Am fost ff tentat de a scrie un articol pe o tema recenta propusa de Clubul Povestilor Parfumate, desi nu sunt membru al acelui club si nici nu am de gand sa devin, el fiind in principal destinat celor carora le face placere sa scrie in stil literar artistic, plus sa fac areclame unor diferite firme producatoare sau distribuitoare de parfumuri propriu-zise, insa efectiv cred ca m-a atras aceasta tema propusa deoarece eu inca nici pana acum nu am reusit sa inteleg de ce imi recomandau diversi cand eram la liceu sa citesc carti scrise de dl Marcel Proust, (in plus fata de monotonul Portret gotic romantic al lui Dorian Gray, alaturi desigur de SF-ul larg popular printre destui), cand mie nu imi placeau la acea vreme decat clasicii realisti plus mai rar poate niste memorialisti care se exprimau cat se poate de concret si mai putin la figurat sau aluziv.
Auzind insa mai recent ca in opera d-lui Proust s-a descris, se pare, prima oara mai clar legatura dintre bulbul olfactiv, care participa si el vrand nevrand atunci cand se ingereaza din probabila politete sociala o prajiturica cu un ceai in timpul unei vizite, si mecanismul formarii memoriilor de mai lunga durata de tip explicit (declarativ), care contribuie la randul lor la supa cu galuste a unei posibile naratiuni coerente a unei istorii proprii si chiar imagini de sine care se formeaza in timpul adolescentei, mi-am dat seama ca acei fosti colegi chiar fusesera de fapt bine intentionati fata de mine deoarece credeau ca oamenii gay au probleme cu imaginea de sine si trebuie sa si-o clarifice oarecum in mod mai constiincios decat restul, inclusiv prin lecturi de fictiune care le poate prezenta role-modeluri fie neaparat gay, fie neaparat alien, nu de alt gen, ceea ce poate fi adevarat, desi nu cred ca e chiar adevarat intr-o proportie mai mare decat ar fi in populatia generala din cultura respectiva, decat poate daca acea cultura este deosebit de rigid homofoba, ceea ce eu nu am crezut niciodata despre cultura romana care e totusi o cultura sudica, solara, vesel-extravertit optimista, si orientata catre iubire toleranta si impaciuitoare si chiar lene si pasivitate placid ingaduitoare fata de tot felul de defecte proprii sau fata de straini mai ciudati mai curand decat catre retributie, agresiune, pesimism deosebit de melancolic sau excesiv de interiorizat-introspectiv sau de fapt prea mare constiinciozitate ff formal riguroasa, desigur cu cateva exceptii individuale de rigoare, dar probabil ca acei oameni fusesera cumva convinsi de propriile lor lecturi ca in Romania trebuie sa fie neaparat ca la Paris sau la Berlin si altfel nu se poate...de o astfel de misconceptie fiind probabil raspunzatori vienezii mereu ori superficiali ori indecisi si oportunisti cu ungurii lor cu tot alaturi de marea conspiratie a femeilor protestante anglo-saxone plus a celor ortodoxe ruse care au adus comunismul stalinist pe lume, inclusiv bariera informationala ulterioara a Cortinei de Fier, care i-a zapacit pe toti la creier in legatura cu semenii lor, ba chiar si in legatura cu ei insisi la un nivel ca degeaba se chinuie acum barbatii de la Max Planck sa le ajunga din urma pe femeile de la MIT si probabil ca numai in Der Spiegel a ramas vreo speranta de progres de mentalitati pe UE in legatura cu ce e mai faptic si ce e pura fictiune sau chiar zvon legat de orice posibila invazie autentic global periculoasa de extraterestri sau sfarsit al lumii, plus poate si legat de noi insine si mentalitatile noastre personale atunci cand recomandam diverse lecturi altora fara sa stim de fapt de ce, si daca le vor fi utile sau macar chiar inteligibile cat de cat.
