Leapsa lumilor literare preferate

Aceasta leapsa mi-a fost inspirata mai direct de un articol recent al bloggerului Decenu, insa si de alte articole ale altor bloggeri asupra carora am reflectat in ultima vreme, inclusiv cele care raspund exercitiilor tehnic-literare propuse pe blogurile lui Psi si Irealia, plus un fragment de articol din mass-media pe hartie, (desi efectiv nu mai tin minte din care revista), in care autorul opina ceva de gen cum ca multor persoane le face placere sa consume literatura pt a-si gasi acolo niste prieteni oarecum mai placuti decat cei reali din fiecare zi...lucru la care eu chiar ca nu ma gandisem niciodata,si, desi parintii mei mi-au zis de cateva ori cand eram mai mic ca au impresia ca prietenii mei cei mai buni par a fi cartile, nu cred ca se refereau neaparat la personajele din ele, plus si mie, la randul meu, desi am admirat cateva personaje literare de-a lungul vremii, si m-am bucurat chiar si de posibilitatea de a le regasi in caz ca erau descrise intr-o serie mai lunga de povesti, totusi nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma pot imagina pe mine personal interactionand cu ele, ele facanad parte dintr-o lume fictionala la care clar eu, om real, nu aveam cum sa am acces, plus ele insele nefiind de tip om autentic, ci de tip personaj literar, oricat de maiestrit de realist si viabil ar fi fost descrise...si pe urma mi-am amintit ca am avut un moment de parere de rau chiar recent cand am vazut ultimul episod din cele accesibile ale serialului Hatufim, deoarece chiar sincer as mai fi vrut sa petrec acolo o vreme, alaturi de acele personaje, desi desigur as fi ramas strain de ele, insa parca mi s-au parut asa familiare si umane, chiar mai mult decat oricare altele din cele pe care le stiam din alte povesti in serial. Si atunci m-am gandit, de ce sa nu aiba poate dreptate acel autor in legatura si cu personajele literare ca prieteni, iar faptul ca mie personal nu-mi trecuse niciodata asta prin cap fusese pur si simplu pt ca pana acuma nu am citit carti in care acele personaje literare, oricat de simpatice mi-ar fi fost, sa mi se para chiar asa autentic accesibile...desigur e si pt ca eu nici nu am citit o gama ff variata de literatura, nici macar seriale prea multe care sa mi se para asa de realiste nu am prea vazut, si de obicei tind sa aleg oricum carti si filme total fanteziste, care reprezinta si contin, chiar si in firul lor narativ, mai degraba comentarii interpretativ si critic literare decat literatura originala propriu-zisa, sau oricum chiar si cele mai clasice dintre ele continand personaje de tip mai degraba partial eroic, simbolic, sau si mai adesea cliseistic, oricat de iscusit sau de relativ original ar fi acel cliseu. Sa fie asta un soi de malaise carcteristic pt cultura post-moderna accesibila mie, sau sa fie, cum cred eu ca este, mai degraba din cauza limitarilor mele personale, superficialitatea, lenea, ignoranta, dezinteresul pt profunzime, detalii, reflexii complexe si sarguincioase, etc. ? Ma rog, o intrebare retorica in legatura cu care desigur ca nu am de gand si nici antrenamentul sau obisnuinta de a depune efortul sa-i raspund...desi uneori, unii mai tineri, gen bloggerul Bucuros, sau poate chiar un tanar german non-literar recent cunoscut de mine, imi propun acest fel de chestiuni, (desi fara sa vrea, desigur, si nu mereu direct mie personal, dar asa, doar prin faptul ca sunt la inceput de viata adulta, de alegere de cariera, de noi cunostinte atat teoretice cat si umane, etc, si uneori sincera lor curiozitate ma molipseste si pe mine.

