Baba cu rom- partea 2

Si voievodul Stanislaw avea o fata. De fapt avusese 2, insa cea mare, despre care se povesteste ca fusese si preferata voievodului plus primise si o educatie aleasa, tocmai decedase de pneumonie, plus, se zvoneste, chiar si din posibila incompetenta a medicilor particulari din acea regiune care propusesera atatea sangerari pt a-i scade febra incat poate ca ii preciptasera un stop cardiac prin exsanguinare, desi totusi, ca posibila circumstanta atenuanta, nu erau specialisti in plamani si terapie intensiva, ci mai degraba in dermatologie, oftalmologie, chirurgie cosmetica si alte specialitati care se preteaza si astazi mai mult unor clinici si spitale particulare de lux, ca acela vechi de 6 secole deja la acea vreme unde fusese tratata fiica voievodului, reprezentat de manastirea Grafinthal (azi restaurant), fondata initial pe locul unde un sarman pacient orb plus o domnita medievala suferinda de conjunctivita alergica sau mai probabil gonococica numita la vremea ei "ochi lacrimosi" fusesera vindecati prn aplicarea de "sangele" continator de acid quercitanic cu proprietati antiinflamatorii complexe scurs din imaginea unei icoane dintr-o scorbura de stejar asupra careia se trasese cu sageti. Asa ca ramasesese doar una, cu 2 ani mai mica decat sora cea mare decedata.

Desi unul din bodyguarzii ei se indragostise de ea, si chiar dorise chiar sa ceara aprobare pt a fi avansat de la rangul de marchiz la rangul de duce numai de dragul ei, pt a avea o sansa de a fi considerat un posibil candidat potrivit pt o casatorie cu ea, totusi acel titlu de duce nu i-a fost aprobat pe moment, plus, dupa aceea, deoarece o alta posibila casatorie a acelei printese cu un duce veritabil a fost si ea amanata, (chiar si daca amanta ducelui fusese de acord initial cu acea casatorie), pana la urma fiica de voievod a trebuit sa se casatoreasca cu regele Frantei, Ludovic al 15lea, desi acesta era cu 7 ani mai mic decat ea, avand numai 15 ani la vremea casatoriei. (A fost o casatorie ff reusita de-a lungul ei in ciuda diferentei de varsta.)

Insa inainte de aceasta casatorie, intr-o zi voievodul Stanislaw venise acasa flamand de la o vanatoare sau de la o plimbare, si a dorit sa manance niste cozonac, (cozonacul fiind probabil felul de paine mai comun consumat de aristocratia europeeana inainte de Revolutia Franceza, cf atator zvonuri chiar din partea poporului), numai ca era asa de uscat incat nu i-a placut si i-a venit ideea sa toarne niste vin de Tokay peste el. Si asa parca a fost mai bun. In cadrul personalului angajat de Stanislaw exista un ucenic de bucatar in specializare pe domeniul patiserie numit Nicolas Stohrer, care desigur ca s-a gandit ca o bucata de cozonac uscat inmuiat in vin ungaro-slovac manufacturat din struguri mucegaiti nu pare a fi un fel de mancare deosebit de rafinat, si a propus o noua reteta, mai interesanta si precis mai gustoasa, si anume un cozonacel special ceva mai proaspat, inmuiat intr-un sirop catifelat si cremos alcatuit din 5/6 vin de Malaga (din struguri de soi Pedro Ximenez si Muscat), si 1/6 lichior de vetrice, (alcatuit artizanal din 10 g frunze de vetrice, 1 g roinita, 1 g anason, 1 g menta, si 1 g angelica, macerate 48 de ore in 1 l alcool de 90 de grade, care se amesteca dupa aceea, dand desigur ierburile la o parte, cu un sirop facut in prealabil din 1/2 l apa calduta si 700 g zahar cubic fierte impreuna 15 minute si apoi racite), niste sofran, plus stafide si boabe de struguri proaspeti, plus niste crema de vanilie de patiserie. Aceasta prajitura a devenit in curand desertul preferat al familiei lui Stanislaw, si ucenicul de patisere a devenit si el un angajat apreciat. Cand fiica voievodului a plecat de acasa pt a deveni sotia regelui Frantei, l-a luat in suita sa pe acest patisier, iar dansul a avut astfel oportunitatea de a-si deschide ceva mai tarziu o patiserie particulara la Paris, unde desigur ca a prezentat pt publicul larg si cozonacelul insiropat pe care urmasii lui au avut si ei oportunitatea de a-l dezvolta in mai multe variante, (cozonacul ramanand, se pare, un deziderat de vis romantic al poporului francez de-a lungul veacurilor, probabil de cand isi dadusera seama, dezamagiti ca totusi o gaina in fiecare oala in fiecare duminica pt fiecare, asa cum fusese ea promisa de bunul rege Henri IV la inc sec 17, era totusi un deziderat politic de-a dreptul utopic, desi acest lucru nu l-a impiedicat pe unul din consultantii de campanie ai candidatului prezidential american Herbert C Hoover sa promita si dansul acelasi lucru intr-o reclama cca 325 de ani mai tarziu), inclusiv cateva variante mai ieftine insiropate cu rom si garnisite cu frisca si cu fructe de padure, ca doar nu putea oricine sa-si permita varianta cu vin de Malaga, sofran si crema de vanilie si dupa Revolutia Franceza, insa poporul mai larg a apucat sa guste si el totusi cozonac insiropat.