Baby

In seara asta micul print a luat un taxi de acasa de la el, unde se pare ca ajunsese deja inca de ieri, pana in centru, langa gara, pt ca urma sa plece mai departe pt a-si petrece vacanta de iarna cu mormor si morfar, si deoarece probabil avea de asteptat ceva timp pana la plecarea trenului, s-a gandit sa treaca pe la mine sa-mi ureze God Jul, si/sau sa vada daca aveam cumva o sticla-doua de bere in casa, sa-i daruiesc una cadou de Craciun, sa aiba pt drum. Deoarece habar nu aveam ca urma sa vina in Norvegia in vacanta de iarna, desigur ca nu aveam bere, plus, din cauza surprizei, mi-a pierit si elocventa cu care as fi putut sa-l conving sa plece abia maine dimineata in timp ce eu m-as fi putut aproviziona cu ce i-o dori sufletul lui, asa ca pur si simplu am inghitit in sec ca sa nu mai simt strangerea de inima care ma cuprinsese, si i-am multumit ca s-a gandit la mine. Pe urma l-am intrebat daca a luat note bune la primele lui examene, dar cand l-am vazut ca ridica oarecum iritat din umeri, m-am prefacut ca glumisem, si i-am oferit o ginger beer australiana si un biscuit mare de ovaz cu coacaze, ca asta aveam asa mai bun in casa. A zambit relativ sincer, asa ca am indraznit sa-i urez in continuare sarbatori fericite si vacanta placuta. Pe urma m-a sarutat pe obraz, si m-a lasat sa-l imbratisez exact ca in visul meu de azi noapte, si apoi a plecat. Abia dupa ce a plecat mi-am adus aminte ca aveam si o cizmulita rosie de Mos Craciun umpluta cu cadouri facute toate din martzipan pe care o primisem de la Mos Nicolae, dar pe care nu avusesem pofta sa o mananc atunci, si o pusesem pe un raft oarecare, ca as fi putut sa i-o dau cadou si pe aia, pt ca semana cat de cat a cadou de Craciun mai mult decat un biscuit si un simplu suc, fie el si importat tocmai din Australia, pe care eu de fapt mi-l cumparasem initial pt ca sa ma simt mai aproape de BFF (prietena mea cea mai buna) in timp ce-l beam.

O leapsa provocatoare

Am preluat o leapsa de la Hapi, care imi place ff mult (atat leapsa, cat si blogul, pt ca mi se pare ca ridica teme deosebit de diverse, multe sociale, uneori morale, insa aproape intotdeauna sustinatoare de moral, plus imi place cocostarcul sau egreta din header...nu stiu exact ce pasare e). Trebuie sa completam urmatoarele cuvinte cu diverse asociatii personale.

1. Ravnit...un premiu oarecare, preferabil pt calitatea de anduranta intr-o activitate sau intreprindere anume, (desi nu de tip virtual)
2. Castigat...200 lei la slot-machine, de mult de tot, inainte de 1989, ca minor, la mare, pe litoralul romanesc + 25 de lei tot inainte de 1989, la "loz-in-plic", si totusi, ca adult ulterior, nu am devenit niciodata un impatimit al jocurilor de noroc
3. Gasit...monezi pe jos, incontinuu, desi doar o singura data un trifoi cu 4 foi, la munte, in Romania
4. Impodobit...vitrine, mi se pare o activitate deosebit de complicata, care necesita multa experienta si talent
5. Gresit...ca nu mi-am facut niciodata lectiile cu constiinciozitate in legatura cu toate temele necesare, ci numai la cele care-mi placeau, si care nici macar nu erau mai niciodata cele obligatorii
6. Asteptat...o mare virtute
7. Vizitat...muzee de unul singur (in real life) nu-mi place, si chiar sunt suparat ca in multe din ele nu poti fi insotit de un animal de companie, (decat daca e de asistenta pt posibile probleme medicale), deoarece mie imi place sa contemplez in liniste diverse opere de arta, insa sa stiu ca e cineva acolo langa mine in timp ce contemplez, dar daca ar fi un seaman om, m-as simti obligat sa fac conversatie cu el, sa cer sau sa ofer pareri, si asta m-ar distrage in mod neplacut de la activitatea de contemplare
8. Mirare...la reactia de interes care mi s-a parut oarecum exagerat din partea mass-mediei germane in legatura cu rezultatul alegerilor parlamentare recente din Romania
9. Sexy...nu e, din pacate, am remarcat, mereu asociat si cu activitate sexuala optim satisfacatoare, probabil deoarece cuiva sexy tinzi sa eziti sa ii oferi prea multe instructiuni posibil ajutatoare, (nu atat din intimidare personala, deoarece nu cred ca poti fi prea usor intimidat de cineva totusi dezgolit in diferite grade in mod reciproc consensual in fata ta), dar ca sa nu se simta cumva ofensat, deoarece persoanele ff sexy tind sa fie oarecum vulnerabile in legatura cu imaginea lor, si pot astfel tinde sa interpreteze in mod eronat o posibila sugestie drept o critica personala...eu stiu chestia asta pt ca si eu sunt sexy, sau cel putin eram cand eram mai tanar, si tind sa intru in panica ff usor in legatura cu competenta mea sexuala, (ca si in legatura cu alte competente, de altfel), insa mi-a luat ceva timp ca sa invat sa cer mereu cat mai direct instructiuni cat mai clare de la bun inceput, pt ca remarcam ca nu mi le oferea nimeni asa de la sine, si unii pareau ulterior dezamagiti, dar nu spuneau de ce, iar de cand m-am mai maturizat incerc acum sa imi imbunatatesc si tehnica de a oferi instructiuni rarelor persoane sexy care inca mai par a fi interesate de mine din timp in timp, desi desigur pana sa ajung sa ma perfectionez nu imi va mai folosi probabil la mare lucru, cf vechiului adagiu, "ah, si jeunesse savait, si vieillesse pouvait...", ("o, daca tinerii ar sti, iar batranii ar mai putea...")

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, si la ea se poate raspunde si direct pe blogul Hapi, dupa cate am observat.

