Din literatura nordica de sec 19- partea 2- Suedia

O figura posibil interesanta a literaturii suedeze de sec 19 este dl Carl Jonas Love Almqvist, considerat un sustinator timpuriu al feminismului de stil suedez, a carui carte Este Acceptabil (mai numita si Sarah Videbeck si Capela, implicit Relatia lui Sarah Videbeck cu Capela), publicata in 1839, prezinta cat de acceptabila social poate fi optiunea concubinajului relativ la indatorirea casatoriei traditionale, desigur in cazul celor ce se iubesc deosebit de romantic, plus mai ales aceasta optiune apartinand femeii, care nu trebuie constransa sa se casatoreasca pt a avea acces la o proprietate sau pt a veni inzestrata cu o proprietate, cf cutumelor suedeze de influenta legislativa civila germanica si napoleonica ale vremii, sustinute si de biserica luterana suedeza care se straduise de veacuri sa convinga prin diverse metode poporul suedez in esenta pagan sa ia in seama si avantajele morale si spirituale ale casatoriei in plus fata de cele direct materiale. Se pare ca aceasta carte este considerata de interes si acum pt populatia central europeeana, datorita faptului ca acest roman a fost in lista de bestseller in RFG in 2004.

Alta carte de posibil larg interes contemporan a acestui autor ar putea fi si Diadema Reginei, (pub 1834), de fapt un al 4-lea volum dintr-o serie numita Cartea Spinului de Trandafir, un titlu de posibil interes chiar pt o intreaga serie televizata. Acest roman totusi de sine statator, (ecranizat in co-productie danezo-suedeza in 1970), este considerat primul roman de fictiune oarecum istorica scris in lb suedeza, actiunea lui fiind plasata in sec 18. El introduce un personaj principal numit Tintomara, o persoana de tip androgin intersex deosebit de frumoasa, care este sora vitrega a regelui suedez atunci de varsta minora, si care este ulterior implicata in asasinarea acestui rege, in plus furand un colier al mamei lui regine care nascuse acest fiu dintr-o relatie cu tatal biologic al lui Tintomara care ii fusese amant. Dupa activitatile ei criminale efectuate in timp ce era costumata ca o fata, Tintomara se refugiaza ulterior la curtea unei baronese in costumatie de baiat, unde cele 2 fete ale baronesei se indragostesc de ea, plus cei 2 baieti prieteni ale acelor fete se indragostesc si ei de ea, insa din pacate pana la urma Tintomara decedeza si ea asasinata, citatul cel mai faimos di acel roman fiind reprezentat de o propozitie pe care mama Tintomarei i le spune pe patul ei de moarte, "Draga Tintomara, pe lumea asta 2 lucruri sunt albe, Inocenta si Arsenicul, tu ai parte de Inocenta, eu am parte de Arsenic." (La vremea cand acest autor a scris aceasta carte, lumea culturala din UE era inca sub impresia asasinarii regelui suedez Gustav III in timpul unui bal mascat la Opera Regala Suedeza, un eveniment care a miscat Europa aristocratica deja sensibilizata de Revolutia Franceza atunci in 1792, care l-a inspirat chiar si pe dl Verdi sa compuna opera sa Bal Mascat, si care a dus la crearea mai multor romane, piese de teatru, etc, desi desigur si cel al d-lui Love este interesant.)

In afara de faptul ca a scris carti atat de interesante, acest autor suedez a avut chiar el insusi, se pare, o viata interesanta, fiind de exemplu dat afara din pozitia lui de director de scoala dupa ce a publicat romanul Este Acceptabil, care a fost considerat de un radicalism periculos impotriva Institutiei Casatoriei, mai tarziu comportandu-se nepoliticos refuzand o provocare la duel din partea unui parlamentar pe care il numise "bastard", drept care acel parlamentar l-a scuipat in fata in public, (desi de fapt era totusi bastard), insa si mai tarziu dl Love ajungand sa fie acuzat si mai rau, de frauda si tentativa de omor prin otravire a unui camatar caruia ii datora 18 000 riksdaleri, (la acea vreme rigsdalerul trecand si printr-o devaluare de cca 200 %), fugind apoi in SUA, unde s-a casatorit bigam cu proprietara casei unde locuia, etc.


(...va urma...)

Din literatura nordica de sec 19- partea 1- Introducere

Bloggerul Andreea Iulia Toma si-a exprimat dorinta ca eu sa ma straduiesc sa ofer niste recomandari de lectura din literatura nordica in proza a secolului 19. Acum ca mi-am terminat indatoririle casnice pe care ma simt obligat sa le indeplinesc fata de Anneline, m-am decis ca este OK sa imi indeplinesc si aceasta obligatie fata de Andreea, deoarece eu sustin egalitatea in drepturi a tuturor femeilor care reusesc sa ma convinga sa ma chinui pt a indeplini dorintele lor. Pt a preveni posibile intrebari din partea publicului, doresc sa mentionez ca NU exista o reteta anume prin care o femeie sa reuseasca sa ma convinga pe mine sa ii indeplinesc dorintele, plus totodata nu trebuie ca acea femeie sa indeplineasca anumite criterii, de ex de varsta, caracteristici fizice, background educativ, sau relatie de rudenie cu mine, ci totul tine de hazardul ca ele sa isi exprime acele dorinte intr-un moment in care eu ma simt vinovat asa de ceva, nu conteaza ce, si eu atunci voi avea tendinta automata de a deveni deosebit de amabil pana la un nivel chiar masochist de mare stradanie personala. Asa ceva e desigur probabil bazat pe indelungata mea senzatie de vinovatie exagerata si in fapt chiar discriminatoare fata de toate femeile lumii, mai putin mama mea, care, fiind o sindicalista infocata si totodata o sustinatoare a egalitarismului de inspiratie comunista, mi-a recomandat sa nu discriminez impotriva barbatilor atunci cand doresc sa ma simt vinovat, si sa ma simt vinovat in mod egal atat fata de femei cat si fata de barbati, inclusiv ea si tata, (desigur daca e cazul, adica daca nu m-am straduit sa imi indeplinesc toate indatoririle recomandabile unui cetatean civilizat), desi eu nu am ascultat-o intotdeauna, si fata de barbati nu ma simt mai niciodata vinovat, (decat poate daca au intre 17 si 22 de ani, astia reprezentand o categorie speciala, fata de care ma simt intotdeauna dator sa le ofer un exemplu de tinuta de role model de integritate si virtute civilizata masculina, dar nu sunt mereu in stare de o asemenea tinuta morala, de exemplu uneori chiar se poate intampla sa nici nu-i bag in seama daca nu sunt deosebit de atragatori si totodata inteligenti si maturi pt varsta lor, si de aia ma simt uneori vinovat fata de ei.)

