Dragostele mele de 2 feluri de la 13 ani

Leapsa proiectelor neterminate

Ultimul articol al bloggerului Cuvanta intitulat "Iau examene conform ordinelor" mi-a oferit inspiratia pt aceasta Leapsa.

Mentionati minim 10, desi preferabil 20, de proiecte personale de mare anvergura, de nivel de importanta mai mare sau cel mult egala cu o rezolutie de Anul Nou, (adica nu asa chestii simple de gen ca "azi aveam de gand sa prepar o cafea turceasca, insa am gatit in schimb o cafea instant"), de care v-ati apucat si le-ati abandonat, indiferent de motive, (fie indolenta personala, fie schimbari climatice si de mediu, fie din incompetenta, fie ca nu ati mai avut resurse, sau ca v-ati schimbat prioritatile ntre timp, sau ca ati fost descurajat de altii, sau chiar fara nici un motiv sau din motive obscure si/sau combinate).

Imi face deosebita placere sa remarc ca in acest caz pare ca ma pricep si eu sa rezolv aceasta leapsa, (majoritatea celor create de mine fiind prea dificile sau plicticoase ca sa le pot rezolva eu asa de usor sau din prima), si iata raspunsul meu, (proiectele fiind mentionate in ordinea aleatorie in care mi-au trecut prin cap, nu in ordine cronologica, sau de dificultate sau de importanta, sau tip de proiect):

1. invatat lb italiana de unul singur
2. invatat lb chineza in grup organizat
3. ascensiunea ierarhica la gradul de ofiter
4. devenit neurochirurg
5. invatat sa cant la pian
6. devenit economist
7. devenit programator IT
8. devenit american
9. devenit canadian
10. devenit pacific-insular
11. devenit actor de filme de fictiune
12. invatat sa tricotez cu andrele circulare
13. invatat sa creez si sa croiesc si sa asamblez haine adevarate purtabile
14. formarea unei relatii prietenos-amoroase de termen mai lung decat 4 minute cu un neurochirurg
15. formarea unei relatii prietenos-amoroase de durata medie (3-6 luni) cu un aristocrat veritabil, (mai lunga nefiind recomandabila in cazul meu pt ca ar exista sanse mai mari decat media sa aiba consecinte destul de neplacute de gen implicarea in crime pasionale, mers la puscarie, ori el, ori eu, chiar si daca nu e genul meu sa ma angajez in activitati ilegale, etc)
16. dezvoltat relatii diplomatice, turistice, comerciale, de schimburi culturale, etc, pe termen lung cu Rep Filipinelor
17. afilierea oficiala cu o biserica organizata anume, (asta fiind un proiect pe care tot il incep asa din cand in cand de cand am 16 ani, si pe urma abandonez cand vad ce mult e de studiat si ce complicat este de ales, plus si dupa aia, de participat cat de cat minim acceptabil in cadrul comunitatii respective, insa nu am declarat insa proiectul total abandonat, si e posibil sa il mai reiau la un moment dat, probabil, ca majoritatea lumii, cand voi fi mai aproape de a capata statutul de pensionar)
18. devenit student part-time in afiliere cu o institutie de invatamant superior totusi reputabila cu scopul de a capata o diploma reala serioasa si acreditata de Master in vreo disciplina, plus dupa aia si de PhD, (zau, adevarul e ca, la fel ca si cu religia, efectiv habar nu am in ce sa devin Master, ca pur si simplu habar nu am ce domeniu sa aleg, plus dupa aia la ce naiba as putea folosi aceasta diploma de Master, mai ales ca nu am de gand sa ma apuc de activitati de educatie si cercetare, plus mi-e teama ca ar fi o activitate doar asa pt relaxare, ca si cum as sta sa joc jocuri pe calculator sau sa rezolv cuvinte incrucisate sau puzzle, plus sa mai coste si bani ca sa ma distrez...zau, mi se pare total aiurea sa incerc sa obtin finantare pt a ma distra eu personal, mai bine incerc sa obtin finantare pt o calatorie turistica si de shopping in Japonia...desi e mai greu sa conving pe cineva sa-mi dea bani pt Japonia decat sa-mi dea bani pt un Master...insa acum cu ocazia acestei lepse mi-a trecut prin minte sa vad daca nu pot efectua un Master in afiliere cu o universitate japoneza, si asa sa impac si capra si varza, desi mai intai ar trebui sa incep sa demonstrez ca mie imi plac activitatile educative, astfel incat sa fiu credibil cand cer banii pt un Masterat in Japonia...zau, mai bine dezvoltam relatiile diplomatice cu Rep Filipinelor, asa ca portughezii in trecut, si cu acea ocazie ma apropiam si de Japonia...se vede ca eu chiar ca nu ma pricep sa invat de la Istorie...mai bine fac un Master in Istorie mai intai, plus pe banii mei !)
19. obtinerea unui permis de yachtmaster de noapte pe ocean
20. invatarea saritului serios de pe o trambulina intr-un bazin de la o inaltime mai mare de 5 metri plus in diverse pozitii sportive mai estetice decat vertical si cu picioarele in jos
21. invatarea unor diverse dansuri recreative de salon la nivel amatori
22. invatarea prepararii unor mancaruri cu diverse sosuri
23. invatarea prepararii unor diverse cocktailuri
24. obtinerea unui calificari pedagogice
25. obtinerea unui certificat de calificare ca translator si interpret autorizat de Min Justitiei plus de Min Educatiei, Min Culturii, sau de alte organizatii oficiale importante de acreditare
26. infiintat o NGO, sau macar obtinut un job pt o NGO
27. infiintat o corporatie
28. infiintat o firma de tip SRL sau macar PFA
29. invatat sa utilizez un aparat fotografic la un nivel mai avansat decat sa apas pe un buton la intamplare
30. invatat lb islandeza...desi poate totusi ma voi reapuca, insa abia dupa ce termin cu lb germana si cu perfectionarea in lb suedeza, insa nu sunt sigur daca sa incep totusi mai bine mai intai cu lb finlandeza si sa dau gata si lb olandeza dupa lb germana inainte de lb islandeza sau sa trec la islandeza imediat dupa lb suedeza si sa aman lb finlandeza si lb olandeza pt decada anilor (mei) 40
32. invatat sa brodez la gherghef
33. invatat sa pictez in acuarele
34. invatat arta machiajului de scena