Vis

Avand probabil creierul obosit de reflectari dilematice (real inutile sau cel putin oricum real ineficiente relativ la ratia efort/rezultat) asupra viitorului meu, l-am visat pe micul print cu bratele intinse catre mine ingaduindu-mi sa il imbratisez si ulterior sa ii simt obrazul sprijinit de umarul meu. Am avut, in vis, un sentiment autentic de bucurie, desi stiam ff bine ca e doar o revedere temporara, si m-am trezit chiar deosebit de calm si de linistit, chiar zambitor, si, spre satisfactia mea personala, chiar lipsit de vreun sentiment de induiosare fie fata de el fie fata de mine, ceea ce insemna ca ma simtisem in sfarsit in acel vis chiar egal cu el, liber de a comunica cu el fara a mai avea vreo anxietate legata de raspunderea grijulie pe care am resimtit-o intotdeauna fata de el.

Nu stiu de ce dupa aia, abia trezit, mi-a venit in gand cantecul You Don't Own Me, pt ca nu cred ca era legat in principal de micul print, (desi acum, la o reflectie secundara, era probabil legat si de gandurile mele asupra moralitatii relatiei mele cu el, plus micul print chiar aduce un pic si cu Leslie Gore), ci era probabil legat de Eric, (care e desigur amestecat si in relatia mea cu micul print pt ca eu l-am parasit cand m-a inselat cu unul de 17 ani fara sa ma intrebe daca are voie, si din punctul meu de vedere de atunci asa ceva ar fi fost tabu, pana cand desigur ca ulterior mi s-a intamplat si mie, plus ca eu m-am mai si indragostit de ala de 17 ani, ceea ce nu as putea sa spun despre Eric, desi adevarul e ca habar nu am pt ca nu l-am intrebat niciodata si nici nu am discutat serios cu el niciodata despre relatia noastra si/sau relatiile noastra cu altii, pt ca eu am fost total imatur + nici el nu cred ca era mai breaz decat mine), cantecul nefiind din perspectiva mea fata de el (sau de ei amandoi, daca era legat si de micul print) in fosta noastra relatie (fostele noastre relatii), ci din perspectiva lui (sau perspectivele lor) fata de mine, deci intr-un fel am reusit pana la urma sa dezvolt o oarecare intelegere si fata de pozitia lui Eric, (deoarece cea a micului print a fost intotdeauna ff clara pt mine de la bun inceput), ceea ce, desigur imi ajuta si mie intr-o oarecare masura in legatura cu detasarea si de acest balast personal care mi-a fost readus in minte in ultima vreme cu oarecare emfaza, fie ca am vrut-o sau nu.

La urma urmei, despartirea mea furioasa de Eric a contribuit si ea intr-un fel, fie si numai prin datarea ei in cronologia mea personala, la decizia mea finala de a pleca cu gand definitiv din Romania, efectiv cu intentia de a fi pregatit de a face chiar cerere de renuntare la cetatenia romana, daca se va pune problema de asa ceva la un moment dat...cum inca se pune, desi sper ca pana la urma se va gasi o portita sa reusesc sa evit asa ceva, deoarece cetatenia romana mi se pare ca aduce inca mai multe avantaje decat dezavantaje oricarui posesor al ei, desigur daca nu e de tip total asistat social, ca pt aceste persoane vulnerabile nu prea exista avantaje deosebit de remarcabile in a fi cetateni romani, desi, desigur o fi mai bine decat sa fie cetateni cu nevoie de asistenta sociala totala ai Rep Uganda.

(Sunt sigur ca am sa fiu inteles total gresit pt ca nu am stat sa explic mai detaliat despre motivatiile mele, insa pur si simplu mi-e lene si nici nu ma simt dator cu explicatii fata de mine insumi sau fata de eventualii cititori ai acestui blog.)

 

Dileme in coada de peste

Pana la urma mi-a picat fisa ca chestia cu sfaturile si catusele fusese un fel de job interview preliminar, si ca tipul ala voise sa castige nu atat respectul meu fata de intuitiile si sfaturile lui catre mine si recunostinta mea loiala pt inca minim 2 sesiuni de legaturi destul de stranse ulterioare, ci un comision ca head-hunter, (ca era clar ca doar ca psihoterapeut comun ne-aristocrat nu prea ar avea cum sa-si plateasca chiria pt apartamentul lui cu 2 camere reale decomandate + terasa dintr-un duplex din Parsons Green, plus ca dupa ce s-a trezit din betie a inceput sa ma intrebe destul de serios despre alte afinitati si preferinte personale si vise de viitor, si nu cred ca o facea ca sa-mi devina pen-pal sau amic stabil), drept care acum stau si fac liste de pro si contra pt a-mi continua periplul misionar norvegian in vederea efectuarii cererii de renuntare la cetatenia romana peste 5 ani vs a abandona intentia mea de ancorare mai ferma pe plaje continand fortificatii probabil apt numite dintii lui Hitler plus 3 palose uriase mai vechi si mai fioroase, si de a face o cerere de naturalizare britanica peste 5 ani, pastrandu-mi totodata cetatenia romana si capatand probabil si posibilitatea de a calatori mai usor in colonii pt a-mi planifica retragerea la pensie pe undeva pe langa Oceanul Pacific. Presupun ca aceeasi dilema au avut-o si altii pe la sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial, (posibil si alte razboaie), in circumstante mult mai dificile decat ale mele, desi probabil unii din ei tot legati de maini, fie de unii fie de altii, asa ca eu personal nu am nici un drept sa ma plang.

Nu m-am putut simti decat flatat, de altfel, ca am fost apreciat intr-un club relativ aglomerat din West End, si ulterior intr-un pat din Parsons Green mai degraba pt utilitatea mea profesionala decat ca posibil iubit, intre timp mi-au iesit din cap si gargaunii despre casatorie, desi e posibil ca ea sa se legalizeze si in UK cu ocazia unor viitoare alegeri, insa pe de alta parte planul meu de cariera era sa imi gasesc un job 2 ca sofer/asistent personal si sa-mi continui job-ul de phone sex, nu sa ma inham din nou in activitati de tip corporatist, pt care mi se pare deosebit de clar ca nu am nici o inclinatie, mai ales ca in afara Romaniei ele se desfasoara acum predominant in sedinte de suport moral pt manageri, fara a avea nici oportunitatea de a pune macar asa din cand in cand mana pe vreo rechizita placuta de tip creion, ascutitoare, guma, sau barem un amarat de pix, desi poate beneficiile corporatiste legate de calatorii de serviciu in diverse locuri exotice ale lumii ar fi ceva demn de luat in seama, dar poate numai daca nr de manageri per functionar nu depaseste 4, plus, la nivel ideal, si nr activitatilor concrete de indeplinit in decursul unei zile de lucru este mai mare decat cel al managerilor non-sexy cu care trebuie conversat social pt a-i feri de plictiseala si a le valida prezenta si utilitatea.

