Durere de cap

M-am sculat morocanos, mahmur, cu durere de cap, si de spate. Cred ca salteaua e de vina pt durerea mea de spate, pt mahmureala si durere de cap o fi de vina scotch-ul pe care l-am baut aseara, insa faptul ca sunt morocanos nu poate fi legat decat de faptul ca am visat urant, mai bine zis neplacut, timp indelungat, vis dupa vis.

Mie nu-mi iese mai niciodata atunci cand incerc sa adorm in gand cu ceva placut si frumos sa si visez ceva placut si frumos,. De obicei, se intampla exact pe dos. La mine visele cu adevarat frumoase vin total la intamplare. Azi noapte adormisem cu micul print in gand si imi lasasem si TV-ul deschis pe TV5 Monde in lb franceza. Voiam sa plutesc, leganat de Mos Ene. In locul lui Mos Ene a venit insa Sandman, (care pe mine, ca personaj, ma enerveaza, de aia ii atribui lui visele urate, desi nu e el neaparat raspunzator de ele).

Am visat minute in sir, care, pe timp de vis, mi s-au parut ore, ca eram tras la raspundere in fata unor comisii in fata carora trebuia sa-mi prezint niste realizari, si sa-mi fac autocritica, alcatuite din oameni urati si cam inspaimantatori, oarecum vulgari, la infatisare si comportament. Si sentimentul insotitor era de teama si de stress. Dupa aia am visat ca eram oarecum implicat in organizarea unui show de prezentare de mod si efectiv, din nu stiu ce motive enervante, nu iesea bine la sfarsit prezentarea rochiei de mireasa, care in mod traditional trebuie sa incheie un astfel de show. Pana si rochia in sine avea niste defecte, nu numai ca nu se potrivea bine pe model, iar modelul era un african inalt, nu prea osos, cu parul tuns scurt si vopsit blond, oarecum a la Dennis Rodman, desi avea trasaturi mult mai slefuite si era machiat destul de misto, insa era total enervant si nerabdator, necooperant, nemaleabil si asta, (in comparatie cu membrii comisiei de mai sus, nu fata de alte modele profesioniste africane, sau de orice origine etnica). Sentimentul era de stress din cauza de tip presant, cu nervi aditionali din cauza de munca in van, neproductiva si ineficienta, cu oarecare vinovatie amestecat pt posibila mea lipsa de competenta.

Pe urma am mai visat un al treilea vis, la fel de enervant, insa nu mai tin minte ce continea. Pe scurt, m-am stressat aproape toata noaptea. Si chiar ma uitasem la niste videoclipuri frumoase de pe YouTube despre dragoste si cu muzica relaxanta cantata la pian de Ludovico Einaudi inainte de a adormi. Eram chiar hotarat ca vreau sa visez frumos in noaptea asta. (De obicei nu-mi pasa, insa nu stiu de ce ieri chiar mi-am dorit sa visez frumos.) Cred ca a fost de vina si scotch-ul, care de fapt era un whiskey irlandez. Cred ca, in ciuda ca whiskey-ul este o bautura indragita de familia O'Hara, si de alte familii irlandeze vestite, e, totusi, o bautura care mie nu mi se potriveste, cred ca e si prea dulceaga, lipsita total de amareala, (care e gustul meu preferat, acrisorul fiind al doilea, abia pe urma dulcele, iar saratul pe ultimul loc), si nu e nici asa de catifelata, e oarecum mai grosolana.

De fapt, daca e sa ma gandesc la bauturi, mie imi plac numai akvavit-ul, (care mie mi se pare neobisnuit de rafinat fata de destul de multi norvegieni contemporani intalniti de mine personal, insa am impresia ca e din cauza ca majoritatea de pe aici, de pe coasta, cred ca provin din familii de pescari, care chiar au avut o viata destul de aspra, pe cand cei ca Gawain, care-mi plac mie mai mult, se trag din crescatori de capre de mai de la munte), si mai imi plac unele tuici sau palinci, din zone cu familii de pomicultori, si unele cocktailuri din zone cu familii urbane.

Zau, chiar am remarcat, daca e sa ma gandesc mai bine, si sa ma si exprim mai pe sleau, ca pe mine ma cam enerveaza oamenii proveniti din familii de crescatorii de cartofi, si preferandu-le pe cei din familii de crescatorii de ridichi sau castraveti, cei cu morcovii, guliile, napii si telinele venind pe locul trei, iar cei care cresc rosii, ardei capia, gogosari, sau salate, legume care necesita mai multa atentie, lasandu-ma cam indiferenti.

Desigur, ca dintre cei proveniti din zone agricultural-zootehnice, ciobanii sunt la mine personal pe primul loc alaturi de crescatorii si ingrijitorii de bovine, (nu stiu daca as reusi vreodata sa departajez in acest sens), pe urma venind, la distanta nu foarte mare, cei cu caprele, si abia la urma, la distanta mult mai mare, crescatorii de oratanii, dintre acestia, columbofilii posibil utili comunicatiilor interumane ocupand primul loc, cei cu gastele al doilea, cei cu ratele pe locul trei, iar cei care prefera gainile si curcanii laolalta impreuna pe locul patru. Eu nevazand in viata mea o gasca, avand chiar, din cauza unor povesti, un fel de admiratie amestecata cu teama fata de aceste pasari domestice, chiar am impresia ca este posibil ca acesti crescatori si ingrijitori de gaste sa fie un fel de personaje mitice ideale pt mine. Ma gandesc ca este posibil ca daca intalnesc vreodata in viata mea vreunul, aceasta categorie profesionala sa o intreca pe cea a columbofililor in topul preferintelor mele pt oamenii formati si influentati de cariera.

