Deoarece duminica dimineata cand m-am indreptat somnoros, abia trezit, imbracat sumar, catre baie, am dat nas in nas cu unul care probabil petrecuse intreaga noapte in camera lui Anneline, deoarece nu o petrecuse in camera mea si nu cred ca a stat nici pe hol sau in bucatarie, si care acum se hranea zambitor cu musli si iaurt de soia, si dupa care, din pacate era randul meu sa spal vasele din bucatarie, (cf jugul semi-casnic in care m-am angajat, ca atatia altii, fara a ma gandi la acest gen de consecinte destul de practic previzibile), am preferat sa inchid ochii si sa ies cat mai rapid din casa la plimbare, desi chiar ploua cu galeata.
M-am plimbat oarecum la intamplare pe niste stradute relativ pustii, si deodata, in acordurile unui muzicant stradal care canta Wonderful Life cu destul suflet la un keyboard electronic, am zarit o vitrina nemaipomenita, cu niste pantofi de o calitate rar intalnita de mine in ultimii ani, care m-au atras atat de mult incat m-au condus intr-o reverie minunata, in care eu ii prezentam cadou Anneline-ei o pereche din acei pantofi, si pur si simplu ma uitam la ea admirand-o in timp ce se plimba sau chiar dansa in ei...desigur, dupa cateva minute de visare placuta, simtindu-ma deosebit de vinovat de faptul ca si eu am aceasta tendinta probabil misogina de a obiectifica femeile si de a le vedea drept niste papusi oarecare, cu care sa ma pot juca eu, egoist, chiar costumandu-le, cf ce-mi place mie, in loc sa le las sa se plimbe desculte sau in orice balerini sau tenisi chinezesti oarecare, sau asa cum le place lor personal, m-am indepartat de acei pantofi italieni si chiar cativa austrieci si germani cu adevarat ispititori, si am inceput sa contemplez gandul de a-mi face un tatuaj drept amintire a acestui moment minunat, insa desigur ca, prudent ca intotdeauna, am renuntat, si m-am dus in schimb la un muzeu, unde m-am distrat observand un bebelus de vreo 5 luni incercand sa angajeze in conversatie cu mult entuziasm cu ganguriri si gesturi chiar animate statueta unui leader stravechi sumerian care statea asezat pe un tron imbracat intr-o mantie cu multiple falduri si parea ca avea un chip destul de pasnic si zambitor, chiar la nivelul bebelusului, care, la randul lui, era suspendat intr-un rucsac carat de tatal sau tutorele lui la piept, si apoi m-am uitat la scheletul unui print sau leader timpuriu danez care fusese rapus in lupta pe teritoriul Danemarcei aparent prin secolul 3- 4 si fusese inmormantat cu niste artefacte de provenienta certa antic romana, cf lucratura si design-ul materialelor folosite, drept care se trasese concluzia ca acest om fusese de rang chiar inalt de vreme ce avea in posesia lui asemenea lucruri cu care a fost inmormantat, un inel de aur cu design deosebit de fin desi de gramaj consistent, un set de boluri de servit vin de bronz fin, o cupa de sticla decorata cu delfini si barci pictate in culori vii, niste piese slefuite tot de sticla utilizabile in diverse jocuri de inteligenta si noroc, si ramasitele unui corn de vanatoare chiar frumos prelucrat.
36 kommentarer:
-> masina de spalat vase. Zau asa....
"se hranea zambitor" - asta arata ca nu erai tocmai bucuros sa speli si vasele in care a mancat el. :)
Mie mi-a plăcut muzica ce ai ascultat-o când te plimbai şi "chiar ploua cu galeata".
Să ai o noapte liniştită şi lipsită de vise năstruşnice.
Esti de groaza! Ani de zile ai suportat lipsa pantofilor, iar acum ca-i ai in fata ochilor doar ii contempli? Ț, ț, ț...
Cuvanta
Pai asta e problema, de fapt doar cea mai importanta dintre ele din punctul meu personal de vedere, (ca asa de ex mai exista si problema ca intreg apartamentul e plin de fire de par blonde si lungi, care precis vor infunda drenele la un moment dat, nu pt ca ar fi chiar asa de multe la numar, dar si pt ca sunt totusi destul de elastice si vanjoase, de loc friabile, apartamentul e deosebit de mic, iar drenele de la 1901, plus facem dus in stil japonez, adica direct pe jos, si apa se scurge direct in niste tevi care probabil sunt deja pline de firele de par lung si blond deosebit de vanjos si elastic al atator generatii de fete de gen Rapunzel care or fi trecut pe aicea de la 1901 incoace), ca nu avem masina de spalat vase in acest apartament, si probabil nici loc unde sa o punem, de vreme ce Anneline tine absolut neaparat sa aiba aragaz pe care sa-si poata face oua si clatite, (ca eu as renunta ff usor la aragaz de vreme ce eu anticipez sa mananc oua asa la nivel de cel mult 2 ori pe an, iar clatite numai asa prelucrate si servite la un nivel profesionist superior, si in general de fapt oricum preferabil nu acolo unde locuiesc, ci in locuri special amenajate, in caz ca doreste vreun ospatar sa le flambeze, sau in caz ca am si eu pofta de un brunch in conditii ca lumea), asa ca acum trebuie sa fac cu randul la spalat vase, plus nu am voie sa chiulesc si sa le las sa se acumuleze in chiuveta, nici nu pot sa le arunc, asa cum eram eu obisnuit, (ca totusi de cate ori pot sa sugerez ca mi-au scapat din mana din greseala si tocmai DUPA ce le spalasem...ce pacat, hai sa luam unele noi de la Ikea, etc...?!)