Asa ca in final, ca de altfel de obicei in viata mea personala, am preferat sa tergiversez decat sa iau o decizie clara anume, deoarece sunt un mare fan al eficacitatii timpului despre care am citit ca poate rezolva diverse probleme de unul singur fara ca sa mai depun si eu un efort deosebit sau sa imi asum o raspundere decizionala oarecare care ar implica vreun angajament hotarat de loialitate din partea mea, mai ales ca eu avand chemare de a deveni functionar din copilarie, pana la urma stiu ca tot functionar am sa ajung, chiar daca momentan ma joc de-a urmaritul unor pasiuni personale oarecum copilaroase, de ex dorinta de a gasi un job de sofer personal, si a continua locuitul intr-o tara in care totusi casatoria gay e deja o realitate si nu o simpla promisiune electorala...desi stiu perfect ca astea sunt simple naivitati si pana la urma tot functionar corporatist am sa ajung, ba chiar am sa ajung sa ma perfectionez si la toleranta participarii cat mai angajate la psihoterapie in grup de tip cat mai sincer gestalt alaturi si de 16 nu doar 4 manageri total non-sexy, daca asta va fi moda in acea corporatie atunci, pt ca am remarcat in general ca la scara unei vieti, (echivalenta in zilele noastre cu 2 sau chiar 3 generatii nu doar una), efectiv nimeni nu poate scapa de sub destinul statistic, inclusiv hazarduos, harazit lui, indiferent daca se muta geografic, (calatoria in timp nefiind inca posibila decat in povestirile si filmele SF).

Sper ca aceasta observatie va putea raspunde si nedumeririlor celor posibil interesati desi inca ezitanti de a migra global din simple interese economice si sociale, asa ca mine...in legatura cu oameni care migreaza ca refugiati autentici sau din cine stie ce dragoste sau alta pasiune, inclusiv profesionala sau de hobby, specifica si clara, situatia stand desigur oarecum altfel, aceste miscari fiind de obicei de nivel de viata si moarte, deci real posibil conducatoare la rasturnari uneori chiar dramatice de destine.


 

Revelatie (rated R pt limbaj)

Noroc ca am fost semi-obligat sa consum ceva alcool in timpul vacantei, pt ca altfel, in stare total treaza, nu cred ca as fi aratat acest blog unui tip strain oarecare asa la totala intamplare, si astfel nu as fi beneficiat de o confruntare destul de realista din partea lui care:

1) sa ma re-ilumineze personal cat sunt de dobitoc, in sens de prost facut gramada, in ciuda diplomei de Bac, (ca pe asta am mai auzit-o, ba chiar am si citit-o descrisa si intr-o maxima oarecare scrisa prin secolul 17 de ducele de La Rochefoucauld aplicabila unor indivizi exact ca mine, deci nu am cum sa nu fiu de acord), dar si

2) sa ma ilumineze ca:

    a) mi-am ales ca avatar poza unui urs, si inca si polar, fara sa ma gandesc absolut de loc la consecintele acestei actiuni de prezentare in lumea culturala internationala gay;

    b) acest blog este in fond si la urma urmei o lunga scrisoare catre Eric, ca altfel efectiv nu vad vreun motiv ca eu sa ma fi apucat brusc de a comunica in scris chestii destul de personale in texte reale in lb romana, de altfel in orice limba, cand eu nu am scris in viata mea decat vreo 3-4 felicitari personale, si alea mai mult obligat de mama, (in afara de temele necesare din timpul scolarizarii obligatorii, care la mine s-a incheiat cam de mult, oricum dupa ce deja scrisesem vreo 2 sau 3 din cele 3-4 felicitari mai sus mentionate).

Desigur aceasta iluminare personala nu a fost facuta total dezinteresat sau gratuit, din partea mea asteptandu-se o pozitie de profunda recunostinta si un juramant de incredere si loialitate pe minim 10 de minute cu ambele maini legate in catuse, nu doar una, insa deoarece eu o cerusem cat inca aveam alcoolemia relativ redusa, probabil sub 0,8 la mie, deci fusesem in stare consensuala cand m-am decis sa imi infrunt drept in fata si teama mea personala fata de 2 catuse, nu am cum sa ma plang ca tipul caruia i-am aratat blogul inainte sa-mi puna catusele, (asa ca sa-l avertizez oarecum, just in case, ca totusi nu sunt chiar singur pe lume, in caz ca uita sa mi le desfaca), a inceput sa rada cu lacrimi de era sa uite sa ma si lege, dupa care m-a confruntat cu revelatiile de mai sus, si mi-a zis ca daca am incredere in el, voi avea poate o sansa sa devin mai destept, sa invat sa ma prezint mai bine nu numai in viata virtuala, dar si cea reala, si sa uit totodata si de anxietatea mea fata de 2 catuse si de Eric.

Ulterior am aflat ca tipul e un fel de psihoterapeut, si de aia probabil nu s-a putut abtine sa nu-mi dea sfaturi, pt ca nu se intampla ff des ca tipilor gay sa li se faca mila de mine in mod spontan sau chiar la cerere la nivelul la care s-ar simti obligati sa-mi ofere sfaturi sau recomandari reale, (cel putin nu in proportia in care sunt adesea cainat si automat si sfatuit de heterosexuali), iar de simpla vrajeala pt a stabili o anumita pozitie ierarhica de dominanta nu fusese cazul, pt ca fusese clar cine facuse cererea sa fie prins temporar in catuse.