Respect din principiu si apicultorii, insa ei in sine, ca profesionisti, ma lasa cam rece, in afara de echipamentul lor de protectie, cu manusi si voaleta. Crescatorii si ingrijitorii de cai reprezinta o grupa profesionala de oameni aparte, care sunt insa de nivel aristocratic pentru mine, care ma consider un om, totusi, comun.

Din cauza filmelor horror cu locatie in zone de crescatori de grau si porumb, mie nu-mi prea plac oamenii care provin din aceste regiuni, cred ca au avut in general o viata destul de grea, la fel ca si pescarii, supusi in permanenta unui stress destul de mare, si unor accidente de munca periculoase, fie pescarii pierand in valuri sfaramati de stanci, sau mancati de rechini si balene, fie agricultorii supusi unor dezmembrari si exsanghinari de la diverse seceratori, combine, si alte utilaje agricole cu dinti mecanici periculosi. Ma gandesc ca este chiar imposibil ca asemenea cariere deosebit de stressante, uneori desfasurate din tata-n fiu sa nu te supuna unei inaspriri deosebite, iar mie in general imi plac oamenii binevoitori fata de mine, nu cei aproape in permanenta iritabili si nervosi.

Mie imi pare bine ca strabunicul meu matern a plecat la 14 ani dintr-un sat din Baragan si a venit in sectorul 2 al capitalei, sa se faca ucenic in sectorul comercial al produselor coloniale, si al procurarii si comercializarii unor alimente de tip organic de provenienta interna si internationala. In plus, imi pare si mai bine ca stra-strabunica mea materna si-a parasit si ea prin secolul XIX familia de crescatori de ridichi si alte legume gustoase din zona Banatului, si s-a mutat si ea la Bucuresti, chiar daca, din pacate a devenit ulterior vaduva de razboi, in timpul primului razboi mondial, si mai devreme ii mai si murisera mai toti copiii nascuti in acest oras supus atator epidemii intr-o era cu atentie administrativa relativ scazuta fata de o cat mai optima organizare anti-infectioasa in era pre-antibioticelor, insa, din fericire, a supravietuit strabunica mea, care, daca i-ar fi permis mama ei, speriata de atatea epidemii, sa iasa din casa si sa intre si ea ucenica la o casa de mode, asa cum isi dorise, azi ar fi fost precis mai vestita decat d-nele Coco Chanel si Jeanne Lanvin la un loc.

Insa bine ca au avut parte atat ea cat si strabunicul meu de serviciile unei doamne petitoare deosebit de etice si competente din acea zona a sectorului 2 Bucuresti, si s-au casatorit, si chiar pot spune cu mana pe inima ca au trait autentic fericiti pana la adanci batranete, chiar daca strabunicul meu a facut si ceva specula in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atat pe front, cat si in spatele lui, cat si dupa razboi, si chiar daca in timp ce el era plecat de acasa pe termen mai indelungat, fie in diverse calatorii de afaceri comerciale si de procurament, fie pe front, fie in diferite situatii de arest militar sau civil, strabunica mea primea vizite frecvente ale unui domn avocat care o admira destul de mult pentru ca intr-adevar era foare frumoasa si o gazda desavarsita, iar acest avocat nu avea nimic de a face cu cazurile penale ale strabunicului meu, fiind avocat specializate pe drept civil si comercial, deci pot spune ca si dansul s-a comportat etic profesional in toata aceasta afacere.

Gata, mi-a trecut si durerea de cap, nu mai sunt morocanos, a rasarit si soarele, vantul nu bate prea tare, iar apa fjordului e linistita ca un lac ! Azi e ziua de nastere a lui Buddha, ziua internationala a poporului tiganesc (roma), si, acum aflu, o coincidenta reala, ca este atat ziua sf Perpetuus, un om foarte interesat de probleme de etica si tinuta profesionala, si totodata ziua sf Walter de Pontoise, patronul puscariasilor si prizonierilor, si, totodata, ocrotitorul oamenilor impotriva stressului profesional excesiv, care, in timpul noviciatului Benedictin, a ajutat un prizonier dintr-o inchisoare aflata intr-o manastire sa evadeze, iar mai tarziu a tot incercat sa scape de responsabilitatea unei functii de administrator de manastire cu rang de abate, si tot fugea de la serviciu, dar il obligau sa vina inapoi.


(...va urma, cu linkuri...)

Datorii- capitolul 3

Deoarece bloggerul konkursman mi-a atras atentia intr-un comentariu asupra unui factor de calcul deosebit de important pt economie, si anume rata inflatiei, acum trebuie sa ma straduiesc sa aflu rata aproximativa atat a inflatiei globale, cat si specific particulare pt statele mele creditoare pe perioada vietii contribuabililor lor pt generatia de oameni traitori intre 1980- 2010. La pomenile acelor contribuabili pt eventualele suflete moarte importante pt ei personal zau ca nu prea am chef sa ma gandesc, desi recunosc cat se poate de sincer importanta culturala semnificativa a acestor pomeni, ba chiar si posibila lor influenta asupra ratei inflatiei cat se poate de concrete din tarile respective.

