Inchisoarea plictiselilor (iritarilor) mele personale- partea 1

In ultima vreme ma simt din ce in ce mai mult "ca la inchisoare". De fapt habar nu am cum e la inchisoare si ma simt obligat sa mentionez ca de cate ori am vorbit (ff rar) cu cineva care stie si m-am exprimat in felul asta, pt ca m-am mai simtit uneori asa si in trecut, mi-a ras in nas chiar uneori cu oarecare indulgenta fata de naivitatea mea evidenta, indiferent de daca era vorba de o inchisoare din Romania sau aiurea. Deci e clar ca e vorba de o stare de spirit si o perspectiva pur subiectiv personala despre ideea mea de inchisoare, nu de o inchisoare reala.

Prima oara cand m-am simtit asa aveam aproape 14 ani. Mi-am re-amintit de asta recent din cauza ca, fiind cam frig si vant afara, nu am mai fost nici la club nici la sala, si am inceput sa vizionez cu entuziasm serialul Borgia recomandat de Kadia + a unui articol al blogger-ului Razvan Himself, care asocia primavara cu o stare de relaxare similara celei produse de cannabis, daca am inteles eu corect. Era tot primavara, si cred ca am simtit prima oara ceva ce s-ar putea numi plictiseala, insa despre care ulterior am aflat ca reprezinta o stare oarecum iritabila de insatisfactie generala, inclusiv fata de sine insusi, desi posibil proiectata asupra mediului inconjurator din probabila lipsa de entuziasm general pt a ne asuma o raspundere personala, fie din motive etic-altruiste, (adica pt ca nu credem ca e bine sa ne gandim numai la noi insine), fie din motive egoist-narcisiste, (adica pt ca dorim sa ne aparam de consecintele asumarii unei vini personale).

E posibil sa ma fi simtit asa si inainte de a avea 14 ani, insa am impresia ca daca am rostit eu personal vreodata expresia "ma plictisesc" in prezenta parintilor mei, imediat au sarit sa imi comunice ca o astfel de stare nu era moral recomandabila + era probabil si o perceptie incorect definita, prin rostirea raspunsului "ce e aia ca "te plictisesti" ? du-te si joaca-te, sau hai sa-ti dau eu ceva treaba de facut daca nu ai ce face !" Insa cand aveam aproape 14 ani in acea primavara tocmai fusesem "abandonat" temporar si de mama, iar tata fusese plecat de acasa in interes de serviciu mai de mult, asa ca eram lipsit de prezenta lor benefic realist-corectiva, si, desi decizia de a pleca fusese luata in final de mama si aprobata de tata, eu totusi ma simteam vinovat ca poate contribuisem si eu partial indirect la ea, deoarece eu intre 8 si 13 ani ma decisesem sa fiu patriot si sa prefer sa stau mai mult in Romania decat sa sufar ca nu ma bagau Juha si ulterior Karl in seama la nivelul la care imi doream eu personal, sau sa ma indragostesc prea tare in mod nerecomandabil de niste lucratori bisericesti profesionisti oficial casatoriti cu biserica romano-catolica sau, si mai rau, de alti pagani si/sau atei comunisti utopici francezi, mai ales ca:

a) simteam ca Romania trece printr-o perioada dificila, atunci intre 1988 si 1993, si poate are nevoie de suportul si know-how-ul meu personal, si

b) nici macar nu deschisesem Biblia primita de mine anterior in mod subversiv, (desi, desigur, numai dupa ce verificasem cu tata din ochi daca era voie), intr-o gara internationala oarecare, (eu petrecandu-mi o mare parte din viata prin diverse gari internationale, ba chiar nascandu-ma in vecinatatea ff apropiata a uneia din ele), de la niste misionari evanghelisti probabil sectanti protestanti, astfel incat sa ma pot decide si eu cu cine sa tin si despre ce era vorba in legatura cu toti acesti oameni straini de mine si de familia mea care pareau atat de autentic sincer interesati de educarea si capturarea ideologica timpurie a sufletului meu personal, si chiar aveau licenta, sau acreditare, unii chiar si vize, sau permisune, (inclusiv de la mama si tata, care tineau si tin principial cu proverbul "ai carte, ai parte" + cu ideea ca "din viata te alegi mai mult cu ce vezi si traiesti ca experienta decat din posesii materiale"), sa ma educe pe mine personal.


(...va urma...)

 

Leapsa Sfarsitului de Lume

Ce ma bucur ca am gasit o leapsa noua alcatuita de altcineva decat de mine ! Eu am preluat-o din proprie intiativa de la bloggerul Ioana K-man, desi cred ca a fost creata in scopuri de promo cu cadouri de un manager al unui magazin on-line. Eu nu sunt interesat de cadouri, ba chiar mi-am permis sa modific usor intrebarile, pastrand doar ideea lor principala + o idee sau mai bine zis o notiune, ca nu stiu daca e chiar recomandabil sa atinga un nivel de concept, care mi s-a parut demna de un comentariu, marcata cu "[sic !]", plus sa adaug o intrebare proprie de la mine celor 5 originale ale acestei lepse, dar daca cineva e interesat de acel promo si/sau acele cadouri, poate gasi informatiile necesare pe blogul Enciclopedia calatorului independent.

1. Care sarbatoare de iarna va place cel mai mult ? "Sfantul Andrei si Andreea [sic !], 1 Decembrie si ziua Nationala a Romaniei, Mos Nicolae, Craciunul, sau Revelionul ?" Este voie sa mentionati si alte sarbatori de iarna daca acelea va plac mai mult si nu au fost mentionate de creatorul originar al acestei lepse.
    Mie imi place cel mai mult Hanukkah pt ca dureaza 8 zile si 8 nopti.

    In alta ordine de idei, doresc sa mentionez ca am cautat in zadar un sfant Andreea, insa am gasit ca numele Andrei in lb greaca veche este asociat cu Andreia, care inseamna barbatie sau curaj, de aceea, dupa parerea mea, in intrebarea de mai sus mai corect ar fi fost "sf Andrei sau Andreia", sau chiar "sf Andrei sau Andreea" (deoarece desigur ca pot exista multe variante ale numelui Andrei in diferite limbi, ca de de ex Andrew, Andreas, Andre, etc, si totodata nu cred ca poate fi un nume interzis pt o persoana de sex feminin, care si ea poate fi dezirabil caracterizata prin curaj sau barbatie), insa nu "sf Andrei si Andreea".

2. Enumerati 3 activitati preferate la care va face placere sa participati de obicei in perioada sarbatorilor de iarna ?
    * sa stau la plaja daca se intampla sa ma aflu in emisfera sudica
    * shopping in magazine reale, NU on-line, ca on-line fac shopping tot restul anului, plus asa mai vad si eu cate o vitrina incarcata, de ex in supermarket s-a bagat recent de sarbatori parizer feliat subtire in pachete de 250 g, ca de obicei se gaseste numai la 100 sau 150 g si numai feliat mediu-standard
    * sa imi iau concediu in prima saptamana din decembrie, astfel incat sa beneficiez de cat mai mult timp liber in luna decembrie tinand cont si de zilele de sarbatoare oficiala de la sfarsitul lunii in care nu se lucreaza oricum

3. Ce fel de cadouri tindeti sa cumparati pt persoanele carora aveti obiceiul de a le oferi cadouri in perioada sarbatorilor de iarna ?
    * pt mama de obicei cosmetice, inclusiv parfum, de inalta calitate
    * pt tata de obicei alcool de calitate, ca la el un cadou ca asta tine tot anul, plus mai ramane si pt mine
    * pt ambii (mama + tata) de obicei calendare de pus in perete pt noul an + calendar de advent cu diverse ciocolate fine, preferabil Reber asortate, pt ca atunci cand eram acasa, sau chiar daca nu eram si totusi ne intalneam la un moment dat in perioada imediat urmatoare pe undeva, pastrau pt mine toate bomboanele Mozart
    * pt prietena mea cea mai buna, o agenda de lucru si un calendar de birou pt noul an + produse mass-media (carti, reviste, DVD-uri, etc.) + de cand locuieste in emisfera sudica, diverse accesorii de plaja non-cosmetice (pe care le cumpar din timp)
    * pt iubit gradul 1 (daca se intampla sa am unul in acel an): accesorii de piele
    * pt iubit gradul 2: jucarii sexuale cu specific pt sarbatorile preferate de el, sau daca nu stiu care sunt, atunci asortate multicultural
    * pt cei carora le-as putea fi obligat, de obicei felicitari alese personalizat pt fiecare, (nu iau niciodata de acelasi fel in multiplu exemplar) plus/minus produse Disney, in functie de cat de obligat le sunt