Ma rog, ca de obicei tergiversez cu diverse speculatii mai mult sau mai putin hazlii in loc de a intra direct in subiect, pt ca de fapt nu imi dau seama cum as putea comunica in mod literar ca pe mine diverse mirosuri chiar ma stanjenesc oarecum din punct de vedere erotic, si nu e neaparat vorba de mirosuri care imi pot fi neplacute, dar in general de faptul ca am impresia ca orice miros ma poate chiar impiedica de a fi inclinat catre a stabili o legatura relationala mai intima cu altcineva in loc sa imi favorizeze aceasta inclinatie, si asta in principal pt ca, amintindu-mi de alte contexte, m-ar distrage total de la intarirea motivatiei pt a comunica la un nivel deosebit de intim personal cu acel altcineva, un lucru fata de care si asa ma cam feresc sau, daca ma decid sa purced, fata de care oricum doresc sa mentin un grad de control personal cat mai optim.
Desigur una este cheful de dragoste erotica general, asa fata de oricine s-o nimeri potrivit afin atunci in cale, si alta este decizia de a stabili o legatura autentic intima cu acea alta persoana. De exemplu, eu pot sa spun ca asa in general, daca prin jur miroase puternic a orice fel de mancare gatita la nivel total amator, chiar si mancare fata de care as fi real indiferent, pe mine asta ma binedispune si ma relaxeaza automat, pt ca sunt bucuros sa remarc ca lumea din jurul meu are ce manca, deci e vesela si se simte confortabil, asa ca pe mine personal asta nu ma poate decat imbucura si astfel as fiu mai inclinat oarecum favorabil catre a ma indragosti de cineva in curand.
Insa odata petrecuta indragostirea si odata aprobat procesul de continuare de relationare daca este considerat fezabil, propice si oportun, (deoarece desigur ca nu voi ajunge sa relationez eu personal direct cu toti aia de care m-as putea indragosti sau de care chiar imi ingadui sa ma indragostesc fie mai superficial fie mai profund), daca e vorba de relationare, eu atunci doresc ca ea sa se petreaca intr-un mediu cat mai inodor posibil ca sa pot fi catusi de putin inclinat si chiar capabil, cu un grad de atentie sporita, fara a fi distrat de alti diversi stimuli, de a relationa la un nivel mai intim, (care nu inseamna a fi angajat in relatii sexuale, ci inseamna efectiv a comunica despre mine altcuiva ceva dincolo de datele din cartea de identitate si C-V-ul profesional, plus ce preferinte de entertainment si lecturi si cumparaturi o avea Google sau Facebook listate despre mine in clipa aia, si desigur ce se poate citi de oricine ar fi interesat destul de usor de pe mutra mea si din body-language-ul meu care sunt de obicei ultra-sincere si spuntane pt ca nici nu am chef sa depun efort coregrafic, nici macar in legatura cu postura, si nici nu am inclinatia personala de a-mi rafina cumva mimica sau gesturile asa aiurea-n tramvai fara a fi sub contract profesional de actor in exercitiul functiunii in acel moment, iar poker nu am jucat niciodata pe bani sau chiar alte bunuri de oarecare valoare, decat numai odata pe dezbracate cand eram, desigur, adolescent, desi si atunci imi era destul de clar in fata cui trebuia sa-mi pierd eu camasa).
Mirosul natura de transpiratie al oricui care poate surveni in timpul sexului e desigur total OK si chiar placut incitant pt orice angajament sexual cu oricine, dar nu despre acest tip de comunicare era vorba. In nici un caz nu ma pot atasa eu personal la nivel afectiv doar bazat pe un miros de transpiratie oarecare survenit in timpul unei activitati sexuale. Stiu ca poate diversi oameni au diferente mai mult sau mai putin subtile personale in ceea ce priveste mirosul transpiratiei lor proprii, dar mie aceste diferente nu mi s-au parut niciodata deoosebit de semnificative la nivel de a contribui in mod specific la intarirea unui atasament afectiv, daca acesta era deja pe cale de a se forma, in caz ca eram intr-o relatie mai complexa cu altcineva timp de mai multe luni.