Mentionati una sau mai multe lumi literare, NU neaparat obligatoriu fictionale, cate exact ramanand la alegerea dvs, asezate sau nu intr-o ordine de top ierarhic de preferinte, in care v-ar tenta sa riscati sa incercati sa petreceti o vreme, daca ar fi posibila o astfel de mutatie. Ganditi-va bine de tot ca nu e tot aia cu o simpla calatorie turistica intr-un peisaj posibil atractiv sau intr-o cultura diferita posibil interesanta, in care puteti beneficia de anumite avantaje sau chiar onoruri si deferenta de obicei acordate unui musafir aflat in vacanta. Plus mai ganditi-va ca exista o probabilitate destul de mare sa fiti un om total oarecare, ca sa nu spun mediocru, si acolo, nu numai in realitatea prezentului de azi.

Leapsa sutienelor

Inspirat initial de un articol al bloggerului Vladen, in care acesta mentiona sutienele bloggerului Kadia, mai recent framantat si de o intrebare iscata in urma unui articol despre piese vestimentare al bloggerului Cuvanta, si anume daca interesul pt moda si rafinamentul in aprecierea critica a acesteia ar tine cumva in mod real de orientarea sexuala in plus de aspectele social-culturale de mediu mai larg si de inclinatiile artistice si critic artistice ale unei persoane individuale, o chestiune indeajuns de interesanta pt a-mi fi provocat, alaturi de ingredientele artificiale probabil toxice ale unei salate de sfecla conservate, chiar un vis destul de intens in decursul siestei mele din aceasta dupa-amiaza, in care ma certam ff aprig cu Anneline in fata unui (prea) tanar neamt (recent cunoscut de mine) ca martor initial impartial insa care parca incepuse la un moment dat sa-i tina partea ei, desi nu bazat pe vreun interes propriu ci mai mult asa din pura admiratie fata de puterea de convingere a lui Anneline, m-am decis sa propun o leapsa cu cerinta de a alcatui un top 6 sau chiar un top 10, (ma rog, orice top mai mare sau egal cu 6), al unor sutiene preferate, luand in seama in primul rand calitatile lor estetice, (desi e voie desigur si cele ergonomice), incercand de a pune cat mai mult in evidenta calitatile intrinseci ale acestor piese vestimentare. Ar fi preferabil, deci, de a NU prezenta fotografii cu sutiene care sunt asezate pe sani de femei, pt ca uneori acestia pot distrage de la aprecierea calitatilor intrinsece ale acestor piese vestimentare, sau pot crea aparente false cum ca un sutien maiputin estetic ar arata cumva mai estetic,sau invers, desi e voie de a se posta poze cu niste busturi de manechine de plastic de dimensiuni medii, de forme comune, si, daca se poate, in tonuri colorate care sa puna in evidenta mai degraba sutienul decat sa duca cu gandul la culoarea si aspectul unor sani autentici. (Eu nu am reusit in toate ocaziile, dar macar m-am straduit.)

Hors-concours: un sutien medieval din sec 15 din regiunea altfel relativ plictisitoare Tirol austriaca, gasit in 2012 la castelul Lengberg:

Leapsa despre femei

Ideea acestei lepse mi-a fost oferita initial de reflectia provocata de lectura unei poezii a scriitorului e.e. cummings asupra careia mi-a atras atentia bloggerul Pandhoraa, ulterior acelasi blogger prezentand si o alta poezie scrisa de dl Marin Sorescu cam pe acelasi topic, insa intr-un mod mai dezvoltat aproape chiar in sensul lepsei la care ma gandisem eu, (dupa cum mi s-a parut sau, cf dl Goethe citat tot de Pandhoraa, dupa cum am preferat sa mi se para), o companie cu adevarat selecta care mi-a oferit fortitudinea de a indrazni sa purced fara sa-mi mai fie teama ca as putea jigni pe cineva, plus de a spera ca aceia sau acelea care se vor putea simti ofensati/ofensate vor reusi sa se consoleze singuri, fara ajutorul meu, cum or dori sau cum or putea, fie cu ajutorul literaturii fie prin alte metode. Dedic aceasta leapsa tuturor femeilor reale sau imaginate pe care le cheama Nancy.