Rezultatul acelei confruntari terapeutice a fost a doua zi o usoara durere de cap de la mahmureala + o amnezie partiala retrograda de tip probabil predominant disociativ-isteric cauzata de socul de a fi bagat in seama de un psihoterapeut necaracteristic si probabil nerecomandabil de milos la suflet cumulata cu usoara intoxicatie cu alcool, (deoarece precis nu consumasem si liquid ecstasy), fata de sfaturile legate de optimizarea prezentarii mele + disparitia anxietatii fata de a fi prins in 2 catuse, drept care nu mai am ezitari de a repeta experienta, desi preferabil cu unele de calitate superioara, insa pe Eric tot nu l-am uitat, si din cauza asta am sa continui sa scriu pe blog si nici nu imi voi schimba avatarul, desi doresc sa mentionez cat mai clar ca eu nu sunt ursulet polar, ci de fapt lebada, (ma rog, mai realist probabil in fata intiala de ratoi), cf clasificarea "who's who in the zoo" din 1979.
 

Vacation/holiday blues (rated R for language)

Citind mai de mult in mass-media britanica despre riscul unui sentiment de tristete insotit de oboseala si de lipsa de pofta de mancare, uneori chiar si de nostalgie, care ne poate cuprinde dupa o vacanta deosebit de placuta, de o durata care poate deveni in anumite cazuri chiar pana la de 1,5 ori mai mare decat durata vacantei respective, si anticipand totodata ca acest concediu va fi destul de lung, m-am decis sa incep sa ma simt trist, chiar si daca numai intermitent, inca din timpul concediului, astfel incat sa reusesc sa-mi revin mai repede dupa ce va trebui sa plec de la Londra, poate chiar si inainte de a pleca de aici. Am calculat ca daca am noroc si voi reusi sa si primesc sex, nu numai sa ofer, (in sens de orgasm, nu de pasivitate, reciprocitatea coordonata fiind mai dificila in cazul relatiilor gay de scurta durata, unul din parteneri de obicei adormind imediat dupa ce i se ofera sex oral, iar celalalt ramanand oarecum de unul singur, deci lipsit de posibilitatea de a se simti si el trist si obosit instantaneu la fel ca celalalt norocos), am sa reusesc si eu poate sa ma simt trist in maniera post-coitala macar de vreo 2 ori.

Ca o alta paranteza, eu personal nu ma simt neplacut de a-mi petrece majoritatea timpului in genunchi la Londra, (spre deosebire totusi de alte locatii), deoarece eu asociez acest context activitatilor de innobilare de tip aristocratic traditional cultural britanic, in timpul carora un cavaler sta in genunchi in fata unei autoritati oficiale si este atins cu o spada pe umeri, primind titlul de Sir, si atarnandu-i-se si o decoratie de gat, plus ca la Londra, chiar daca interactionezi cu oameni comuni ne-aristocrati care doar se prefac ca te innobileaza neavand de gand si nici cum sa iti ofere o decoratie si un titlu serios, cel mult, daca esti chiar atat de apreciat, un apelativ afectuos care se poate oferi si unui amic, coleg de serviciu mai apropiat, sau animal de companie oarecare, totusi gasesti si gel lubrefiant cu gust de mere verzi, pe cand in Norvegia exista numai din ala cu gust de capsuni care, fiind prea dulce, mie nu imi place chiar atat de mult.

Am remarcat ca totusi e destul de greu sa te simti trist cand esti inconjurat de aglomeratii mari de oameni. Nu am putut sa inteleg niciodata sentimentul "alienarii urbane" descris de destul de multi in legatura cu singuratatea pe care o poate cineva resimti atunci cand este inconjurat de o gramada de straini preocupati fiecare cu gandurile lui personale. Pe mine personal acest fel de mediu chiar ma energizeaza, deoarece eu nu caut atentie individuala speciala de la semeni, ci pur si simplu ma simt deosebit de satisfacut daca ii vad in jurul meu in viata, preferabil chiar deosebit de preocupati de problemele lor personale. Cel mai greu in Norvegia mie mi-a fost sa ma obisnuiesc cu mediul relativ pustiu de oameni, de zgomote, de mirosuri, de forfota...desi desigur si de incaltaminte de calitate si alte bunuri de consum de lux.

Pe mine nu ma intereseaza acumularile, fie de oameni, obiecte de calitate, sau chiar cunostinte, ci pur si simplu doresc sa stiu ca exista pe acolo pe undeva in jurul meu, accesibile unei eventuale contemplari admirative sustinatoare de moral si de sentiment de siguranta. Sunt, de altfel, perfect satisfacut cu austeritatea si minimalismul scandinav in design-ul din jurul meu apropiat, de ex in apartamentul sau biroul meu personal, (poate doar cu exceptia lipsei unei cazi de baie personale adevarate), insa nu suport ideea ca el sa fie extins si in mediul social inconjurator mai larg. Singura bogatie autentic luxuoasa pe care am putut-o remarca in Norvegia este multitudinea pronuntiilor dialectale ale limbii norvegiene, insa nu am reusit decat deosebit de rar sa le aud pe cele pe care le prefer cel mai mult, in nici un caz indeajuns de frecvent pt a le putea imita la un nivel de succes satisfacator pt mine personal, si nici pt a le putea asocia in gand cu texte scrise in lb norvegiana. Nynorsk, in scris, mi se pare ceva mai deschis catre afinitatile mele personale. Textele scrise in bokmål, chiar si unele literare, mi se par total ne-armonioase, chiar deosebit de sarace, aproape oarecum birocratice la nivel estetic in comparatie cu textele scrise in nynorsk, care mi se par pe alocuri mai literare. (Lb daneza scrisa mi se pare deosebit de intelectuala, de nivel academic, iar lb suedeza scrisa mi se pare eminamente potrivita pt povesti pt copii. Iar la nivel de interactionat cu oameni, cel mai confortabil, efectiv ca de la egal la egal, m-am simtit interactionand cu islandezii care vorbeau lb norvegiana, pe cand suedezii care vorbesc norvegiana imi creeaza adesea sentimentul de a trebui sa le cad in genunchi in fata, cat despre danezii care vorbesc lb norvegiana nu prea stiu ce sa zic pt ca de obicei necesita un efort prea mare de concentrare pt a-i putea intelege si orice posibila apreciere de nivel estetic insotita de un asemenea nivel de efort este de obicei inexistenta in cazul meu personal.)