 ...mai sunt, dar mai am si alte chestii de facut decat sa stau sa descriu de cate proiecte cu adevarat interesante si posibil chiar si utile m-am apucat si m-am lasat eu de-a lungul vremii, asa ca sper ca macar m-am achitat onorabil de cerintele acestei lepse.

Despre luna august

Stiati ca...

1. nici o alta luna a anului nu incepe niciodata in aceeasi zi a saptamanii ca luna August, cu exceptia lunii Februarie din anii bisecti ?

2. luna August se termna in aceeasi zi a saptamanii ca luna Noiembrie (a aceluiasi an) ?

3. luna August fusese la un moment dat luna a 6-a, numita chiar si Sextilis la acea vreme, cand era in vigoare calendarul Roman cu 10 luni in care prima a anului era luna Martie, introdus la vremea cand Romulus a fondat oficial orasul Roma, (dupa ce a decedat fratele lui, Remus), in anul 753 Inainte de Christos, si a devenit luna a 8-a abia in anul 713 Inainte de Christos, la vremea reformei calendaristice a regelui Numa Pompilius, cel de-al 2lea rege legendar al Romei, de origine Sabina, care, considerand numerele impare ca fiind norocoase, a luat cate o zi din cele 6 luni care aveau 30 de zile, (Aprilie, Iunie, August, Septembrie, Noiembrie si Decembrie), si le-a adaugat la inca 51 de zile care ramasesera nealocate in primul calendar, (cele plicticoase de la sfarsitul lui Decembrie pana cand sa inceapa noul an in Martie), si adaugat lunile Ianuarie, oferindu-i acesteia 29 de zile, si Februarie, lasand aceasta luna sa fie singura mai nenorocoasa cu un nr par de zile, 28, insa alocand-o in mod just unor activitati de purificare ? Abia dupa ce a introdus Iuliu Cezar calendarul Iulian in anul 45 ICh s-a decis in sfarsit sa se adauge 2 zile lunii August, ea lungindu-se astfel la 31 de zile, aceeasi durata pe care o are si astazi, cf calendarului contemporan Gregorian mai larg raspandit in lume. Iar numele de August l-a capatat abia in anul 8 ICh, sub domnia primului Imparat al Imperiului Roman Antic, Augustus, cand Senatul a decis ca totusi acest leader care reusise sa invinga pana si Egiptul merita sa aiba o luna din calendar numita dupa el...zau, chiar a fost si pe merit, nu o simpla linguseala, plus probabil devenise totusi ridicol ca de atatea sute de ani lunii a 8a sa i se spuna Sextilis.