Desigur ca nu am capacitatea de a scrie un manual de Istorie Critica a Literaturii Nordice a Secolului 19, si in realitate eu personal nici nu cred ca am citit vreun roman care sa apartina acestui gen, desi am citit totusi multe povesti scrise in sec 19 de dl HC Andersen, si totodata e posibil sa fi tinut in mana odata o carte scrisa de dl Knut Hamsun, probabil Foamea, (pub 1890), desi nu am citit-o, ca mi s-a parut ca trateaza un subiect ininteligibil si nepertinent pt mine, (mie tata comunicandu-mi clar atunci cand aveam 10 ani ca eu precis habar nu am ce e aia sa-ti fie foame si nici nu exista sanse sa pot afla sau intelege vreodata, iar tata fiind un om deosebit de credibil in fata ochilor mei, plus, avand si studii postdoctorale, cu o autoritate verificabila academica larg recunoscuta la noi in familie, chiar si de catre alti economisti cu diplome, printre care mama si o matusa, eu personal chiar ca nu am avut de ce sa ma preocup de subiectul "foame" de atunci inainte).

Insa desigur ca am putut da Google si am reusit sa gasesc ceva informatii si pe Wikipedia, si astfel, am putut alege cateva titluri si autori care m-au intrigat in mod placut. Desigur, asta nu inseamna ca ele trebuie sa fie de interes si pt altii, insa eu nu am cum sa fac recomandari personalizate cand scriu la un nivel jurnalistic pe un blog fata de un auditoriu global, plus nu sunt nici critic profesionist de arte, iar ca amator sunt deosebit de slab si tind intotdeauna sa observ, sa aleg, si deci ulterior sa recomand numai ce-mi frapeaza mie atentia, in fond ce-mi place mie sau ce ma intriga pe mine, nu un tablou complex si coerent de posibil autentic larg interes educativ formativ pt publicul larg, mai intotdeauna alacatuit din indivizi de culturi, varste, interese si gusturi chiar diferite, uneori chiar diametral opuse, asa cum ar trebui sa faca un critic de arte, chiar si amator, cu adevarat deontologic global.


(...va urma..)

P.S. Ma simteam vinovat pt ca am dat rasol la curatatul bucatariei, de ex nu am sters de praf podeaua din spatele frigiderului, si mi-a scapat si un ghemotoc de hartie acolo dupa frigider, si nu m-am straduit sa-l recuperez, plus am neglijat rau de tot gratarele si tava din interiorul cuptorului, doar le-am sters asa superficial cu un mic buretel, si nu am degresat asa cum trebuia...zau, nu stiu ce a apucat-o pe Anneline sa tot faca pizza, ca si asa nu mananca de fapt decat poate maxim 1/3 felie si restul il duce la colegii de la serviciu, si acum trebuie sa spal eu aragazul pt ca sa manance tot colectivul ei profesional.

Leapsa d-lui Goe

Trebuie sa descriu 10 lucruri pe care nu le pot suferi si/sau care ma enerveaza. Este desigur o leapsa potrivita pt cineva rasfatat narcisist si imatur, de unde si titlul.

1. Nu pot sa sufar sa fac lectii obligatorii, insa asta nu inseamna ca nu imi place sa fac lectii. Prefer insa sa imi gasesc si sa imi aleg singur lectiile care-mi plac mie, si sa fac chiar o gramada de teme legate de aceste lectii, chiar daca nu imi sunt utile la nimic altceva decat la relaxare.

2. Nu pot sa sufar lenea la altii. Numai eu am voie sa fiu lenes. Altii trebuie sa se comporte exemplar in fata mea, astfel incat sa pot sa am de la cine sa iau role-model in mod cat mai placut si usor, fara sa ma chinui tot eu sa stabilesc un standard de comportament adecvat pt mine si eventual si altii.

3. Ma enerveaza sa depun efort sa explic ceva in cuvinte. Din cauza ca ma simt vinovat pt deficientele mele pedagogice si de exprimare fata de altii, ajung sa ma exprim intr-un mod exagerat pedantic ridicol si ineficient, desi NU o fac din agresivitate/razbunare fata de altii, adica sa ii enervez semi-expres sau chiar pasiv pt ca m-as simti frustrat sau inadecvat fata de ei, ci chiar o fac in mod destul de organizat masochist auto-punitiv si auto-educativ coercitiv fata de mine insumi...desi desigur numai pe domenii care mie nu imi sunt utile absolut de loc. Daca e ceva care ar fi realmente util pt mine atunci astept sa primesc informatii, sugestii, ajutor logistc si financiar, ba chiar si toate temele gata facute si prezentate mie deja la nivel de inghitit si digerat, asa mura in gura, desigur la un nivel calitativ superior si satisfacator dincolo de repros, pt ca eu nu mananc nimic care nu-mi place si daca educatorii mei nu se straduie fata de mine, e posibil ca eu sa decedez de foame, ca nu voi manca nimic daca nu-mi place, plus daca nu e taiat in bucatele de dimensiuni si forme potrivite si placute mie si nu e prezentat asa artistic, inclusiv in farfuriutele mele cu Alba ca Zapada si cu Hansel si cu Gretel si cu tacamurile cu o veverita si o vulpe in relief pe maner.

4. Nu mai suport cultura secolului 19 UE...cu cateva exceptii de literatura de fictiune de valoare, dar in rest, gata. Daca mai intalnesc vreo urma de tema de rest de cultura de sec 19 UE pe vreun blog sau in vreun film pe undeva, eu nu mai citesc si nici nu ma mai uit la filmul ala...desi daca ar fi o ecranizare ca lumea dupa Insula cu Elice a d-lui Jules Verne am sa ma uit totusi, pt ca, zau, tare mult mi-a placut cartea aia.

...zau, nu mai stiu ce sa mai scriu...nu cred ca exista chiar 10 lucruri pe care eu sa nu le pot suferi, decat poate asa ceva ce nu poate suferi nici majoritatea, ceva deosebit de trist, de ex sa am impresia ca un copil este realmente neglijat sau nedreptatit, sau chiar abuzat, sau chinuit, Doamne fereste, asa ceva eu desigur ca nu suport si e dincolo de ca nu suport eu, ci cred ca nu e bine nici pt acel copil, nici pt societatea din jurul lui ca acel copil sa sufere, chiar daca stiu ca copiii sunt mai rezilienti decat ii credem noi uneori.

Leapsa anti-anhedonica

Trebuie, cf Vladen, sa enumerez 10 chestii care-mi plac...nu m-am lamurit exact ce fel de chestii, obiecte, experiente, activitati, etc ? Mie in general imi place orice ma face sa ma simt placut, insa abia acum imi dau seama ca eu personal nu am stat niciodata sa ma gandesc in mod organizat la ce anume imi face placere, eu asteptand asa ca un adevarat indolent imatur egoist, ca intreg universul sa fi fost creat asa expres ca sa imi aduca mie diverse placeri, si nici nu m-as fi gandit vreodata ca ar trebui sa depun eu vreun efort pt asa ceva, de ex sa aflu ce anume imi face placere, si apoi sa incerc chiar sa caut din nou, preferabil chiar si luptandu-ma cu niste obstacole, acele obiecte si activitati care-mi fac placere.