 

Leapsa titlurilor de avertizare

Pornind de la ideea care mi-a venit scriind articolul precedent, voi alcatui o lista de titluri de romane care mie mi-au servit drept semnale de avertizare demne de luat in seama chiar daca nu am citit romanul asociat acelor titluri, sau nu am vazut ecranizarea asociata unora din acestor romane cu titlurile lor cu tot.

M-am gandit ca pot initia si o leapsa cu cerinta catre cei ce o vor prelua de a mentiona minim 10 titluri de acest fel. Dintre aceste posibile titluri, ca exemplu, am mentionat deja in articolul precedent titlul Iluzii pierdute (Honore de Balzac), care pe mine m-a avertizat impotriva formularii unor asteptari exagerate in caz ca voi fi tentat de a vizita Parisul, dar poate si alte obiective turistice larg recunoscute, sau chiar sa imi formulez cine stie ce alte planuri de vacanta sau de viata, si titlul Marile sperante (Charles Dickens), care pe mine m-a avertizat ca e totusi recomandabil sa incerc sa imi formulez diverse sperante de-a lungul vietii, desi nu e cazul sa pretind si actualizarea lor, acest lucru fiind mai evident daca ne gandim la titlul original in lb engleza care nu este articulat hotarat, el traducandu-se mai exact prin Mari sperante, sau Niste mari sperante, nu Marile sperante.

Eu personal am sa colorez cu albastru titlurile romanelor pe care tin minte ca le-am citit integral sau a caror ecranizare am vazut-o tot integral, si cu rosu titlurile romanelor despre povestile carora nu am habar, insa titlul plus/minus cateva fraze sau secvente cinematografice in anumite cazuri mi-au fost de ajuns pt a ma informa in mod chiar uneori decisiv, insa acest lucru nu este obligatoriu pt cei care vor prelua aceasta leapsa.

  1. Solaris (Stanislaw Lem)- despre caldura atractiva a legendei lui Icar, insa cu avertizarea fata de riscul ca ea sa aiba o actualizare de tip SF

  2. Pe aripile vantului (Margaret Mitchell), mai precis Dus departe (imprastiat) de vant- aceeasi tema probabil cu Iluzii pierdute, insa insotita de un sentiment initial de plutire si libertate, care se risipeste incet incet pe masura ce imbatranim, per total probabil o carte ceva mai optimista decat Iluzii pierdute, care pare ca taie cheful oricui inca din tinerete, (ca de aia de fapt am si citit cartea asta si am vazut si filmul cu mare placere chiar de mai multe ori, spre deosebire de romanul Iluzii pierdute)

  3. Tropicul cancerului (Henry Miller)- despre necunoscutele care inca insotesc si in zilele noastre maladia numita cancer, care pare ca se afla undeva destul departe, desi nu chiar in alta emisfera, din punctul nostru de vedere cultural mai comun europeean sau nord american

  4. Ciuma (Albert Camus)- avertisment de tip soc deosebit de eficace pt respectarea regulilor de igiena si sanatate publica pt evitarea bolilor infectioase si a epidemiilor, in principal spalatul pe maini inainte de fiecare masa si cand venim de afara, spalatul fructelor si legumelor pe care avem de gand sa le consumam in stare cruda sau preparate superficial la calduri relativ mici, purtatul condomului in legatura cu orice relatii sexuale cu oricine, si alte practici pt safe sex, de ex evitatul activitatii de rimming imediat dupa ce ne spalam pe dinti, pt a evita orice posibile abraziuni gingivale, etc., (acest titlu cu adevarat maiestrit determinandu-ma pe mine personal in mod decisiv de a citi aceasta carte, si de a nu uita niciodata de regulile de baza care trebuie urmate in orice conditii pt mentinerea sanatatii, chiar si mult timp dupa ce am si uitat despre ce altceva mai putea sa fie vorba in acest roman)

  5. Ispasirea (Ian McEwan)- o stare obligatorie dupa orice, deci un avertisment despre riscurile angajarii in prea multe activitati daca nu dorim sa ne caim si sa trebuiasca sa ispasim prea des sau chiar in continuu, (mie fiindu-mi deosebit de clar in acest caz ca nu e de loc nevoie sa citesc acest roman al caruit titlu pare ca spune chiar tot ce e important de a fi comunicat in mod educativ-informativ moral)

  6. Barbatii sunt niste porci (Rodica Ojog-Brasoveanu)- propaganda feminista despre sexul masculin, (carte pe care am citit-o ca sa vad si eu despre ce e vorba si sa ma mentin in pas cu vremurile, si, desi pot sa spun sincer ca nu am aflat nimic deosebit de interesant in afara de titlu, deci nu m-am lasat total convins ca e chiar asa, in special in legatura cu barbatii cu inclinatie clar predominant heterosexuala, care dupa mine sunt cam ca niste ingeri sau semi-zei eroici intruchipati pe pamant total opusi notiunii de porc si totodata total inaccesibili mie personal, insa majoritar ocrotitori, aparatori, si milosi fata de mine, mai ales stiindu-se larg ca homofobii cei mai aprigi sunt in fond o minoritate reprezentata de niste oameni carora le e frica de propria lor sexualitate, putand fi la extreme chiar oameni cu inclinatie homosexuala sever auto-reprimata, m-am decis totusi ca pana la urma trebuie tinut cont si de aceasta perspectiva, ca altfel nu degeaba ar fi fost aleasa ca titlu de roman de catre o autoare chiar respectabila)

  7. Fii si indragostiti (DH Lawrence)- despre importanta si semnificatia relatiei unui fiu cu parintii lui pt ulterioarele indragostiri si relatii erotice ale acestui fiu, (posibil valabil si pt fiice, insa ca de obicei nimeni nu baga in seama si psihologia persoanelor de sex feminin, si/sau, mai realist, cercetarea si descrierea mai amanuntita in mod posibil diferentiat sau chiar comparativ insa totusi stiintific organizat a acestei psihologii feminine e considerata o activitate posibil prea complicata si/sau chiar posibil ofensatoare, asa ca e lasata pe mana unor autori de literatura si diversi creatori de arta, sau, mai rau, chiar politicieni sau diversi propagandisti, care precis nu activeaza in maniera stiintifica riguroasa, chiar daca unii din ei pot fi de orientare politica pro-feminista)