(In paranteza doresc sa mentionez off topic ca am fost de-a dreptul frapat de asemanarea izbitoare dintre manevrele de ascensiune la putere ale regelui Numa Pompilius, asa cum par sa fi fost ele descrise de catre istoricul, biograful si eseistul Plutarh, cf wikipedia, si cele care au insotit ascensiunea profesionala a sefului Atanasoaie, asa cum au fost ele descrise de bloggerul Decenu. Zau, abia acuma imi dau seama ce important e sa stii despre clasici daca doresti sa razbati corporatist.)

Leapsa cadourilor personalizate

Un articol intitulat "Cadoul" scris de bloggerul Amiralul mi-a dat ideea acestei lepse:

Ce cadou personalizat ati darui fiecarui blogger din lista celor din blogroll-ul blogului dvs., cu ocazia zilei lui/ei de nastere sau onomastice, (daca ele au fost mentionate de acesta), sau cu ocazia unei sarbatori oarecare in legatura cu care este comun a se oferi cadouri prietenilor, rudelor, insa si unor cunoscuti sau chiar colegi (pe care poate nu ii cunoasteti chiar asa de intim insa fata de care considerati ca aveti simpatie si/sau o apropiere de perspectiva/stil/idei/interese comune sau chiar obligatii oneste personale sau profesionale) ?

P.S. In caz ca veti citi articolul linkat respectiv plus comentariile de sub el, doresc sa anunt cu bucurie ca bloggerul Amiralul si-a dat seama ce gresise in legatura cu cadourile de tip pafum la care se gandise initial, si a scris un articol ulterior intitulat "Simturi dezvoltate" ca sa clarifice acest lucru.

Varianta de Leapsa pt cei carora le plac activitatile de gen Miercurile fara Parfum, sau cum naiba le zice, Joile Parfumate, adica pt cei care sunt interesati in mod special de parfumuri:

Ce parfum (sau apa de toaleta, apa de colonie, etc) ati oferi fiecarui blogger din lista celor din blogroll-ul blogului dvs. ?

P.P.S. Daca sunteti un blogger caruia i-ar face placere sa isi demonstreze marinimia sau generozitatea, (marinimia fiind, cf dl Alain de Botton, in cartea O saptamana la aeroport, o trasatura caracteristica pt o persoana de tip leader care detine putere), este voie sa rezolvati si Leapsa principala si Varianta ei.

Doresc sa invit la aceasta leapsa pe bloggerii Radu Thor, Pandhoraa, Vraji, Javra, plus pe cine mai vrea.

Baba cu rom- partea 2

Si voievodul Stanislaw avea o fata. De fapt avusese 2, insa cea mare, despre care se povesteste ca fusese si preferata voievodului plus primise si o educatie aleasa, tocmai decedase de pneumonie, plus, se zvoneste, chiar si din posibila incompetenta a medicilor particulari din acea regiune care propusesera atatea sangerari pt a-i scade febra incat poate ca ii preciptasera un stop cardiac prin exsanguinare, desi totusi, ca posibila circumstanta atenuanta, nu erau specialisti in plamani si terapie intensiva, ci mai degraba in dermatologie, oftalmologie, chirurgie cosmetica si alte specialitati care se preteaza si astazi mai mult unor clinici si spitale particulare de lux, ca acela vechi de 6 secole deja la acea vreme unde fusese tratata fiica voievodului, reprezentat de manastirea Grafinthal (azi restaurant), fondata initial pe locul unde un sarman pacient orb plus o domnita medievala suferinda de conjunctivita alergica sau mai probabil gonococica numita la vremea ei "ochi lacrimosi" fusesera vindecati prn aplicarea de "sangele" continator de acid quercitanic cu proprietati antiinflamatorii complexe scurs din imaginea unei icoane dintr-o scorbura de stejar asupra careia se trasese cu sageti. Asa ca ramasesese doar una, cu 2 ani mai mica decat sora cea mare decedata.