Pana la urma, am venit acasa plouat si le-am spalat, ce era sa fac ?! Chiar daca dupa miezul noptii s-ar fi terminat teoretic tura mea din saptamana respectiva, pt ca era duminica, si teoretic as fi putut sa fiu asa mai nesimtit si sa vin acasa dupa 12 nopatea si sa zic ca vasele alea nu mai sunt problema mea si sa le spele ea, ca a intrat in tura saptamanii urmatoare, dar efectiv nu e asta genul meu, pe bune. Plus, zau, tipul ala zambitor a mai si lasat o gramada de stafide in urma, lipite de castron, si m-am gandit intristat ca un copil sarac infometat african s-ar fi putut bucur chiar de un mic dejun copios cu acele stafide care a trebuit sa fie aruncate, din pacate...
Da, si mie mi-a placut acea melodie si am ramas cu gandul la ea, de fapt o stiam mai dinainte, insa uitasem de ea, si atunci, cand am auzit-o pe strada chiar m-a facut sa ma simt ff bine, si am avut acel moment de reverie si in fata acelei vitrine cu pantofi...adica per total eu am avut o duminica chiar frumoasa, si plina de sentimente placute, calde, si zambitoare, in ciuda ca a plouat. De fapt eu nu sunt deosebit de meteosensibil, (adica nu imi fluctueaza starea de spirit cf starea vremii in mod deosebit de semnificativ, starea mea de spirit e predominant interna, si poate o fi influentata si daca am dormit bine, si poate si de nivelul de stress, desi nu am avut eu stressuri chiar asa deoosebite de termen mai lung vreodata, iar o ploaie oarecare nu cred ca poate reprezenta un stress prea mare pt mine, mai ales in mediu urban, unde exista atatea adaposturi), doar poate ca nu-mi place sa-mi fie deosebit de frig, insa de obicei am avut cu ce sa ma imbrac incat nu mi-a fost mie personal frig, decat poate asa in mod exceptional o data in viata.
Chiar uite ca nu am prea tinut minte ce am visat saptamana asta care a trecut ! Mie imi place sa visez vise nastrusnice de fapt, ma fac sa fiu curios sa ma gandesc la ele, am si scris cateva comentarii uneori despre vise, (nu numai ale mele, dar si ale altora !), interpretandu-le asa intr-un stil personal deosebit de amator fantezist ! Cosmare stiu ca nu visez decta daca mananc ceva total aiurea, de ex daca as manca o pizza congelata plus niste cartofi prajiti inainte de culcare, zau, asta ar fi ceva de cosmar asigurat ! Insa nu fac eu excese chiar de halul asta deosebit de des...mai ales ca mi-ar fi lene sa curat eu si sa-mi prajesc eu singur niste cartofi plus sunt pretentios si fata de cartofii prajiti de altii, asa ca sunt oarecum ferit de posibilele consecinte neplacute ale unei gurmadize exagerate !
Iar cand sunt ff stressat de ceva, chiar si de ceva de la serviciu de ex, nu neparat ceva personal, am mai scris, eu tind sa visez vise erotice, asa ca, zau, pana la urma iese chiar bine, ma si distrez, chiar daca sunt stressat, uneori chiar mi s-a intamplat sa-mi zic ce va de gen, "uite ca nu am mai visat un vis erotic de destul de multa vreme", (desi la adulti sunt de obicei mai rare decat la tineri), dar eu oricum imi zic atuncea, "cine stie, poate mi-ar prinde bine sa ma simt si eu mai stressat, doar doar oi mai visa si eu un vis erotic !"
Pai fetishul meu de pantofi e in mare parte satisfacut vizual contemplativ, desi uneori chiar imi place sa ii si ating, daca sunt cu adevarat extraordinar de tentanti, iar pe cei masculini de piele imi place chiar sa ii miros, (mai mult pe exterior, insa uneori si pe interior, depinde de calittea captuselii), si uneori ii pot chiar saruta daca sunt deosebit de atragatori pt mine plus asociati cu cineva atragator pt mine...si daca sunt si curati, desigur, plus nu pe talpa, doar pe partea superioara, plus desigur nu fac asta in magazine in public, si rar fac asta de unul singur, si nu o fac fata de proprii mei pantofi personali, e o chestie de obicei in 2, dar fara prea mare role playing, adica nu e de gen fantezie ca as fi eu sclav si as saruta pantofii cuiva, etc, pur si simplu ii sarut si gata, desigur daca imi este permis si e ok si cu cealalta persoana, adica nu imi impun eu fetishurile asupra altora, de obicei cer voie...am simtit nevoia sa explic cat mai concret, nu stiu de ce, dar ca sa se inteleaga ca nu vorbeam chiar numai la figurat, eu chiar am un fetish sexual pt pantofi, dar si pt alte accesorii de piele, insa in legatura cu pantofii, mie imi place sa admir pantofi misto chiar si din alte materiale decat de piele, atat de barbati cat si de femei, insa nu am fetish sa-mi pun eu in picioare pantofii altuia, nici de barbati, nici de femeie, plus nu am fetish pt picioare, desi daca e un picior din intamplare acolo intr-un pantof pe care doresc sa il sarut, prefer totusi sa fie un picior masculin...ma rog, stiu si de ce insist cu atatea detalii, pt ca am admirat azi gambele cuiva si chiar mi-am dorit sa le incalt cu niste cizme de calarie, pe care sa le pot apoi saruta, pt ca nu am mai avut de mult ocazia asta)...