  8. O suta de ani de singuratate (Gabriel Garcia Marquez)- avertisment clar ca, orice am face, suntem singuri de-a lungul duratei unei vieti obisnuite si totodata, mai ales, trebuie sa ne asumam raspunderea pt propriile noastre actiuni si decizii de-a lungul acestei vieti, fara a ne baza prea mult pe diverse scuze in legatura cu predestinarea, (chiar si de ordin stiintific, deoarece stiinta adevarata nu e absoluta si e in continua evolutie), decat poate asa pt oarecare suport moral, insa nu intr-o curte de judecata serioasa, impartiala, etica, si competenta

  9. Batranul si marea (Ernest Hemingway)- despre aparitia si evolutia speciei Homo Sapiens sapiens pe Terra, corpul omenesc fiind alcatuit in principal din apa sarata, Terra fiind si ea majoritar acoperita de apa sarata, primele forme de viata evoluand in  apa marii si urcand ulterior catre uscat, etc.

10. Rosu si negru (Stendhal), mai exact articulat hotarat Rosul si negrul- despre importanta covarsitor de semnificativa a hazardului in viata oricarui om, inca din momentul conceptiei si pana in final, exact in culorile jocului de noroc larg cunoscut ruleta, care fusese introdus in Franta cu cca o generatie (30 de ani) inainte ca dl Stendhal sa scrie acest roman, desi desigur, cunoscand imoralitatea si riscul legat de participarea la diverse jocuri de noroc, a NU se utiliza si asta drept scuza pt cine stie ce decizii luate in viata

11. Blandetea noptii (F Scott Fitzgerald)- despre importanta odihnei recuperatoare printr-un program adecvat de somn, preferabil in timpul noptii, pt mentinerea unei stari optime de sanatate, implicit si riscurile de sanatate asociate activitatii de lucru in ture de noapte, sau a unui program neregulat de somn, de ex culcat tarziu dupa miezul noptii si trezit pe la pranz cand soarele straluceste de mult pe cer, etc., noaptea fiind considerata intr-adevar cea mai blanda, ocrotitoare si potrivita pt activitatile de odihna, cf bioritmurilor naturale ale organismului uman

12. Toba de tinichea (Gunter Grass)- avertisment despre pericolul politicienilor demagogi, desi pacat ca a fost scrisa cam tarziu

13. Portocala mecanica (Anthony Burgess)- despre tentatia omeneasca probabil inevitabila de a baga in gura si de a gusta pt explorare sau chiar consum a unor diverse jucarii alcatuite din materiale sintetice cu mecanisme artificiale, inclusiv de a consuma alimente cu componente artificiale, E-uri, modificate genetic, etc.

14. Legaturile primejdioase (Pierre Choderlos de Laclos) + Of Human Bondage (W Somerset Maugham)- despre riscul inevitabil legat de orice relatii inter-umane, fie ele personale sau profesionale, plus avertisment in legatura cu riscul participarii in activitati de tip BDSM fara a urma cat mai strict toate regulile de protectie necesare legate atat de calitatea functionala a echipamentului cat si de activitatea in sine, plus avertisment in legatura cu alegerea unor cariere sau a unor activitati de hobby maritime asociate cu necesitatea invatarii despre noduri complicate, (titlul celui de-al doilea roman parandu-mi-se, desi total intraductibil in vreun mod chiar si numai partial satisfacator, totusi atat de clar, incat nu am mai considerat necesar sa citesc si romanul asociat cu el)

15. In cautarea timpului pierdut (Marcel Proust)- insusi titlul lent-lenevos anunta activitatea de tip pierdere de vreme, considerata relativ social inutila insa posibil personal relaxanta, desi cu un oarecare grad de risc pt addictie, si/sau nostalgii urmate uneori si de remuscari sau ruminatii neplacute, de a ne angaja in activitati de memorialistica personala

16. Fratii Karamazov (Fyodor Dostoyevski) + Iosif si fratii sai (Thomas Mann)- repovestiri mai detaliate a unor povestiri biblice despre relatiile dintre diversi frati, ca de ex Cain si Abel, Iosif si fratii lui, si nu numai, plus a baladei populare pagane Miorita, dublu avertisment atat pe est cat si pe vest, despre dificultatile reale ale mentinerii coeziunii pe termen lung a unor entitati de tip URSS, RSF Yugoslavia, UE, etc., (carti pe care eu personal, fiind copil unic relativ protejat plus in mare masura ignorant in legatura cu relatiile fraterne, am fost ff curios sa le citesc...o fi valabil si pt relatiile intre surori sau relatiile intre frati si surori, dar iarasi persoanele de sex feminin par a fi relativ ignorate, despre ele nu se stiu prea multe lucruri concrete, etc....poate vom invata mai multe pe viitor in legatura cu astea de la Emiratele Arabe Unite si relatiile dintre diverse state arabe, sau chiar din relatia dintre Israel si entitatea teritoriilor palestiniene, adica tot din Orientul Mijlociu, cine stie...)