Desi unul din bodyguarzii ei se indragostise de ea, si chiar dorise chiar sa ceara aprobare pt a fi avansat de la rangul de marchiz la rangul de duce numai de dragul ei, pt a avea o sansa de a fi considerat un posibil candidat potrivit pt o casatorie cu ea, totusi acel titlu de duce nu i-a fost aprobat pe moment, plus, dupa aceea, deoarece o alta posibila casatorie a acelei printese cu un duce veritabil a fost si ea amanata, (chiar si daca amanta ducelui fusese de acord initial cu acea casatorie), pana la urma fiica de voievod a trebuit sa se casatoreasca cu regele Frantei, Ludovic al 15lea, desi acesta era cu 7 ani mai mic decat ea, avand numai 15 ani la vremea casatoriei. (A fost o casatorie ff reusita de-a lungul ei in ciuda diferentei de varsta.)

Insa inainte de aceasta casatorie, intr-o zi voievodul Stanislaw venise acasa flamand de la o vanatoare sau de la o plimbare, si a dorit sa manance niste cozonac, (cozonacul fiind probabil felul de paine mai comun consumat de aristocratia europeeana inainte de Revolutia Franceza, cf atator zvonuri chiar din partea poporului), numai ca era asa de uscat incat nu i-a placut si i-a venit ideea sa toarne niste vin de Tokay peste el. Si asa parca a fost mai bun. In cadrul personalului angajat de Stanislaw exista un ucenic de bucatar in specializare pe domeniul patiserie numit Nicolas Stohrer, care desigur ca s-a gandit ca o bucata de cozonac uscat inmuiat in vin ungaro-slovac manufacturat din struguri mucegaiti nu pare a fi un fel de mancare deosebit de rafinat, si a propus o noua reteta, mai interesanta si precis mai gustoasa, si anume un cozonacel special ceva mai proaspat, inmuiat intr-un sirop catifelat si cremos alcatuit din 5/6 vin de Malaga (din struguri de soi Pedro Ximenez si Muscat), si 1/6 lichior de vetrice, (alcatuit artizanal din 10 g frunze de vetrice, 1 g roinita, 1 g anason, 1 g menta, si 1 g angelica, macerate 48 de ore in 1 l alcool de 90 de grade, care se amesteca dupa aceea, dand desigur ierburile la o parte, cu un sirop facut in prealabil din 1/2 l apa calduta si 700 g zahar cubic fierte impreuna 15 minute si apoi racite), niste sofran, plus stafide si boabe de struguri proaspeti, plus niste crema de vanilie de patiserie. Aceasta prajitura a devenit in curand desertul preferat al familiei lui Stanislaw, si ucenicul de patisere a devenit si el un angajat apreciat. Cand fiica voievodului a plecat de acasa pt a deveni sotia regelui Frantei, l-a luat in suita sa pe acest patisier, iar dansul a avut astfel oportunitatea de a-si deschide ceva mai tarziu o patiserie particulara la Paris, unde desigur ca a prezentat pt publicul larg si cozonacelul insiropat pe care urmasii lui au avut si ei oportunitatea de a-l dezvolta in mai multe variante, (cozonacul ramanand, se pare, un deziderat de vis romantic al poporului francez de-a lungul veacurilor, probabil de cand isi dadusera seama, dezamagiti ca totusi o gaina in fiecare oala in fiecare duminica pt fiecare, asa cum fusese ea promisa de bunul rege Henri IV la inc sec 17, era totusi un deziderat politic de-a dreptul utopic, desi acest lucru nu l-a impiedicat pe unul din consultantii de campanie ai candidatului prezidential american Herbert C Hoover sa promita si dansul acelasi lucru intr-o reclama cca 325 de ani mai tarziu), inclusiv cateva variante mai ieftine insiropate cu rom si garnisite cu frisca si cu fructe de padure, ca doar nu putea oricine sa-si permita varianta cu vin de Malaga, sofran si crema de vanilie si dupa Revolutia Franceza, insa poporul mai larg a apucat sa guste si el totusi cozonac insiropat.