4. Unde v-ar place cel mai mult sa va petreceti un Craciun ideal ? Dar un Revelion ideal ?
    * Craciunul la Bondi Beach:

    * Revelionul la Reykjavik:

5. Care este wish-list-ul sau, daca tot vine Sfarsitul Lumii, mai bine zis bucket-list-ul dvs din aceasta iarna ? Realistii mai optimisti pot include si eventuale rezolutii (promisiuni, decizii pt noi activitati pe care doriti sa le intreprindeti) pt Noul An 2013.
    * sa indraznesc sa caut daca Anneline are cont pe Facebook si sa-i trimit o felicitare de Craciun si Anul Nou, ca poate ma invita sa petrec Revelionul cu ea la Bergen, sa vad cum arata artificiile si acolo
    * sa imi gasesc un job 2 cu indatorirea de a utiliza din cand in cand un pix, ca am uitat sa scriu de mana si in felicitarile de Craciun si Anul Nou pt cei cu adevarat dragi mie pana si XOX-ul de langa semnatura devenita si ea total indescifrabila mi-a iesit ca naiba, si nici n-am mai indraznit sa desenez si inimioare

6. Unde si/sau cum aveti de gand sa va petreceti seara zilei de vineri, 21 decembrie 2012, cea a presupusului Sfarsit al Lumii pe anul curent ?
     21 decembrie fiind ziua festivalului roman antic Divalia, in timpul caruia preotii romani antici faceau sacrificii in templul Voluptatii/Hedonei (fiica lui Cupid/Amor/Eros si Psyche, cuplu pe a carui poveste se bazeaza multe basme, inclusiv Povestea Porcului, Frumoasa si Bestia, dar si elemente din Cenusareasa, Alba ca Zapada, si Sleeping Beauty, plus alte basme romanesti in care fie Fat Frumos, fie Ileana Cosanzeana sunt ajutati de diverse animale sa indeplineasca diverse incercari), trebuie neaparat sa imi gasesc ceva interesant de facut, insa, neavand prea multa imaginatie, nu prea imi vine in minte in clipa asta ce anume...ma mai gandesc...daca nu gasesc ceva deosebit de creativ, ma pot eventual rezuma la a-mi incepe planificarea pt a descrie pe blog rezolutiile pt viitorul Noul An, (eu fiind un optimist in general prudent, plus avand de mic copil tendinta de a-mi amana temele pt aproape ultima clipa, pt ca de mult mi-am zis in repetate randuri ca daca vine cumva sfarsitul lumii inainte de ultimul deadline, poate nu va mai fi nevoie sa mi le fac)
 

De ce ti-e frica...

Cu ocazia vizitei recente a micului print, plus cu ocazia reflectarii oarecum divagative asupra unui schimb de comentarii cu Elly Weiss sub Leapsa titlurilor de avertizare, (blogger in legatura cu care inca sunt curios de ce nu il poate suferi pe James Blunt, pe care eu chiar il consider atat un interpret talentat cat si, dupa ce i-am citit biografia de pe wikipedia, un frate mai mare chiar excelent pt sora lui mai mica), degeaba am incercat sa evit, chiar si cu un asiduu efort de a ma preocupa de diverse lepse, sa ma gandesc la viitorul meu personal cat se poate de real, inclusiv la anxietatile mele personale legate de acest viitor, printre care desigur ca se afla si incompetenta mea relationala cu barbatii din ce in ce mai tineri decat mine de care sunt inevitabil atras din cand in cand. Am zis "barbati" ca sa nu sune prea aiurea, desi nu as putea spun ca eu personal ma pot descrie ca atare chiar si acum la 32 de ani, daramite cand aveam numai 22 de ani, nemaivorbind de 18. Adica, de ex pe Nelson, care chiar e un pic mai mare decat mine, cred ca l-as putea descrie totusi drept un "barbat", desi nu e de loc super-macho, insa asta include si faptul ca da dovada de niste competente reale sociale (nemaivorbind de cele educative sau profesionale) mult superioare celor ale mele personale, si cred ca pe Nelson l-as fi putut descrie ca "barbat" si daca l-as fi cunoscut cand avea poate numai 26 de ani, nu peste 30. Insa si Nelson ma trata ca pe un om adult pe mine, oricat de imatur as fi fost fata de el.

Eu personal intru in panica daca simt ca trebuie cumva sa imi asum un rol de eventual role-model sau chiar oarecum patern sfatuitor-calauzitor fata de alti oameni. In primul rand, stiu ca nu sunt de loc un bun educator, si nici nu imi face placere sa ma angajez in astfel de activitati. In al doilea rand, stiu cat se poate de clar ca as fi un tata total incompetent, numai si daca m-as compara cu tatal meu, dar si cu alti tati pe care i-am cunoscut. In al treilea rand, eu nici nu am avut frati mai mici, iar in legatura cu prietena mea cea mai buna, care e ca o cvasi-sora pt mine si are 3 ani mai putin decat mine, eu nu ma pot considera de loc educator, autentic protector, sau in rol de frate mai mare deosebit de competent fata de ea, ci a fost dintotdeauna de la bun inceput exact invers...si chiar daca mama mi-a dat instructiuni de nivel de ordin ca trebuie sa fiu din cand in cand body-guard sau chiar educator pt ea cand eram ff mici, eu m-am aflat intr-o stare de panica si continua incompetenta in legatura cu acest fel de activitati la acea vreme, plus chiar ulterior, dupa ce am mai crescut, in timpul oricaror discutii, mereu aflam ca eu eram cel care chiar aveam ceva de invatat de la ea, ba chiar ca ea avea dreptate in majoritatea cazurilor daca ar fi fost vorba de o discutie cu opinii aflate in contradictie una cu alta.

In plus, am o impresie vaga, desi nu as putea sa spun ca ma bazez pe ceva serios anume, ca in cazul persoanelor gay poate exista o anxietate sporita mai mare decat media altora de varsta lor care nu se auto-identifica drept preferential homosexuali in legatura cu relatia cu parintii lor, dincolo de anxietatile uzuale legate de orice relatie copil-parinte existente la toata lumea, si asta nu poate decat sa aiba o influenta asupra relatiilor lor intime cu alte persoane in viata lor. Adica eu as putea spune chiar sincer ca am sa ma simt perpetuu autentic oarecum inferior + vinovat fata de tata, de unde si anxietatile masive legate de competenta mea ulterioara pe orice domeniu de activitate, insa nu doresc sa generalizez de la cazul meu particular la toate persoanele gay, pt ca asa ceva ar fi absurd, plus in zilele noastre unii, destul de multi, (ca si non-gay-ii, de altfel), chiar nici nu au crescut alaturi de un tata. Chiar ma gandesc in legatura cu asta ca ar cam trebui probabil sa citesc sau macar sa rasfoiesc cartile despre tati scrise de dl Jeffrey Moussaieff Masson, The Emperor's Embrace: Reflections on Animal Families and Fatherhood, si The Evolution of Fatherhood: A Celebration of Animal and Human Families.

Si cand vine vorba despre o relatie de tip mai-noiembrie, in legatura cu care tin minte ca am citit de mult o carte cu un titlu oarecum asemanator, Mai in Noiembrie, (scrisa, abia acum aflu, de un scriitor suedez care a murit in Romania, fiind fost casatorit cu o romanca !), insa era despre o femeie mai tanara, (ca totusi era vorba de luna mai, nu martie sau aprilie), cu un barbat mai in varsta, care ii mai fusese si oarecum profesor la un moment dat, sau oricum era profesor de meserie, si, desi eu personal nu ma pot considera de loc noiembrie, nici ca varsta, dar mai ales nici ca maturitate, poate cel mult iunie, mi se pare totusi imposibil sa nu te gandesti la raspunderea pe care trebuie sa ti-o asumi, raspundere pe care pe mine personal ma ingrozeste, chiar si daca desigur ca nu as fi niciodata atras romantic de cineva autentic juvenil-imatur la creier, pt ca asa ceva mi se pare atat deosebit de egoist, de nivel exploatator, si eu personal nu ma pot indragosti de oameni clar mai vulnerabili decat mine, pt ca eu personal trebuie sa respect sau macar sa admir cat de cat pe oricine de care m-as indragosti + sa resimt o siguranta personala de alaturi de ei, (oricat de anxios as fi), altfel mi-ar fi imposibil sa ma indragostesc, si as mai tinde, in plus, sa-i trimit mai curand la scoala, chiar de tip scoala ajutatoare, sa se ocupe altii formal autorizati de ei, nu eu, desi poate ca asta nu o suna prea civic-altruist plus va duce probabil la repercursiuni si rezultate reale sociale chiar destul de proaste, cunoscand ineficientele si incompetentele sistemice reale ale scolilor si scolilor ajutatoare dintr-o mare parte a lumii. Si vorbesc, desigur, despre persoane care au precis peste 17 ani, si IQ chiar mediu, la fel ca si mine, posibil chiar si unii destul de apropiati de varsta mea cronologica.