1. Din prima, se poate observa ca mie imi face placere sa depun cat mai putin efort asa per total, in special NU energie nervoasa de gandire concentrata de nivel intelectual academic

2. Imi place echitatia, insa sportul asta este unul de obicei destul de costisitor pt mine, pt ca mereu l-am practicat asa ca amator real nu ca sportiv, plus, din cauza ca am calatorit destul de mult si am locuit in general in medii urbane care nu toate aveau centre de echitatie in apropiere, a trebuit sa planific destul de mult cum si unde voi putea calari data viitoare, si nu am avut mereu acces la a practica acest sport, plus, in afara de ca imi e ceva mai dificil de obtinut, simt cumva ca imi place prea mult, dincolo de cat ar fi recomandabil sa imi placa mie ca simplu amator, pt ca daca imi place asa de mult normal ar fi fost sa trec dincolo de amatorism la grad mai expert sau profesionist, sau sa imi planific o profesie care sa ma fi adus in contact mai strans cu acest sport, sau sa imi planific calatoriile in jurul oportunitatilor de a practica echitatia, insa nu am facut niciodata chestiile astea, aceasta pasivitate fiind de fapt nu chiar o pasivitate apatica, ci una din alegerile mele politice deliberative destul de rigid anti-hedoniste, (pt ca am luat cateva decizii din astea in viata, si stiu ca e posibil sa fi gresit fata de mine insumi atunci cand am luat acele decizii, si ca le-am luat poate nu cu buna stiinta rationala sau virtuoasa, ci le-am luat pur si simplu din banal masochism patologic, insa ma simteam prea vinovat din cauza ca eram atat de lenes, asa ca e posibil sa fi dorit sa ma auto-pedepsesc, si poate si de aia tata imi spune ca efectiv nu stiu sa imi caut fericirea), asa ca efectiv uneori chiar folosesc activitatea de calarie ca factor motivant pt mine in mod oarecum manipulativ de control fata de mine insumi, de ex chiar imi zic, "daca reusesc sa indeplinesc norma de 4 conversatii de phone sex pe ziua de azi, plus mentin acest ritm inca 6 sapatamani, fara sa chiulesc, atunci imi voi planifica drept rasplata sa merg in week-end-ul de peste 6 saptamani sa calaresc acolo unde vreau", sau, si mai pervers, "drept pedeapsa pt ca am fost lenes si nu am mers la sala de 2 ori pe saptamana asa cum mi-am propus, imi interzic sa calaresc in viitoarele 3 luni".

3. Imi place sa ma plimb la intamplare pe strazi total obisnuite in orase care imi sunt si imi vor ramane in mare parte necunoscute, (inclusiv orasul meu natal, Bucurestiul), inclusiv sa intru in supermarketuri de cartier si sa ma uit asa in rafturile lor ca la un muzeu sau chiar ca si cum as fi un inspector, plus mai recent am invatat sa imi placa sa ma abordeze lumea pe mine sa le dau indrumari cum sa ajunga pe nu stiu unde...la inceput nu-mi placea, ba chiar intram in panica, pt ca nu voiam sa  dezamagesc niste oameni rataciti care chiar aveau nevoie de ajutor, insa acum, fiindca habar nu am de ce atrag turistii rataciti asa ca un magnet pe oriunde ma duc, mai ales pensionarii, dar si femei cu copii in carucioare vad in ultima vreme, de cand probabil m-am mai maturizat si eu, si prezint ceva incredere sporita si pt mame, efectiv m-am obisnut sa accept ideea ca eu seman sau arat probabil asa ca un ghid pt omenirea ratacita a lumii, am invatat chiar sa apreciez acest lucru in loc sa ma enervez din cauza ca este o imagine cam incongruenta cu mine cel real, care de fapt nici macar nu e interesat sa cunoasca lucrurile despre care sunt cel mai adesea intrebat, plus am invatat sa accept ca nu e posibil sa le stiu chiar pe toate si e total OK sa zic unora, "din pacate, nu cunosc raspunsul la aceasta intrebare"...si daca ii vad ca se intristeaza ff tare sau intra in panica, atunci uneori incerc sa ofer o sugestie de gen ce as face eu daca as fi ratacit, de ex m-as uita pe Google maps, sau as intreba un politist comunitar, sau un agent de la chioscul cel mai apropiat de Informatii turistice, etc, ceva de genul asta

4. Imi place sa inot in ocean, preferabil Pacific, si aceasta pt mine e echivalentul unei intoxicatii usoare cu alcool, fata de care in plus nu ma simt vinovat, desi nu stiu cand voi mai avea ocazia, si nu ma grabesc sa caut sa repet acest lucru deosebit de des in mod deosebit de activ, mai ales ca necesita un antrenament constiincios prealabil

5. Imi place amorasul de ipsos din camera mea cu podele de lemn din blocul vechi de unde locuiesc acuma

6. Imi place ca Anneline miroase a capsuni uneori, desi e un miros artificial de la gelul ei de dus, si desi acest lucru nu este cel care ma atrage in mod special sexual la ea, ci este un fel de stimul anxiogen-iritant optim pt mine pt a putea performa mai bine fata de ea, ma rog, atat de bine cat pot eu, pt ca e un miros care la mine e asociat cu teama mea de paduri si de faptul ca daca as fi trait in vremuri ff stravechi as fi fost posibil nevoit sa devin culegator de fragi si capsuni salbatice, pt ca nu cred ca as fi fost considerat optim pt alt fel de joburi mai dificile, de ex culegator de scoici sau raci, pescar sau vanator nici atata, nici alergator-curier-mesager, militar-aparator nici nu se pune problema, agricultor probabil as fi refuzat eu, si nici nu cred ca as fi avut pilele necesare pt a fi considerat bun de servitor sau ajutor de lucrator bisericesc sau de shaman, asa cum as fi vrut eu, din cauza ca mi-e frica sa cules fragi, floricele, si ciuperci prin paduri plus ca sa nu traiesc mereu cu frica-n san ca ma voi intalni cu vreun lup, urs, linx, sau mistret, si, fiind si snob, nu numai las, si ca sa ma simt asa mai protejat si chiar favorizat de niste stapani cu ceva autoritate plus echipati atat vestimentar cat si in ceea ce priveste uneltele folosite de ei in campul muncii la un nivel inalt calitativ de lux, plus si cu design interesant

7. Imi plac caisele

8. Imi place sa calatoresc cu toate mijloacele de transport in comun, desi cand eram mai mic imi era rau de avion, dar acum nu mai imi e, si totodata nu mi-a fost mie rau decat pe iahturi sau pe pacheboturi, in schimb pe bacuri sau ferry, chiar daca au traversat portiuni de mare sau chiar ocean, nu doar rauri, nu mi-a fost insa niciodata rau, plus, desi imi e uneori rau de masina, mai ales daca citesc in timp ce merg cu masina, imi place sa calatoresc si cu taxiul