...insa eu nu acumulez pantfi proprietate personala, de obicei prefer sa am asa vreo 2 perechi mai de oras, de vreme mai rece si de vreme mai calda, si o pereche sport, toate de calitate superioara, care sa ma tina cativa ani buni, si gata, eu nu cumpar multi pantofi, pt ca efectiv nu as avea ce sa fac cu ei, insa imi place sa vad in jurul meu cati mai multi pantofi de calitate superioara, atat ca materiale, cat si ca manufactura, cat si ca design.
Rudolph, tu ai cont de Facebook? Uneori mai vorbim despre tine si ne pare rau ca nu esti si tu pe acolo :D
Cuvanta
Hehehehe!!! PAI STIU PERFECT CE ZICI! Prima perioada in Geneva cum stateam singur (si voit trist si nemancat) am stat intr-o garsoniera. Mare. Cam cat doua sufragerii romanesti dar cu bucataria parte din ea (treaba nasoala rau ca miroase indiferent de hota). Era atat de mica bucataria aia ca nu aveai loc decat de gunoi, o plita (fara cuptor, aveam din aia electrica cat o tava) si cam atat. Cand s-a mutat si doamna si a aparut problema vaselor (eu aveam 2 farfurii, 2 furculite, 2 cutite, 2 pahare, 2 cani pe care le aruncam regulat) a fost cumplit :D. De asta, primul lucru cand ne-am mutat a fost masina de spalat vase.
Iar despre par, la fel :)). Parul ei (are culoarea cuprului) e lung mai mereu, foarte fin si subtire dar foarte rezistent si electrizabil. Se aduna sub forma de hairball si infunda scurgerea. Dar exista niste plicuri care se vand la raionul de curatat (adica unde se vand chestii de genul Cif si Domestos, etc) care contin un praf (e o baza foarte tare) pe care-l torni in scurgere (e bun doar pentru chestiile care au sifon, adica treaba aia cilindrico-metalica de sub scurgerea chiuvetei, in general toate au in afara de CADA sau scurgere in podea cum e la voi). Peste praf vii cu un litru de apa clocotita/fierbinte si lasi vreo 10 minute. Dizolva cam orice. Varianta asta e buna pentru chiuveta. Pentru scurgerea din podea exista niste "bombe", adica recipiente sub presiune care imping smotoceii de par si altele in jos pe teava (tzeava aia se largeste la jonctiunea cu coloana principala de scurgere). Sunt foarte eficiente. Aduc un pic cu sistemul de desfundare al canalizarii din Paris :P. Doar ca ala e cu bila nu presiune :)). Daca te apuca disperarea si esti nevoit sa faci asta, merita investitia (magariile sunt cam scumpe in jur de 4 euro, depinde de cursul de schimb).
Mister Muscolo pt desfundat tevi e si el f eficient!
Cuvanta
Cred ca am avut cont de Facebook, mai de mult atunci cand s-a lansat, dar cum nu il foloseam de loc, pt ca efectiv nu i-am gasit vreo utilitate pt mine ca blogger amator non-comercial plus non-activist social-politic, iar alta utilitate personala nici macar atat nu am putut sa-i gasesc, pe urma am sters contul, mai ales ca mi-era lene sa completez update la ce filme sau carti imi plac, si mereu imi aducea aminte ca inca nu am completat rubricile alea, si mi-a fost si lene sa modific settings astfel incat sa nu ma mai intrebe nimica si sa ma lase-n pace, insa efectiv nu mai tin minte sigur daca l-am sters de tot sau doar l-am dezactivat, cu posibilitatea de a-l reactiva din nou, plus habar nu am daca posibilitatea de reactivare e posibila in mod indefinit sau numai un timp...o sa verific !
Astept cu nerabdare, o sa vezi si de ce :D
Cuvanta
@cuvanta: ai pierdut, mwahhihihihihihi! Are mai mult de 30 de cuvinte! HA! La munca! La munca!
Nu m-am prins. Plus unde am mai mult de 30 de cuvinte ? Adica eu in general am mai mult decat 30 de cuvinte pt mai orice legat de blogosfera, cu ff rare exceptii daca a fost un articol sau o fotografie care mi-au place atat de mult, asa la nivel de obiect de arta, inca nu am avut ce comenta decat un compliment deosebit de scurt. De fapt asta prefer din toata inima, sincer, si in real life, sa ma pot exprima concis in legatura cu ceva, dar asta nu imi reuseste decat fata de destul de putine situatii, de obicei sunt mai degraba incomplet decta concis, adica las chestii pe dinafara, dar nu reusesc sa transmit tot ce vreau asa in mod optim concis.
Pai am pierdut un pariu, d-aia :D
http://cuvanta.wordpress.com/2013/05/31/rudolph-aspirant-de-ce-nu-ai-cont-de-facebook/
Cuvânta
Mie mi-ar fi placut sa ai o poza cu bebelusul in timp ce discuta cu statuia. Ar fi fost interesant de vazut cum gesticula si de dat cu presupusul in legatura cu ceea ce il ainima. :)
Mi-as dori ca baietii mei sa fie la fel de constiinciosi ca si tine cand vine vorba de spalat vasele. :)
Eu sunt într-o stare de spirit mai iute la nervi, așa, în momentul de față, și-mi și închipui cam ce reacție aș fi putut avea eu gândindu-mă că am de spălat după un necunoscut, în casa mea. Și nu-mi pot explica de ce unul e responsabil cu musafirii celuilalt?! Adică, dacă ai chef să chemi 10 persoane în ziua ei de spălat vase și să le servești 3 feluri, plus băutura, se presupune că ea este obligată prin ”contract” să le spele? :)
Altfel, se pare că ți-a priit plimbarea și-ai avut atitudinea corectă, mai ales față de tine. Eu mai am de învățat.