Insa oricat de matur ar fi cineva de 18 ani sau de 22 de ani, tot nu poate fi la fel de matur ca cineva de 26 de ani sau 30, tot este inca in dezvoltare, mai ales ca e clar acum ca creierul nostru al tuturor e inca plastic pana la 25 de ani, (dupa care, la 27, cf BBC, poate incepe deja un proces de deteriorare congnitiva). Si mi se pare aproape imposibil pt un baiat-barbat de 22 de ani, oricat de matur si experimentat o fi, (excluzand, desigur, cazurile de escrocherii sentimentale de tip comportamental antisocial mai mult sau mai putin premeditat, dar mergand si dincolo de alte activitati chiar si numai de fronda experimentala inca juvenila, care nu sunt nici alea deosebit de rare, ba chiar ultimele putand teoretic face parte dintr-o anumita etapa de dezvoltare personala necesara legata probabil tot de relatia anterioara nerezolvata cu tata si chiar alti primi educatori), si chiar daca nu o va recunoaste explicit imediat constient in sinea lui, sa nu doresca sa privesca oarecum cautator de o indrumare sau calauzire sau role-model anume catre cineva mai in varsta decat el.

Desigur, nu pot generaliza, exista atatea cazuri si cazuri, si ma bazez mai mult pe experienta mea personala, plus pe faptul ca si eu, inca si acum, sunt oarecum in perpetua cautare, desi desigur in mod intermitent si nu prea organizat, de role-modeluri autentic mature. Insa conditiile sociale pt gay chiar sunt altele azi decat erau acum o generatie, sau chiar si numai acum o jumatate de generatie in anumite locuri din lume, si efectiv nu stiu cum sa ma pot modela dupa oameni, care inca au amintirea destul de clara a unor activitati efectuate intr-o atmosfera in care ele erau considerate la nivel larg social marginale, disfunctionale, sau chiar ilicite. Ca una e sa fii minoritar si alta e sa fii marginal, de aia exista si cuvinte diferite pt asta, chiar si dincolo de activismul politic, desigur laudabil, impotriva tendintei reale de marginalizare a diversilor minoritari. Si la randul meu, cum sa pot sa aspir sau mai ales sa pretind sau sa imi asum o functie de role-model eu insumi, recunoscandu-mi atat de clar multiplele incompetente, chiar dincolo de cele caracteristic exagerate de anxietatile mele personale individuale ? Desigur, intuiesc pe undeva ca probabil raspunsul se va afla cumva legat de cuvantul "tranzitie", posibil regasibil si in descrierea problematicii perioadele istorice sociale de tranzitie. Si, dupa cate se poate observa asa la o prima vedere, tranzitie nu inseamna neaparat evolutie sau progres, ba chiar poate include si haos sau oricum destule incertitudini si dezechilibre, oricat de necesara ar fi ca etapa in orice proces de dezvoltare sau chiar si de simpla vietuire sau supravietuire a orice sau a oricui...insa stiu ca m-am indepartat destul de vag de ce ma doare, de ce mi-e frica, si de ce niciodata nu am cum sa scap...de raspundere...mai mult fata de mine insumi, desigur, eu ramanand totusi un narcisist.

 

Leapsa amoroasa- [rated NC-17]

Deoarece afara bate vantul mult prea tare ca sa ma pot motiva sa ies din casa in aceasta sambata seara, m-am decis ca trebuie sa incep sa ma pregatesc constiincios inca din luna decembrie pt Valentine's Day, (14 februarie 2013), si am alcatuit o leapsa amoroasa cu 14 intrebari care sa ma motiveze pt aceasta initiativa.

Am alcatuit intrebarile la masculin, insa rog persoanele masculine heterosexuale care vor prelua aceasta leapsa sa faca ei efortul gramatical si sa acordeze corect la feminin, ca zau daca am de gand sa imi urmez impulsul nerecomandabil de a depune tot eu personal acest efort pt ei in acest moment romantic delicat, (la mine indragostirile romantice netinand cont absolut de loc de orientarea preferentiala sexuala a persoanelor respective care imi pot atrage atentia, drept care totusi desigur, incerc sa raman cat mai rational realist, astfel incat sa nu creez panica si confuzie in mediul social inconjurator, mai ales ca ma exprim in lb romana.)

Este, desigur, o leapsa pt adulti, de aia i-am dat si rating NC-17, pt ca are si 2 intrebari despre relatia sexuala.

Am sa invit 7 bloggeri de sex feminin (Ioana K-Man, Rara Avis, Elly Weiss, Kadia, Carnetelul, Roscata, CLM), si 7 bloggeri de sex masculin (Cristi Foghel, Razvan Himself, Intuneric, Raul Rual, Ninulescu, Loopoo, Vladen), ca sa se adune tot 14 + sa semene in mod cat mai placut si incurajator si cu titlurile de filme 7 Mirese pt 7 Frati (pt cei care inca viseaza la o relatie amoroasa viitoare), sau 7 Ani de Casnicie (pt cei deja aflati intr-o relatie amoroasa stabila), sau Cei 7 Magnifici, si Cei 7 Samurai (pt cei care inca prefera filmele de actiune create din perspective culturale diferite). Desigur ca nu e o tema obligatorie pt nimeni, nici nu e obligatoriu de a fi efectuata integral, pt ca nu e pt nota sau pt vreun examen, e just for fun ! Si e total OK daca o preiau si alti neinvitati. Si e total OK, ba ar fi chiar super daca cineva doreste sau are inspiratia de a raspunde aluziv sau la figurat prin videoclipuri muzicale sau de filme, sau citate, etc.

  1. Care este lucrul cel mai bun pe care il aveti de oferit unui curent sau eventual viitor iubit ?
      Indulgenta.
 
  2. Care este lucrul pe care ati dori sa il spuneti cu voce tare unui curent sau eventual iubit, insa nu va puteti imagina ca veti indrazni vreodata ?
      Vrei sa depui efortul de a te uita pe aceste contracte pre-nuptiale si nuptiale, si de a stabili o sedinta de lucru intr-un termen de 7-10 zile pt discutii si compromis intre noi 2 despre posibile modificari mutual acceptabile pt a cadea amandoi de acord sa semnam aceste contracte pt a ne putea casatori, deoarece eu am intentia serioasa de a depune de aici inainte efortul serios si bine intentionat de a forma si de a mentine cat timp este posibil si/sau ingaduit prin clauzele contractuale o uniune institutionala legala de tip marital cu tine ?
 
  3. Care ar fi cadoul perfect de Valentine's Day (eventual Dragobete, daca sunteti mai nationalisti sau traditionalisti), pe care va puteti imagina ca i l-ati putea darui iubitului curent sau unui iubit ideal potential de viitor astfel incat sa stiti aproape cu siguranta ca se va simti autentic fericit de aceasta initiativa din partea dvs. ?

     
  4. Care este un vis inca neimplinit al dvs pe care ati dori sa vi-l indeplineasca curentul sau viitorul dvs iubit ideal ?
      O invitatie de a participa impreuna la Mongol Rally.

  5. In ce mod sau privinta ati dori ca relatia dvs amoroasa curenta sa fie oarecum diferita (mai buna), sau viitoarea dvs relatie amoroasa ideala sa fie diferita (mai buna) decat cea/cele precedente ?
      Comunicare autentic informativa rationala utila mai eficienta.
 
  6. Care sunt temerile cele mai mari pe care le aveti in legatura cu relatia dvs amoroasa curenta sau o eventuala relatie amoroasa de viitor ?

