Astazi fiind sambata, iar eu, aflandu-ma in continuare in procesul de reconvertire de la crestinismul in care am fost botezat fara sa mi se ceara parerea la iudaismul de care sunt atras din admiratie fata de problemele de etica generala promovata, (desi nu am de gand inca sa imi schimb numele de familie nici in cel care era purtat de strabunicul meu patern pre-stramutarea dansului la Bucuresti, nici, cum e inca dezirabil si in Norvegia, intr-unul care sa sune mai scandinav, deoarece am decis ca este etic sa rup odata aceasta spirala comportamentala care mi se pare total vicioasa), m-am decis sa fac o fapta buna fata de fostii mei colegi de facultate absolvita (aia de medicina), cu care si despre care eu in general nu prea vorbesc, deoarece, spre deosebire de fostii mei profesori, i-am evaluat cam prost la caracteristica homofobie...desi, mai recent, m-am gandit ca poate am gresit in 2 sensuri in legatura cu aceasta evaluare pe care am formulat-o poate cam pripit deoarece:
a) mai intai, probabil ca provenea din propria mea anxietate personala si tendinta de a incerca in mod activ sa nu ies in evidenta cu nimic fata de nimeni in acea societate in care mi-am petrecut eu personal decada 1996-2006, si
b) in al doilea rand m-am gandit ca poate mentalitatea acestei generatii de viitori medici din care multi provin totusi tot din familii de medici, (sau, in general, din familii de oameni cu studii superioare din sec. XX), a fost totusi posibil influentata de anxietatea propriilor lor parinti si/sau bunici, care au fost si dansii supusi la diverse filtre, ba chiar si epurari, in decursul secolului XX, caracterizat prin diverse bariere puse din cand in cand pe ici si pe colo in cadrul multimilor de oameni care doreau in mod natural sa-si utilizeze accesul initial la educatia publica generalizata in scopul avansarii intr-o clasa sociala superioara pe baza iluziilor inceputului de secol XX, inca neo(modern)-romantic, care ofereau impresia optimista ca educatia superioara de orice fel ar contribui cumva la prosperitate si propasire sociala verticala a celor care se angajau in ea...acum, in secolul XXI, ceva mai neo(modern)-realist, opinia despre acest lucru devenind mai nuantata, in sensul ca, desi este adevarat ca, in medie, un licentiat cu studii superioare are o sansa de a castiga ceva mai multi bani in decursul vietii sale, totusi acest lucru depinde si de corelatia dintre tipul de studii si economia regionala sau mondiala, care, ultima, vrand-nevrand, este, totusi, si ea influentata de anumite coordonate geografice, si de alti factori socio-culturali comportamentali, plus ca nici nu mai este considerat etic din punct de vedere politic-educativ sa mai creezi sau sa promovezi iluzii din astea de masa, ca pana la urma mai toate se sfarsesc in catastrofe de-a dreptul ingrozitoare pentru toti (cu precizarea ca, totusi, etica de business inca permite promovarea acestor fel de iluzii de masa in ceea ce priveste vanzarea bunurilor de larg consum).
Deci, desi imi rezerv dreptul personal de a caracteriza totusi generatia de viitori medici licentiati din Romania din timpul primelor 2 decade de tranzitie post-decembrista, ca una din straturile socio-profesionale care au aratat totusi un grad de homofobie deasupra mediei, (cu exceptia oarecum surprinzatoare pentru mine, deci meritand sa fie mentionata, a minoritatii colegilor straini vorbitori nativi de limba araba), privit din perspectiva istorica a generatiilor succesive de viitori medici proveniti educativ din zona balcanica a secolelor XX si XXI, eu personal nu doresc sa mentin in sufletul meu resentimente daunatoare sanatatii mele personale, si, promovand in continuare modelul de imbunatatire/corectie/redresare in 12 pasi, (de tip AA), inca recomandabil, dupa parerea mea, (luand sub deliberare etica si de pertinenta istorica, culturala, sociala, si geografica cat se poate de serioasa atat avantajele cat si dezavantajele acestui fel de model de influenta moral-comportamentala), intregii populatii generale cu varsta reala peste 12 ani, (deoarece iau in consideratie si grupurile de suport de tip Alateen), din zona balcanica, posibil interesate de imbunatatire personala si/sau progres social, (indiferent de sex, educatie, profesie, rang social, orientare politica, religioasa, sau sexuala), am sa pun niste link-uri educative despre legatura dintre psihanaliza si homosexualitate, care sa duca la o mai buna clarificare si la posibila diminuare a unor posibile mituri care pot inca dainui in multe minti.