Dacă nu aș fi văzut ultimul link, aș fi putut jura că-i advertorial.
Rudolph te rog macar azi scrie, ca-s disperat si am nevoie sa ma adapostesc undeva de nebunia de 1 iunie cu comunista zi a copilului...si urarile aferente.
Uite, idee, scrie despre International Gay Pride Day, sau de John Cor si productia de whisky sau Charles de Gaulle, sau Printul Dipendra, sau One World Trade Center, nasterea lui Mufat, moartea lui Nexø....CEVA!
La multi ani, Rudolph!
Azi am fost la serviciu si am rugat un tip sa ma ajute sa ridic un gard metalic si el mi-- zis ca nu e treaba lui, asa ca urasc ziua copilului! :)))
Cuvanta
Da, chiar am foost tentat sa am o fotografie, sau chiar un filmulet cu el asa pt propriile mele amintiri, il tin minte si acum, insa fiind totusi un bebelus strain de mine, ar fi fost mult prea complicat sa cer permisiune tatalui lui de a-l fotografia plus apoi mai ales de a-i publica fotografia la liber pe Internet. Mi se pare ceva complicat sa publici fotografiile unor persooane particulare total straine fara consimtamantul lor, mai ales daca nu ai nici calificare de jurnalist sau de fotograf profesionist oficial, plus e vorba de persoane particulare, plus de un minor. Adica desigur ca un parinte poate fotografia propriul lui copil si-i va publica fotografiile pt a se mandri cu ele a le arata intregii lumi, ca orice parinte din lume, insa eu nu eram parintele acelui copil, eram un ins oarecare care trecea pe strada pe langa el, si mi s-ar fi parut ceva deosebit de complicat sa pot face eu asta, asta in afara de faptul ca ar fi trebuit poate un filmulet, nu o fotgrafie, ca sa redea mai bine momentul, plus totul desigur in afara de faptul ca eu personal sunt un fotograf sau operator deosebit de prost, adica mie nu imi iese niciodata vreo footografie asa cum le iese altor bloggeri care le mai vad pe Internet, sau chiar si cum ieseau fotografiile facute de tata in familia noastra cand eram eu mic, si zic asta cat se poate de obiectiv pt ca la parintii mei acasa, unde sunt albumele de fotografii ale familiei mele, fotografiile facute de mine (inainte de era digitala in care toti isi fac poze si le pastreaza si le publica doar pe calculator, atunci cand pozele erau si developate si puse pe o hartie si pastrate asa ca niste chestii mai pretioase in fiecare familie) sunt tinute de mama asa intr-un saculet de plastic, puse mai la gramada, nu asa frumos aranjate in album ca fotografiile facute de alti membri ai familiei, care arata ca niste fotografii ca lumea. A incercat mama sa mai trieze ca sa aleaga din ele cateva posibil demne de a fi aranjate intr-un album, insa zau, abia daca a cules vreo 2 ! Dar nu ma lasa oricum sa pun mana nici pe alea urate, zice ca nu stiu sa am grija de ele si ca le voi pierde.
E o istorie destul de complicata cu fotografiile astea in familia mea. Poate am sa scriu niste articole pe blog incercand sa descriu in cuvinte unele din fotografiile cele mai dragi mie din familia mea, desi desigur nu am sa le pot publica, din simplul motiv ca sunt la 1500 km distanta de mine, plus nu cred ca m-ar lasa mama, nici daca as fi acolo langa ea. Pai ea nu ma lasa nici pe mine sa ma uit la acele fotografii daca nu e ea acolo sa ma pazeasca, ssa nu cumva sa sterpelesc vreuna...ca am facut-o de cateva ori, si le-am ratacit pana la urma. Plus nu m-ar lasa nici sa le digitizez, si sa le pun pe calculator. E ceva mai rau ca si cum ar fi vorba de fotografiile familiei regale britanice, probabil, iar eu as fi un personaj din ala de tip valet dubios, care e mereu suspectat ca ar putea fura niste fotografii ale memebrilor familiei regale si a le folosi pt propriul profit egoist personal, nu asa spre binele societatii si al intregii familii regale !
Pai totusi, asa, mai ala rece, cred ca 1 musafiir de persoana e totusi acceptabil, dat fiind ca imaginea cea mai raspandita si larg acceptabila asa per total despre o familie e in general alcatuita din 2 parinti si 1 copil, sau, in lipsa de copil asa poate 3 intr-o barca, (fara a mai vorbi si de caine, cf autorul britanic Jerome K Jerome). La urma urmei, de unde sa stiu eu cine era acel om pt Anneline, poate era un prieten drag din copilarie care era asa ca un frate pt ea, asa ca trebuia primit asa cu ospitalitate ca intr-o familie.
De la 2 musafiri in sus, cred ca ar incepe sa devina discutabil, adica daca ar vorba de inca o ruda, de ex 2 frati gemeni care ar fi verii lui Anneline, poate e OK, (chiar mi-ar place oportunitatea de a ma intalni pe hol imbracat sumar dupa ce ies de la dus cu 2 frati gemeni care ar mai fi si rude dragi de familie ai Annelinei, deci nu ar avea nici vreo legatura erotic-amoroasa cu ea, si ar fi teoeretic disponibili pt altele, si chiar daca nu iese mai mult decat asa poate o fanezie iscata de o privire, totusi cred as putea spala cele 2 castronele de musli cu stafide dupa ei, plus as spala si 2 castronele dupa 2 bunici dragi pt Anneline, de ex, nu numai 2 veri sexy), dar daca acea persoana suplimentara e total neinrudita si e acolo doar pt a participa la o petrecere care ar include un threesome, de exemplu, adica daca acea persoana suplimentara e in fond un entertainer cvasi-profesionist, (chiar daca o face de placere si ca amator asa ca hoobby), totusi se presupune ca un entertainer trebuiesa aiba personalul lui de suport, care ar include valeti, menajere, cameriste, etc, pt uz personal (in afara de publicisti, secretari, si altii pt partea profesionala), sau daca nu are, trebuie sa se duca la un hotel, unde acest fel e personal este disponibil contra cost suplimentar.
