Deoarece azi la ora 14 s-a incheiat ploaia si a rasarit soarele, ca de obicei, de cate ori e soare pe aici, eu imi amintesc de bunica mea. Azi nu a fost o exceptie, si, deoarece mi-am amintit de rulourile ei cu crema de vanilie, dupa ce mi-am luat tigari de la biserica din colt, m-am decis sa fac un ocol si pe vizavi, zona de obicei neglijata de mine, ca sa vad daca la cofetaria lui Frederick are cumva tarta cu zmeura si cu crema de vanilie, deoarece la Meny nu are decat fara crema de vanilie. Din pacate, am observat ca Frederick's se inchide in zilele de lucru la 15.30, gandindu-se poate ca doar persoanele somere si pensionate au chef de prajituri, (nici copiii nu ies de la gradinita asa devreme in Norvegia !), asa ca am ramas o clipa indecis pe coltul de traversare inapoi, gandindu-ma la acea crema de vanilie pe care nu imi era scris sa o mananc chiar astazi.
Profitand de indecizia mea, imediat s-au apropiat de mine 2 misionari mormoni, si, daca de obicei imi place sa discut cu diversii misionari, ca sa ii fac sa se simta in largul lor in public, si sa nu se teama ca populatia strazii norvegiene nu doreste sa ii bage in seama, sau, mai rau, sa ii ia la goana, azi chiar nu aveam chef de misionari, ci doar de crema de vanilie. Asa ca le-am zis de vreo doua ori "nu", prima oara ca sa le transmit ca nu eram interesat de conversatie, si a doua oara ca sa le transmit ca nu doream nici sa primesc o carte sau mai multe de vizita de la ei, si am plecat mai departe, simtindu-ma vinovat, si mergand incet, ca sa nu aiba impresia ca fug de ei.
Nelson e in voiaj de afaceri si nu se intoarce decat vineri seara. Si deja imi e dor de el. Ce naiba o sa ma fac dupa ianuarie incolo ? Si nici nu am cu cine sa il insel, ca mi-e lene sa ma imbrac din nou, si sa ma duc tocmai in oras, la 4 statii departare.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar