali, in Europa la acea vreme). Aceasta prefata este scrisa intr-un ritm alert care mentine atentia cititorului, pe care ti-l poti usor imagina stand cu sufletul la gura asteptand sa vada ce se mai intampla, insa din pacate contine cam multe detalii istorice, nume proprii, si date cronologice, si nu cred ca va fi prea usor de citit integral de un turist obisnuit, care nu este neaparat profesor, student, sau fan de istorie.

Cartea contine 78 de fotografii alb-negru tentante, majoritatea cu tematica arhitecturala. Uitandu-ma la ele, m-am simtit oarecum vinovat ca, desi sunt bucurestean, nu stiam de multe din aceste cladiri, si nici nu am vizitat vreodata destul de multe din zonele in care exista sau au existat ele, sau este posibil sa nici nu le fi remarcat chiar daca am trecut prin zona respectiva. Am zambit recunoscand Pasajul Bucur-Obor, inaugurat in 1979, am oftat vazand nesuferitul cartier Titan, (care totusi in fotografia din aceasta carte pare mult mai decongestionat decat il tin eu minte din cele 2 calatorii cu autobuzul pe care le-am facut eu pe acolo acum vreo 2 1/2 ani), am facut cu ochiul hotelului Dorobanti, (curent, dupa renovare, Howard Johnson Grand Plaza), iar blocurile din jurul Salii Palatului RSR mi-au trezit niste amintiri placute din copilarie, deoarece, pe vremea cand incepusem sa citesc cartile d-lui Jules Verne, am fost in vizita acolo la o familie care avea in apartament o colectie minunata de obiecte exotice de fildes si abanos aduse de ff departe, tocmai din indepartatul continent negru.

La nivel de amanunt, cartea este impartita in 8 capitole, fiecare, in afara de ultimul, continand si 8 pagini cu fotografii, "Monumente de arhitectura veche, medievala, si contemporana" (45 pagini cu text), "Busturi, fantani, monumente, statui" (23 pagini), "Case memoriale, colectii de arta, expozitii permanente, muzee" (38 1/2 pagini), "Case si locuri legate de istoria miscarii revolutionare si democratice a PCR" (13 1/2 pagini), "Edificii si institutii importante" (23 pagini), "Artere de circulatie, cartiere, piete" (23 pagini), "Gradini, parcuri, stadioane, complexe sportive" (12 pagini), "In imprejurimile orasului" (20 pagini), si se incheie cu un apendice de 16 pagini de "Adrese si telefoane utile"...desigur ultimele in prezent nefunctionale. Fiecare din cladirile, arterele de circulatie, statuile, sau parcurile despre care vine vorba este prezentat la nivel de detaliu exhaustiv in ceea ce priveste istoria ei sau a lui, si acest lucru transforma acest ghid turistic intr-un adevarat "Compendiu de buzunar al istoriei dezvoltarii urbanistice a Bucurestiului". Paragrafele dedicate muzeelor contin si explicatii interesante despre continutul colectiilor lor, si astfel un posibil cititor care nu ar fi avut ocazia sa viziteze aceste muzee in persoana, se poate consola cat de cat cu ideea de a sti macar ce a pierdut, si ce ar mai putea cauta sa afle sau sa vizioneze ulterior cu ajutorul Internetului, azi, despre o tematica anume de care ar putea fi interesat.

Un detaliu posibil amuzant este reprezentat de includerea a 3 ateliere fotografice in lista "adreselor si telefoanelor utile", Foto Color, din str 13 Decembrie...(oare ce eveniment o fi fost comemorat de aceasta data care oferise la un moment dat numele acestei strazi ?...ah, aflu chiar din carte, la pagina 149, despre existenta unei placi comemorative din Piata fostului Teatru National din Calea Victoriei- cladire in prezent inlocuita de hotelul Novotel, care i-a pastrat frontispiciul- pe care scrie ca "in ziua de 13 decembrie 1918, in Piata Teatrului National, s-a tras din ordinul guvernului burghezo-mosieresc in muncitorii care demonstrau pentru libertate si o viata mai buna. Au fost ucisi miseleste 102 muncitori", si o explicatie ulterioara ca aceste demonstratii fusesera legate de o greva a tipografilor din capitala...), Foto Union, din Piata Palatului RSR, si Foto-Studio Clasic, din str Doamnei. Telefoanele pt urgente la acea vreme erau 055 pt Militie, (denumirea Politiei la acea vreme), 061 pt Salvare, si 081 pt Pompieri.

Comanda pt Vienela

Fra stjernen

Fra stjernen som stod opp
Er det så lang at
Tusenvis årene har det tatt
Dens lys å komme hit.

Kanskje den har all’red’ blitt slått av
For en lang tid siden, i noen blåe avstander
Og bare nå har strålen dens
Begynt å skinn' for blikket våret.

Ikon til denne stjern' som døde
Sakt stiger opp i himmelen;
Den levd da den kun ikk' bli sett,
Nå ser vi den mens den er ikke lengre.

Slik sånn da lengselen våre
Forsvant i dype natten,
Lyset til våre gamle elske
Fortsetter oss forfolge.

(La steaua, M Eminescu, 1 dec. 1866)