P.S. La fel, daca ar fi vorba de o petrecere de tip bal mascat sau ceai dansant sau orgie cu mai multi musafiri. Asa ceva ar intra la entertainment personal, si costurile ar trebui suportate de cel care e motivat pt acest fel de entertainment personal, plus desigur, in caz ca e vorba de o situatie de cuplu, care locuieste asa in comun, indiferent ca sunt fie colegi de apartament, fie ca ar fi concubini, (chiar si soti asa mai "moderni" poate, ca nu se stie niciodata ce se va intampla cu aceasta Institutiie a Casatoriei), atunci trebuie ceruta aprobare legata de planificarea unei petreceri cu zgomot, atat de la colegul de apartament, cat si de la vecini.
Asta cu notificarea vecinilor chiar am vazut-o la mine in blocul meu de tip cetate medievala, (desi mai corect istoric hanseatica, nu chiar medievala, dar asa imi place mie sa-i zic pt ca are acele elemente de havuz interior plus camera mea are peretii varuiti in alb cu ingerasi de iposos asa, ca o chilie, e ca si cum as fi in sudul Frantei medievale aici, cu influentele maure de la sud plus cele elvetiene de la est...zau iubesc acest apartament atat de mult...as vrea sa il cumpar pt mine), efectiv se anunta cu cateva zile inainte, cine are o petrecere, in ce zi, intre ce ore, si uneori chiar si cu ce scop daca totusi nu e o zi de vineri sau de sarbatoare nationala dedicata petrecerilor, de ex o posibila aniversare. Si se cer scuze anticipat pt deranj, si se semneaza frumos, si se pune la panoul de perete. Eu nu as pretinde chiar atatea detalii de la un eventual coleg de apartament, concubin sau viitor consort, ca zau, nici nu sunt curios, numai sa imi spuna asa daca are de gand sa dea o petrecere cu multi musafiri cu vreo 4-5 zile inainte, ca nu cumva sa-mi fi planificat eu poate o dupa amiaza sau seara de contemplatie si reflectie religioasa sau artistica, de exemplu, pt care as avea nevoie de liniste, adica astfel incat sa nu ne deranjam reciproc.
Zau, cred ca imi place din ce in ce mai mult ideea ca a trebuit sa locuiesc la comun cu Anneline, e ca un fel de scoala pre-casatorie, am multe chestii practice de invatat din aceasta experienta, si chiar asa cum e relatia mea cu ea acuma chiar asa intr-un fel, sincer, mi-as dori sa fie si relatia mea cu un viitor consort...zau, chiar acum inteleg mai bine cum mergea ca unii homosexuali se puteau casatori cu femei si era toata lumea multumita inainte...zau, cred ca EU eram cel spalat pe creier dinainte ca voiam dragoste gen Cinderella cu un consort masculin, dar eu de fapt vreau o relatie amicala, de la egal la egal, cu sex si entertainemnt ocazional la comun, desi nu obligatoriu bagat pe gat intotdeauna, cu posibilitate de entertainment individual si separat pt urmarirea intereselor personale individuale, cu distribuit spalat vase si activitati casnice in mod egal, etc. In acest fel de conditii, ce ciudat, in mod paradoxal, chiar ar merge posibila situatie de fapt considerata azi in unele culturi chiar retrograda ca un homosexual sa se casatoreasca cu o femeie, si sa aiba o viata separata pt indragostiri si distractii gay, o chestie care mie personal mi-a repugnat, chiar daca ar fi iesit si 1-2 posibili copii mai ieftini de procurat dintr-o relatie de acest gen. Dar uite, ca si eu, ca atatia altii, am alergat dupa o imagine romantic medieval europeeana a casatoriei, una in care eu, alaturi de un alt cavaler, ne juram loialitate onorabila unul altuia, si zau, ce chestie, eu chiar am sustinut din punct de vedere gay crestinismul in UE, (desi, recunosc, unul poate nu prea conform sf Augustin)...e ceva total paradoxal, de care nu-mi dau seama decat acuma...cei care erau impotriva casatoriei gay sunt de fapt ateii, iar cei care sunt asa ca mine, total romantici, suntem niste oameni total pierduti in negura timpului, necorespunzatoori realitatilor contemporane, retrograzi de fapt, nu aialaltii ! Ha ! Ha ! STIAM eu ca pe undeva e o nepotrivire, ca nu stiam de ce aveam eu asa ezitari si ganduri contradictorii despre aceasta casatorie gay...zau, eu chiar aveam in capul meu acelasi ideal promovat de si dupa Papa Gregorie 1 in UE, acel ideal al trubadurilor medievali, aplicat desiigur unor 2 cavaleri, nu unui cavaler plus o femeie, care aia oricum e lasata pe undeva intr-un castel, in timp ce cavalerii se duc la bar sau la vreo lupta, etc.