Cred sincer ca eu as putea relationa destul de liber si relaxat la nivel chiar placut si autentic intim asa din prima clipa, fara nici o prea mare problema, cu cineva care, adult fiind, sa miroasa a gris cu lapte. Insa acest tip de barbati adulti care sa fie interesati de a relationa intim cu mine personal si care sa indeplineasca in acelasi timp cat de cat un minim de atractivitate sexuala pt mine ar fi deosebit de rari, efectiv oriunde m-as afla eu in lume...desi mi s-a intamplat sa intalnesc pana acum chiar 2, (Nelson fiind fost de fapt unul din ei), insa, ca de obicei, nu era momentul potrivit ca sa pot intra eu intr-o relatie pe termen lung cu nici unul din ei, si nici nu exista vreo sansa realista de a incerca macar sa planific asa ceva pt vreun alt moment in viitor...ceea ce presupun ca va reprezenta de altfel un leit-motiv al vietii mele incepute in preajma Garii de Nord, si continuata in principal prin diverse statii de tramvai, troleibuz, autobuz, metrou, aeropoarte, gari, aerogari, popasuri de-a lungul unor autostrazi, etc., si asa ceva, desi desigur ca ma consider deosebit de norocos ca nu lucrez in sales, asa ca Willy Loman, totusi reprezinta un mod de a trai in care nu va fi niciodata propice sau oportun pt mine de a ma angaja la nivel desebit de constiincios sau serios in vreo relatie reala pe termen lung cu nimeni, decat, desigur, dupa ce voi iesi la pensie, pe care de altfel o astept cu destula nerabdare si speranta, mai ales ca nu au mai ramas decat cca 36 de ani pana atunci...o nimica toata, o generatie doar, masurata la nivel ff clasic, drept care sunt chiar curios sa aflu care vor fi modele culturale din jurul meu atunci, in ajunul decadei care va incepe cu anul 2050, cu care chiar simt, la nivel deosebit de visator-romantic plus totodata simetric satisfacator, ca voi avea o afinitate deosebita, bazat pe faptul ca am impresia ca, nu stiu de ce, am o afinitate speciala si cu modele culturale ale decadei 50 a secolului 20, la vremea careia eu nici macar nu existam !
8 kommentarer:
Buna poveste, dar totusi.. mai exista adulti care sa porti o discutie cu ei, in acelasi timp sa miroasa a gris cu lapte??:P
Pai eu nu cred ca am mai mirosit gris cu lapte, nu pe un om dar nici asa in aer, de cca 1 an si inainte de asta poate asa vreo mai mult de 4 sau 5 ani. E posibil sa fi mirosit dar sa nu fi remarcat eu. Desigur, era totusi in general de cineva de care sa pot fi interesat erotic, si astia care ar mirosi ei insisi la un nivel asa ideal a gris cu lapte, preferabil ff usor ars, zau, au fost doar 2 de care sa pot tine eu minte ! La fel e posibil sa fi mirosit sii altii, insa sa nu ma fi frapat asa in mod remarcabil. Nu neg si influenta mai subtila a feromonilor, care sunt mentionati la nivel teoretic peste tot, numai ca aia habar nu am cum miros, ca e un miros subliminal.
