Ziua "Neagra"

Deoarece nu prea reuseam sa-mi dau seama de ce m-a sculat cam mofluz azi dimineata, mi-a cautat cu asiduitate un posibil motiv, si nu am pierdut prea multa vreme ca sa pot afla ca astazi, 14 aprilie, e o zi dedicata sarbatoririi sau comemorarii unor evenimente, situatii, si conditii posibil chiar obiectiv destul de triste !

In Republica Coreeana (Coreea de Sud) azi se sarbatoreste chiar Ziua Neagra dedicata celor care NU au primit nici un cadou nici de Valentine's Day, nici de Ziua Alba, (ultima fiind cea in care in mai multe tari asiatice, urmand exemplul initial propus de Japonia, in martie, la o luna dupa Valentine's Day, barbatii sunt cei care primesc felicitari si bomboane de ciocolata de la femei) ! De Ziua Neagra, in Coreea de Sud, lumea se imbraca sobru in negru si se duce la restaurant, fie de unul singur fie in grup, sau chiar organizeaza petreceri pt a manca taitei colorati in negru pt a-si arata in mod sobru dezamagirea intr-un cadru social cat mai placut !

Tot astazi, credinciosii crestini romano-catolici pot celebra ziua sf Benezet, (al carui nume este o varianta dialectala provensala a numelui Benedict), patronul celibatarilor de pretutindeni, care tanar pastor probabil cam singuratec fiind la vremea eclipsei solare din 1177, a avut o viziune a unor ingeri care vor avea grija de oile lui, in timp ce el trebuia sa se ocupe de construirea unui pod peste raul Ron, langa Avignon, si deoarece autoritatile civile nu doreau sa ii dea autorizatie oficiala pt a face asa ceva, el s-a apucat in mod altruist sa construiasca de unul singur acest pod, si din momentul in care a asezat prima piatra, toata lumea din jur a inceput sa observe diverse miracole in jur, de ex niste orbi au reusit sa vada, niste surzi sa auda, niste paralizati sa merga, plus niste cocosati sa-si indrepte spinarea, (in total 18 oameni vindecati miraculos), drept care cetatenii de vaza mai bogati ai vremii l-au sponsorizat financiar sa termine acel pod, acel pod devenind un loc ff apreciat pt activitati de socializare utile si placute pt intreaga populatie din jur, dupa 300 de ani dedicandu-i-se chiar si un cantec ff larg popular numit initial Sous le Pont d'Avignon, (deoarece la acea vreme lumea se inghesuia SUB pod, nu pe pod, care era totusi cam ingust pt a putea acomoda prea multe persoane, si desigur ca se stia si atunci ca nu era voie sa se aglomereze si sa se supraincarce podurile dincolo de rezistenta lor obisnuita, abia mai aproape de zilele noastre titlul cantecului fiindu-i fost schimbat in Sur le Pont d'Avignon), iar la 500 de ani dupa aceea, cand costiugul lui Benezet anterior plasat intr-o capela de la unul din capetele acelui pod a fost deschis cu ocazia unei deplasari accidentale de teren cu pod si cladire cu tot provocate de o inundatie, s-a observat ca trupul lui ramasese "incorupt" (ne-descompus), drept care a indeplinit si ultimul criteriu de a putea fi venerat ca sfant oficial la acea vreme, si iata cum de atata amar de vreme capatul de pod ramas pe acolo a ramas si azi un loc de pelerinaj pt multi oameni, din care desigur probabil si destui celibatari, de vreme ce sf Benezet e chiar patronul lor.