9. Imi place atunci cand ma simt tanar, chiar si cand eram copil imi placea sa ma simt tanar uneori, asta pt ca stiam ca e cam neplacut sa te simti batran, pt ca acest lucru te incarca de raspunderi si de diverse griji, eu simtindu-ma batran prima oara atunci cand eram pe la sfarsitul clasei 1-a si m-am intalnit cu un grup de colegi mai mici care erau la gradinita, si relativ la ei m-am simtit atunci chiar chiar batran, incarcat de experienta de viata plus profesionala, plus chiar si mai intelept. Am mai scris ca mai recent am mai des ocazia sa ma simt batran si prost decat batran si intelept, insa tot aia e, nu asta conteaza asa de mult pt mine, daca e totusi vorba de un sentiment care e oarecum obositor si neplacut pt mine, in oricare varianta, deoarece eu nu cred ca s-a determinat ff precis daca intelepciunea foloseste la ceva anume asa in cazul unui om obisnuit, poate mai mult la leaderii de oameni sa foloseasca la ceva. (Zau, de cand am devenit sef de stat, acum ma simt obligat sa ma inscriu si la cursuri de leadership, si desi incerc sa tergiversez cat pot, nu ma lasa in pace astia de la sindicatul leaderilor, am primit deja 4 scrisori si 2 e-mailuri de la ei, plus desigur o factura pt a-mi plati cotizatia de membru al asociatiei sefilor de stat ai lumii, plus in curand trebuie sa ma duc in UK, odata cu aia de la Summitul G8, desi ma rog, eu totusi in alta locatie, cea pt sefii de stat de gradul 2.) Cand eram mic, cred ca mama mea uneori ma facea sa ma simt tanar, alteori se intampla de la sine, iar de cand am crescut mai mare, am remarcat ca starea vremii ma face sa ma simt tanar, mai ales atunci cand e ff schimbatoare, desi mama mea nu are o dispozitie atat de schimbatoare ca vremea, si a ma simti tanar nu e o chestie de a ma simti neaparat mai euforic, e mai mult o chestie legata de faptul ca imi ingadui mai mult sa ma joc fara sa ma simt prea vinovat si mai ales fara sa simt ca am de rezolvat neaparat si niste probleme birocratice legate de procesul de joaca, de ex lectii, instructiuni si reguli de joaca, protectia muncii, planificare, etc.

10. Vrand-nevrand, cred ca va trebui in curand sa inceapa sa imi placa Apple, pt ca nu se mai poate altfel de cand sunt sef de stat, zau am o agenda atat de incarcata si de complexa, incat pur si simplu nu mai merge cu Windows...adevarul e ca imi era clar deja mai de mult ca Apple e mai bun, desi nu pot sa-i sufar filozofia New Age, dar ma cramponam eu asa cu loialitate de Microsoft, efectiv din admiratie personala nu atat pt Windows, cat pt filozofia Fundatiei Bill and Melinda Gates.

Mi-e dor de Anneline

Un mini-documentar interesant despre un capitol al istoriei modei in UE

Mai multe detalii informative, aici.

Stiri fierbinti

Afara fiind deosebit de cald zilele astea, (cca 22 de grade plus soare mai toata ziua si lipsa de brize deosebit de puternice), si eu fiind oarecum obosit din cauza unor excese in care m-am angajat in mod nesabuit azi noapte, din cauza unei ocazii absolut irezistibile de a gusta din sentimentul de a ma simti si eu dominant macar pt cateva minute, plus oricum, daca Anneline nu e acasa, nu ma simt nevoit sa vizitez vitrine de muzee sau de magazine, sa fac jogging, sau sa inspectez trezoreria sau tinuta garzii regale, nici nu am chef sa spal vasele sau sa aspir momentan, si m-am gandit sa stau azi la umbra in curtea interioara pustie si linistita a cetatii unde locuiesc, (mai toata lumea fiind la plimbare sau la picnic in gradinile regale, ori atipiti dupa ultimul chef cu multa bere si fripturi la protap, mai ceva ca in Game of Thrones sau Alexandru Lapusneanu), si sa compilez o revista a presei recent prezentate mie pe gratis de cand am inceput sa fac zilnic naveta cu metroul pt noul meu job de sef de stat de gradul 2.

Si la metroul din Copenhaga se distribuie un ziar gratis, gen cum era ziarul Ring din Bucuresti, ziar pe care eu nu l-as fi bagat in seama, la fel ca si ziarul Ring din Bucuresti, daca in prima mea zi de lucru nu mi l-ar fi oferit cineva insistent alaturi de un pachet de guma de mestecat drept mita ca sa il accept, si, deoarece guma era de menta plus nu cu zahar, ci cu xilitol, am acceptat-o alaturi de ziar, care a inceput sa ma suprinda chiar in mod placut. In legatura cu tehnica de marketing, initial m-am gandit ca probabil directorul de marketing al acestui ziar este probabil un domn de varsta considerabila, care a ramas profund impresionat de eficacitatea activitatilor de PR ale armatei SUA de la vremea celui de-al 2-lea razboi mondial, cand soldatii americani distribuiau guma de mestecat copiilor oraselor europeene pe cale de a fi eliberati de sub jugul fascist si cat de cat protejati, macar asa de ochii lumii, si de jugul comunist...ah, am verificat...nu e asa de in varsta, insa are un plan recent de a conlucra mai strans cu directorii de marketing ai corporatiei McDonald's de autentic mare succes global de cand a fost ea fondata in 1952, asa se explica si ciunga oferita gratis in plus de stirile gratis si ele. (Acest detur de prezentare cu componenta investigativa poate folosi si ca Disclaimer si Warning de a se citi in mod critic despre ce stiri povestesc eu, pt ca nu sunt neaparat cele mai pertinent informative stiri de tip din acest moment global, ci sunt asa, ca niste stiri oarecare, mai mult de reclama, desi totusi o reclama destul de inalt calitativa, pt ca mie ciunga aia mi-a placut, plus pozele din ziarul danez mi se par mai interesante decat mi se pareau cele din ziarul Ring, de ex, daca vine vorba despre subiecte mai porno, nu sunt prezentate modele porno contemporane, ci sunt prezentate imagini porno de la vremea Egiptului antic, ceea ce totusi ajuta la ridicarea culturii generale a publicului mai larg, dupa parerea mea, plus am fost cu adevarat sincer impresionat de calitatea si rigurozitatea articolelor de critica de filme, mai ales a celor scrise de Søren Høy, pt ca asa ceva nu se gasea in Norvegia nici macar la nivel de ziar cu plata, daramite la nivel de ziar gratis.)