     
  7. Care este naravul sau tabietul sau trasatura dvs de caracter care credeti ca poate fi in mod real daunatoare relatiei dvs amoroase curente sau unei potentiale relatii amoroase de viitor ?

  8. Ce joc sexual pe care nu l-ati incercat inca niciodata credeti ca v-ar face placere sa il incercati in viitorul apropiat in relatia dvs amoroasa curenta sau una iminent viitoare, poate chiar de Valentine's Day, sau de Dragobete, daca nu de Craciun sau Revelion ?
      Sa incercam sa facem role-play mutual feminin, amandoi legati la ochi, el spunandu-mi Ingrid sau Simone, si eu spunandu-i Irina...mi se pare ceva deosebit de riscant, si cu succes previzibil maxim 50 %, ca nu am incercat niciodata decat cu mine in rol de Ingrid sau Simone, si nu am indraznit niciodata sa rog pe cineva sa ma lase sa-i spun Irina, (chiar daca eram momentan "top", ca nu asta conteaza), plus pt mine Ingrid sau Simone inseamna ceva, (la fel ca si Irina), dar ar trebui ca si Irina sa insemne ceva acceptabil si pt partener, dar nu am cum sa creez conditii ideale pt asa ceva, decat daca poate din intamplare Irene poate insemna ceva OK pt el, (mai ales ca sansele ca partenerul meu sa fie de origine rusa sau romana sunt aproape nule, iar ucrainean cred ca aproape cert nula, poate moldovean din Rep Moldova sa existe o sansa de cca max 10 %, iar la alte nationalitati slave nu ma pot gandi in clipa asta, ca pe Bartek tot incerc sa-l evit in ultima vreme si nici nu cred ca l-as invita la asa ceva, ca jocurile de imaginatie nu sunt de loc genul lui, plus si mie imi piere cheful de jocuri de fantezie cand sunt cu el si imi pune manele central-europeene, ca atunci simt ca doar vreau gratificare rapida in max 4-6 minute si atata tot), si eu sa ii explic ca Irina e echivalentul pe lb romana sau rusa sau alte limbi slavice, sau sa incerc sa fac eu un efort de imaginatie deosebit de mare si sa reusesc sa ma descurc cu Irene in loc de Irina, (desi nu va mai avea acelasi grad de semnificatie pt mine), ca sa fie totusi cat de cat echitabil, pt ca eu nu am de gand sa exploatez pe nimeni doar pt propria mea satisfactie, plus mi se pare riscant pt ca necesita o anumita coordonare, si un oarecare grad de control mai mare decat media, ca altfel risca se devina ridicol, si se pierde tot efectul.
 
  9. Care ar fi jocul sexual de care stiti din auzite sau din filme/carti/reviste, inclusiv on-line, si pe care il considerati in general OK pt oameni in general, inclusiv prieteni, insa pe care dvs personal nu ati dori sa il incercati niciodata ?
      Fisting. Fie de oferit, fie de primit. Mi se pare prea clinic-tehnic cvasi-medical, si de loc romantic.

10. Care este complimentul care v-ar face placere sa il auziti cel mai des de la iubitul dvs sau de la un potential iubit de viitor ?
      As dori sa-mi fie complimentate mai des incheieturile mainilor, pt ca sunt in realitate destul de mandru de ele, de aia imi face si placere sa port uneori bratari.

11. Completati aceasta propozitie: Fericirea nu este...
      ...unul din obiectivele mele personale in viata.

12. Completati aceasta propozitie: Dragostea nu este...
      ...de evitat niciodata, atata timp cat nu exista pretentie de reciprocitate.

13. Puteti enumera macar un lucru util pt dvs personal pe care l-ati invatat de la iubitul dvs curent, sau pe care credeti sincer ca l-ati putea invata in viitor de la un eventual iubit ? (E voie sa enumerati si mai multe, daca ati invatat sau credeti ca puteti invata mai multe.)
      Nu, desi nu exclud ca nu e posibil, ba chiar poate si recomandabil in anumite cazuri, mai ales intr-o eventuala relatie de lunga durata.

14. Ce lucru util pt relatia dvs amoroasa sau eventual potential util pt o viitoare relatie amoroasa credeti ca ati putea infaptui in maxim 90 de secunde ? (E voie si chiar recomandabil sa va uitati la ceas pt ca 90 de secunde e totusi un timp destul de lung. E voie sa enumerati si mai multe lucruri, mai ales daca sunteti deosebit de eficient si/sau bun si la multi-tasking, insa este preferabil sa nu trisati sau sa exagerati.)
      Trimis sms cu rugamintea sa cumpere el condom cand iese de la serviciu in drum pt o potentiala intalnire amoroasa ulterioara, lucru care poate atat ridica nivelul de anticipare amoroasa pt seara respectiva, insa, la nivel practic poate si testa la nivel de screening atat memoria cat si capacitatea executiva a persoanei respective, cat si seriozitatea ei, cat si disponibilitatea ei catre altruism, (ca e totusi vorba de o cheltuiala extra din partea lui care, desi relativ minora, va fi oarecum dificil de rambursat in mod politicos social, desi desigur nu trebuie abuzat de asa ceva in mod repetat in cadrul acelei relatii, insa mi se pare o chestie posibil utila la un inceput de relatie, sau, in cazul unei relatii deja stabilite de ceva vreme, poate fi utila la deschisul unei discutii despre finantele de cuplu si cine e raspunzator pt anumite cheltuieli minore pt bunuri de consum perisabile utilizate in comun in caz ca acest lucru nu s-a discutat deja in cadrul unui eventual posibil contract de coabitare sau semi-coabitare, sau cum se poate planifica un sistem de raspundere financiara prin rotatie pt aceste cheltuieli, astfel incat sa fie totul cat mai echitabil si sa nu se iste resentimente ulterioare...de altfel statisticile aratand ca maj cuplurilor care coabiteaza si sunt intr-o relatie destul de stabila pe termen lung, inclusiv maritala, se despart din neintelegeri financiare, nu din cauza de relatii de lunga distanta, sau instante ocazionale de infidelitate, sau din alte motive real mai rare, cum ar fi boala grava a unuia dintre parteneri, sau, Doamne fereste, a unui eventual copil al lor)
     



 

Leapsa CTC

Am fost inspirat de blogger-ul Konkursman sa preiau aceasta leapsa care trebuie sa fie o autocaracterizare care sa enumereze:
a) calitatile mele
b) defectele mele
c) chestiile particulare care ma pot scoate din tiparul "normalului" (presupun statistic majoritar pt grupa mea de varsta, sex, loc geografic de origine si loc geografic unde locuiesc acuma, pt ca in zilele noastre din ce in ce mai putini oameni traiesc toata viata tot cam pe acolo pe unde se nasc)