Ma rog, legenda sf Benezet nu pare chiar atat de trista, ci e chiar frumos si placut educativa pt a indemna diversi celibatari sa se ocupe de lucruri utile pt societate in loc sa se simta tristi, insa m-am gandit ca totusi inital poate si sf Benezet fusese cam trist sau anxios asa singur fiind doar alaturi de niste oi pe acolo la vremea unei eclipsei solare din anul 1177, (an in care de fapt au avut loc mai multe eclipse solare partiale in ambele emisfere, plus una totala de durata de 4 1/2 minute, posibil insotita si de vant solar, desi aceasta probabil mai mult vizibila prin nordul Africii si cel mult pe langa Ravenna, Italia, decat pe langa Avignon, numai ca la un moment dat dupa vreo 200 de ani sediul Papalitatii a fost mutat temporar la Avignon si a fost vorba de niste campanii electorale in care trebuia demonstrat ce a construit bun Papalitatea pt poporul francez in cei 200 de ani anteriori, si desigur ca l-au gasit si pe acest pastor celibatar regional indragit de populatia franceza provensala sa il mentina si mai larg popularizat in amintirea mai multor oameni, chiar si printre non-francofoni, si la urma urmei intreaga regiune Provence a fost larg folosita in diverse campanii, nu numai politice, dar si turistice, pt beneficiul mai larg al tuturor). Oricum, statuia sf Benezet, chiar daca e cu straie aurite, arata un om carand o piatra in spate fara ca sa-l ajute mai nimeni, parand destul de singur, imagine care mie mi se pare cam trista, daca e vorba de a construi ceva...desi e probabil o prejudecata personala culturala in mare parte influentata de povestea scrisa de dl Oscar Wilde in sec 19 despre statuia poleita cu foita de aur a Printului Fericit si prietenia lui cu un randunel deosebit de constiincios si devotat si harnic.

In plus, tot azi se implinesc 808 ani de la una din cele 16 crancene batalii si/sau asedii istorice de la Adrianopole, (in ziua de azi Edirne), in care tocmai poporul prieten bulgar si-a gasit sa invadeze Tracia si Macedonia, antrenand si cativa greci si valahi probabil total dezorientati economic-politic la acea vreme ca si in zilele noastre, ca sa se lupte tocmai cu regele Baldwin 1, ba sa-i mai dea in cap in plus tocmai d-lui conte Louis de Blois, nepotul (de unchi) al lui Richard-Inima-de-Leu, (prietenul lui Robin Hood), si totodata nepotul (de bunica) al d-nei Eleanora de Aquitaine (una din cele mai bogate si puternice femei din sud-vestul UE pe timpurile medievale), creand poate astfel conditiile unor barfe si zvonuri ca Romania si Bulgaria sa fie mentinute pt inca 1000 de ani in afara spatiului Schengen, plus cu restrictii insemnate pt lucratorii lor de a avea acces la piata muncii din UE...noroc ca acest Baldwin 1 mai avea si rivali prin UE, plus ca si d-na Eleanora de Aquitaine a fost destul de barfita, inclusiv ponegrita, de diversi, si nu a fost nici ea chiar usa de biserica, ba chiar dimpotriva, desi a fost destul de rezistenta, si in ciuda a diverse incercari, inclusiv o sentinta de inchisoare de cca 16 ani, a trait pana la minim 80 de ani, ceea ce in vremuri medievale nu era chiar de ici de colo, insa cand d-na Katharine Hepburn castiga un premiu Oscar pt interpretarea rolului acestei femei, plus d-na Glenn Close un premiu Golden Globes pt un rol similar intr-un film TV, zau, asta chiar poate influenta multa lume, fie din admiratie sincera, fie din teama la fel de sincera, (ma gandesc la mine, de exemplu), deosebit de favorabil catre interesele acestei personalitati istorice despre care nici macar nu se stie cum arata, decat ca e posibil sa fi fost mai inalta decat media, si fusese descrisa ca fiind fost deosebit de frumoasa, plus cam indrazneata din punct de vedere al preferintelor vestimentare.

Alt eveniment triste posibil de comemorat azi ar mai include si decesul la varsta de numai 58 de ani (acum 668 de ani) a d-lui Richard Aungerville, originar din Bury St Edmunds, Suffolk, un preot ulterior episcop educat la Oxford in filozofie si teologie, iubitor de carti, devenit la un moment dat chiar si tutore pt unul din printii de Wales, (viitorul rege Edward III din sec 14), caruia a reusit sa-i inspire apreciere pt invatatura bazata pe cititul cartilor de tip manual, si care a si creat cuvantul "bibliofil" punandu-l intr-un titlu al unui tratat de-al lui cu elemente timpurii de notiuni de biblioteconomie si care incuraja si alti lucratori bisericesti sa fie mai constiinciosi in legatura cu lecturile din carti.