Desi recunosc ca acest tip de comunicare publica numita de mine "educativa" este un gest politic, doresc inca o data sa mentionez ca eu nu ma pricep de loc la educatie, nu am studii formale si/sau certificate de pedagogie de nici un fel, si nici nu am inclinatie si rabdare pentru asa ceva, si, totodata, orice act educativ vreodata perceput ca provenind ca atare din partea mea trebuie considerat la nivel cat se poate de simplu de mitzvah/fapta buna de tip caracteristic compulsiv, (reducator de anxietate personala), deci trebuie tinut seama si de proverbul care ne spune ca un cal de dar nu trebuie in general cautat la dinti, plus ca orice actiune efectuata de mine este de obicei intreprinsa, asa cum eu consider ca este etic de altfel, in scopuri perfect egoiste, eu personal DESCURAJAND cu tarie orice gesturi sau actiuni politic-educative facute pe baze principiale sau in scopuri declarat altruiste, deoarece am determinat ca majoritatea reprezinta actiuni daunatoare linistii si ordinii publice, ba chiar daunatoare securitatii generale pe care eu o promovez in continuare in mod cat mai larg...
...dorind, in continuare, cu aceasta ocazie, daca tot a venit vorba despre educatie, sa recomand si d-lui Daniel P. Funeriu, ministrul actual curent raspunzator de management-ul mult prea complex-ului si supraincarcat-ului de atributii, (astfel practic neimplementabile), Minister al Educatiei, Cercetarii, Tineretului, si Sportului din Romania, ca, in afara de prezentarea mai vizibila pe site-ul acelui minister a persoanelor care se ocupa efectiv de conducerea acelui minister, in afara de a mai incuraja eliminarea de pe site-ul acelui minister a unor opinii total depasite despre teoria educatiei provenite inca, din pacate, de la ISE, si in afara de a studia diverse alte rapoarte posibil educative, sa ia in consideratie la fel de serioasa, printre alte lucruri, si initiativa de a introduce testarea psihologica competenta obligatorie a tuturor educatorilor profesionisti din Romania inainte de angajarea pe post in profesia de educator de orice nivel, si, ulterior, introducerea controalelor periodice competente de sanatate generala, inclusiv mintala, a tuturor educatorilor profesionisti din Romania, pe parcursul intregii lor cariere, deoarece se stie, macar la nivel de bun simt, daca nu chiar mai aprofundat, ca aceasta meserie este atat una stresanta, cat si una de importanta majora pentru bunastarea si securitatea generala a Romaniei, cf. planului strategiei de securitate nationala prezentat de presedintele Romaniei, informat si reintarit si de incurajarile ulterioare ale d-lui Prim Ministru al Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, dl. David Cameron, in acest sens.