Dar daca eu as vrea sa fiu modern, ar trebui sa fiu total ateu plus sa zic ca acesat imagine a casatoriei este total perimata, si ca acum trebuie o casatorie de stil nou, uite de ex cam asa cum am eu relatia mea cu Anneline, ca asa e toata lumea multumita si linistita, plus nu se creeaza nici dezordine publica daca ma uit eu cu dragoste in ochii altui barbat in public si ii promit loialitate si iubire si respect chiar in mod exclusiv in timp ce facem schimb de inele si ma simt emotionat si efectiv gatuit de dragoste in acea clipa, cf exact imaginea Bruno + Vincent, recent, http://www.youtube.com/watch?v=ifTexnIskb4 si as fi si mai calm, totul ar merge ff bine, dar nu stiu de ce lumea zice ca e exact invers !
Abia acum mi-am dat seama de acest paradox, desi nu stiu daca am reusit sa il explic astfel incat sa inteleaga lumea ce vreau sa zic. Eu sunt in clipa asta extraordinar de indragostit de cineva cu care m-am intalnit total intamplator acum vreo 3 zile, de aia nici nu am scris asa de mult pe blog, sunt efectiv in totala sfasiere personala, si nu stiu unde se va indrepta chestia asta, efectiv nu stiu, si ma framant, ca nu stiu daca sa ma moderez sau sa ma las dus de val, ca eu de obicei incerc sa decid chestiile astea asa cat de cat rational de la bun inceput, dar acum nu stiu daca aceasta dorinta de a ma lasa cuprins de pasiune nu e doar reactiv din cauza ca concubinez cu Anneline, pt ca mie mi s-a mai intamplat in trecut, dupa cum am mai scris, ca daca sunt intr-o relatie cu o femeie, devin si mai inflacarat pasional interesat in legatura cu relatiile cu alti barbati, si nu vreau sa aleg doar bazat pe aceasta tendinta a mea personala, ci sa fie bazat si pe altceva, de aia ma mai gandesc, mai reflectez, ca sa nu fac cumva o greseala.
Advertorial la ce ? La firme de pantofi ? Ha ! Ha ! Pai la pantofi eu fac promo si pe gratis, doar sunt un fetish de-al meu personal ! Desi in general tind sa ma abtin, pt ca incerc sa-mi mentin fetishurile totusi intre anumite limite moderate, astfel incat sa nu ajunga de nivel patologic, adica sa imi cauzeze suferinta personala, ca de ex cat am fost deprivat de articole de piele de calitate superioara anterior, o luasem pe panata aialalta in mod exagerat cu fetishul meu legat de hartie si pe aia tind sa o acumulez, adica dadeam bani aiurea pe carti si reviste, efectiv pt ca eram inconsolabil in legatura cu incaltamintea, si mie fetishul pt hartie/carti chiar imi poate cauza suferinta, ca pe aceste carti trebuie la un moment dat sa le arunc sau sa le donez, si nu imi place sa fac chestia asta, desi desigur hartia e reciclabila oricand, dar ma simt asa oarecum aiurea, mai ales daca e hartie de calitate superioara si prelucrata atent, cum e cea gasibila in carti, plus economic nu e bine, am mai trecut prin asta si inainte, dar acum, daca am pantofi si accesorii de piele de calitate superioara in jur in varietate si cantitate mai mare, o pot lasa mai moale cu hartia, plus am destula hartie si la serviciu, desi nu de calitate exceptionala, dar in orice caz mult mai multa decat in jobul anterior, deci nu ma mai simt nevoit sa acumulez carti in mod exagerat, adica imi pot satisface simturile si in acest fel, si ma simt mai echilibrat.
Zau, sorry, nu am avut timp, m-am si indragostit, am fost si la o petrecere, plus acum plec la sala. Dar chiar de mai multe zile vreau sa scriu un articol despre Mica Sirena, plus am si minim 2 lepse pe care doresc sa le propun. Sper sa revin constiincios la datorie !
Pai multumesc si La multi ani si tie, daca e cazul, dar totusi adica sper ca nu ma considerai chiar merituos de a primi eu personal urarea de La multi ani de ziua copilului, plus aceasta zi nici nu e sarbatorita unde sunt eu, plus nici in Romania nu cred ca adultii isi ureaza unul altuia La multi ani de ziua copilului, asa ca de Revelion, de exemplu...sau de fapt nu stiu, doar ma gandeam ca mama si tata nu isi urau unul altuia nimica de 1 iunie, doar uneori mie imi faceau cadou o prajitura sau ceva de genul asta, dar nu era ceva deosebit de elaborat, si de obicei venea vorba sa-mi spuna unde vom pleca in vacanta sau unde va trebui sa plec eu in vacanta, (ca uneori aveam proogram separat de parintii mei), si asta imi era anuntat de obicei de Ziua Copilului, adica pt mine ziua asta e mai mult asociata cu sedinte de lucru, de gen consiliu de familie, ceva de genul asta, nu asa de mult cu alt fel de sarbatoriri.