In general, eu aleg parfumuri din natura, nu facute de parfumieri. Dar am respectat rugamintea Mirelei de a vorbi despre un parfum barbatesc. ;)
Mi s-a taiat tot cheful cand am citit despre mirosul de transpiratie, pentru ca mi-am amintit de un fost coleg de munca. Fie vara, fie iarna, nu puteai respira in apropierea lui. Imi venea sa vars de cate ori treceam pe langa el. :((
Tu vorbesti destul de des despre gris cu lapte si mereu mi se face pofta. ;)
Stii toate ca toate acum, dar ca tot veni vorba despre transpiratie, nu stiu nu consider placuta nici un fel de transpiratie sa stii. Da, imi imaginez mirosul de gris cu lapte usor ars, e o minunatie, poate ca acel miros ar fi bun pentru o noapte romantica;) O cina.. vezi, mi-ai dat idee! Cat despre feromoni, ai dreptate, totusi ce ar fi fost sa-i putem mirosii?:P
Heee, gris cu lapte! :D Mie imi place foarte tare grisul cu lapte. Cel mai tare imi place sa nu fie gros cat sa se intareasca, ci caldut, asa, la temperatura gurii de vitel, sau poate o nuanta mai cald si vascos, dar nu solid. Sa curga. Imi place in cana sau pahar, fara alte chestii in el. Il beau, nu-l mananc cu lingura. Versiunea romaneasca aia rece si tare + gem imi place si ea (aici, la Kadia: http://kadiavsd.com/2010/09/19/duminica-lunga/). Cred ca am mancat de cel putin 10 ori anul trecut (ambele variante). Imi pare bine ca ai scris de el fiindca mi-ai adus aminte si tare as mai manca.
Pai tocmai asta voiam sa zic despre gris ca NU era legat de nici un sex asa din prima si nici neaparat de o indragostire mai romantica, ci de o relationare intima, care la randul ei desigur ca poate surveni si cu o indragostire mai romantica decat de obicei dar nu neaparat mereu, plus eu personal nici nu sunt asa de lesinat dupa romantism ci imi plac si indragostirile ceva mai realiste daca e vorba de a le descrie bazat pe lecturile mele clasice personale.
In plus, desi nu toate indragostirile, fie romantice fie mai realiste, vor fi neaparat legate si de sex, iar alea care sunt legate de sex NU vor avea nici ele asociata intotdeauna o relationare ff intima, (de obicei tocmai cele romantice NU vor avea o relationare prea intima pt ca nu au cum), desi daca ar avea ar fi preferabil sa fie deci de tip realist + sa miroasa a gris cu lapte, si asta mie mi se pare rar, numai ca eu nu stiu sa explic niciodata ce vreau sa zic !
De fapt stiu ce mi-e greu sa explic, de ce eu compartimentalizez asa de rigid toate relationarile mele cu altii ! Plus de ce mie nu-mi place literatura altfel decat aia clasica si, la randul ei, asta numai ff simplu impartita in romantica si realista, ca despre restul istoriei literaturii mi-a fost lene sa aflu ceva mai mult ! De ex desi imi plac basmele si legendele, pe alea le citesc mai mult pt entertainment, iar poeziile nu-mi plac de loc si le citesc numai de obligatie sau daca ma simt asa vinovat ca nu particip si eu la entuziasmul cuiva pt vreo poezie, deci tot un fel de obligatie sociala. Dintre drame imi plac doar alea inventate de grecii antici, nu pot sa-l sufar pe Ibsen sau de fapt nici pe astia mai moderni gen Becket sau chiar Eugen Ionescu, (desi desigur ca ma distreaza asa cateodata, si ii recunosc valoarea, insa nu e genul meu, pt ca aduce prea mult vorba despre totalitarism si pur si simplu eu merg totusi la teatru ca sa ma distrez, nu ca sa ma complic sau sa ma enervez sau sa ma ingrijorez). Nu mai vorbesc despre literatura SF fata de care daca nu e de Jules Verne am o adevarata aversiune. Zau, nici macar filmele alea cu Dune sau Gattaca nu mi-a placut asa de mult. Alea cu horror catastrofic gen Germenul Andromeda mi se par insa OK. Razboiul lumilor e cam asa si asa, la granita dintre ce imi place si incepe sa nu-mi placa. La Solaris atat cel vechi cat si cel nou am adormit de-a drepptul. Pur si simplu nu mai inteleg nimica atunci cand lumea incerce sa descrie vreo interactiune intre starea de somn cu vise si cea de veghe mai naturala, (si aici probabil intra si o parte dintre suprarealisti), pt ca dupa parerea mea aceste stari trebuie sa fie separate si numai asa pot fi apreciate mai bine si la justa lor valoare, nu asa amestecate, decat poate ff rar, de ex la tranzitia dintre starea de veghe si somn, care dureaza cateva fractiuni de secunda, sau in decursul unor activitati reflexive de visare cu ochii deschisi in anumite stari de reverie permise in vacanta, dar nu la scoala sau la serviciu...desi ma rog si eu am ADHD si cam stiu cum e cu reveriile si distractibilitatea, numai ca eu fiind lipsit de imaginatie, atunci cand ma angajez in reverii sau a fi distrat, NU reusesc sa imi inchipui la nivel autentic creativ vreo descoperire de importanta mondiala gen structura ADN-ului sau un tablou gen Salvador Dali, ci pur si simplu, cand ma angajez eu in reverie sau in a fi distrat, e de obicei asa ca un ecran TV pe care sunt doar purici si nu se vede nimica si asta mie mi-e de ajuns !