Calitati:
* sunt moderat si linistit majoritatea timpului (in realitate total indiferent si in general superficial, de la deficit predominant de atentie, nu hiperactivitate de la ADHD)
* nu ma las usor influentat de mediu sau anturaj (deoarece nici nu il bag in seama)
* sunt in general tolerant fata de mediu (nici nu am vreo inclinatie de a-l schimba cumva in bine)
* sunt in general constant si previzibil (ca un bolovan, o borna, sau un stalp de telegraf oarecare de la marginea drumului)
* sunt prudent si advers la riscuri (desigur si las)
* am diploma de Bac (dintr-o perioada cand mai mult de 72 % din elevii care dadeau Bac-ul il treceau, si se si putea copia ff usor, adica in prima decada dupa revolutie)
* sunt (inca) sexy, probabil pt ca tind sa arat mai tanar decat varsta mea cronologica
* poezia mea de dragoste preferata este considerata de catre experti impartiali si independenti a fi o poezie inalt calitativa, Sonetul 43 din Portugheze, creata de d-na Elizabeth Barrett Browning
* nu sunt gambler
* nu sunt alcoolic (din motive probabil predominant genetice, la fel ca si faptul ca arat mai tanar decat varsta mea cronologica si am tenul OK, pt ca in mod real vasta majoritate a rudelor mele biologice, chiar si de gradul 2 nu sunt alcoolici, arata mai tineri decat varsta lor cronologica, si au tenul OK, au avut tendinta de a dezvolta hipertensiune arteriala esentiala dupa varsta de 60 de ani, insa au ramas longevivi, si nu au suferit de dementa presenila sau diverse tipuri de cancer care se intalnesc mai des in agregari familiale, cum ar fi unele cancere ale tubului digestiv sau, la femei, unele cancere de san)
* nu mi-a placut si nu imi place absolut de loc ideea de a consuma droguri ilicite (si chiar as dori sa cred ca nu e numai din cauza ca m-am nascut si am fost initial educat in RSR, desi e probabil determinat si de asta, dar in rest e probabil determinat de faptul ca doresc sa fiu mereu intr-o stare controlata atata vreme cat ma aflu in stare de veghe)
* sunt constiincios (oarecum chiar compulsiv, insa mai mult in legatura cu diverse activitati ritulistice, de loc in legatura cu ordinea in apartament sau pe birou)
* posed capacitate de empatie adecvata (chiar probabil excesiva dupa parerea mea, deoarece mie personal capacitatea de a empatiza dincolo de strictul necesar comun biologic imi este inutila atat din punct de vedere personal cat si profesional)
* tind sa fiu sincer si candid (lucru care mie personal nu mi-a folosit la mare lucru in afara de a parea mai vulnerabil fata de unii oameni posibil agresivi, carora in general li se face mila de mine in loc sa ma considere amenintator si sa simta nevoia sa ma agreseze)
* sunt prea lenes pt a depune efortul de a manipula, inclusiv a seduce, alti oameni
* am imunitatea OK deoarece nu racesc decat ff rar, uneori pot trece si 3-4 ani fara ca eu sa fac vreun episod de viroza respiratorie (insa nici nu ma duc prea des in aglomeratii si ma spal pe maini de fiecare data cand vin de afara)
* ma pricep sa imi fac valizele repede si eficient inainte de orice calatorie sau mutare
* nu am perversiuni sexuale deosebit de inestetice sau dizgratioase, adica de ex, desi am fetish pt incaltaminte, nu imi place sa ating cu degetele mainii sau sa sarut frantuzeste talpi de pantofi, chiar si daca sunt de piele sau cauciun natural, (desi e total OK sa fiu calcat de ele pe degetele de la picioare), ci numai sireturi, cusaturi, decoratii de pe partea superioara, sau caramb, si numai daca nu au urme de noroi sau praf

Defecte:
* sunt indolent
* am ADHD si o usoara tulburare centrala de receptie de limbaj
* sunt dependent de nicotina
* nu ma pricep la conversatii sociale
* nu ma pricep la relaxare in grup mai mare de 3, hai maxim 4 persoane in caz de jocuri de carti, si nici nu-mi place sa particip la sporturi de echipa, doar sa ma uit la ele, dar numai la TV, nu de aproape, pt ca de aproape ma sperie prea tare
* chestiile din paranteze de mai sus, care reprezinta reversul medaliei pt unele calitati
* am amuzie congenitala (sunt total afon plus efectiv indiferent si incapabil de a intelege la un nivel superior si de a aprecia muzica, inclusiv ritmuri, tonalitati, etc.), si cred ca e o trasatura familiala, pt ca am ff multi membri de familie care sunt si ei afoni, desi unii din ei macar se pricep la ritmuri si le place si se si pricep sa si danseze
* sunt indisciplinat si exagerat de indulgent fata de mine insumi
* am un narcisism deasupra mediei, desi insist sa opinez destul de serios ca nu e de nivel real patologic, ci pur si simplu majoritar legat de faptul ca am fost si exista probabil 100 % sanse, (desi nu se stie niciodata, si mai bine pun 98 %) sa si raman in continuare un copil unic, plus am fost un copil relativ privilegiat
* mi-e frica sa imi confrunt anumite temeri pe care ar fi chiar real moral recomandabil sa mi le confrunt, de ex mi-a fost frica sa ma las prins in 2 catuse, nu numai una, (pt activitati de relaxare BDSM), insa pana la urma cand am incercat recent a fost chiar OK, sau inca si acum mi-e groaza sa incerc sa iau lectii de dans, desi ar trebui, chiar daca nu am afinitate muzicala, deci nu atat pt motive de expresie personala artistic-coregrafica, ci mai mult pt imbunatatire anduranta, disciplina, postura, si coordonare
* nu imi prea place sa invat, pt ca efectiv imi displace durerea necesar asociata pe timpul procesului de invatare (astfel incat ea sa fie eficace), plus efectiv nu imi place sa ma simt trist, nici macar pt cateva minute, si orice invatare eficace va fi urmata (cel putin in cazul meu personal) de cel putin cateva secunde de doliu fata de bucatica mea personala de suflet/sine ignorant si/sau de fosta autostrada de memorie care va fi mai slab utilizata de atunci inainte dupa procesul de re-asfaltare, chiar eventual si deviere de traseu, (chiar si daca imi va fi poate utila sau propice cumva pe viitor)
* in legatura cu relatia personala si profesionala dintre D-zeu si mama Natura recunosc ca sunt oarecum inclinat sa il favorizez pe D-zeu, desi nu stiu cat din asta e datorat faptului ca efectiv nu pot sa mi-l imaginez pe D-zeu decat de sex predominant masculin, iar pe mama Natura de sex predominant feminin, si o fi vorba de o solidaritate pe care o resimt fata de posibilii purtatori de cromozom Y, si cat e datorat faptului ca s-a intamplat, dintr-o toana selectiva oarecare a mamei Natura, (care implementeaza ideile conceptuale originale ale lui D-zeu, inclusiv utilizand hazardul), sa fiu gay, si desi am acceptat asta, inca nu m-am reconciliat (impacat) chiar 100 % cu acest destin, drept care sunt oarecum o idee suparat pe mama Natura, desi stiu ca nu are nici un rost, plus altii se impaca cu destine real mult mai dificile decat a fi gay in Europa secolului 21
* sunt total lipsit de imaginatie
* am carente in legatura cu gandirea sintetica + obosesc prea rapid daca utilizez gandirea analitica, si nu suport sa ma pierd in detalii, (desi daca ma exprim in scris iese uneori aparent altfel, dar asta e doar pt ca nu am talent de a ma exprima in cuvinte in mod concis si eficient, lucru care e posibil cauzat tot de o deficienta centrala expresiva lingvistica + de faptul ca nu am un vocabular optim de larg dezvoltat), per total chiar fiind, nu numai parand, exagerat de superficial + plicticos
* sunt lipsit de anduranta, si nici nu ma antrenez sa mi-o imbunatatesc
* sunt dezordonat cu diverse efecte personale, nu am grija de ele, adesea le pierd, nu fac ordine mai niciodata in apartament sau birou, etc.
* nu am avut niciodata nici un hobby posibil interesant sau util, fie macar si pt mine insumi daca nu pt societatea mai larga
* nu am abilitati de educator
* ma complac in mod exagerat in mediocritate chiar dincolo de minimumul necesar din motive de securitate personala
* nu sunt ambitios
* nu sunt optim de tolerant fata de semenii mei oameni
* cad uneori in pacatul de a ma "da victima", (mai ales fata de mine insumi, dar am facut-o de cateva ori si fata de cativa oameni real apropiati mie care efectiv nu meritau asta, mai specific tata si BFF, prietena mea cea mai buna, ca cu mama stiu ca nu-mi merge si de altii imi pasa prea putin, sau, in cazuri ff rare in care as fi chiar pasional indragostit de cineva, distorsionat de mult momentan, ca sa purced sa comunic, fie corect fie eronat, despre mine insumi cu ei), desi acest lucru, tendinta de victimizare pt a capata simpatie sau chiar foloase materiale (in cazul lui tata), imi repugna deosebit de mult si il consider un defect de tip tara de caracter semnificativ de mare, si care daca nu reusesc sa il tin in frau, in cazul meu imi poate chiar infirma sau cel putin submina opinia de mai sus in legatura cu narcisismul meu ca fiind nepatologic
* nu am nici un talent artistic

