Un inchizitor model

Azi este ziua de nastere a omului de litere Giovanni Della Casa, care, daca nu ar fi decedat in 1558 la varsta de 53 de ani, ar fi implinit astazi 511 ani. S-a nascut aproape de Florenta, posibil la Borgo San Lorenzo, si varsta de 23 de ani l-a gasit relaxandu-se dupa terminarea studiilor la vila de vara din Toscana a familiei sale, unde a petrecut un an pasnic citind si traducand visator din opera lui Cicero, asteptand sa capete de la acest fost mare om de stat si totodata creator talentat al unei mari parti din literatura in proza europeeana moderna curajul si inspiratia necesare pt a-si lua si el un job salariat ca sa intre si el in randul lumii si sa contribuie in mod onorabil la societate. Un bun prieten de familie, Alessandro Farnese, episcop de Ostia cu rang de cardinal la acea vreme la care nu devenise inca Papa Paul III, l-a sfatuit sa nu stea cu gandul la literatura si proiecte de constructii literare acum in tinerete, ci mai degraba sa si-l ia ca role model de cariera pe functionarul de stat Pietro Bembo, care, dupa ce a fost deosebit de activ politic in tinerete, indraznind sa fie chiar si amantul Lucreziei Borgia, secretar al Papei Leo, la un moment dat chiar cavaler de Malta, (similar cu un soi de lucrator voluntar pt Medecins Sans Frontieres), abia apoi s-a apucat sa scrie un mare tratat in proza despre cum e mai bine sa se scrie poezii si in lb italiana, (nu numai in lb latina vulgara), plus un tratat de istorie al republicii Venetiene, devenind apoi bibliotecarul sef al basilicii Sf Marcu din Venetia pt a reusi sa termine de efectuat planul viitorului proiect expozitional istoric ulterior numit Literatura Italiana Renascentista. Asa ca Giovanni, un om probabil destul de docil din fire, a ascultat de sfaturile unora mai mari decat el, si a devenit si el functionar birocrat al administratiei bisericii romano-catolice, urcand treapta dupa treapta in cadrul acelei ierarhii, astfel incat la 41 de ani, a devenit arhiepiscop de Beneveto, probabil chiar pe merit, (cel putin referitor la rang, nu stiu daca si la repartitia locativa), insa deoarece avea si pile a capatat si functia de nuntio papal la Venetia, (diplomat ecleziastic al Papei la Venetia, de rang superior chiar unui ambasador extraordinar si plenipotentiar comun, desi in tarile non-majoritar catolice e considerat cu rang echivalent cu orice ambasador extraordinar si plenipotentiar, asa ca in orice coada sau adunare diplomatica din aceste tari non-catolice e de obicei asezat la gramada sau cel mult in ordine alfabetica a numelui pe aceeasi treapta sau in acelasi loc in fata unei usi sau la o masa cu alti ambasadori comuni).

In timp ce dl Della Casa era nuntio papal la Venetia, a avut insa si functie de inchizitor, si in cadrul acestei functii a contribuit la trimiterea agentului care l-a arestat pe Baldo Lupetino, preot crestin predicator al noii ideologii luterane, (care spunea, printre altele, ca D-zeu nu ii predestineaza pe unii catre Iad, ca rugaciunile nu ajuta pe cei deja decedati, ca nu exista Purgatoriu, ca indulgentele nu sunt utile decat buzunarului personal al preotilor care le vand poporului, ca rugaciunea de duminica trebuie inaltata direct catre D-zeu, ca biserica nu are nici un drept sa impuna posturi, etc), si l-a adus direct din biserica de pe insula Cherso (azi Cres, teritoriu croat), unde predica reformatia, la inchisoare la Venetia. Baldo Lupetino a fost initial condamnat la o amenda de 100 de ducati si inchisoare pe viata, insa dupa ce a fost adus a 2a oara in fata tribunalului in urma acuzelor ca a convertit 2 alti incarcerati la protestantism plus ca a publicat o carte in timp ce era inchis, (cu ajutorul extern al unui cunoscut, Jihajlo Kataric, managerul unei farmacii din insula Cres numita "Cei trei ingeri"), pana la urma a fost condamnat la pedeapsa capitala, (pt acest lucru Papa Paul III suspendand temporar legea canonica cf careia clericii nu au voie sa cauzeze varsare de sange), a fost decapitat in piata iar corpul lui ars si cenusa aruncata in mare, si acest lucru s-a intamplat cat inca papa era Papa Paul III, iar Giovanni Della Casa era nuntiu papal si inchizitor la Venetia. In aceeasi vreme, au mai fost arestati si pedepsiti si altii, pt activitati similare, ca de exemplu colegul de celula al lui Baldo Lupetini, Francesco Spiera, care insa, cu gandul la cei 8 copii ai sai si sotia lui gravida, a scapat cu viata recunoscand in fata tribunalului ca e adevarat ca a tradus rugaciunea Tatal Nostru in lb italiana, plus ca a mai citit si carti moderne, plus ca se indoise ca Purgatoriul ar putea exista, acest tip de concept parandu-i-se oarecum contradictoriu cu o deplina Salvare prin Christos, plus apoi retractand public in fata unei multimi de 2000 de oameni ce crezuse anterior, si mentionand ca acum el crede si ca exista Purgatoriu, si este, in plus, de acord si cu invocarea sfintilor, si cu indulgentele, si cu conceptul de vointa liber asumata personala, si cu activitatile caritabile, si cu meritele umane. (Din pacate dupa ce a recantat public aceste lucrur se pare ca a fost cuprins de convulsii si dupa aceea a inceput sa refuze mancarea si doctoriile, simtindu-se in acelasi timp si ff vinovat deoarece i se paruse ca luase o pozitie impotriva Duhului Sfant, si a decedat si el prematur.) Giovanni Della Casa a mai fost implicat si in decizia judecatoreasca de a taia limba la vreo 2 predicatori simpatizanti reformati, plus de a condamna pe alt slujbas al unui episcop cu simpatii protestante, (care acesta reusise sa fuga din Italia), la 2 ani de galera. Specialistul in probleme de inchizitie venetiana Antonio Santosuosso il considera totusi, se pare, un inchizitor moderat.