De asemenea, trebuie sa iau in consideratie sa impart cumva perioadele in care banii unora dintre creditori aveau putere de schimb valutar sau nu o aveau, deoarece una e rata inflatiei stabilite oarecum artificial dintr-o economie neparticipanta la circuitul valutar international, si alta e inflatia concreta dintr-un stat cu bani valutari. Trebuie sa mentionez insa ca eu personal am avut acces la valuta si pe cand ea nu circula liber in statele desprinse de circuitul valutar international, deci am cam sifonat si international, desi, zau, cred ca ar fi chiar prea de tot si nici nu ar fi just sau adevarat sa afirm ca eu personal am spalat vreun ban asa la nivel criminal cu adevarat intentional.

Daca e vorba de posibile activitati pasibile penal-criminal, recunosc cu sinceritate ca am dat spaga/mita la anumiti bugetari si totodata si contribuabili, insa totusi nu exagerat de mult, si, in cazul meu personal MULT sub nivelul mediu, fie real concret, fie zvonit, in tarile in care se practica asemenea activitati de coruptie. Am mai avut in posesia mea un timp relativ indelungat si un mic obiect istoric manufacturat la nivel de serie de o mana de om traitor acum aproape 2000 de ani in zona Romei antice si trecut ulterior din mana in mana de om pana in zona Banatului, folosit initial total utilitar, si ulterior ca obiect decorativ, de posibila valoare, (datorita vechimii, raritatii, a starii de conservare, si a importantei sale istorice), de tezaur national romanesc, (ne mai vorbind de valoarea lui sentimentala pt proprietarul sau de drept), capatat de mine cadou, efectiv cred ca mai mult pe ochi frumosi, (desi am cam oferit in schimbul lui sex (R), in cateva randuri fara prea mare chef dupa ce il primisem, si oferisem sex (NC-17), personei care mi-l daduse chiar si inainte sa il primesc si chiar cu mai mare entuziasm pe atunci, desi nu stiu si nu as putea sa zic daca acel artefact istoric mi-a fost oferit asa direct in schimb de favoruri sexuale (R), sau a existat si un fel de subintelegere ca de acea valoare se poate profita cumva in comun), si, desi aveam dubii serioase si destul de realiste in ceea ce priveste provenienta legala a acelui obiect, chiar am si incercat in mod deliberat si activ in mai multe randuri sa il comercializez pe canale private, in afara teritoriului Romaniei, in folos exclusiv personal, la o varsta la care se putea considera ca aveam discernamant legal, dar pana la urma chiar cred ca i s-a facut lui D-zeu mila de soarta mea, (si probabil si de cea a parintilor mei, ca asta ar mai fi lipsit, sa ma vada in puscarie), si efectiv pe bune, L-AM PIERDUT.


(...va urma...)

Datorii- capitolul 2, partea d)

Of, tocmai mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu fie chiar asa cand am scris mai devreme ca eu personal nu am primit niciodata fonduri din partea URSS, a tarilor Pactului de la Varsovia, si a organizatiilor OPEC, si FMI, pt ca este intr-adevar posibil ca o parte din banii bugetari RSR si ai Romaniei de care am beneficiat eu personal inainte de desfiintarea URSS si a Pactului de la Varsovia sa fi provenit din bugetele acestor state si organizatii, si efectiv nu stiu daca ma pot consola atat de rapid si de superficial cu ideea ca e un nivel de finantare poate secundara, nu chiar asa de directa. Si au fost bani destul de multi si deosebit de semnificativi in cazul meu personal...

Deci, partea d) poate fi considerata acum ca anexa corectiva pt capitolul 2, partea a), insa, totusi, nu cred ca pot fi acuzat de vreo rea intentie eu personal pt anii 1980- 1998, deoarece totusi eram legal minor, hai, macar pe 1980- 1994, ca totusi, in aceasta perioada, aveam sub 14 ani si nu cred ca aveam capacitate de discernamant care sa poata fi luata in consideratie la nivel juridic. Va trebui neaparat sa depun efort activ de a ma informa ce s-a intamplat cu aceste state si organizatii in perioada 1995- 1998, deoarece eu, dupa ce am capatat acces la Internet in 1995, zau daca mi-a mai pasat de ele sau de toti cetatenii si contribuabilii lor...poate cu exceptia unui schimb de informatii publice la nivel de Internet cu un individ originar din zona fosta RSF Iugoslavia, stat care nu mai exista insa in aceasta forma la acea vreme, si zau daca stiu de ce origine etnica si nationala era acel individ, a carui adresa IP nici nu m-am straduit sa o aflu, cu care am comunicat in lb engleza despre scriitoarea macedoneana Olivera Nikolova si eroul Zoki Poki creat de dansa, plus un alt individ precis originar din URSS, insa cu IP la fel de necunoscut, cu care am comunicat despre eroii Ciuk si Ghek imaginati de scriitorul sovietic Arkadii Gaidar.