In legatura cu faptul ca te-ai suparat pe o zi intreaga de sarbatoare, fie ca era o sarbatoare mai importanta sau nu, eu as dori sa comentez ca e posibil sa te fi suparat degeaba sau poate in mod exagerat, deoarece poate ca pe acel coleg de serviciu laconic, pe care nici nu se pare ca il cunosti asa de bine, (cel putin asa am avutimpresia ca era un oarecare), sa il fi durut poate salele in ziua respectiva plus intr-adevar sa nu fie in job description-ul lui sa faca efort fizic deosebit la serviciu, insa nu a avut chef sa-ti povesteasca intreaga chestie si doar ti-a comunica, destul de scurt si concis esentialul, adica sa nu contezi pe el in legatura cu acea activitate de ridicat garduri. Asa ceva, mai ales intr-un mediu de serviciu, plus intre oameni care nu se cunosc, mi se pare destul de comun si plauzibil, adica poate ti-ai facut probleme degeaba interpretand acest mod de comunicare laconica ca un fel de nepolitete sociala. In general barbatii nu se vor confesa unor femei, fata de care nici nu se simt datori sa dea explicatii, (in caz ca ai fi sefa lui, de exemplu), despre ce-i doare pe ei personal sau de ce nu au chef sa faca anumite chestii...multi barbati nu se vor confesa nici lor insile de ce nu au chef sa faca anumite chestii, pur si simplu nu le vor face si basta, iar orice indemn catre deschidere intima mai mare ar fi interpretat de destui ca un fel de cicaleala venita direct de la mama lor, mai ales in cultura romana, (desi nu numai), in care mamele sunt recunoscute asa ca fiind oarecum super-ocrotitoare si super-cicalitoare. (Nu e nevoie sa arati ca o persoana de varsta unei posibile mame a acelui om, e de ajuns sa fii femeie care nu arata totusi a copil sau a adolescenta, ceea ce desigur ca nu ar fi ceva comun intr-un mediu totusi profesional.
(va urma)
Am facut aceasta mentiune deoarece am remarcat ca in anumite medii de munca in Romania, unele femei chiar tind asa se copilareasca tocmai pt a primi ajutor mai mult de la colegii lor barbati, care altfel nici nu le-ar baga in seama, cred ca e o chestie social adaptativa, nu ai ce sa-i faci, nu e ceva care e neparat de blamat, desi desigur asta nu ar merge in alt fel de medii culturale unde la serviciu exista totusi asteptarea ca lumea trebuie sa se comporte in mod adult. Am descris si aceste situatii culturale, pt ca ai mentionat ca inveti lb germana, si voiam sa adaug in plus ca in lb germana se comunica in general direct si nealuziv, adica daca un om iti spune sec ca nu e treaba lui sa ridice un gard la serviciu, pai atunci asa este si el chiar iti comunica asta si spune adevarul si nu are absolut nici o intentie sa te desconsidere sau sa te ofenseze, doar iti spune asa cum e. In cultura romana se foloseste un comunicat mai aluziv, in care lumea e obisnuita sa si transmita, sa si citeasca mai multe subintelesuri, desi asta mai mult off-serviciu, dar uneori si la serviciu, dar si aici depinde de mediul si contextul de comunicare. De ex, barbatii intre barbati vor fi mai directi, catre femei gen colege de munca vor fi de asemenea mai sobru-profesional directi, pastrand aluziile mai mult pt situatii de flirt sau relaxare off serviciu, sau barfe cu sefa de la personal, chestii de genul asta. In situatia ta, chiar ca nu avea rost sa te simti ofensata pt ca in realitate exist achiar probabilitatea ca acel om te-a tratat cu deplin respect, considerandu-te o colega egala a lui, efectiv indiferent de sexul tau, comunicand atat de direct si de scurt cu tine. Desigur, putea sa fie si o nepolitete, insa mie personal mi-a sarit in ochi contextul de serviciu, si de aia am facut aceste comentarii, care desigur sunt total speculative, dar ce voiam sa zic e ca poate nu era cazul sa te superi chiar o zi intreaga pt o chestie chiar deosebit de banala, si in esenta, chiar posibil social adecvata in acel context de comunicare.
(Eu sunt , desigur cu teoria, ca in practica, eu personal, daca ar fi sa comunic cu o femeie care mi-ar cere mie sa ridic niste garduri, zau, cred ca as transpira pana sa-i spun ca nu vreau sa ridic nici un gard, si pana la urma, chiar si beteag, cred ca as ridica acel gard doar pt ca sa nu trebuiasca sa-i explic de ce nu vreau si poate nici nu pot sa-l ridic ! Indiferent ca e la serviciu sau off serviciu ! Ascadea acolo cu gardul pe mine decat sa ma pui pe mine sa explic unei femei de ce nu pot si nu trebuie si nu vreau sa ridic un gard ! Pt ca nu as indrazni sa comunic nici asa direct si sincer ca acel coleg de mai sus, si nu as fi inclinat nici sa ma confesez ei personal asa ca ma doare pe mine spatele ! Iar daca ar veni un barbat sa-mi zica sa-l ajut sa ridice un gard, probabil ca m-as execut imediat, nici nu as mai gandi ce sa zic, sau sa zic ceva poate util de gen, hai sa-l ridicam impreuna, apuc gardul cu totul si-l ridic, doar sa ma vada si pe mine ce vanjos sunt !)
:))
Ce simpatica e ultima propozitie! Cred ca am luat eu prea personal situatia si nu trebuia sa-mi bat capul, insa cert este ca puse cap la cap toate astea ma streseaza ca naiba si uneori abia astept sa fiu singura si independenta.
La noi se zice ca ca esti copil atata timp cat ai parinti, asa ca...esti copil inca!
Cuvânta
Se vede ca "Wonderful life" ti-a purtat noroc; dupa mine eu zic ca ar trebui sa fii fericit ca te-ai indragostit si sa te lasi dus de val. Iti complici prea tare viata daca te framanti atat. Sa te lasi prada "sfasierii personale" doar daca nu ti se raspunde la sentimente.
Nu ti-am mai scris comentarii pana acum, dar am citit ce ai mai scris pe blogul tau si pe alte bloguri.
Nu pot sa nu spun ca ma induiosezi cand esti indragostit. :)
Multumesc pt complimente !