Birthday Song

Baba cu rom (o poveste in stil romantic-socialist despre stramoasa savarinei)- partea 1

Am promis bloggerului Adelina Iliescu sa scriu o poveste despre cateva persoane asociate cu istoria prajiturii numite savarina.

A fost odata un fiu de voievod adevarat pe care il chema Stanislaw. S-a intamplat ca el sa se nasca in 1677 tocmai in Lwow/Lemberg, acel oras odata, mai de mult, croat, care avea sa fie ulterior, mult mai tarziu, numit chiar "micul Paris al estului", probabil in urma unui bombardament massmediatic ucrainean care aspira sa invadeze cartierul Montmartre pt a-i detrona de acolo pe promoterii publicisti cazaci care bombardasera centrul capitalei franceze cu literatura rusa inca de la 1814, an in care acei cazaci infiintasera tot acolo si primul restaurant de fast-food din lume numit, desigur pe ruseste, bistro...(desi francezii neaga acest fel de presupozitii pe care le considera probabil jignitoare, si prefera sa creada ca bistro vine de la "bistrouille", care inseamna cafea amestecata cu tuica, si este drept ca aceasta parca si rimeaza ceva mai bine cu "grenouille", puiul de balta fiind ceva considerat oarecum tipic cultural frantuzesc, plus francezilor spunandu-li-se uneori si brotaci).

La vremea lui Stanislaw exista un rege suedez, (cu parul cam roscat si un pic de chelie frontala, un fel de Om Rosu plus Om Span despre care ni se spune sa ne ferim chiar pana si in povestea despre Harap Alb), deosebit de parsiv interesat de a exploata resursele naturale ale tinuturilor europeene de est, plus de a fi el piua 1 la stabilit pretul de vanzare mondiala al acestor resurse utile plus a juca un rol global deosebit de important in comertul cu obiecte utile manufacturate din acest fel de resurse, din care putem aminti atat armament dar si oale de gatit, de fapt probabil si mobilier, (ceea ce a si reusit peste ani un fost probabil admirator de-al lui infiintand corporatia Ikea). Acest Carol al XII-lea al Suediei mereu manevra sa se afle in conflict pana si cu Imperiul Rusiei, plus chiar sa ajute in secret si pe Imperialistii Otomani, plus sa-si puna oamenii lui la putere prin tarile astea in curs de dezvoltare din fostul bloc de est, ca sa fie sigur ca primea contracte preferentiale, zau, era o situatie aproape la fel de corupta politic ca si in zilele noastre. Pana la urma l-au batut de l-au zvantat si rusii, l-au luat prizonier si turcii, desi initial el doar dorise sa ceara azil politic de la ei, (de fapt tocmai in rep Moldova, la Tighina, orasul natal al prees Emil Constantinescu), plus la sfarsit, dupa ce reusise sa scape de turci, (de fapt initial de micii producatori si comercianti basarabeni locali care il luasera la goana si-l pasasera turcilor administrativ ierarhic superiori pt ca nu-si platea facturile pt cate lucruri cumparase el pe credit de la toata lumea timp de 4 ani cat a stat la ei la Tighina, iar turcii ulterior l-au suportat numai un an la Edirne si efectiv l-au gratiat numai ca sa nu aduca si bugetul Imperiului Otoman in stare falimentara), si a ajuns si el inapoi acasa, l-au impuscat niste vecini norvegieni. Insa inainte de aceste evenimente finale mai triste, Stanislaw, care nu citise sau nu intelesese probabil povestea despre Harap Alb, (deoarece, cf Enciclopedia Diderot-Alembert, plus alte surse reputabile, fusese un copil cam maladiv, plus desi se descurcase binisor la scoala la matematica si stiinte si stia si lb latina si germana, chiar si italiana, totusi nu luase note prea mari la lb si literatura franceza, scapandu-i astfel doza de realism prezentata in maniera franceza jucausa a temelor vechi grecesti si nordice ale basmului respectiv, in afara de faptul incontestabil ca desigur acel basm original modern precursor al curentului literar de fuziune culturala unitar europeeana inca nu fusese scris la vremea lui), s-a lasat tentat de acest Carol al XII-lea sa devina regele Poloniei in locul predecesorului Augustus II cel Puternic temporar detronat. Dupa care desigur ca, odata cu trista decadere a lui Carol al XII-lea, a reinceput sa fie amenintat de Augustus II cel Puternic, (care era in stare sa rupa si potcoave asa numai cu mana plus castigase si un concurs sportiv international de aruncat vulpi cu prastia de la Dresda, in care, cf Howard L Blackmore, in "Arme de vanatoare: din vremuri medievale pana in sec 20", pag 23, ed Courier Dover, 2000, numai el reusise sa arunce in aer la peste 7,5 metri "647 de vulpi, 533 de iepuri, 34 de bursuci, si 21 de pisici salbatice" tragand de prastie doar cu un deget), si a fost nevoit sa ia calea exilului departe tocmai la Wissembourg, (o localitate din regiunea Alsacia care deja trecuse de mult de perioada ei de maxim apogeu economic si cultural infloritor din secolul 13, cf wikipedia), sub protectia franceza a regentului d'Orleans, care si asa precis nu gasise pana atunci cui naiba sa vanda sau macar sa inchirieze un palat destul de inestetic de acolo, numit initial Palatul Jaeger, si mai apoi Palatul Stanislas, (un palat care si acum, in zilele noastre, inca e de vanzare...zau, efectiv nu pare a dori mai nimeni sa il cumpere, mai ales ca necesita si acuma, la fel ca probabil si atuncea, restaurari destul de costisitoare, plus a servit si ca spital, si ca azil de batrani, zau, o fi plin de germeni si spori, si de cine stie ce reziduuri si chimicale, poate chiar si fantome, cine stie).