De asemenea, in primavara si vara anului 2010, deci chiar inainte de incheierea perioadei bugetare de interes reconstitutiv pt mine in legatura cu acest raport, (reamintesc perioada 30 septembrie 1980- 29 septembrie 2010), am primit fonduri particulare, cu oricand posibila origine bugetara, din partea Regatului Suediei, Regatului Danemarcei, si a Republicii Poloneze, si fonduri de stat din partea Regatului Norvegian, in paralel cu informatii de reala valoare nemijlocita economica, (plus cadouri reprezentate de bauturi alcoolice), in schimbul carora eu nu am mai oferit nimic, (pt ca desigur ca ma invatasem minte de la cei doi sudanezi, plus o gramada de arabi de mai devreme), din partea unor cetateni bugetari de varsta adulta finantati aproape integral si direct si nemijlocit la acea vreme de bugetul Republicii Ungaria si Republicii Lituania, state care nu au fost intial mentionate ca atare in capitolul 2, partea a), deci trebuie neaparat adaugate aici la nivel corectiv.


(...va urma...)

Datorii- capitolul 2, partea c)

La activitatea de oferit documentele au fost prezenti 2 martori, unul tot cetatean sudanez, (in legatura cu care am o oarecare suspiciune destul de realista ca a contribuit ulterior la o parte din cheltuielile pentru cadoul care mi-a fost oferit, ba chiar la procurarea partiala a cadoului, deoarece acesta era mai bine imbracat si arata mai bine hranit decat cel care imi ceruse, oarecum sfios, acele documente, plus adesea povestea ce mult ii place lui sa calatoreasca pt diverse aprovizionari in Republica Turca), si al doilea de origine araba, cetatean al Republicii Arabe Saudite.

La activitatea de primit cadoul au fost prezenti numai cetatenii sudanezi, insa sunt destul de sigur ca cetateanul Republicii Arabe Saudite, desi precis s-a folosit si el de documente, NU a contribuit financiar la procurarea acelui cadou, pt ca el era de gen mai mercantil-interesat de exploatarea facila a unor persoane mai sarace si/sau mai timide, inclusiv cunoscutii sudanezi pe care tindea sa ii cam bage la inaintare, plus traind in acea perioada in Bucuresti in concubinaj cu un cetatean roman de sex feminin proprietar de locuinta fara a-i promite casatorie, insa calatorind adesea in vacante singur sau chiar si impreuna cu alti cetateni sauditi arabi de sex masculin in tari cu statiuni turistice destul de luxoase cum ar fi Confederatia Elveta sau Republica Austriaca, fara sa o ia pe acea concubina cu el, si adesea laudand spontan in public, cu un aer satisfacut, calitatile acestei concubine pe domeniul casnic-menajer.

Doresc sa mentionez ca acel cetatean arab saudit NU a facut niciodata declaratii politice impotriva politicii externe SUA, ba chiar a aratat compasiune autentica in urma evenimentelor din 11 septembrie 2011, cetatenii sudanezi aratand chiar spaima si tristete, si nici el nici cetatenii sudanezi NU erau la acea vreme musulmani habotnici, ei toti provenind din familii musulmane sunni, si adesea consumand atat in particular cat si in public cu mare placere diverse bauturi alcoolice de cate ori m-am intalnit pe undeva eu personal cu ei.

NB: relatiile mele personale si profesionale cu alte persoane de origine etnica araba si/sau de religie musulmana pot reprezenta tematica unui intreg raport separat, ba chiar a mai multor rapoarte, insa nu e cazul sa le prezint detaliat pe fiecare in parte in acest raport bugetar, deoarece au fost absolut toate finantate de bugetele mai multor state din lista creditorilor mei primari principali mai sus mentionata.

(...va urma...)

Datorii- capitolul 2, partea b)

Mentionez ca in schimbul acelui cadou nu am oferit decat niste documente de hartie provenita destul de cert din bani bugetari romanesti (desi nu stiu daca era de manufactura romana sau de import finlandeza, deoarece eu personal aveam in acea perioada stocuri personale sau acces liber la stocuri de ambele tipuri), scrise de mana de mine insusi personal cu un pix marca Bic, (corporatie multinationala), de culoare albastra, (procurat de mine din fonduri precis bugetare romanesti), reprezentand niste notite luate de mine insumi la un curs teoretic profesional, oferite atunci pt scopul public declarat si acceptat consensual reciproc in urma unei intelegeri verbale anterioare de nivel juridic contractual, (insotite de o strangere de mana), de a fi eventual copiate la xerox de acel cetatean sudanez care chiulise de la acele cursuri organizate pe bani bugetari romanesti, insa trebuie sa mentionez ca, desi eram in Armata Romana in acea perioada, acele cursuri NU contineau informatii de tip secret militar, nu contineau nici macar informatii profesionale de training militar, si de fapt fusesera tinute de un civil cu preocupari umaniste si totodata umanitare.

De asemenea eu am oferit spontan acele notite, doar pt ca m-a rugat sudanezul, inainte sa primesc acel cadou, nici nu existase fata de mine vreo promisiune implicita sau explicita de a primi ceva in schimbul acelor documente, si nici nu ma asteptasem sa primesc acel cadou, ba chiar m-am simtit si oarecum autentic stanjenit de primirea ulterioara a acelui cadou din partea unui cetatean sudanez care, in ciuda unchiului cu functie de ministru, parea destul de sarac, deoarece nu avea decat un pardesiu de stofa subtire in toiul iernii in Bucuresti, si nici macar nu cred ca avea manusi sau caciula in geamantanul lui personal cu care venise la studii in Romania, insa mi s-a parut nepoliticos sa il refuz.

(Desigur, de atunci m-am invatat minte si mi-a si iesit pe nas la nivel administrativ re oferit total aiurea-n tramvai diverse informatii pe gratis la diversi indivizi, si re diverse cadouri oferite, sau mai ales primite, in general, insa efectiv nu am nici o scuza pt ce s-a intamplat, si ma consider totusi juridic responsabil fata de acel schimb, si eventualele lui consecinte, deoarece aveam peste 18 ani, plus ca aveam deja functie de director, desi neoficial recunoscut pe atunci, al serviciului meu de inteligenta personal.)

Pot mentiona ca NU am mancat bomboanele deoarece in acea perioada nu aveam chef de ciocolata, si aratau si destul de vechi si neapetisante, asa ca le-am aruncat, si nici cosmeticele nu le-am folosit deoarece pareau de calitate indoielnica, oricat de frantuzesti or fi fost, si in acea perioada eu preferam produsele hidratante si nutritive marca Lancome, mai ales cele pt pielea extrem de fragila din jurul ochilor, intotdeauna posibil chiar de timpuriu supusa unor cearcane sau chiar riduri total indezirabile, (chiar daca la acea vreme acea firma nu producea cosmetice specific destinate consumatorilor de sex masculin, insa aveau niste creme intr-adevar calitativ superioare).

Cu floarea, un trandafir rosu, dupa cate tin minte, efectiv nu mai tin minte ce am facut, pt ca pe mine nu ma pasioneaza in mod special trandafirii, (iar aia rosii nici atat, dintre trandafiri eu personal preferandu-i pe cei galbeni sau de diferite nuante de albastru si mov), plus ca la acea perioada eram inca "in dulap" fata de colegi in Romania in ceea ce priveste orientarea mea sexuala, desi zvonuri or fi existat, nu zic nu...ca altfel nu imi prea explic acel cadou, desi ma gandesc ca poate in Republica Sudan o fi chiar real cultural mai obisnuit decat in Romania ca un baiat sa dea o floare altui baiat. (Cosmeticele erau total OK deoarece pe atunci deja aparuse conceptul de metrosexual in revistele de tip Cosmopolitan si Glamour, iar piata vanzarii de produse cosmetice catre consumatorul de sex masculin era chiar in plin avant de nivel real exploziv.)


(...va urma...)

Datorii- capitolul 2, partea a)

Tarile, (statele), primar creditoare sunt, (in ordine alfabetica, luata dupa o lista alcatuita in lb engleza de ONU, nu cronologica): Australia, Republica Bulgaria, Republica Finlanda, Republica Franceza, Regiunea Special Administrativa Hong Kong, Japonia, Regatul Marii Britanii si al Irlandei de Nord, Noua Zeelanda, Romania, Federatia Rusa, Statele Unite ale Americii, Vaticanul.

In mod secundar, de fapt, toate tarile semnatare ONU imi sunt creditoare, deoarece eu am primit direct si bani ONU, si aceste tari contribuie prin cotizatii masive provenite din buzunarul concetatenilor lor, la bugetul ONU. Bani UE centralizati nu am primit. Nu am primit nici bani din partea tarilor contributoare economic in cadrul Pactului de la Varsovia pe cand acesta inca mai exista, deoarece banii de la Federatia Rusa i-am primit dupa desfiintarea URSS si a acelui pact. Nu am primit, din cate stiu, nici bani NATO centralizati, deoarece eu m-am lasat de armata inainte ca Romania sa intre in cadrul acestei aliante. Nu cred ca am primit direct bani nici din fonduri OPEC, ceea ce ma face sa ma simt, totusi, placut ecologic, si totodata si mai putin susceptibil posibilei coruptii cauzate de interesele economice si politice fata de petrol. Si poate ca eventualii cititori de nivel maternal in lb romana se vor bucura sa afle ca nu am primit nici fonduri provenite direct de la FMI.

Am niste dubii re daca oi fi primit vreodata ceva din partea bugetului statului Republica Sudan, stat aflat pe lista statelor sponsor de terorism, deoarece am primit o data de la un cetatean al acestei tari, cu legaturi familiale la nivel de unchi cu funtie de curent sau recent ministru al acestui stat de dinainte de conflictul de la Darfur, si partial subventionat la nivel de existenta din fonduri bugetare sudaneze, un cadou constand din niste produse cosmetice, (procurate din Republica Turca, la randul lor importate acolo din Republica Federativa Germania, si initial manufacturate si ambalate intr-o tara probabil francofona, insa zau ca nu stiu daca acea fabrica manufacturiera si de ambalaj se afla pe teritoriul Republicii Franceze, sau prin fostele colonii franceze, deoarece marca nu imi era cunoscuta), si o cutie de bomboane de ciocolata, (de provenienta romaneasca), plus o floare cumparata pe lei de la un cetatean roman cu taraba de vandut flori.