Deci, din stirile de ultima ora retinute de mine, pot raporta ca d-na Penelope Cruz, la varsta de 40 de ani in 2014, va fi cea mai in varsta dintre fetele Bond in viitorul film inca neintitulat altcum decat Bond 24, recordul anterior fiind fost detinut de d-na Honor Blackman, la 39 de ani in rolul lui Pussy Galore in Goldfinger (1964). Furturile de masini din Danemarca s-a injumatatit in ultimii 5 ani, iar nr casatoriilor a scazut de la cca 19 000 la 8 000 pe an in aceeasi perioada de timp, si, din cauza ca peste 1 milion de danezi adulti locuiesc singuri, plus deoarece lumea nu prea obisnuieste a locui in masini, (asa ca in SUA de ex), pretul locuintelor, a caror oferta nu poate tine pas cu cererea, a crescut cu aprox 40 % in ultimii 3 ani. Duetul muzical danez Quadron are un succes deosebit in SUA cu melodia Hey Love. Cu ocazia Festivalului international de fotografie din Copenhaga, si a expozitiei omagiale fata de clasa social- cultural- economic- politice mijlocii intitulata Middel Classic, fotograful artist profesionist danez Joachim Lagefoged prezinta o perspectiva oarecum deprimanta, insa inalt apreciata, plus tind sa fiu de acord ca este una clasic marxista eurocentrica inca actuala atata timp cat or mai trai aia care erau tineri rebeli pe la 1968, din cauza carora acum totul e mai rigid formalist retrograd in arta decat la vremea Evului Mediu, si fata de ideologia carora politica Vaticanului pare una cu adevarat vivace dinamic progresista, numai ca, spre a gasi cu indulgenta o posibila scuza pt artist, am impresia ca aceasta fotografie a fost executata la comanda oficiala, asa ca pe undeva sper ca a fost o fotografie oarecum critic ironica fata de o tema impusa care nu era una de interes specific momentan pt acest artist de stil personal, cred eu, inclinat expresionist german clasic (de inc sec 20) aplicat la teme cotidiene in mod chiar fluid gratios impresionist uneori, si nu una autentic serios neo-expresionista.

In legatura cu modul in care am simtit eu acea tentatie de a ma simti si eu dominant, zau, cred ca a fost legat de o combinatie de factori de gen ca prea m-am chinuit cu spalatul vaselor si mersul in cipici prin casa, plus ca desigur ca ma simteam invidios ca Anneline asculta muzica frantuzeasca in timp ce il astepta pe Victor, plus incepusem saptamana prin a intarzia tocmai de la sedinta mea de investire ca sef de stat, drept care un secretar sef clar ierarhic superior oricaror alti sefi, (dat fiind ca are puterea executiva suprema de a coordona programul altor sefi dupa placul si voia lui), m-a mustrat in mod deosebit de sever, plus am fost apreciat ca batran si demn de respect de un tip destul de atragator, asa ca atunci cand am observat privirile autentic sfioase ale unui alt tanr cu par autentic natural lung, efectiv nu am rezistat unor impulsuri deosebit de primitive si nerecomandabile pt un sef de stat contemporan cu adevarat competent, si efectiv l-am apucat de par si am fantazat pt o clipa ca as fi fost si eu in stare sa supravietuiesc in comuna primitiva fara a fi numit in vreun post mai deosebit, de ex de shaman, ca as fi fost si eu considerat un membru de trib util in acelasi mod ca toti ceilalti membri de trib, si nu m-ar fi investit nimeni cu vreo atentie deosebita, si atunci, ca membru de trib obisnuit, as fi putut si eu sa trag alti membri de trib de tip mai submisiv de par si sa-i bag in pestera mea, asa ca toata lumea pe atunci. Recunosc ca intr-adevar puterea te poate imbata, si exista un sentiment deosebit de placut in a te considera seful altcuiva, chiar daca totul se petrece in mod democratic electoral legal plus total off-mediu minat corporatist, in care sefii sunt numiti numai pt a fi ulterior destituti cu scopul de a pastra morala lucratorilor obisnuiti de baza. Plus desigur ca eram deosebit de stresat din cauza scrisorii de investitura in noul meu post de sef de stat. Nu ca nu ma simt in stare, trebuie sa recunosc fara falsa modestie ca sunt de fapt pe deplin competent de a indeplini atributiile acestei functii politice si birocratice, numai ca nu voiam sa fiu sef, nu inca...si nu atat din teama de raspundere, ca eu am simtit constienta raspunderii care apasa pe umerii mei inca de cand eram in clasa a 1-a, eu personal simtindu-ma coplesit si fara nici o putere in fata societatii mai largi de fapt numai in decursul primelor 2 saptamani la gradinita, niciodata in mod serios de atuncea, insa efectiv nu imi place sa trebuiasca sa fac conversatie cu prea multe persoane care nu ma intereseaza. Pur si simplu din egoism, meschinarie si lene innascuta nu am vrut eu niciodata sa fiu sef...pai daca eu nu catadicseam nici macar sa plang cand eram bebelus, chiar nici atunci cand mama mea oarecum nelinistita ma ruga sa comunic si eu, sa plang si eu mai des asa ca alti bebelusi, sa nu fiu atat de indiferent si de superficial cum s-a vazut clar ca eram din nastere fata de aceasta comunicatie care pare atat de super-importanta in societatea de azi, insa in acelasi timp nu se poate efectua cu eficienta, de ex asa prin gesturi, cum l-am apucat eu pe ala de par, (desigur dupa ce am fost sigur ca am primit acceptul lui verbal credibil), si efectiv l-am iubit asa in mod chiar primitiv, (utilizand desigur protectie, ca doar nu sunt inconstient).

 Daca am folosit cuvantul iubire, pt ca nu am avut chef sa folosesc altul, ma simt nevoit sa precizeze ca era vorba de o iubire partiala dintr-o perspectiva culturala contemporana freudo-marxista politically correct plus echitabila, (fiecare primind dupa necesitati in clipa aia, plus fiind ambii de acord ca p..la conduce in fond civilizatia, nu ratiunea), plus desigur ca nu era vorba de cine era top, ci de cine era dominant, iar sefii fiind in general recunoscuti ca atare pt ca isi permit sa fie generosi si marinimosi, (cf dl Alain de Botton in brosura comerciala despre aeroportul Heathrow), nu l-am lasat cu ochii in soare si am reciprocat in mod versatil recunoscator si politicos plus entuziast in genunchi, (mai ales ca avea niste sandale de piele destul de misto si avusese si o carte cu coperti de piele in mana care cazuse pe acolo si am putut sa ma sprijin de ea), desigur, totul exact asa cum scrie la ziar, adica nu era vorba despre o iubire prea completa sau mai ales pe termen lung, din aia efectuata dintr-o perspectiva de constructor de piramide, catedrale, etc., (de care de fapt se teme chiar toata lumea, fie posibilii planificatori, fie posibilii lucratori constructori, mai ales de cand si-au luat toti soarta individuala si intotdeauna perfectibila in maini, si se simt oarecum mai liberi, nu chiar sclavi, din diverse motive chiar destul de bine intemeiate).

Acum, in caz ca va citi cineva chestiile astea, voi preciza cat se poate de clar ca NU sunt suparat, si nu eram nici ironic in mod rautacios. Nu imi permit eu sa ma iau la nivel ignorant de vacile astea sfinte (plus bune de muls) cultural contemporane in mod serios. Eram asa oarecum ironic fata de propriile mele tirade propagandistice fata de mine insumi. Zau, sunt realmente un flecar, numai gura e de mine, desi nici macar nu stiu sa ma exprim corect prin cuvinte. Sunt un adevarat lozincard fata de mine insumi, propriul meu sef de propaganada, pe care in acelasi timp il ignor cu impunitate, chiulind de la propriile mele lectii fata de mine insumi. Pai in stilul asta, zau, nu voi ajunge chiar sa ma imbunatatesc niciodata, nici sa gasesc o metoda de a fi si eu util societatii, si voi pierde o gramada de timp pur si simplu justificand-mi mie insumi timpul meu pierdut in mod autentic birocratic ! De fapt ma simt vinovat ca am scris articolul asta de umplutura, si nu l-am scris pe ala despre Mica Sirena, plus ma simt si mai vinovat ca nu am spalat vasele si nici nu am aspirat, si nici nu am de gand, atat vreme cat nu e Anneline acasa !

Nu am chef sa scriu pe blog

Desi am avut ceva timp la dispozitie si idei despre mine insumi sau interesante pt mine insumi din belsug, totusi nu am avut chef sa scriu pe blog. Am mai facut comentarii pe alte bloguri, dar cred ca e prima oara in ultimii 3 ani ca nu am avut chef de blog. Mi s-a parut un efort excesiv, acum ca sunt obligat sa spal si vase, plus sa aspir o data la 2 sapatamani. Zau, nu pot sa-mi dau seama cum reusesc majoritatea bloggerilor care au copii si gospodarii destul de serioase, sa scrie pe bloguri. M-am bucurat ca un elev chiulangiu cand Anneline a plecat acum cateva zile intr-o practica sa ajute niste copii sarmani din Belarus, si am mers incaltat in casa, nu am spalat nici vasele, lasandu-le sa se acumuleze teanc in chiuveta. Nu am adus totusi straini in casa.

Din alt punct de vedere sunt cam trist, pt ca tipul ala de care ma indragostisem mi-a respins avansurile (destul de timide de altfel, eu neavantandu-ma niciodata in mod suparator catre cei de care ma indragostesc), comunicandu-mi ca el crede ca e predominant heterosexual. S-a purtat totusi gentil cu mine, chiar mi-a dat si numarul de telefon, in caz ca doresc sa merg vreodata la jogging cu el. Desigur ca m-a vazut ca nu par genul caruia ii place sa alerge, ci mai curand sa inoate (adesea si contra curentului), dar in general, cand ajungi sa auzi astfel de scuze si inca rostite cu blandete si chiar respect, zau, atunci iti dai seama ce inseamna sa imbatranesti.

Dar nu din cauza ca as fi anhedonic nu am avut chef de scris pe blog, ci pur si simplu cred ca sunt obosit. Nu numai de la facut treaba in casa, dar si pt ca m-am plimbat mai mult afara din casa decat am eu obiceiul. Din acest punct de vedere cred ca o viata cvasi-casnica este intr-adevar buna pt sanatate si cresterea sperantei de viata la barbati, pt ca intr-adevar te pune in miscare. Pai inainte eu zaceam asa cu lunile in apartament fara sa fac nici o plimbare decat poate la serviciu si la sala, dar acum merg la muzee, ma plimb prin parcuri indepartate, descopar cartiere nestiute, etc, doar sa nu calc pe acasa.

Si totusi mi s-a facut realmente sincer dor de Anneline 2 zile dupa ce plecase. Adica, zau, m-am obisnuit destul de rapid cu ea, si chiar uneori m-am gandit la ea in timp ce ma plimbam departe de casa. Chiar m-am gandit atat oarecum amical frateste, dar si erotic de vreo 2 ori, adica zau, eu as mai fi dispus sa fac dragoste cu ea daca va mai dori vreodata, si nu din cauza ca m-a refuzat ala de care ma indragostisem, ci chiar pt ca imi place de ea. Imi place ca e ff serioasa atunci cand facem dragoste, adica efectiv nu sta sa ma bage in seama pe mine, ceea ce mie mi se pare excelent, pt ca nu ma face sa ma simt ca trebuie sa demonstrez ceva, doar ma lasa in pace, sa ma gandesc la ce vreau, de obicei sa ma concentrez la ce fac in clipa aia, in speta cum sa fac sex in mod cat de cat civilizat cat si optim atat pt mine cat si pt ea, sau chiar, in mod odihnitor si chiar preferat de mine, sa nu ma gandesc la nimica, daca e vorba de ca eu as fi cel oarecum mai pasiv in clipa aia. Numai ca desigur ca ea are viata ei, si eu chiar ca nu am nici un drept de a-i pretinde de a fi intr-un fel jucaria mea sexuala, oricat m-as stradui totusi sa-i ofer placere. Dar poate ca gandesc in mod retrograd in legatura cu asta, poate ca lui Anneline i-ar face placere sa fie apreciata sexual, nu sunt sigur...totusi altfel cred ca nu ar fi fost interesata de mine daca nu simtea ca ii ofer ceva, fie si doar multumiri si complimente, totusi autentic sincere. Sau pur si simplu are un libido normal pt o femeie de varsta ei si nu suporta sa faca dragoste doar asa 1 data pe saptamana, si in la ora oarecum fixa, vineri seara, cam asa cum am vazut ca e programul lui "Victor", si uneori poate si sambata, daca mai apare si mancatorul de musli, (desi ala vad ca apare mai rar)...dar nu stiu daca acest program a fost ideea lui Victor, sau a fost initiat de ea, sau e oarecum inevitabil din cauza ca poate el petrece intreaga saptamana la lucru undeva ff departe si nu poate veni decat vineri seara, sau poate o fi insurat.

Naiba stie, si asta chiar ca nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza relatia mea cu Anneline, nu relatiile ei cu altii, pt ca din acest punct de vedere sunt destul de linistit ca stie sa ia decizii cat de cat OK, adica nu resimt ingrijorare excesiva in legatura cu relatiile ei cu alte persoane. Am totusi multe intrebari in legatura cu ea (cu relatia ei cu mine) si uneori am si fantezii in legatura cu ea, si cu evolutia ei. Dar nu prea indraznesc sa vorbesc cu Anneline despre asta, consider lucrurile astea mai bine lasate nespuse, deoarece nu sunt util informative oricum, intr-o mare parte sunt asa un fel de franjuri ale mantiei unui sentiment cald de dragoste pe care il simt uneori fata de ea, o dragoste narcisista, desigur...doar o coroana si un sceptru imi mai lipsesc in plus fata de acea mantie calduroasa !

Cu "I" a fost oarecum altfel, atunci cand aveam 20 de ani. Atunci chiar eram sincer curios despre ea, ca persoana, dar si despre femei, chiar voiam sa aflu, sa incerc sa inteleg ceva mai bine, sa devin mai competent in relatiile mele cu ele. Acum nu vreau decat sa-mi fie cald si bine, in acea mantie calduroasa, de cate ori e posibil, dar la urma urmei ce e rau in asta, desi suna desigur cam oportunist si egoist, si desigur imatur si cam "necivilizat". Asta e, nu cred ca sunt eu serios dispus sau chiar vreodata motivabil sa investesc mai mult decat atata in relatia mea cu o femeie. Nu am ce sa fac, si asta nu se va schimba niciodata. E precis ceva ff biologic, pur si simplu nu cred ca sunt civilizabil romantic heterosexual, chiar daca desigur ca pot resimti atractie sexuala uneori si pt unele femei, desi mai mult la nivel destul de superficial de imagine, nu de esenta, adica pur si simplu nu sunt curios sa cunosc vreuna ca persoana individuala prea mult, si totusi asta mi se pare oarecum "necivilizat", des termenul e probabil ales destul de prost daca e vorba de o relatie sexuala...desi naiba stie, cf unii, intreaga civilizatie umana e bazata pe reprimarea, transformarea, deplasarea, canalizarea impulsurilor sexuale...desi totusi nu prea cred ca e chiar asa, insa desigur nu am citit nici Civilizatia si Nemultumirile Ei (de S Freud), nici Eros si Civilizatie (de H Marcuse), doar speculez la nivel ignorant, mai mult ca sa justific faptul ca nu am vocabularul necesar de a descrie pt mine insumi, (pt altii nici macar atata), relatia mea cu Anneline si cu alte femei contemporane adulte, (altele decat mama mea adica, nu in sens ca ar fi asa de multe), fata de care a fost posibil sa fiu interesat erotic, plus poate uneori si ele de mine...

 ...dar totusi cred ca nici nu e politicos a se discuta despre acest fel de lucruri in public...de fapt habar nu am, altfel poate nu ar exista memorii si jurnale erotice...habar nu am care sunt regulile in legatura cu asa ceva, uite asta cred ca ar trebui sa o intreb pe Anneline, insa, zau, sincer, pe ea NU o intereseaza blogosfera in lb romana, am impresia si pt ca pur si simplu nu o intereseaza sfera culturala a populatiilor vorbitoare de lb latina, ci mai curand poate a celor vorbitoare de lb anglo-saxone, poate si slavice si baltice, mai ales de cand s-a despartit de francezul ala care a jgnit-o.

Wonderful Life

Deoarece duminica dimineata cand m-am indreptat somnoros, abia trezit, imbracat sumar, catre baie, am dat nas in nas cu unul care probabil petrecuse intreaga noapte in camera lui Anneline, deoarece nu o petrecuse in camera mea si nu cred ca a stat nici pe hol sau in bucatarie, si care acum se hranea zambitor cu musli si iaurt de soia, si dupa care, din pacate era randul meu sa spal vasele din bucatarie, (cf jugul semi-casnic in care m-am angajat, ca atatia altii, fara a ma gandi la acest gen de consecinte destul de practic previzibile), am preferat sa inchid ochii si sa ies cat mai rapid din casa la plimbare, desi chiar ploua cu galeata.

M-am plimbat oarecum la intamplare pe niste stradute relativ pustii, si deodata, in acordurile unui muzicant stradal care canta Wonderful Life cu destul suflet la un keyboard electronic, am zarit o vitrina nemaipomenita, cu niste pantofi de o calitate rar intalnita de mine in ultimii ani, care m-au atras atat de mult incat m-au condus intr-o reverie minunata, in care eu ii prezentam cadou Anneline-ei o pereche din acei pantofi, si pur si simplu ma uitam la ea admirand-o in timp ce se plimba sau chiar dansa in ei...desigur, dupa cateva minute de visare placuta, simtindu-ma deosebit de vinovat de faptul ca si eu am aceasta tendinta probabil misogina de a obiectifica femeile si de a le vedea drept niste papusi oarecare, cu care sa ma pot juca eu, egoist, chiar costumandu-le, cf ce-mi place mie, in loc sa le las sa se plimbe desculte sau in orice balerini sau tenisi chinezesti oarecare, sau asa cum le place lor personal, m-am indepartat de acei pantofi italieni si chiar cativa austrieci si germani cu adevarat ispititori, si am inceput sa contemplez gandul de a-mi face un tatuaj drept amintire a acestui moment minunat, insa desigur ca, prudent ca intotdeauna, am renuntat, si m-am dus in schimb la un muzeu, unde m-am distrat observand un bebelus de vreo 5 luni incercand sa angajeze in conversatie cu mult entuziasm cu ganguriri si gesturi chiar animate statueta unui leader stravechi sumerian care statea asezat pe un tron imbracat intr-o mantie cu multiple falduri si parea ca avea un chip destul de pasnic si zambitor, chiar la nivelul bebelusului, care, la randul lui, era suspendat intr-un rucsac carat de tatal sau tutorele lui la piept, si apoi m-am uitat la scheletul unui print sau leader timpuriu danez care fusese rapus in lupta pe teritoriul Danemarcei aparent prin secolul 3- 4 si fusese inmormantat cu niste artefacte de provenienta certa antic romana, cf lucratura si design-ul materialelor folosite, drept care se trasese concluzia ca acest om fusese de rang chiar inalt de vreme ce avea in posesia lui asemenea lucruri cu care a fost inmormantat, un inel de aur cu design deosebit de fin desi de gramaj consistent, un set de boluri de servit vin de bronz fin, o cupa de sticla decorata cu delfini si barci pictate in culori vii, niste piese slefuite tot de sticla utilizabile in diverse jocuri de inteligenta si noroc, si ramasitele unui corn de vanatoare chiar frumos prelucrat.

Sunt entuziasmat

Cu ocazia Zilei Nationale a Norvegiei de ieri, am vazut un grup simpatic de fete din Norvegia imbracate in costume populare nationale norvegiene sarbatorind in mod vesel ziua nationala a patriei lor la o terasa consumand vin frantuzesc, plus azi am reusit sa cumpar de la un supermarket ecologic 400 de g paine taraneasca, 120 g cascaval Port Salut, 2 ardei capia, 6 biscuiti si 6 mere PLUS 300 g de smochine cu numai 15 Euro, care, alaturi de cele 120 de g de masline Kalamata si 2 borcanele de iaurt grecesc pe care le aveam deja in casa, din care am consumat deja unul plus 10 masline, si 2 felii de paine si 1 ardei capia, sper totusi sa-mi ajunga tot weekend-ul, care e unul lung, deoarece luni este ziua a 2-a de Rusalii (daneze) si e zi libera. Asa ceva nu credeam ca este posibil ! Cred ca acel grup de fete norvegiene care mi-au iesit in cale mi-au adus noroc. Plus, datorita faptului ca locuiesc intr-o zona cu multi tineri comunisti, observ ca exista o varietate mai mare de mancare in magazine, in special din acelea de tip aperitive ecologice manufacturate de diversi calugari socialisti francezi si belgieni folosibile la diverse petreceri.