(...va urma...)

Happy Birthday, America !

Mi-a placut

Un inchizitor model

Azi este ziua de nastere a omului de litere Giovanni Della Casa, care, daca nu ar fi decedat in 1558 la varsta de 53 de ani, ar fi implinit astazi 511 ani. S-a nascut aproape de Florenta, posibil la Borgo San Lorenzo, si varsta de 23 de ani l-a gasit relaxandu-se dupa terminarea studiilor la vila de vara din Toscana a familiei sale, unde a petrecut un an pasnic citind si traducand visator din opera lui Cicero, asteptand sa capete de la acest fost mare om de stat si totodata creator talentat al unei mari parti din literatura in proza europeeana moderna curajul si inspiratia necesare pt a-si lua si el un job salariat ca sa intre si el in randul lumii si sa contribuie in mod onorabil la societate. Un bun prieten de familie, Alessandro Farnese, episcop de Ostia cu rang de cardinal la acea vreme la care nu devenise inca Papa Paul III, l-a sfatuit sa nu stea cu gandul la literatura si proiecte de constructii literare acum in tinerete, ci mai degraba sa si-l ia ca role model de cariera pe functionarul de stat Pietro Bembo, care, dupa ce a fost deosebit de activ politic in tinerete, indraznind sa fie chiar si amantul Lucreziei Borgia, secretar al Papei Leo, la un moment dat chiar cavaler de Malta, (similar cu un soi de lucrator voluntar pt Medecins Sans Frontieres), abia apoi s-a apucat sa scrie un mare tratat in proza despre cum e mai bine sa se scrie poezii si in lb italiana, (nu numai in lb latina vulgara), plus un tratat de istorie al republicii Venetiene, devenind apoi bibliotecarul sef al basilicii Sf Marcu din Venetia pt a reusi sa termine de efectuat planul viitorului proiect expozitional istoric ulterior numit Literatura Italiana Renascentista. Asa ca Giovanni, un om probabil destul de docil din fire, a ascultat de sfaturile unora mai mari decat el, si a devenit si el functionar birocrat al administratiei bisericii romano-catolice, urcand treapta dupa treapta in cadrul acelei ierarhii, astfel incat la 41 de ani, a devenit arhiepiscop de Beneveto, probabil chiar pe merit, (cel putin referitor la rang, nu stiu daca si la repartitia locativa), insa deoarece avea si pile a capatat si functia de nuntio papal la Venetia, (diplomat ecleziastic al Papei la Venetia, de rang superior chiar unui ambasador extraordinar si plenipotentiar comun, desi in tarile non-majoritar catolice e considerat cu rang echivalent cu orice ambasador extraordinar si plenipotentiar, asa ca in orice coada sau adunare diplomatica din aceste tari non-catolice e de obicei asezat la gramada sau cel mult in ordine alfabetica a numelui pe aceeasi treapta sau in acelasi loc in fata unei usi sau la o masa cu alti ambasadori comuni).