Rog sincer din toata inima, si chiar fara nici un misto, guvernul SUA, cat si guvernele statelor care au in acest moment statut de MFN fata de mine, sa investigheze mai aprofundat, daca au cumva niste indoieli sau interese in legatura cu mine personal, (ceea ce ma indoiesc, dar zic asa, just in case), deoarece eu nu doresc sa existe nici macar o umbra de indoiala despre mine personal ca as fi primit bani sau alte foloase necuvenite din partea unor state sponsor de terorism. (Din partea mea poate sa investigheze si guvernul Romaniei, desi Romania nu face parte din statele MFN fata de mine, insa chiar nu doresc sa impovarez niste functionari deja super-ocupati cu alte chestii in acest moment, plus care lucreaza in conditii recunoscut stressante pt salarii mici, si, la urma urmei, guvernul Romaniei poate primi intotdeauna informatii de posibil interes la nivel de exchange de information, mai ales ca are si un intreg minister dedicat Comunicatiilor si Informatiilor, care, zau, sincer, habar nu am cu ce naiba se ocupa, ca nu se vede ca s-ar fi imbunatatit absolut nimic re aceste domenii in Romania sau in interesul Romaniei de cand a fost infiintat acest minister, dupa parerea mea, cu adevarat redundant si oneros bugetar, si mult preferabil de a fi fost conceput la nivel functional de agentie de legatura.)

(...va urma...)

Datorii- capitolul 1

Acum ca am 5 zile total libere la dispozitie, Mikey decizandu-se ca nu merita sa isi petreaca sarbatorile intr-un oras norvegian total pustiu, cu toate barurile fie inchise sau cu program redus, si anuntandu-ma ca prefera sa se intoarca din UAE direct in aglomeratia asiatica mai reconfortanta pt orice expatriat, si mi-au trimis si mama si tata bani ca sa nu mor de foame, singur, de Paste, in salbaticie, printre pagani, si am si frigiderul plin de sticle de Orangina si Schweppes in caz ca mai vine min lille prins pe la mine, (ceea ce nu prea cred, pt ca are program de mers la cabana familiei din padure, ca sa stea de vorba cu politioverbetjent morfar si probabil si cu politirådgiver mormor, adica cu ofiterul de politie bunicul si probabil si cu sfatuitorul de politisti bunica, despre viitoarea lui cariera de politietterforsker, adica de detectiv de politie), am indeajuns timp pt a-mi indeplini rezolutia de Anul Nou: estimarea sumelor uriase de bani cu care am pagubit eu personal contribuabilii majoritar onesti din intreaga lume intre 30 septembrie 1980, (data nasterii mele), si 29 septembrie 2010, (data in care mi-am luat bilet de avion one-way Romania- Norvegia, dupa care aveam de gand initial sa nu mai pagubesc cel putin contribuabilii romani, insa observ ca acum, primind inca ocazional bani proveniti din pensii de stat romanesti, tot nu ma las de astfel de ciupeli.

In acest prim capitol voi descrie metodologia dupa care am de gand sa ma ghidez in aceasta activitate laborioasa de reconstituire. M-am decis sa ma ocup mai intai de creditorii primari care au contribuit direct la intretinerea si educatia mea din bani bugetari ai tarilor lor respective, si mai apoi, coroborand lista diverselor state direct primar creditoare cu cronologia incasarii de sume din partea bugetelor lor, sa pot determina, prin investigarea istoricului relatiilor comerciale si de altfel de schimburi oficiale cunoscute ale acelor state, ce alte state ale lumii au putut contribui si ele in mod secundar sa imi procureze mie personal hrana, imbracaminte, adapost, si educatie. Imi dau seama ca este un exercitiu deosebit de complicat, nu promit ca nu as putea fi supus erorii, ma gandesc ca e posibil sa fi existat si relatii de schimburi mai neoficiale intre bugetele diverselor state de-a lungul istoriei, insa, daca tergiversez in continuare sub scuze bazate pe piedici de acest nivel de detaliu, risc sa nu ma apuc niciodata de ce mi-am promis.


(...va urma...)

Subiecte potrivite pt comunicarile unei persoane adulte catre o persoana de 17 ani in timpul liber- partea 6

Mi-am dat seama abia in ultima clipa azi ca, daca vine direct de la antrenament, poate o sa-i fie foame. Noroc ca mai aveam niste mancare tailandeza buna de pus la microunde in frigider, si o pizza in congelator. Dar nu mai aveam Schweppes sau Sprite de loc in casa, asa ca am sperat sa nu i se faca si sete, sau sa aiba vreun suc propriu in rucsac, pt ca apa de la robinetul meu de aici nu are gust asa de bun, si alcool la minori eu nu am de gand sa ofer, oricat de in particular ar fi aceasta ocazie.

Tot cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca de fapt nu trebuie sa ma chinui sa mai imi fac vreo lista anume de subiecte potrivite pt vreo comunicare anume, ci ca de fapt trebuie sa ma straduiesc sa ii acord cat mai multa atentie si sa am cat de cat grija de el, ca sa nu cumva sa se imbolnaveasca. Am cam ras eu pana acum de vreo doua ori in legatura cu daddy Nelson, dar abia acum imi dau seama ce raspundere poti avea in caz ca trebuie sa interactionezi cu o persoana mai tanara si posibil mai nesabuita decat tine. Acum il inteleg, cred, mai bine si pe Nelson, care dupa ce ca venea deja frant de oboseala de la serviciu, mai trebuia sa-mi acorde si mie atentie...nu e de mirare ca adormea la 1/4 secunda dupa ce ii ofeream oral sex sau il lasam sa-mi zica Simone, iar eu ramaneam agatat cu o mana legata de tablie visand dupa Mikey si Hector calare pe umbre de cai verzi pe pereti, (asteptandu-l totodata cam nerabdator sa se trezeasca ca sa ma ajute sa scap si din catusa...noroc ca din principiu nu las pe nimeni niciodata sa ma lege de ambele maini).