Anomalii:
* sunt gay, adica nu numai comportamental sexual, ci chiar sunt atras sexual si romantic de barbati semnificativ mai mult decat de femei, si doresc sa mentionez cat mai serios ca am pus asta la anomalii nu pt ca ar fi ceva total neobisnuit sau patologic, (mai ales ca patologiile le-am listat deja la defecte, chiar daca NU sunt toate neaparat defecte sau vicii morale), dar pt ca statistic ma aflu intr-o reala minoritate, atat pe Romania cat si pe Norvegia
* sunt gay out social, desi mai mult pe blog decat la serviciu sau ca activitate politica reala, si am studiat statistici atat pe Romania cat si pe Norvegia si pot sa spun ca desi in Norvegia rata oamenilor gay out este real mai mare decat in Romania, tot este o minoritate fata de toti cei care chiar sunt gay sau chiar bisexuali
* consider ca am o relatie ciudata si real minoritara atat pe Romania cat si pe Norvegia cu mancarea pe care efectiv nu stiu daca sa o incadrez la patologii, drept o posibila tulburare alimentara nespecificata, sau la anomalii, am mai scris despre asta din cand in cand pe blog, adica efectiv nu imi pot descrie preferintele alimentare la nivel de ingerare, ci numai estetic, dupa cum arata, si eventual la cateva gusturi preferate pe limba, adica, in ordine descrescatoare, amar, amarui, acru, acrisor, usor sarat, dulce-acrisor, usor dulce, f dulce, f sarat, umami (e un gust pt anumite condimente greu, dulceag si sarat aromate greu traductibil in lb romana, care s-ar traduce prin "savory" in lb engleza), poate si in legatura cu consistenta, prefer vascos la egal cu rontaitor, apoi tare, si lichid pe ultimul loc, iar in legatura cu mirosul mie cred ca imi place sa miroasa a mancare de orice fel, si acest lucru chiar imi lipseste in Norvegia, insa eu de macat nu mananc decat ff monoton si doar daca mi-e foame, si am ff rar pofte de macare pt vreo mancare anume, si chiar daca se iveste o pofta e mai mult legata de vreo amintire, dar nu e legata de a dori sa ingerez in clipa aia mancarea aia cu orice pret, si chiar daca ar apare acel fel de mancare in fata mea in acel moment, chiar preparat identic cu originalul, chiar si intr-o ambianta asemanatoare, tot nu ar corespunde in mod satisfacator poftei mele care reprezinta mai mult un chef momentan memorialistic nostalgic decat de dorinta de re-actualizare reala a acelui moment din trecut, care oricum va fi imposibil, pt ca a trecut si chiar daca eu sunt cam acelasi si sunt si deosebit de recalcitrant la invatatura si deosebit de constant, cf unul din defectele si una din din calitatile mele mai sus mentionate, tot nu sunt chiar acelasi pt ca am imbatranit
* consider ca am o relatie minoritara in legatura cu vinul, atat pe Romania cat si pe Norvegia, pe care nu pot sa il apreciez, probabil la fel ca si muzica, desi vinul chiar ma irita, pe cand muzica imi e mai curand indiferenta
* consider ca am o relatie minoritara atat cu lb romana cat si cu lb norvegiana, pt ca eu pur si simplu majoritatea timpului nu gandesc in aceste limbi in care ma exprim majoritar verbal, (norvegiana in acest moment), sau in scris pe blog, (romana in acest moment), ci gandesc in lb engleza majoritatea timpului cat gandesc rational, (si la fel faceam si in Romania inainte de a veni in Norvegia), si gandesc in lb franceza majoritatea timpului cat gandesc intim afectiv (in Norvegia, ca in Romania ma gandeam afectiv tot in lb engleza), si consider ca fac parte dintr-o minoritate, desi nu deosebit de restransa in zilele noastre, atat pe Romania cat si pe Norvegia, de copii care au fost multilingvi reali, nu numai scolareste, de la o varsta relativ tanara, in cazul meu personal totusi doar de la 6 ani, nu de mai devreme, si nu stiu daca asta a cauzat dificultati sau dezavantaje mai mult decat avantaje, deoarece parerile serioase in legatura cu asta chiar sunt impartite si totodata si diferentiate si pe varste de achizitie de limbaje la copii
* consider ca apartin unui grup relativ minoritar, desi nu deosebit de restrans, de oameni care au calatorit destul de mult si au locuit real in locuri culturale chiar straine si diferite de locul cultural al originii lor de baza de cand aveau varste mici si nu erau ei cei care decideau aceste itinerarii pt ei insisi, de aceea cred ca am incorporat o oarecare mentalitate timpurie de comis voiajor care chiar calatoreste in interes de serviciu mai mult decat de turist care calatoreste de placere, si chiar in legatura cu asta pot sa spun ca deja la 8 ani, cand am fost intrebat in legatura cu planurile mele de cariera, eu am raspuns ca simt ca doresc sa fie unele care sa includa dormitul si petrecutul vremii prin diverse hoteluri, pt ca efectiv ma simteam competent si confortabil in aceste conditii, si chiar la acea varsta recunosteam ca trebuie sa te simti atat bine dar si cat de cat competent daca e vorba de o anumita cariera...insa ceva mai tarziu am avut totodata si chemarea de a fi functionar, si desi m-am impotrivit oarecum acestei chemari, deoarece pana si eu imi dadeam seama ca acest fel de chemari vocationale sunt oarecum anormale, pana la urma i-am dat curs, sperand ca voi putea la un moment dat sa combin chemarea mea si cu competentele mele, adica sa devin un fel de functionar voiajor...desi ar fi fost totusi bine sa fi terminat ASE-ul si sa fac si un master in relatii internationale asa cum ma sfatuisera atat tata cat si bunicul, cat si un unchi si cel putin 2 matusi, dar uite ca nu i-am ascultat, asa ca in loc sa ajung in parlamentul UE, plus inca am ezitari personale, (unele chiar morale), de a lucra corporatist, (mai ales ca joburile alea le-am obtinut in trecut mai mult pe pile), am ajuns pana la urma lucrator de phone sex, care viseaza sa gaseasca si un job 2 de asistent/sofer personal, insa pt acest fel de joburi competitia este deosebit de acerba si cred ca deja, la 32 de ani, sunt cam trecut, asa ca pana la urma voi ajunge probabil sa lucrez tot corporatist

Ii invit la aceasta lepasa pe bloggerii Vladen, Raul Rual, Intuneric, si Mancaciosul temporal de mici, (ca nu am curajul sa invit persoane de sex feminin sa isi cerceteze si sa isi mai si descrie in public posibilele patologii si/sau anomalii).


 

Baby

In seara asta micul print a luat un taxi de acasa de la el, unde se pare ca ajunsese deja inca de ieri, pana in centru, langa gara, pt ca urma sa plece mai departe pt a-si petrece vacanta de iarna cu mormor si morfar, si deoarece probabil avea de asteptat ceva timp pana la plecarea trenului, s-a gandit sa treaca pe la mine sa-mi ureze God Jul, si/sau sa vada daca aveam cumva o sticla-doua de bere in casa, sa-i daruiesc una cadou de Craciun, sa aiba pt drum. Deoarece habar nu aveam ca urma sa vina in Norvegia in vacanta de iarna, desigur ca nu aveam bere, plus, din cauza surprizei, mi-a pierit si elocventa cu care as fi putut sa-l conving sa plece abia maine dimineata in timp ce eu m-as fi putut aproviziona cu ce i-o dori sufletul lui, asa ca pur si simplu am inghitit in sec ca sa nu mai simt strangerea de inima care ma cuprinsese, si i-am multumit ca s-a gandit la mine. Pe urma l-am intrebat daca a luat note bune la primele lui examene, dar cand l-am vazut ca ridica oarecum iritat din umeri, m-am prefacut ca glumisem, si i-am oferit o ginger beer australiana si un biscuit mare de ovaz cu coacaze, ca asta aveam asa mai bun in casa. A zambit relativ sincer, asa ca am indraznit sa-i urez in continuare sarbatori fericite si vacanta placuta. Pe urma m-a sarutat pe obraz, si m-a lasat sa-l imbratisez exact ca in visul meu de azi noapte, si apoi a plecat. Abia dupa ce a plecat mi-am adus aminte ca aveam si o cizmulita rosie de Mos Craciun umpluta cu cadouri facute toate din martzipan pe care o primisem de la Mos Nicolae, dar pe care nu avusesem pofta sa o mananc atunci, si o pusesem pe un raft oarecare, ca as fi putut sa i-o dau cadou si pe aia, pt ca semana cat de cat a cadou de Craciun mai mult decat un biscuit si un simplu suc, fie el si importat tocmai din Australia, pe care eu de fapt mi-l cumparasem initial pt ca sa ma simt mai aproape de BFF (prietena mea cea mai buna) in timp ce-l beam.

O leapsa provocatoare

Am preluat o leapsa de la Hapi, care imi place ff mult (atat leapsa, cat si blogul, pt ca mi se pare ca ridica teme deosebit de diverse, multe sociale, uneori morale, insa aproape intotdeauna sustinatoare de moral, plus imi place cocostarcul sau egreta din header...nu stiu exact ce pasare e). Trebuie sa completam urmatoarele cuvinte cu diverse asociatii personale.

