Doua romane posibil interesante, (inclusiv prin povestile legate de titlurile lor), norvegiene ale sec 19 ar putea fi romanul Pilotul si Sotia Lui, de dl Jonas LI Lie, publicat in 1874, (care nu trebuie confundat cu romanul Sotia Pilotului de d-na Anita Shreve, publicat in 1998), si romanul Otrava de dl Alexander L Kielland, publicat in 1883, despre al carui titlu original Gift in lb norvegiana a existat o oarecare controversa daca ar trebui tradus prin "Otrava" sau "Casatorit", (deoarece acest cuvant poate insemna ambele lucruri in lb norvegiana, si de fapt insemnand Cadou sau Noroc in lb norsa veche la fel ca si in lb engleza azi, desi se accepta ca trebuie tradus ca Otrava).
Ideea de casatorie parandu-mi-se a fi ceva privit ca indeosebi de dificil si chiar posibil sacrificial, (inclusiv intr-un posibil inteles mistic ritualistic mai vechi), in cultura scandinava, nu e de mirare ca atatea romane fundamentale cat si cuvinte ambigue din cultura norvegiana ale carei limbi nationale erau tocmai pe cale de a se afirma la un nivel mai formal in scris, (nu numai oral), in acel secol 19, au fost dedicate descrierii acestei institutii in moduri magistrale si posibil premonitorii la vremea cand lumea nici macar nu statea totusi casatorita mai mult de aprox 10 ani de vreme ce speranta de viata era de numai cca 31 de ani pt majoritatea lumii. In romanul dl Lie, casatoria pare sa fi fost descrisa in mod comparativ cu valurile unui ocean intotdeauna periculos si egoist pt cei care sunt nevoiti a-si duce traiul in preajma lui si pe baza lui, (deci nu pt turisti). In acest roman, marinarul profesionist Salve Kristiansen, (al carui prenume Salve poate avea o origine fie nordica mai veche insemnand "preoteasa pagana din biserica cu o singura camera", fie una latina insemnand "hello", iar al carui nume de familie inseamna "fiul crestinului"),este indragostit de frumoasa Elisabeth, (al carui prenume are originea in expresia din lb ebraica veche insemnand "perfectiunea de tip inseptit a lui D-zeu"), si se pare ca si Elisabeth il iubeste, insa la un moment dat Elisabeth e tentata si de un chipes ofiter, care este decis sa o ceara in casatorie, (probabil spre deosebire de Salve, caruia acest lucru nu ii trecuse inca prin minte, poate din modestie totusi, nu din nesimtire). Elisabeth se decide sa refuze cererea in casatorie a chipesului ofiter, pe care il cheama Carl, (care poate insemna fie "om liber" in proto-norsa, fie "leader razboinic" pe o filiera mai clar germanica), insa cand doreste sa-l anunte despre aceasta decizie pe Salve, afla ca Salve, disperat si trist in inima lui, deja plecase in calatorie catre meleaguri indepartate. Abia dupa cativa ani, cand Salve se reintoarce in orasul lui natal, el afla ca Elisabeth il asteptase, fidela, si atunci se decide sa o ceara in casatorie. Din pacate, gandul ca initial Elisabeth paruse sa ezite si fusese tentata de a se casatori cu Carl, nu ii da pace lui Salve, si aceasta suspiciune duce la minim 10 ani de casnicie deosebit de mizerabila pt ambii eroi, insa, din fericire, dupa acei 10 ani de neliniste, pare a surveni o oarecare impacare si o dezvoltare de incredere mai solida intre cei doi soti.
Romanul Otrava al d-lui Kielland reprezinta o critica acerba a sistemului de invatamant din Norvegia, in care elevii erau chinuiti sa invete lb latina cu deosebita severitate. Unul din personaje, un baietel, Marius, care avusese dificultati la invatatura, si care avusese o viata deosebit de trista in cadrul sistemului educativ sever si rigid de la acea vreme din Norvegia, se imbolnaveste fatal, si murmura ca ultime vorbe pe patul lui de deces expresia "Mensa rotunda" in lb latina, pe care fusese fortat de profesorii lui sa o retina. Din cauza acestui roman, in zilele noastre in Norvegia nu mai exista nici o cerinta specifica pt nimeni de a invata lb latina, desi exista, poate din pacate, cine stie, cerinta de a invata toti lb engleza, insa poate nu prin repetitie fortata a anumitor expresii, ci prin alte metode dezvoltate intre timp. Alt personaj din acest roman cu elevi tristi si chinuiti este Abraham, prietenul cel mai bun al lui Marius, fiul unui profesor deosebit de reputabil, care insa da niste semne de delincventa rebela, in timp ce mama lui, Wenche, se straduie in van sa il invete sa fie mai responsabil. Din pacate, Wenche ajunge sa se sinucida dupa ce ramane insarcinata cu amantul ei, un businessman tanar si entuziast, Michal Mordtmann, (al carui nume de familie in lb norvegiana inseamna chiar "Criminalul").