Dupa decesul lui Alessandro Farnese (devenit intre timp Papa Paul III), si instaurarea Papei Giulio III, care avea ochi numai pt nepotul lui personal adoptiv, (de care se zvonise ca era chiar si indragostit), Giovanni nu a reusit sa primeasca si el rangul de cardinal la care sperase, asa ca s-a retras intr-un stil de viata dedicat cu precadere reflectiei si literaturii. Adevarul e ca si scrisese niste poezii erotice cam burlesc licentioase in stilul poetului Francesco Berni, plus ca avea niste fani francezi si, in plus, nu se pusese prea bine nici cu casa de mode si creatii Medici, plus isi mai aratase si maiestria in lb latina nu numai in scrisori si documente administrative de serviciu, sau discursuri omagiale pt Rep Venetia si pt Carlo V, leaderul al Sfantului Imperiu Roman Europeean, (utilizand cu aceasta ocazie pt prima oara in scris in UE expresia "ratiuni de stat"), dar si prin a scrie un mic tratat juridico-administrativ-cultural-filozofic in care se intreba chiar serios, in mod desigur probabil retoric maiestrit, daca tot il admira pe Cicero din tinerete, insa totusi, probabil, oarecum politically incorrect din punct de vedere mai general crestin (fie ortodox, fie catolic,fie reformat), daca oare Institutia Casatoriei are vreun rost.

Insa retras ulterior in solitudine creativa la vila familiei lui de la tara, (proprietate astazi intrata in circuitul turistic de lux), a inceput sa lucreze asiduu la capodopera europeeana a vietii lui, si anume tratatul de eticheta numit Il Galateo, in care, sub vocea unui presupus unchi, isi educa un nepot in diverse reguli de eticheta si azi valabile in intreaga societate UE, mai ales pt cei care au de gand sa ia si masa in public alaturi de prieteni sau cunoscuti, ca de exemplu sa nu mergem pe strada cu o scobitoare in dinti, sa nu ne scobim in nas in public, sa vorbim in mod discret, politicos si rezervat cu altii, sa nu ii plictisim povestindu-le visele noastre, sa nu mirosim vinul din pahar dupa ce il toarna chelnerul sau gazda in fata noastra, sub impresia gresita cum ca asa ar trebui sa ne aratam aprecierea sau gustul presupus rafinat de expert oenolog, mai ales ca ar putea exista riscul sa ne cada ceva din nas chiar in vin, etc. Desi cartea nu a apucat sa fie publicata in forma finala decat dupa cca 2 ani dupa ce dl Della Casa a decedat, in 1558, ea a avut un succes extraordinar de public, fiind tradusa ff rapid din lb italiana in limbile majore de circulatie internationala, ca de ex lb franceza (1562), lb engleza (1576), lb latina (pt diversi intelectuali din tari cu limbi de mai mica circulatie in 1580), lb spaniola (1585), si in sfarsit si in lb germana (1587). Aceasta carte a inspirat efectiv mai toate cartile moderne si chiar si contemporane de eticheta cunoscute in UE si culturile asociate ei. Se recoamnda ca ea sa fie citita prima inainte de a trece la cartile de eticheta de comportament la locul de munca, majoritar inspirate din cartea numita Cartea Curteanului scrisa de curteanul, diplomatul, militarul si scriitorul Baldassare Castiglione, conte de Casatico (pub 1528, ed Presa Aldina, rep Venetiana), care are un capitol dedicat si femeilor aflate in campul muncii, si la cartile de eticheta conversationala mai detaliata pe teme importante pt societatea civila, ca de ex educatie, familie, viata sociala, inspirate din cartea Arta Conversatiei Civile de dl Stefano Guazzo (pub 1574, ed Battista Bozzola, Brescia, oras din provincia lombarda omonima posesie a rep Venetiene la acea vreme, dupa ce fusese pt scurt timp intre 1512 si 1520 in posesia francezului Gaston de Foix, duce de Nemours, numit pt o vreme si Traznetul Italiei).