17. Catre far (Virginia Woolf)- despre importanta istorica si politica, naturala si spirituala, inclusiv simbolic semnificativa, a organului genital extern central masculin, care totusi merita prezervat, ocrotit, prezentat si studiat in continuare, chiar si de catre persoanele inclinate politic feminist si chiar de orientare lesbiana, data fiind totusi respectabilitatea acestei autoare larg cunoscute, (carte pe care eu personal, fiind deja de mult suporter convins al acestei teme, nu am considerat ca e important sa o mai citesc, insa salut initiativa austriaca culturala publica recenta de a organiza expozitii de arta plastica dedicate nudului cat mai explicit masculin, atat la Viena cat si la Linz, drept in centrul geografic si istoric al lumii culturale europeene, si sper ca ea va fi replicata si peste oceanul Atlantic, ba chiar si la nivel global real, nu numai virtual, ca sa ne mai consolam in legatura cu stirile recente pesimiste oarecum alarmante in legatura cu scaderea dramatica cu 32,2 % pe ultimele 2 decade a fertilitatii organelor anexe asociate organului central francez, recunoscut ca fiind cel mai mare la nivel mondial)

18. Strugurii maniei (John Steinbeck)- avertisment pt a nu ne lasa tentati de posibila ispita de a risca cu orice pret de a fura niste struguri care nu ne apartin sau pe care nu ii meritam, in urma vreunei provocari de tipul fabulei despre strugurii neobtinuti care ar fi prea acri, plus avertisment clar impotriva consumului excesiv si abuziv al unor produse obtinute din struguri, (nu numai vin, dar chiar si stafide, mai ales daca avem in zilele noastre destul de multi predispozitie pt diabet)

19. Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde) + Portret al artistului la tinerete (James Joyce) + Portretul unei doamne (Henry James)- avertisment despre dulcea tentatie nu insa total lipsita de riscuri de a ne indragosti de niste simple imagini, inclusiv icoane, in loc de persoane reale, (eu citind numai ultima carte deoarece stiam deja despre baieti si diversi artisti tineri deosebit de sexy, si eram mai mult curios sa citesc despre femei, plus ca aveam si inca am niste sentimente speciale pt diversele reprezentari ale Madonnei)

20. Leul, vrajitoarea si dulapul (CS Lewis) + Lordul inelelor (JRR Tolkien) + Visul camerei rosii (Cao Xueqin) + Alice in tara minunilor (Lewis Carroll)- anunturi cu oarecare avertizare in legatura cu visele mele personale din copilarie de ordin real fantezist-fantastic, legate de misterul tainei legaturii matrimoniale heterosexuale deosebit de solide dintre parintii mei, al caror dormitor mai continea si un dulap cu haine minunate de probat ale mamei mele, cu ajutorul carora eu chiar ma puteam transforma in tot felul de feluri, unele chiar posibil ciudate, (insa deoarece nu am citit decat ultima carte, care imi era destul de clar ca era o inventie de tip basm de adormit copiii, desi desigur deosebit de antrenant, eu am cam intuit de mic ca eu nu voi avea parte de a ma interesa in mod deosebit de profund in legatura cu acest tip de relatie matrimoniala, desi ulterior m-am gandit ca nu mi-ar fi displacut sa incerc o data una gay, asa mai de ordin de joaca intre prieteni, de nivel poate ca in romanele cu aventurile despre Cei trei muschetari, (Alexandre Dumas tatal), eventual de ex eu fiind d'Artagnan si casatorindu-ma cu cine altul decat cu Aramis, desigur cu acceptul si binecuvantarea lui Athos, plus cu un festin ceremonial organizat de Porthos, fiind totodata asigurat si cu 3 parteneri de joc de carti pe termen lung, fara atatea mistere dificile, si/sau aventuri la un moment dat chiar posibil inspaimantatoare, periculoase, sau chiar repetitiv monotone cum mi s-au parut, de ex, ecranizarile dupa Lordul inelelor, de nu am rezistat sa ma uit nici macar la prima mai mult de 20 de minute, chiar si cu cativa actori mai sexy costumati si machiati si cu puteri speciale cu tot)

I had a dream

In timpul vacantei, am visat ca scriam un articol pe blog, si ca indraznisem sa pun link la una din fotografiile mele homoerotice preferate, care era si on-topic cu tema frazei de care era link-ata, deci se acorda intr-un mod rar deosebit de armonios atat continutului cat si formei gandului meu din acea clipa. Oricum, m-am sculat bucuros, pt ca pe mine ma bucura apropierile mele de armonie completa deplina, chiar si daca se intampla numai in vise. Sapte miliarde de oameni de pe planeta noastra cauta armonia in viata lor, si habar nu am de ce, dupa cum am impresia, majoritatea nu o gasesc decat in copilarie, (muzicienii talentati exceptandu-se). Cred ca totul se duce de rapa dupa ce te indragostesti prima oara si-ti dai seama ca niciodata nu mai are cum sa fie la fel.

Intre timp am trait sa aud si chestia ca daca esti primul care spune "Te iubesc", deja te-ai plasat intr-o pozitie inferioara in ceea ce priveste controlul intr-o anumita relatie. Intr-un fel, e probabil adevarat. Habar nu am daca asta e valabil si pt toate relatiile heterosexuale, deoarece in astea survine si un fel de politete sociala comuna, in care barbatii sunt educati sa tina o usa deschisa pt femei, sa le salute primii, sau sa le ajute cu caratul unor valize, dar pt alea gay mi se pare ca are sens.

Pt mine Londra ESTE orasul marilor sperante, si nu stiu cat este de vina dl Charles Dickens pt asta deoarece nici macar nu i-am citit romanul, si nu am vazut nici macar o ecranizare a acestui roman pe de-a-ntregul, insa pur si simplu de fiecare data mi s-a intamplat sa calatoresc intr-acolo cu o anumita speranta, ba chiar sa si gasesc acolo alte sperante care mi-au indrumat si oarecum informat drumul ulterior in viata, dar tocmai de aceea am mari ezitari in legatura cu el, pt ca am auzit si de un roman francez ceva mai tanar cu cca 20 de ani despre iluzii pierdute, pe care nici pe ala nu l-am citit sau nu l-am vazut ecranizat pe de-a-ntregul, insa ar fi fost imposibil sa nu ii retin titlul de avertizare, chiar daca era legat de Paris, nu de Londra. Este chiar posibil ca eu sa fi ezitat o viata intreaga sa calatoresc vreodata la Paris datorita titlului acestui roman al d-lui Honore de Balzac.

Asta imi da o idee pt un viitor articol de blog, ba chiar posibil si pt o leapsa, despre diverse titluri de romane care ne-au putut influenta viata, cu gandul ca desi nu ar fi de loc recomandabil sa lasam romanele de fictiune sa ne informeze in legatura cu viata noastra, (plus nu ne putem obliga cu totii sa citim romane intregi unul dupa altul, sau si mai rau, sa citim doar vreo doua, altele decat desigur, ca cel putin semi-europeeni din punct de vedere cultural, Madame Bovary si Razboi si Pace, si sa ne conducem intreaga viata dupa ele), putem totusi ingadui titlurilor lor, daca sunt bine formulate, sa ne serveasca uneori drept semnale de avertizare.