As dori sa remarc, totusi, ca in decursul lectiilor mele personale de lb norvegiana nici eu nu am fost fortat de catre diversi profesori de a repeta anumite expresii pana la epuizare, insa in decursul cursurilor mai recente de lb daneza, ma simt fortat sa repet aceleasi expresii, si chiar cred ca profesorul meu insista asupra acestui lucru, (desi, eu fiind oarecum masochist, comportamentul lui fata de mine nu mi se pare abuziv, ci mai degraba simpatic), deoarece pronuntia in lb daneza este chiar diferita de daneza scrisa, care in esenta este aceeasi limba cu lb norvegiana scrisa de tip bokmaal, desi exista niste diferente minore intre diferite expresii uzuale, si cateva mici diferente ortografice, diferenta cea mai mare fiind reprezentata insa in pronuntie, care poate parea initeligibila, chiar contra-intuitiva daca cineva nu e ff atent sau nu stie deja norvegiana sau suedeza, iar profesorul a explicat ca in scolile daneze profesorii sunt si acum obisnuiti de a chinui elevii danezi de a repeta in mod chinuitor scrierea unor cuvinte, pe care ei le stiu doar din auzite, si habar nu au de ex ca un simplu fonem rostit, de ex sunetul reprezentat de consoana N rostita muzical zbarnaitor, ca si cum ar sari cineva de pe o trambulina cu niste schiuri, trebuie de fapt transcris cu vreo 4 litere corespunzatoare acestui sunet in scris, NDEN, pe cand sunetului N rostit ca si cum cineva ar fi fonfait sau cu nasul infundat ii corespund numai 3 litere, NGE...drept care eu m-am intrebat oarecum divagativ CUM oare putem sa stim noi azi cum vorbeau romanii antici lb latina la vremea lor...HABAR nu avem, asta e adevarul, si, de ex, Mensa rotunda poate se zicea ceva gen ma'aeh'ton, (un lucru care nu mi se pare chiar asa de aiuristic acum ca am observat mai indeaproape care e diferenta intre lb daneza scrisa si cea rostita), sau poate similar cam cum ar putea spune finlandezii cuvantului "lapte", "maito", de exemplu, cine naiba stie ? Oricat de ciudat ar putea suna acest lucru, (plus desigur nu numai din cauza acestei expresii "Masa rotunda"), eu personal de fapt am ajuns relativ recent la concluzia ca lb finlandeza contemporana oficiala este o limba in esenta de origine si influenta majora latina, exact la fel cum ar fi si lb romana sau lb occitana, cu posibile influente non-latine mixte cam pana in max 18 %. De altfel, desi nu am aflat decat recent de acest fenomen, se pare ca societatea finlandeza este chiar deosebit de interesata in ultimii 20 de ani de lb latina, existand si programe de radio sau de stiri on-line, care prezinta stiri in lb latina ! Eu personal, daca as fi un soi de activist pentru transarea problemei lingvistice a incadrarii corecte a lb finlandeze intr-un grup de limbi oarecare, sincer cred ca mi-as alege un slogan de tip, "limba finlandeza, o mare de latinitate intr-un ocean slavic cu valuri germanice"...desi trebuie sa recunosc ca nu ma bazez pe nici un fel de argument cat de cat serios sau credibil, si numai poate pe afinitatea mea personala total subiectiva pe care o resimt fata de cultura finlandeza de cand eram indragostit de Karl, cel cu o mama finlandeza si un tata american, atunci cand eram copii abia adolescenti !...insa nu ma dau batut si am sa mai cercetez, in stilul meu personal de a deveni subit interesat de diverse teme total off-topic si total inutile si nepertinente pt mine personal, atunci cand am alte teme obligatorii de facut, ca de exemplu, in acest moment, aceasta serie de articole pe blog plus temele mele obligatorii curente de lb daneza !
(...va urma...)
2 kommentarer:
Mi-ar placea sa citesc Otrava. Am vazut un film despre invatamantul din Danemarca (stiu, cartea este despre Norvegia), despre necazurile pe care un copilas le are din cauza directorului scolii. As vrea sa pot face comparatii, sa inteleg mai bine cultura acestor tari.
Istoria invatamantului public din tarile scandinave e strans legata de istoria penetrarii bisericii protestante reformate in aceste tari, dupa parerea mea. Pe de o parte a folosit la alfabetizarea mai rapida a unei parti destul de largi din populatie, desi a cam fost cu forta, ceea ce a fost destul de dificil de suportat, imi inchipui. Asta a dus ulterior, mai aproape de zilele noastre la un fel de contra-reactie inversa, in sensul ca e posibil sa nu se mai ceara o rigurozitate si o disciplina intelectuala deosebit de inalta, si sa se puna mai mult accent pe dezvoltarea creativitatii si a fanteziei. Ma rog, in practica desigur, ca peste tot in orice sistem de invatamant posibil, copii carora le place sa invete vor invata chiar si IN CIUDA filozofiei specifice a sistemului de invatamant respectiv, iar cei care nu sunt interesati nu vor invata mai nimica decat cel mult metode deosebit de rafinate de a chiuli de la facutul lectiilor, de la scoala, etc !
Send en kommentar