Gata, acum sper ca am reusit sa explic in cateva paragrafe, intreaga istrie a artei, a literaturii, plus relatia lor cu constienta mea personala aflata atat in stare de veghe cat si de somn, plus in ce fel de relationari complicate mi separe mie ca ma angajez eu cu semenii mei oameni, si in ce mod mi-au influentat lecturile mele personale si afinitatile mele personale acest tip de relationari !
Desigur, dl Francois de la Rochefoucauld a reusit sa explice aceste lucruri MULT direct si mai simplu plus MULT mai inteligibil si mai stilat-placut decat mine, atunci cand a trait dansul la trecerea dintre sec 17 si 18, (dl Michel de Montaigne din sec 16 fiind mai mult raspunzator de reationarile mele din viata profesionala, deoarece desigur ca si eu am inceput sa interactionez profesional cu oamenii mult mai devreme decat am inceput sa ma gandesc la dragostea erotica pt ei, atunci cand a trebuit sa merg la gradinita, deci trebuia satin cont de un ganditor de mai devreme, plus desigur ambii avand si corespondenti si mai timpurii greci antici, si probabil si din alte culturi, numai ca eu sunt cam tufa la aceste alte culturi ale lumii, desi desigur ca le apreciez pe toate !).
Plus despre transpiratia naturala, ma gandeam la una care survine totusi pe un corp in prealabil totusi spalat, nu asa pe corpul cuiva care nu a facut dus de o saptamana, pt ca astea desigur ca miros diferit.
Zau, acum ca am scris atat despre acest gris cu lapte, nu mai am nici un chef sa il intalnesc ! Adevarul e ca ieri-alaltaieri mi-era dor de Nelson, ca si acum ma gandesc daca nu ar fi trebuit poate pur si simplu sa renunt la ce voiam eu si sa-l urmez asa fara nici un plan ca un fel de servitor personal pe unde avea el treaba...dar mi-a fost frica sa nu fiu cumva dependent de altcineva, indiferent ca era Nelson, adica eu fata de el as fi fost pe post de sclav de casa ff apreciat...si chiar el insusi s-ar ingrozi daca s-ar gandi la o asemenea posibila interpretare pt ca desigur ca nu ar fi avut de gand sa fie cumva stapanul meu real, numai ca daca il urmam pe el, ar fi durat o vreme pana cand sa pot sa-mi gasesc un serviciu corespunzator, plus chiar si dupa aia ar fi trebuit sa depun efortul de a coordona deplasarile mele cu deplasarile lui, ar fi fost ceva ff complicat din punct de vedere logistic...dar a fost o chestie de alegere personala, nu am ce sa fac, oricum nu aveam chef sa risc nimica in prioada aia, si nu eram indeajuns de motivat pt un asemenea risc...asta e.
Send en kommentar