Anneline nu a dorit sa se imbrace in costum national norvegian si sa consume vin frantuzesc de ziua nationala a tarii ei, atat din cauza ca nu cred ca si-a adus cu ea costumul national norvegian, plus poate si din cauza ca e inca suparata pe fostul ei iubit de origine franceza de care s-a despartit mai demult din cauza ca a facut-o taranca norvegiana, sau din cauze oarecum similare, in sensul ca a desconsiderat-o oarecum. Mie nu-mi pasa in ce se imbraca Anneline sau daca isi manifesta patriotismul in mod mai mult sau mai putin evident din diverse motive personale. Mie imi place ca e taranca norvegiana, si, desi ei nu ii place in mod deosebit viata la ferma, eu nu m-as fi dat in laturi sa vizitez ferma tatalui ei, mai ales ca am auzit ca are si cai de calarit acolo, si nu am mai vizitat de mult un ranch adevarat, plus ca musafir pe care nu te cheama Hercule si care nici nu arata ca Hercule, nu te pune nimeni la treaba in vreun grajd, cel mult sa te invite sa te iei la intrecere cu ei in diverse competitii de aruncat niste potcoave cat mai departe si cat mai precis. Insa ea fiind o taranca mai moderna, ei nu-i pasa de chestiile astea, este chiar politic impotriva acumularii de terenuri in mana unor mari latifundiari, doreste chiar sa cedeze partea ei de ferma fratelui ei, si ea e interesata in principal sa ajute copiii cu probleme fonologice si diverse dificultati de expresie lingvistica sa vorbeasca mai corect plus sa fie intelesi si de altii mai bine, astfel incat sa nu-si mai bata joc nimeni de ei asa cum rad mai toti de dl Marian Vanghelie la TV.

Eu personal insa sunt entuziasmat mai recent si pt ca ma aflu intr-un loc care mie imi aminteste de curtea casei bunicii mele, de cand eu eram mic mic de tot, si eu vreau sa stau aici cat mai mult timp, desi stiu ca nu e decat o amintire si asta, si nu reprezinta vreun viitor real pt mine, nu e decat o alta tergiversare, o tragere de timp pt a poposi o vreme in niste amintiri placute, atata tot. Asta a devenit Europa pt mine, un loc al amintirilor mele din copilarie, pe care le pot regasi in diverse circumstante si locuri, si, chiar daca lumea spune uneori ca timpul a trecut de atunci si ca "Viena nu mai e ce-a fost odata", etc, eu stiu ca aceste impresii sunt la un nivel deosebit de superficial, nu chiar asa esential, si ca in general Europa, cu culturile ei cu tot, nu face parte din viata mea adulta. Eu nu mai sunt de mult  europeean, cel putin nu asa general cultural, desi poate ca in anumite reflexe si aspiratii sunt. Nu afirm acest lucru cu tristetete, sau cu mandrie, sau cu rusine, sau cu bucurie, etc, e ceva pe care doar il constat. E imposibil sa ramai europeean dupa ce interactionezi cu oameni din culturile altor continente atat de intim atat la ei acasa cat si aiurea, dupa ce le auzi povestile, si le resimti reverberatia bucuriilor si tristetilor lor in mod atat de direct. Totodata, cred ca e imposibil sa fii europeean daca nu ai nici o legatura cu vreo palma de pamant din acest continent, in care chiar pare a fi deosebit de important sa ai pamant. Eu nu am avut niciodata pamant in Europa, numai in alte locuri, obtinut atunci cu ambitie initiala de europeean, desi l-am jucat destul de rapid la jocuri de noroc, si desigur ca l-am pierdut. Insa chiar si inainte de a-l pierde deja il resimteam deosebit de greu atarnat de gatul meu, ca o piatra de moara, un fel de raspundere imensa pt care nu eram pregatit, pe care eu nu o mai doream, pt ca eu, atunci, eram deja pe cale de a nu mai fi europeean, sau poate de a-mi reprima sau a-mi restrange aceste aspiratii europeene, desi nu o faceam fortat de cineva sau de ceva anume, o faceam din cauza ca fusesem imbratisat atat de calduros de niste non-europeeni si acest fel de imbratisare autentic calda reprezinta pt mine o surpriza intotdeauna atat de placuta incat automat ma indragostesc un pic de acei oameni. La inceput credeam ca acestea sunt cazuri exceptionale. Intre timp mi-am dat seama ca asta e regula, si de fapt aceasta regula exista si intre europeeni, nu numai intre altii. Dar desigur, la fel cum oricine trebuie sa se desprinda oarecum de mama lui, si eu a trebuit sa imi reneg oarecum radacinile europeene, adica recunosc ca e o parte de copilarie la mijloc, dar e totodata oarecum inevitabila. La urma urmei, cand zic europeean, ma refer de fapt la un amestec de idei culturale antice grecesti si arabesti care au pus temelia culturii europeene !

Entuziasmul meu momentan insa provine si din faptul ca ma consider intr-o recreatie, intr-un fel de vacanta de responsabilitati mature. Insa oricum mie mi-au placut ff mult recreatiile atunci cand eram elev la scoala, plus vine vara la urma urmei, asa ca de ce nu ? De ce sa nu fiu asa in vacanta de fapt inca 10 ani, poate chiar tot restul vietii mele adulte ? De ce sa ma simt obligat sa muncesc in mod constiincios si organizat sau sa am responsabilitati serioase ? Poate asta era ultima nuanta de educatie europeeana care ramasese in mine, chestia ca trebuie sa fii responsabil, matur, serios. Acum, ca mi-am dat seama ca asa ceva nu se mai cere nici macar in Europa, pot sa devin cand doresc polinezian. Plus, pt mine, spre deosebire de pt un polinezian adevarat, asa ceva e si mai ieftin si mai usor, si mai convenabil. De aia tind sa plece toti scandinavii din Europa, mai de mult de foame reala, mai recent de foame oarecum spirituala. Dar eu, aici in Copenhaga, ma simt ca si cum as fi in Tahiti. E aproape acelasi lucru pt mine. Chiar probabil si costa cam la fel. Plus Anneline oricum umbla desculta prin casa. Insa, a propos de un articol recent al bloggerului Decenu despre papuci, eu inca nu mi-am pus papucii mei de plaja roz brazilieni, si nici nu cred ca am sa-i folosesc vreodata in aceasta casa, ci numai in viitor, cand oi fi la casa mea, care efectiv nu stiu daca va fi pe continentul europeean propriu-zis, desi nu o zic cu vreun grad de anticipatie, premonitie, sau planificare in minte, ci pur si simplu zic ca nu stiu.