A venit vesel si flamand, avea si apa vitaminizata si Red Bull in geanta, (drept care nu am scapat ocazia sa ii comunic ca eu nu sunt de acord cu consumul excesiv de energy drinks care contin atat de multa cafeina), si dupa ce s-a asezat la masa in fata farfuriei cu orez si bucatele de bambus si pui fierte in lapte de nuca de cocos, m-a intrebat direct cat de mult tin la el. La o asemenea intrebare care cerea un raspuns cat de cat precis matematic intr-adevar nu ma asteptasem. Am ezitat o clipa rezistand primului impuls de a-i arata direct cu mainile indepartate cam la 0,75 metri una de alta, (ca mi-a trecut prin minte ca ar putea arata oarecum ridicol daca mi le-as indeparta mai mult asa in sens de cruce), insa mi-am dat seama ca totusi nu mai e copil, sau chiar daca e, probabil ca nu doreste sa fie tratat ca un copil, si ca totodata nu il puteam trata ca pe un adult replicandu-i tot cu o intrebare, (mai explicita, de gen "care e parerea ta ?", sau mai voalata, de gen "ma intreb oare de ce ma intrebi acest lucru"), asa ca i-am raspuns sincer, insa totodata oarecum prudent, "ca de la Pamant la Luna", (ca doar nu era sa-i zic "pana la stele, ba chiar dincolo de ele").

A zambit o clipa intr-un fel care mi-a dat de inteles ca auzise despre povestea d-lui Jules Verne, (lucru care mie personal mi-a dezghetat pe loc cca 2,17 cm la puterea a 3-a, sau aproximativ 10,22 cm3, de muschi cardiac congelat), si, sufland in pilaf, a declarat increzator in continuare ca se simte flatat de faptul ca ii dedicasem un fragment de poezie de Dante Alighieri plus un intreg curs de literatura de la Universitatea Yale pe blog, insa trebuie sa imi spuna ca, desi ii place sa citeasca diferite carti, el nu are de gand sa mearga la universitate sa studieze stiinte umaniste, ci vrea sa se faca politist, la fel ca morfar, bunicul lui matern. Pe urma mi-a zis ca morfar e cam bolnav si a fost de curand in spital, si el s-a decis de curand sa se faca politist la fel ca el, si imi spune asta ca sa il cunosc mai bine si sa nu cumva sa imi fac vreo impresie gresita despre el, ca sa il cunosc mai bine, sa-mi dau seama cine e el si ce isi doreste pt viitorul lui propriu.

As fi vrut din toata inima sa il intreb DE CE ? De ce este atat de obligatoriu sau de ce i se pare lui important ca sa il cunosc eu personal mai bine ? Insa ma simt ff mandru ca mi-am dat seama ca asta ar fi fost o intrebare total egoista, ca si cum i-as fi cerut o confirmare ca si lui ii place oarecum de mine, ca impresia mea despre el este importanta pt el, si in loc sa cersesc asemenea favoruri, (desi in clipa aia cred ca as fi fost in stare sa ma prostrez in fata lui, atingand cu buzele cu aceasta ocazie si cusatura matlasata a tenisilor lui bleumarin marca Adidas 11 Pro SL TRX FG), i-am spus simplu ca ii multumesc pt increderea acordata mie personal, si pt ca este clar si sincer fata de mine, lucruri demne de apreciat la o persoana care este inca elev de liceu. Dupa aia a trebuit sa las din nou in jos ochii in pamant pt ca nu cred ca ar fi fost etic sa ii smulg cutitul si furculita din mana ca sa pot sa imi sudez corpul de al lui, lasandu-l astfel nemancat.

Sfinte Iosife Imnografule, privighetoare cu vocea dulce a Bisericilor Crestin Ortodoxe, Romano-Catolice, si Catolice de Rit Oriental, iti comunic azi, 3 aprilie, de ziua ta, ca sunt infiorator de suparat pe tine pt ca eu nu mai am de gand sa mai innebunesc vreodata de amor inainte sa ies la pensie, si nu mai vreau sa imi mai rasune imnuri de slava sau patriotice in minte, ci doresc sa am o viata cat mai linistita, cel mult eventual sa ma insor cu cineva la fel de linistit ca mine cam prin anul 2018, si sa ma retrag la pensie, dupa plan, peste vreo 40 de ani, in Vanuatu, fara vreo sechela cardio-vasculara deosebit de semnificativa capatata prematur pana atunci, ca stii si tu si stie si bunul D-zeu ca sunt la risc pt asa ceva, mai ales cu stressul infiorator sub care m-am aflat in ultimul an si jumatate.

En gave til deg

La Vita Nuova

In that book which is
My memory . . .
On the first page
That is the chapter when
I first met you
Appear the words . . .
Here begins a new life

- Dante Alighieri

La Vita Nuova

I denne boken som er

Min hukommelse...