Link-urile educative promise:
http://hem.passagen.se/nicb/psychoanalysis.htm (scrisori de la sfarsitul sec. XX)
http://www.respond.org.uk/support/resources/talks/homosexuality_psychoanalysis.html (1997)
http://www.apa.org/pi/lgbt/resources/therapeutic-response.pdf (raport 2009)
http://www.soulforce.org/article/642 (povesti istorice moral-educative)
http://www.aglp.org/ (suport si educatie profesionala)
http://emedicine.medscape.com/article/293530-overview (updated 4.august.2011)
Cu ocazia postarii acestui post, la care, desi este sambata, chiar am muncit/depus oarecare efort, imi declar incheiata datoria morala de onoare pe care o mai resimteam fata de functionarii Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, si Ministerului Sanatatii din Romania, cat si fata de predecesorii lor din structurile corespunzatoare ale Romaniei si Republicii Socialiste Romania, si ma pot in sfarsit ocupa mai linistit, cu constiinta mai usoara, in continuare de restantele de datorii morale de onoare pe care inca mai consider ca le am fata de functionarii Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, si Ministerului Afacerilor Externe din Romania, si predecesorilor lor din Republica Socialista Romania, (din perioada 1980- 1989), in mod cat mai etic si mai neconflictual posibil in legatura cu datoriile morale de onoare pe care sincer recunosc ca le mai am fata de functionarii intregului Guvern al Statelor Unite ale Americii, (de la infiintarea acelui stat independent, la 4 iulie 1776, incoace), cat si in legatura cu datoriile morale de onoare pe care sunt pe cale de a le acumula, (din 2010 incoace), fata de unii functionari ai unor parti de guvern si guvernanta ale Regatului Norvegiei...toti acestia participand din anul 1980, anul nasterii mele, incoace, in mod activ la educarea mea continua si la dezvoltarea mea personala si profesionala, atat pe perioada monolingvismului meu personal educational roman (1980- 1986), a inceputului bilingvismului meu personal educational romano-francez (1986- 1988), a inceputului trilingvismului meu personal educational romano-francezo-englez (1988- 1992), a perioadei de predominanta educativa personala si profesionala timpurie de influenta americana (1992- 1996, care include continuarea relatiei mele speciale cu USIA si inceputul important, in 1995, al accesului meu liber personal la Internet), a perioadei mele de dezvoltare personala si profesionala legata de studiul diverselor probleme de relatii publice si internationale (1996- 2001), a perioadei de dezvoltare ulterioara de interese mai aprofundate fata de practici de securitate globala (2001- prezent), a tentativelor mele de interes episodic catre dezvoltarea aptitudinilor mele practice personale si profesionale in disciplina diplomatiei (1980- prezent, probabil destinata esecului, datorita lipsei mele de talent nativ catre asa ceva, cat si datorita supraincarcarii mele plurilingvistice, mai ales din 2010 incoace)...
Doresc sa dedic acest post d-lui Bent Flyvbjerg, pe care, evident, nu am de unde sa il cunosc personal, insa care mie personal mi-a devenit deosebit de simpatic, nu numai
A. datorita numelui sau, care pe mine m-a intrigat in mod placut, "Bent" fiind:
1) nu numai prescurtarea scandinava a placutului nume Benedict, purtat si de un calugar devenit ulterior sfant catolic, la origine aparent destul de moderat si interesat de reguli etice de conducere administrativa de manastiri, dar si
2) numele unei piese de teatru, ulterior devenita si film cunoscut care a castigat Pris de la Jeunesse la Festivalul International de Film de la Cannes din 1997, (an destul de important pentru mine personal deoarece este anul in care eu mi-am pierdut definitiv si irevocabil virginitatea, incalcand cu buna stiinta si inca in mod premeditat niste legi pe atunci in vigoare, lucru pentru care nu voi incerca sa imi gasesc scuze spunand ca eram minor), cat si
3) numele unei comedii romantice educative mai recente, iar
"Flyvbjerg" putand fi interpretat fie ca posibil provenind din expresia "muntele zburator", fie, preferabil mie, si totodata, cred, mai potrivit dansului, din expresia "zbor peste munte", dar si...(in continuare simpatic)...
B. in urma publicarii acestui studiu, care mie mi-a servit drept sustinator de morala in timpul depunerii efortului de concepere a acestui post extraordinar de complicat, drept care ii urez si dansului sanatate si putere de munca in continuare.
Eugen Craciun (alias Rudolph Aspirant)
27.august.2011
22:22, Oslo
0 kommentarer:
Legg inn en kommentar