1. Ravnit...un premiu oarecare, preferabil pt calitatea de anduranta intr-o activitate sau intreprindere anume, (desi nu de tip virtual)
2. Castigat...200 lei la slot-machine, de mult de tot, inainte de 1989, ca minor, la mare, pe litoralul romanesc + 25 de lei tot inainte de 1989, la "loz-in-plic", si totusi, ca adult ulterior, nu am devenit niciodata un impatimit al jocurilor de noroc
3. Gasit...monezi pe jos, incontinuu, desi doar o singura data un trifoi cu 4 foi, la munte, in Romania
4. Impodobit...vitrine, mi se pare o activitate deosebit de complicata, care necesita multa experienta si talent
5. Gresit...ca nu mi-am facut niciodata lectiile cu constiinciozitate in legatura cu toate temele necesare, ci numai la cele care-mi placeau, si care nici macar nu erau mai niciodata cele obligatorii
6. Asteptat...o mare virtute
7. Vizitat...muzee de unul singur (in real life) nu-mi place, si chiar sunt suparat ca in multe din ele nu poti fi insotit de un animal de companie, (decat daca e de asistenta pt posibile probleme medicale), deoarece mie imi place sa contemplez in liniste diverse opere de arta, insa sa stiu ca e cineva acolo langa mine in timp ce contemplez, dar daca ar fi un seaman om, m-as simti obligat sa fac conversatie cu el, sa cer sau sa ofer pareri, si asta m-ar distrage in mod neplacut de la activitatea de contemplare
8. Mirare...la reactia de interes care mi s-a parut oarecum exagerat din partea mass-mediei germane in legatura cu rezultatul alegerilor parlamentare recente din Romania
9. Sexy...nu e, din pacate, am remarcat, mereu asociat si cu activitate sexuala optim satisfacatoare, probabil deoarece cuiva sexy tinzi sa eziti sa ii oferi prea multe instructiuni posibil ajutatoare, (nu atat din intimidare personala, deoarece nu cred ca poti fi prea usor intimidat de cineva totusi dezgolit in diferite grade in mod reciproc consensual in fata ta), dar ca sa nu se simta cumva ofensat, deoarece persoanele ff sexy tind sa fie oarecum vulnerabile in legatura cu imaginea lor, si pot astfel tinde sa interpreteze in mod eronat o posibila sugestie drept o critica personala...eu stiu chestia asta pt ca si eu sunt sexy, sau cel putin eram cand eram mai tanar, si tind sa intru in panica ff usor in legatura cu competenta mea sexuala, (ca si in legatura cu alte competente, de altfel), insa mi-a luat ceva timp ca sa invat sa cer mereu cat mai direct instructiuni cat mai clare de la bun inceput, pt ca remarcam ca nu mi le oferea nimeni asa de la sine, si unii pareau ulterior dezamagiti, dar nu spuneau de ce, iar de cand m-am mai maturizat incerc acum sa imi imbunatatesc si tehnica de a oferi instructiuni rarelor persoane sexy care inca mai par a fi interesate de mine din timp in timp, desi desigur pana sa ajung sa ma perfectionez nu imi va mai folosi probabil la mare lucru, cf vechiului adagiu, "ah, si jeunesse savait, si vieillesse pouvait...", ("o, daca tinerii ar sti, iar batranii ar mai putea...")

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, si la ea se poate raspunde si direct pe blogul Hapi, dupa cate am observat.

Vis

Avand probabil creierul obosit de reflectari dilematice (real inutile sau cel putin oricum real ineficiente relativ la ratia efort/rezultat) asupra viitorului meu, l-am visat pe micul print cu bratele intinse catre mine ingaduindu-mi sa il imbratisez si ulterior sa ii simt obrazul sprijinit de umarul meu. Am avut, in vis, un sentiment autentic de bucurie, desi stiam ff bine ca e doar o revedere temporara, si m-am trezit chiar deosebit de calm si de linistit, chiar zambitor, si, spre satisfactia mea personala, chiar lipsit de vreun sentiment de induiosare fie fata de el fie fata de mine, ceea ce insemna ca ma simtisem in sfarsit in acel vis chiar egal cu el, liber de a comunica cu el fara a mai avea vreo anxietate legata de raspunderea grijulie pe care am resimtit-o intotdeauna fata de el.

Nu stiu de ce dupa aia, abia trezit, mi-a venit in gand cantecul You Don't Own Me, pt ca nu cred ca era legat in principal de micul print, (desi acum, la o reflectie secundara, era probabil legat si de gandurile mele asupra moralitatii relatiei mele cu el, plus micul print chiar aduce un pic si cu Leslie Gore), ci era probabil legat de Eric, (care e desigur amestecat si in relatia mea cu micul print pt ca eu l-am parasit cand m-a inselat cu unul de 17 ani fara sa ma intrebe daca are voie, si din punctul meu de vedere de atunci asa ceva ar fi fost tabu, pana cand desigur ca ulterior mi s-a intamplat si mie, plus ca eu m-am mai si indragostit de ala de 17 ani, ceea ce nu as putea sa spun despre Eric, desi adevarul e ca habar nu am pt ca nu l-am intrebat niciodata si nici nu am discutat serios cu el niciodata despre relatia noastra si/sau relatiile noastra cu altii, pt ca eu am fost total imatur + nici el nu cred ca era mai breaz decat mine), cantecul nefiind din perspectiva mea fata de el (sau de ei amandoi, daca era legat si de micul print) in fosta noastra relatie (fostele noastre relatii), ci din perspectiva lui (sau perspectivele lor) fata de mine, deci intr-un fel am reusit pana la urma sa dezvolt o oarecare intelegere si fata de pozitia lui Eric, (deoarece cea a micului print a fost intotdeauna ff clara pt mine de la bun inceput), ceea ce, desigur imi ajuta si mie intr-o oarecare masura in legatura cu detasarea si de acest balast personal care mi-a fost readus in minte in ultima vreme cu oarecare emfaza, fie ca am vrut-o sau nu.

La urma urmei, despartirea mea furioasa de Eric a contribuit si ea intr-un fel, fie si numai prin datarea ei in cronologia mea personala, la decizia mea finala de a pleca cu gand definitiv din Romania, efectiv cu intentia de a fi pregatit de a face chiar cerere de renuntare la cetatenia romana, daca se va pune problema de asa ceva la un moment dat...cum inca se pune, desi sper ca pana la urma se va gasi o portita sa reusesc sa evit asa ceva, deoarece cetatenia romana mi se pare ca aduce inca mai multe avantaje decat dezavantaje oricarui posesor al ei, desigur daca nu e de tip total asistat social, ca pt aceste persoane vulnerabile nu prea exista avantaje deosebit de remarcabile in a fi cetateni romani, desi, desigur o fi mai bine decat sa fie cetateni cu nevoie de asistenta sociala totala ai Rep Uganda.

(Sunt sigur ca am sa fiu inteles total gresit pt ca nu am stat sa explic mai detaliat despre motivatiile mele, insa pur si simplu mi-e lene si nici nu ma simt dator cu explicatii fata de mine insumi sau fata de eventualii cititori ai acestui blog.)

 

Dileme in coada de peste

Pana la urma mi-a picat fisa ca chestia cu sfaturile si catusele fusese un fel de job interview preliminar, si ca tipul ala voise sa castige nu atat respectul meu fata de intuitiile si sfaturile lui catre mine si recunostinta mea loiala pt inca minim 2 sesiuni de legaturi destul de stranse ulterioare, ci un comision ca head-hunter, (ca era clar ca doar ca psihoterapeut comun ne-aristocrat nu prea ar avea cum sa-si plateasca chiria pt apartamentul lui cu 2 camere reale decomandate + terasa dintr-un duplex din Parsons Green, plus ca dupa ce s-a trezit din betie a inceput sa ma intrebe destul de serios despre alte afinitati si preferinte personale si vise de viitor, si nu cred ca o facea ca sa-mi devina pen-pal sau amic stabil), drept care acum stau si fac liste de pro si contra pt a-mi continua periplul misionar norvegian in vederea efectuarii cererii de renuntare la cetatenia romana peste 5 ani vs a abandona intentia mea de ancorare mai ferma pe plaje continand fortificatii probabil apt numite dintii lui Hitler plus 3 palose uriase mai vechi si mai fioroase, si de a face o cerere de naturalizare britanica peste 5 ani, pastrandu-mi totodata cetatenia romana si capatand probabil si posibilitatea de a calatori mai usor in colonii pt a-mi planifica retragerea la pensie pe undeva pe langa Oceanul Pacific. Presupun ca aceeasi dilema au avut-o si altii pe la sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial, (posibil si alte razboaie), in circumstante mult mai dificile decat ale mele, desi probabil unii din ei tot legati de maini, fie de unii fie de altii, asa ca eu personal nu am nici un drept sa ma plang.