På første side

Som er kapitlet da

Jeg først kjente deg 

Vises ordene

Her begynner et nytt liv

-  Dante Alighieri

Subiecte potrivite pt comunicarile unei persoane adulte catre o persoana de 17 ani in timpul liber- partea 5

Deoarece probabil ca din cauza blogului Rara Avis m-am sculat cu cuvintele prob/probitate in cap, iar din cauza unui comentariu al lui Mircea Vladut mi-am dat seama ca nu am citit nici minimumul necesar despre "pacat" de pe wikipedia, nemaivorbind ca azi e ziua sfatului Richard de Chichester, patronul vizitiilor profesionisti, deci si el un fel de aparator al unor posibili indrumatori, acum ma simt si cu musca pe caciula ca inca nu mi-am terminat lectiile propuse despre ce subiecte ar fi preferabil sa comunic eu mai departe cu micul print care insista sa se tina scai de capul cartilor mele.

Poate ca ar fi mai usor sa incep sa ma gandesc la ce subiecte ar trebuie evitate:

* am determinat deja ca nu e bine sa pomenesc despre dragoste/indragostire, deci cade automat orice expresie de tip "te iubesc", oricat de subtila ar fi ea, de exemplu, "mi se umple sufletul de diverse emotii intense atunci cand te vad scotocind printre cartile mele", si daca cumva scapa asa ceva din greseala, trebuie corectata imediat cu un sfat moralizator, de ex, "te iubesc pt ca esti constiincios fata de orarul scolar si nu chiulesti de la scoala ca sa te intalnesti cu mine", sau "mi se umple sufletul de diverse emotii intense atunci cand te vad scotocind printre cartile mele, deoarece asta inseamna ca ai curiozitate naturala, o calitate utila, dupa parerea mea, in multe profesii cat se poate de larg utile social"; NU glumesc, chestia cu "te iubesc" trebuie absolut evitata din rasputeri deoarece poate duce la riscul ca persoana mai tanara, deci in formare si cu anumite posibile ezitari re propriile competente, careia i se spune asa ceva, sa se simta obligata sentimental, la nivel neetic exploatativ, sau, mai rau, sa se simta total eronat inadecvata sau usor vinovata pt ca efectiv, in mod cat se poate de realist, nu are cum si/sau ce sa raspunda la o asemenea declaratie ambigua; ar fi poate OK de utilizat cuvantul "iubire" doar la nivel de epitet laudativ si intaritor de simt al competentei in forma directa de adresare "iubitule"/"habibi"; (observ ca arabii se pricep mai bine decat mine la asa ceva,si nu e poate de mirare); in orice caz trebuie evitat pronumele posesiv ca in expresia "iubitul meu"/"amore mio"; in final, si in concluzie, deoarece e greu de tinut minte sau de implementat niste reguli atat de complicate, este preferabil ca cuvintele "dragoste", "iubire" si intreaga lor famile sa fie CENZURATE si ideea de baza in legatura cu asta este acordarea etica si principiala a unei libertati cat mai largi de dezvoltare autonoma, independenta, si totodata increzatoare in propriile competente individuale in continuare a personalitatii celui adorat cu personalitate inca in modelare fara vreun risc de posibila influenta nociva din partea unor obsesii sau fixuri din partea adultului comunicator;

* trebuie neaparat evitate atat comunicarile pe teme de interes personal ale adultului comunicator, cat si introducerea lor ca posibile noi teme de reflectie pt persoana iubita inca in formare, deoarece este ABSOLUT obligatorie evitarea creeari vreunui context sau vreunei impresii de context educativ/reeducativ sau, Doamne fereste, de mentorat sau role model, deoarece acestea sunt deosebit de coercitive, deci total abuzive si exploatative prin definitie; daca iubitul ridica el insusi vreo dorinta in acest sens la nivel ceva mai insistent repetitiv clar observabil, se poate utiliza aceasta ocazie pt a introduce ideea mai larg ulterior utila a cititului CRITIC a oricaror surse posibile de informatie din lume, declinand imediat si cat se poate de explicit rolul de mentor, sau de role model, sau chiar de expert de vreun fel in vreun domeniu de cunostere sau activitate umana de la bun inceput, insa intr-un mod sustinator de incredere in competenta celui indragit de a fi recunoscut drept competent de a da search-uri cu Google, sau de a citi din surse recunoscut reputabile enciclopedice de tip Encyclopedia Britannica, (NU wikipedia pt ca e autodeclarat politizata/sustinatoare principial a ideii ca discursul politic ar fi etic educativ), sau de pe domenii de tip "edu" sau, si mai bine, "gov"...desigur, nu neaparat americane, dar totusi ale unor state recunoscut cat de cat stabil echilibrate si mature...care or fi alea nu stiu, deci ramane doar Britannica, pt ca alte enciclopedii mai reputabile si mai impartiale politic potrivite unei varste adolescente eu chiar nu cred ca stiu; (Larousse, dupa parerea mea, e potrivit, asa, in general, ca sursa de informare, doar pt varste mai mici de 17 ani, sau poate persoanelor de 17-19 ani cu usor handicap pe IQ, insa asta e total off topic, deoarece prin criteriu etic de baza de nivel principial moral absolut si imperativ un iubit adolescent trebuie sa aiba neaparat si obligatoriu un IQ cel putin egal sau, mult preferabil, mai mare decat adultul care comunica ceva, orice, cu el, deoarece altfel este de la bun inceput, prin definitie, o relatie abuziva, exploatativa, si total neetica, si imorala, chiar daca iubirea e de nivel platonic, sau chiar si sublimata prin cine stie ce activitati bine intentionate special educative de nivel unu la unu).