Din literatura nordica de sec 19- partea 6- Danemarca bis

Desi eu personal nu sunt asa de inclinat catre a clasifica diverse personaje de interes istoric, mai ales artistii, inclusiv scriitorii, cf orientarea lor sexuala, ba chiar nici cf originii lor etnice sau sexului, daramite apartenentei lor religioase la o adica, mie personal parandu-mi-se oarecum ridicole eventuale titluri de manuale intitulate de ex "Istoria pictorilor de sex feminin, a sculptorilor gay, a cineastilor catolici, si a artistilor de strada rromi", ingaduind o posibila clasificare cf limbii sau limbilor lor materne, plus a limbii sau limbilor lor de expresie artistica, inteleg totusi importanta actiunii afirmative si mai ales a vizibilitatii pt anumite grupuri minoritare, si totodata, in mod specific dedicat minoritatii gay, cred ca este important si totodata educativ de a releva varietatea autentica a expresiei orientarii sexuale in diverse culturi, timpuri, zone ale lumii, pt a nu se forma cumva impresia gresita cum ca singurul mod "corect" de a fi gay ar fi unul propus de vreun profesor universitar anume, ca de ex dl David E Halperin, sau, mai rau, de vreun politician profesionist.

Deci acum, intrand in prezentarea d-lui Bang, va trebui sa mentionez ca dansul a fost gay, si sper ca acest lucru sa nu sune deosebit de ridicol. Primul lui roman, Familii fara speranta, descrie relatia unui tanar cu o femeie mai in varsta, si a fost cenzurat, fiind considerat obscen. Faptul cenzurarii acelui roman pt obscenitate a adus o oarecare faima regionala d-lui Bang, si acesta a fost invitat sa tina conferinte in Norvegia si Suedia, dupa care s-a stabilit la Copenhaga, si a scris si alte romane, nu toate in mod particular obscene, majoritatea despre tristetile unor oameni cat se poate de comuni, unele considerate chiar placute si interesante, (romanele, nu tristetile, desiigur), chiar si de catre autorii consacrati si acceptati ai vremii, ca de ex dl Ibsen. sau dl Lie, (autorul romanului Pilotul si sotia lui, prezentat in partea 4 a acestei serii de articole).

Sunt aproape sigur ca dl S Freud care si-a manifestat la un moment dat, mai precis in 1895, dorinta sincera ca multi dintre pacientii lui sa reuseasca sa invete odata sa accepte conditia unei nefericiri cotidiene si banale mai degraba decat sa prefere unicitatea unor depresii tragic-spectaculare, ar fi considerat probabil scrierile d-lui Bang ca deosebit de moral educative si totodata exemplificatoare. De exemplu, romanul Katinka descrie viata lipsita de pasiune a sotiei unui sef de gara deosebit de banal, romanul Stuc descrie cum se destrama incet incet, desi fara un motiv deosebit de clar, dragostea si fericirea unui tanar orasean aflat in cadrul economiei urbane speculative de tip Grunderzeit din Copenhaga sfasitului de secol 19, romanul Ludvigsbakke descrie destinul mohorat al unei asistente medicale care este fidela unui barbat pe care ea il iubeste, insa care pana la urma se decide sa se casatoreasca cu o femeie bogata, iar ea ramane nefericita, desi desigur ca nu face nici un scandal si nici nu planifica vreo crima pasionala. Unul din romanele d-lui Bang, Mikael, care descrie cat de calm ramane in nefericirea lui, chiar si pe patul lui de moarte, un pictor deosebit de talentat care este inselat plus jumulit de bani de catre un tanar iubit de-al lui escroc aflat in cardasie cu o femeie rea, a fost ecranizat de 2 ori, intaia data de dl Mauritz Stiller, si a doua oara de dl Carl Theodore Dreyer...insa toate aceste lucruri deja s-au intamplat in secolul 20.

Dupa cum era de asteptat, dl Bang nu si-a putut gasi totusi fericirea personala in Danemarca, si s-a mutat la un moment dat la Praga, unde a avut o relatie ceva mai stabila lunga de aproape 1 1/2 ani cu un actor german probabil deosebit de sexy.


(...va urma...)