In timp ce dl Della Casa era nuntio papal la Venetia, a avut insa si functie de inchizitor, si in cadrul acestei functii a contribuit la trimiterea agentului care l-a arestat pe Baldo Lupetino, preot crestin predicator al noii ideologii luterane, (care spunea, printre altele, ca D-zeu nu ii predestineaza pe unii catre Iad, ca rugaciunile nu ajuta pe cei deja decedati, ca nu exista Purgatoriu, ca indulgentele nu sunt utile decat buzunarului personal al preotilor care le vand poporului, ca rugaciunea de duminica trebuie inaltata direct catre D-zeu, ca biserica nu are nici un drept sa impuna posturi, etc), si l-a adus direct din biserica de pe insula Cherso (azi Cres, teritoriu croat), unde predica reformatia, la inchisoare la Venetia. Baldo Lupetino a fost initial condamnat la o amenda de 100 de ducati si inchisoare pe viata, insa dupa ce a fost adus a 2a oara in fata tribunalului in urma acuzelor ca a convertit 2 alti incarcerati la protestantism plus ca a publicat o carte in timp ce era inchis, (cu ajutorul extern al unui cunoscut, Jihajlo Kataric, managerul unei farmacii din insula Cres numita "Cei trei ingeri"), pana la urma a fost condamnat la pedeapsa capitala, (pt acest lucru Papa Paul III suspendand temporar legea canonica cf careia clericii nu au voie sa cauzeze varsare de sange), a fost decapitat in piata iar corpul lui ars si cenusa aruncata in mare, si acest lucru s-a intamplat cat inca papa era Papa Paul III, iar Giovanni Della Casa era nuntiu papal si inchizitor la Venetia. In aceeasi vreme, au mai fost arestati si pedepsiti si altii, pt activitati similare, ca de exemplu colegul de celula al lui Baldo Lupetini, Francesco Spiera, care insa, cu gandul la cei 8 copii ai sai si sotia lui gravida, a scapat cu viata recunoscand in fata tribunalului ca e adevarat ca a tradus rugaciunea Tatal Nostru in lb italiana, plus ca a mai citit si carti moderne, plus ca se indoise ca Purgatoriul ar putea exista, acest tip de concept parandu-i-se oarecum contradictoriu cu o deplina Salvare prin Christos, plus apoi retractand public in fata unei multimi de 2000 de oameni ce crezuse anterior, si mentionand ca acum el crede si ca exista Purgatoriu, si este, in plus, de acord si cu invocarea sfintilor, si cu indulgentele, si cu conceptul de vointa liber asumata personala, si cu activitatile caritabile, si cu meritele umane. (Din pacate dupa ce a recantat public aceste lucrur se pare ca a fost cuprins de convulsii si dupa aceea a inceput sa refuze mancarea si doctoriile, simtindu-se in acelasi timp si ff vinovat deoarece i se paruse ca luase o pozitie impotriva Duhului Sfant, si a decedat si el prematur.) Giovanni Della Casa a mai fost implicat si in decizia judecatoreasca de a taia limba la vreo 2 predicatori simpatizanti reformati, plus de a condamna pe alt slujbas al unui episcop cu simpatii protestante, (care acesta reusise sa fuga din Italia), la 2 ani de galera. Specialistul in probleme de inchizitie venetiana Antonio Santosuosso il considera totusi, se pare, un inchizitor moderat.