Have a joyous winter holiday season !

Azi plec in concediu la Londra, si nu stiu exact cand ma intorc, deoarece, bazat pe experientele mele anterioare legate de acel oras, este oricand posibil sa ma intalnesc la vreun club pt gentlemeni cu dl Phileas Fogg, si, in urma unui pariu cu care dansul, aflandu-se intr-o stare destul de comuna de intoxicatie (desigur cu multiplele substante naturale legale care insotesc o stare de indragostire uzuala), il va provoca pe un rival prezent in viata oricarui gentleman, sa ma decid in maniera impulsiva sa il insotesc intr-o calatorie in jurul lumii, care in zilele noastre poate dura intre cca 80 de ore, (daca se intrebuinteaza un avion comercial obisnuit cu compania British Airways, si se pleaca cu probabila intarziere de pe Heathrow), si tot restul vietii (daca ne inspiram dintr-un film de gen Weekend), plus totodata, daca totusi ma intorc, nu stiu nici in ce stare voi fi atunci, asa ca, in mod preventiv, doresc sa urez sarbatori fericite celor care celebreaza in decursul lunii decembrie si inceputului lunii ianuarie, printre altele, si calendele ceremoniale pt Neptun si Pietas, nonele pt Faunus, ziua sf Nicolae, festivalul lui Tiberinus Pater, ziua lui Bodhi, Hanukkah, Agonalia, ziua sf Lucia, Pancha Ganapati, idele lui Jupiter mic, Consualia, Saturnalia, Opalia,  Yalda, Divalia, solstitiul de iarna, sarbatoarea Soyal a indienilor Zuni si Hopi, Larentalia, Dies Natalis Solis Invicti, Brumalia, Craciunul de vest (dupa calendarul Gregorian), sf Stefan de vest, Boxing Day, sf Stefan de est, Kwanzaa, festivalurile Dionisiace rustice, Compitalia, sf Silvestru, Revelionul Anului Nou tot dupa calendarul Gregorian, (ca e totusi absolut imposibil de rezistat promovarii implementarii cat mai largi a unui asemenea calendar), Hogmanay, sf Vasile cel Mare, Craciunul de est dupa calendarul Iulian.

Despre identitatea mea culturala

In sfarsit am vizionat si eu integral documentarul despre geto-daci postat de blogger-ul Mircea Vladut, si pot sa spun ca m-a frapat ce a zis unul referitor ca romanii contemporani par a nu isi cunoaste propria lor identitate culturala, si ca, implicit, (zic eu acum), ea trebuie cumva prezentata din nou in mod mai organizat-educativ, de fapt in fond aproape "reconstruita" pt re-prezentare.

Adevarul e ca intr-un fel poate are dreptate, pt ca eu personal stiu ca m-am gandit destul de mult la propria mea identitate personala individuala in adolescenta, insa nu m-am uitat la ea si prin prisma culturala ca as fi roman, (nu cetatean roman, ca asta stiam ca sunt inca deja din clasele primare cand am avut primul pasaport inainte sa am buletin, ci cultural roman), dar eu credeam ca doar asa sunt eu pt ca am tot calatorit de colo colo, si majoritatea cunoscutilor mei de varsta mea erau si ei oameni care calatoreau de colo colo, de gen expatriati, imgranti sau emigranti, pe cale de a pleca, pe cale de a veni, etc, efectiv din mai multe tari din lume, copii care deja erau bilingvi sau trilingvi de mici de tot, etc. Si fff putini vorbeau de gen ca "eu sunt roman", "eu sunt german", ci mai curand ziceau, "eu sunt din Bucuresti, capitala, Romaniei", sau "eu sunt din Finlanda", sau "eu sunt din California", chestii de genul asta de identitate de loc de nastere din pasaport mai mult, nu de apartenenta de o cultura anume, plus ca in afara de englezi si americani pe de o parte, sau francezi si nemti pe de alta in alte contexte, mai nimeni nu vorbea lb lor materna, (care de fapt nici nu era obligatoriu cea a locului in care se nascusera si/sau unde ne aflam, si nici neaparat limba mamei lor, ca nu toti aveau parintii de aceeasi nationalitate, sau aveau deja cate o mama vitrega), ci vorbeam efectiv in limba contextului momentului respectiv, nici aia macar mereu cea a locului unde ne aflam, ci in cea legata de in ce limba convenea majoritatea sau un leader, ca ne puteam intelege unii pe  altii !

Suna total aiurea, dar eu asa am fost de mic, nu incontinuu, ci intermitent, dar destul de des. Si de aia am zis ca poate doar eu si copii aia eram asa, mai in aer, adica cu o identitate culturala oarecum mixta, pestrita. Plus ca, fiind copii, nu stateam sa discutam la nivel de prezentari diplomatice a fondului cultural al locului nostru natal, ci vorbeam despre ce film am vazut la TV sau de ce nu voia sa ma aleaga si pe mine nimeni sa fiu in echipa lor cand jucam fotbal...ca asta precis NU era pt ca eram din Romania, ci pt ca eram mototol, si mai rau as fi incurcat echipa respectiva, desi nu erau rai, ci pana la urma i se facea cuiva mila de mine, si ma ruga sa-i aduc un pahar cu apa, sau chiar sa am grija de minge 2-3 minute, pana cand se lega el la sireturi...desi NU e vina mea ca nu am reprezentat mai vanjos imaginea Romaniei in strainatate cand eram mic, pt ca nici ala din Coreea de Sud nu era mai breaz, desi era un geniu la matematica si informatica, dar de asta nu-i pasa nimanui, si toti de fapt il respectau mai tare pe unul din Bulgaria, de care le era si frica daca era in echipa adversa, dar asa s-a nimerit...iar cand apareau albanezii, o luam la goana cu totii, in timp ce finlandezul de care eram si indragostit, (nu Karl, altul, Juha), imi punea si piedica, astfel incat el sa scape si sa raman eu la urma...