Da, uite vezi, ca si eu am reactionat oarecum subiectiv atunci cand am fost facut copil ! Pt ca desigur ca eu stiu ca sunt cam intarziat asa imatur referitor la media celor de varsta mea, si ma cam simt cu musca pe caciula din cauza asta, plus sunt asa si oarecum enervat uneori de cliseul ala oarecum exagerat de a "cauta" copilul din noi, de a ne pune in evidenta copilaria, de a exalta oarecum niste caracteristici ale copilariei si a le recomanda oamenilor adulti, chiar daca poate nu ar fi potrivit pt un adult sa fie neparat copil chiar asa de des ! Plus stiu ca si la mine in familia mea, eu sunt numit "copilul" de catre parintii mei, adica in familia mea locul meu e permanent ala de copil, si chiar si daca vin si eu cateodata cu o intrebare sau o sugestie, aud chestia asta prea des, "vezi ca vrea sa spuna copilul ceva", (implicit, asa din punctul meu de vedere, "na, acum mai vrea si asta sa zica ceva, si trebuie sa-l toleram si pe el, ca doar e copilul nostru, nu era de ajuns ca avem noi problemele noastre de oameni mari, acum trebuie sa-l luam in seama si pe asta, ca a 3-a roata la caruta, plus in ciuda faptului ca e doar un copil, deci oricum nu va avea mare lucru interesant sau deosebit de practic util de anuntat, decat probabil ca i-e foame sau ca vrea sa se joace cu noi, ca si cum noi am fi asa mereu in permanenta la dispozitia lui, si la ce vrea el de la noi" !!
Ha ! Ha ! Desi desigur ca parintii mei sunt SUPER-exagerat de constiinciosi si toleranti si democratici totusi daca e vorba sa ma bage in seama pe mine, sau sa ia nota si de punctul meu de vedere, care, in fond si in realitate chiar nu s-a schimbat prea mult de cand aveam 4 sau 6 ani, chiar ESTE ala ca am chef de joaca cu ei, pt ca m-am plictisit sa ma joc de unul singur sau cu alti copii imaturi, si mi se pare mai interesant sa ma joc si cu ei, pt ca in mod real ei chiar au fost si sunt niste parteneri de joaca ff constiinciosi, adica de ex niciodata nu au fost indulgenti sa ma lasa sa castig pe nemeritate, chiar au luat in serios orice competitie intre noi, si eu mereu m-am simtit asa oarecum mai adult, mai demn, langa ei, adica partener oarecum egal si drept de luat in seama daca e vorba de competitii de joaca, chiar daca asta insemna ca eu nu castigam aproape niciodata, decat cel mult poate la jocuri de total noroc, asa ca Piticot de exemplu, dar altfel, zau daca am castigat eu vreoodata vreun joc de tip competitiv fie cu parintii, fie cu bunicii mei ! Vai ce ma batea bunica la toci ! Zau, niciodata nu am reusit sa castig si eu la toci vreodata in fata bunicii mele paterne ! Avea atat o indemanare si o atentie chiar deosebite, chiar mai bune decat ale parintilor mei, care uneori erau si ei obositi de la serviciu sau deprivati de somn, nu erau chiar asa de atenti mereu. Nu mai vorbesc la alergari sau la intreceri pe biciclete, tata mereu le castiga pe toate, iar la jocuri de indemanare, gen aruncat sageti la tinta, sau aruncat mingii, popice, cercuri, etc, astfel incat sa nimereasca o tinta, mama era cea care castiga intotdeauna aceste jocuri !!
Ha, ha, ce ma mai batea si pe mine bunica materna la toci! Era de neinvins! :)
P.S. Chiar si in ziua de azi, tata are o conditie fizica probabil egala sau chiar mai buna decat a mea. Zau, are o disciplina legata de efortul fizic care e chiar de admirat. Eu, dupa ce am trecut de 27 de ani chiar ca am lasat-o cam moale cu antrenamentul fizic, adica ma duc la sala cam pe apucate, nu am mai inotat de mult, pe bicicleta nici nu mai vorbesc de cand nu m-am urcat, nici pe cai, doar in ultima vreme m-am gandit sa ma apuc asa de jogging, pt ca am niste vecini care fac asta, (mai mult aia care au masini si nu merg pe biciclete), si chiar am fost tentat sa iau exemplu de la ei, plus imi place unul mai mult decat altii, e unul ceva mai inalt decat mine si chiar bine legat asa atletic, plus nu pare ursuz sau retras fata de contacte sociale, adica nu asculta la casti in timp ce alearga pt motivul ca sa se separe in mod activ de mediul inconjurator ca prima motivatie, nici pt a se concentra asa ff riguros pe alergat pe care il ia ff inserios, ci se vede ca pt el alergatul e chiar in scop de relaxare si ca asculta muzica la casti mai mult ca ajutor de ritm pt o alergare si o relaxare mai eficienta...nu stiu sa explic exact cum pot sa-mi dau seama de asta, dar se vede asa pe fata omului, ca e un tip sociabil...si m-am gandit sa ma tin si eu dupa el cand alearga, poate fac cunostinta cu el, cine stie ?! (desi desigur pare super-heterosexual, dar ce conteaza, eu m-am obisnuit de mult sa nu ma gandesc sa ma astept la reciprocitate de interes erotic din partea tuturor celor pe care ii admir eu, ma multumesc adeseori si cu amicalitate, plus mi se pare chiar si ff romantic din punct de vedere gay a ma angaja uneori in reveria ca intr-o buna zi un tip predominant heterosexual chiar ar putea arata curiozitate si interes erotic pt activitati gay, adica stiu ca e un fel de fantezie de crush din ala de adolescent de varsta mica, dar e misto, plus nu cred ca e ceva daunator nici pt mine nici pt altii/societate, atata vreme cat stiu ca e doar o fantezie romantica oarecare)
Send en kommentar