Nu m-am putut simti decat flatat, de altfel, ca am fost apreciat intr-un club relativ aglomerat din West End, si ulterior intr-un pat din Parsons Green mai degraba pt utilitatea mea profesionala decat ca posibil iubit, intre timp mi-au iesit din cap si gargaunii despre casatorie, desi e posibil ca ea sa se legalizeze si in UK cu ocazia unor viitoare alegeri, insa pe de alta parte planul meu de cariera era sa imi gasesc un job 2 ca sofer/asistent personal si sa-mi continui job-ul de phone sex, nu sa ma inham din nou in activitati de tip corporatist, pt care mi se pare deosebit de clar ca nu am nici o inclinatie, mai ales ca in afara Romaniei ele se desfasoara acum predominant in sedinte de suport moral pt manageri, fara a avea nici oportunitatea de a pune macar asa din cand in cand mana pe vreo rechizita placuta de tip creion, ascutitoare, guma, sau barem un amarat de pix, desi poate beneficiile corporatiste legate de calatorii de serviciu in diverse locuri exotice ale lumii ar fi ceva demn de luat in seama, dar poate numai daca nr de manageri per functionar nu depaseste 4, plus, la nivel ideal, si nr activitatilor concrete de indeplinit in decursul unei zile de lucru este mai mare decat cel al managerilor non-sexy cu care trebuie conversat social pt a-i feri de plictiseala si a le valida prezenta si utilitatea.

Asa ca in final, ca de altfel de obicei in viata mea personala, am preferat sa tergiversez decat sa iau o decizie clara anume, deoarece sunt un mare fan al eficacitatii timpului despre care am citit ca poate rezolva diverse probleme de unul singur fara ca sa mai depun si eu un efort deosebit sau sa imi asum o raspundere decizionala oarecare care ar implica vreun angajament hotarat de loialitate din partea mea, mai ales ca eu avand chemare de a deveni functionar din copilarie, pana la urma stiu ca tot functionar am sa ajung, chiar daca momentan ma joc de-a urmaritul unor pasiuni personale oarecum copilaroase, de ex dorinta de a gasi un job de sofer personal, si a continua locuitul intr-o tara in care totusi casatoria gay e deja o realitate si nu o simpla promisiune electorala...desi stiu perfect ca astea sunt simple naivitati si pana la urma tot functionar corporatist am sa ajung, ba chiar am sa ajung sa ma perfectionez si la toleranta participarii cat mai angajate la psihoterapie in grup de tip cat mai sincer gestalt alaturi si de 16 nu doar 4 manageri total non-sexy, daca asta va fi moda in acea corporatie atunci, pt ca am remarcat in general ca la scara unei vieti, (echivalenta in zilele noastre cu 2 sau chiar 3 generatii nu doar una), efectiv nimeni nu poate scapa de sub destinul statistic, inclusiv hazarduos, harazit lui, indiferent daca se muta geografic, (calatoria in timp nefiind inca posibila decat in povestirile si filmele SF).

Sper ca aceasta observatie va putea raspunde si nedumeririlor celor posibil interesati desi inca ezitanti de a migra global din simple interese economice si sociale, asa ca mine...in legatura cu oameni care migreaza ca refugiati autentici sau din cine stie ce dragoste sau alta pasiune, inclusiv profesionala sau de hobby, specifica si clara, situatia stand desigur oarecum altfel, aceste miscari fiind de obicei de nivel de viata si moarte, deci real posibil conducatoare la rasturnari uneori chiar dramatice de destine.


 

Revelatie (rated R pt limbaj)

Noroc ca am fost semi-obligat sa consum ceva alcool in timpul vacantei, pt ca altfel, in stare total treaza, nu cred ca as fi aratat acest blog unui tip strain oarecare asa la totala intamplare, si astfel nu as fi beneficiat de o confruntare destul de realista din partea lui care:

1) sa ma re-ilumineze personal cat sunt de dobitoc, in sens de prost facut gramada, in ciuda diplomei de Bac, (ca pe asta am mai auzit-o, ba chiar am si citit-o descrisa si intr-o maxima oarecare scrisa prin secolul 17 de ducele de La Rochefoucauld aplicabila unor indivizi exact ca mine, deci nu am cum sa nu fiu de acord), dar si

2) sa ma ilumineze ca:

    a) mi-am ales ca avatar poza unui urs, si inca si polar, fara sa ma gandesc absolut de loc la consecintele acestei actiuni de prezentare in lumea culturala internationala gay;

    b) acest blog este in fond si la urma urmei o lunga scrisoare catre Eric, ca altfel efectiv nu vad vreun motiv ca eu sa ma fi apucat brusc de a comunica in scris chestii destul de personale in texte reale in lb romana, de altfel in orice limba, cand eu nu am scris in viata mea decat vreo 3-4 felicitari personale, si alea mai mult obligat de mama, (in afara de temele necesare din timpul scolarizarii obligatorii, care la mine s-a incheiat cam de mult, oricum dupa ce deja scrisesem vreo 2 sau 3 din cele 3-4 felicitari mai sus mentionate).

Desigur aceasta iluminare personala nu a fost facuta total dezinteresat sau gratuit, din partea mea asteptandu-se o pozitie de profunda recunostinta si un juramant de incredere si loialitate pe minim 10 de minute cu ambele maini legate in catuse, nu doar una, insa deoarece eu o cerusem cat inca aveam alcoolemia relativ redusa, probabil sub 0,8 la mie, deci fusesem in stare consensuala cand m-am decis sa imi infrunt drept in fata si teama mea personala fata de 2 catuse, nu am cum sa ma plang ca tipul caruia i-am aratat blogul inainte sa-mi puna catusele, (asa ca sa-l avertizez oarecum, just in case, ca totusi nu sunt chiar singur pe lume, in caz ca uita sa mi le desfaca), a inceput sa rada cu lacrimi de era sa uite sa ma si lege, dupa care m-a confruntat cu revelatiile de mai sus, si mi-a zis ca daca am incredere in el, voi avea poate o sansa sa devin mai destept, sa invat sa ma prezint mai bine nu numai in viata virtuala, dar si cea reala, si sa uit totodata si de anxietatea mea fata de 2 catuse si de Eric.

Ulterior am aflat ca tipul e un fel de psihoterapeut, si de aia probabil nu s-a putut abtine sa nu-mi dea sfaturi, pt ca nu se intampla ff des ca tipilor gay sa li se faca mila de mine in mod spontan sau chiar la cerere la nivelul la care s-ar simti obligati sa-mi ofere sfaturi sau recomandari reale, (cel putin nu in proportia in care sunt adesea cainat si automat si sfatuit de heterosexuali), iar de simpla vrajeala pt a stabili o anumita pozitie ierarhica de dominanta nu fusese cazul, pt ca fusese clar cine facuse cererea sa fie prins temporar in catuse.

Rezultatul acelei confruntari terapeutice a fost a doua zi o usoara durere de cap de la mahmureala + o amnezie partiala retrograda de tip probabil predominant disociativ-isteric cauzata de socul de a fi bagat in seama de un psihoterapeut necaracteristic si probabil nerecomandabil de milos la suflet cumulata cu usoara intoxicatie cu alcool, (deoarece precis nu consumasem si liquid ecstasy), fata de sfaturile legate de optimizarea prezentarii mele + disparitia anxietatii fata de a fi prins in 2 catuse, drept care nu mai am ezitari de a repeta experienta, desi preferabil cu unele de calitate superioara, insa pe Eric tot nu l-am uitat, si din cauza asta am sa continui sa scriu pe blog si nici nu imi voi schimba avatarul, desi doresc sa mentionez cat mai clar ca eu nu sunt ursulet polar, ci de fapt lebada, (ma rog, mai realist probabil in fata intiala de ratoi), cf clasificarea "who's who in the zoo" din 1979.