Dupa decesul lui Alessandro Farnese (devenit intre timp Papa Paul III), si instaurarea Papei Giulio III, care avea ochi numai pt nepotul lui personal adoptiv, (de care se zvonise ca era chiar si indragostit), Giovanni nu a reusit sa primeasca si el rangul de cardinal la care sperase, asa ca s-a retras intr-un stil de viata dedicat cu precadere reflectiei si literaturii. Adevarul e ca si scrisese niste poezii erotice cam burlesc licentioase in stilul poetului Francesco Berni, plus ca avea niste fani francezi si, in plus, nu se pusese prea bine nici cu casa de mode si creatii Medici, plus isi mai aratase si maiestria in lb latina nu numai in scrisori si documente administrative de serviciu, sau discursuri omagiale pt Rep Venetia si pt Carlo V, leaderul al Sfantului Imperiu Roman Europeean, (utilizand cu aceasta ocazie pt prima oara in scris in UE expresia "ratiuni de stat"), dar si prin a scrie un mic tratat juridico-administrativ-cultural-filozofic in care se intreba chiar serios, in mod desigur probabil retoric maiestrit, daca tot il admira pe Cicero din tinerete, insa totusi, probabil, oarecum politically incorrect din punct de vedere mai general crestin (fie ortodox, fie catolic,fie reformat), daca oare Institutia Casatoriei are vreun rost.

Insa retras ulterior in solitudine creativa la vila familiei lui de la tara, (proprietate astazi intrata in circuitul turistic de lux), a inceput sa lucreze asiduu la capodopera europeeana a vietii lui, si anume tratatul de eticheta numit Il Galateo, in care, sub vocea unui presupus unchi, isi educa un nepot in diverse reguli de eticheta si azi valabile in intreaga societate UE, mai ales pt cei care au de gand sa ia si masa in public alaturi de prieteni sau cunoscuti, ca de exemplu sa nu mergem pe strada cu o scobitoare in dinti, sa nu ne scobim in nas in public, sa vorbim in mod discret, politicos si rezervat cu altii, sa nu ii plictisim povestindu-le visele noastre, sa nu mirosim vinul din pahar dupa ce il toarna chelnerul sau gazda in fata noastra, sub impresia gresita cum ca asa ar trebui sa ne aratam aprecierea sau gustul presupus rafinat de expert oenolog, mai ales ca ar putea exista riscul sa ne cada ceva din nas chiar in vin, etc. Desi cartea nu a apucat sa fie publicata in forma finala decat dupa cca 2 ani dupa ce dl Della Casa a decedat, in 1558, ea a avut un succes extraordinar de public, fiind tradusa ff rapid din lb italiana in limbile majore de circulatie internationala, ca de ex lb franceza (1562), lb engleza (1576), lb latina (pt diversi intelectuali din tari cu limbi de mai mica circulatie in 1580), lb spaniola (1585), si in sfarsit si in lb germana (1587). Aceasta carte a inspirat efectiv mai toate cartile moderne si chiar si contemporane de eticheta cunoscute in UE si culturile asociate ei. Se recoamnda ca ea sa fie citita prima inainte de a trece la cartile de eticheta de comportament la locul de munca, majoritar inspirate din cartea numita Cartea Curteanului scrisa de curteanul, diplomatul, militarul si scriitorul Baldassare Castiglione, conte de Casatico (pub 1528, ed Presa Aldina, rep Venetiana), care are un capitol dedicat si femeilor aflate in campul muncii, si la cartile de eticheta conversationala mai detaliata pe teme importante pt societatea civila, ca de ex educatie, familie, viata sociala, inspirate din cartea Arta Conversatiei Civile de dl Stefano Guazzo (pub 1574, ed Battista Bozzola, Brescia, oras din provincia lombarda omonima posesie a rep Venetiene la acea vreme, dupa ce fusese pt scurt timp intre 1512 si 1520 in posesia francezului Gaston de Foix, duce de Nemours, numit pt o vreme si Traznetul Italiei).