Luand ca atare asa "de buna" asertiunea d-nei Simoe de Beauvoir cum ca (in traducere aproximativa) "nici o femeie nu se naste femeie, ci devine", (NU in sensul unei tranzitii de la un stadiu de fata la stadiul de femeie matura, ci in sensul propunerii cum ca femeile ar putea reprezenta un soi de inventie conceptuala), o asertiune pe care, desi am obiectii personale asupra ei, totusi nu am chef de a o contrazice in acest moment, cel putin nu pana cand nu citesc macar cateva paragrafe din jurul ei, (un lucru extrem de improbabil), dar si pana cand nu incep macar sa inteleg mai bine lb germana, probabil singura limba in care ar putea fi combatuta d-na de Beauvoir in mod mai eficient, (un lucru care am remarcat spre marea mea uluire chiar ieri ca deja a inceput sa se materializeze, desi sper sa nu progreseze in ritm ff rapid, deoarece acest lucru va duce probabil la o disruptie totala a linistii mele placid-ignorante construite cu atat grija de mine de cand am refuzat sa iau lectii de lb germana de cand aveam chiar 6 sau 7 ani, presimtind ca acest lucru nu poate sa imi aduca decat batai de cap si o eventuala cariera deosebit de stressanta de consilier guvernamental in loc de simplu functionar oarecare), cerinta lepsei este urmatoarea: mentionati minim 5 barbati si 5 femei de tip om real care a existat vreodata in viata, (deci NU de tip zeitate, semi-zeitate, sau erou mitic alegoric legendar, etc), pe care i-ati prefera dvs sa contribuie la inventia femeilor din primul sfert al secolului 21 din orice zona culturala aleasa de dvs. Ar fi frumos si daca ati argumenta, desi nu e obligatoriu. Ar fi preferabil ca ei sa fie artisti, gen scriitori, pictori, fotografi, sculptori, etc, desi nici asta nu e obligatoriu, e voie sa fie si ingineri sau inventatori faimosi. Daca aveti cumva impresia cum ca ar fi posibila inventia si unui etern feminin atemporal, indiferent de secol, si ageografic/acultural, indiferent de locatie, atunci e voie sa fie si asa, si nu e obligatoriu sa va alegeti femeia acestui sfert de secol sau a unei culturi anume, dar macar mentionati chestia asta, ca sa se inteleaga mai clar, ca va referiti la femeia universala. Daca aveti chef si de inventat mai multe feluri de tipuri de femei, atunci ar fi onorabil din partea dvs sa depuneti efortul de a mentiona cate 10 inventatori pt fiecare tip.

Succes !

 

Sunt beat ca un porc

Nu am mancat porc decat abia astazi, plus dupa aia am baut si berea de Craciun cu continut excesiv de alcool, asa ca sunt intoxicat si nervos. Din pacate mama nu e aici langa mine ca sa rada de mine cum rade ea mereu cand devin caraghios de la nervi, si sa ma faca sa ma simt astfel mai bine si mai echilibrat. Am un teanc de vase nespalate in bucatarie, am pufuleti de praf amestecati cu firimituri prin toate colturile, sunt obosit insa nici nu pot sa adorm, nu am chef nici sa citesc o poveste, si nici nu vreau sa-mi spuna una cineva, nu pot sa accesez nici arhiva publicatiilor Conde Nast digital asa cum voiam, trebuie sa ma chinui sa-mi planific o vizita in Germania, nu-mi place niciun hotel din alea care sunt aproape de unde trebuie sa fiu, si mai presus de toate NU vreau sa merg la schi asa ca toata lumea, desi mi-e dor de zapada, dar nu de aia din statiunile de schi. Mie mi-e dor de zapada in care ma jucam cu Karl, numai zapada aia imi place si gata. Dar zapada aia e de pe alta planeta, din alt univers, nu atat doar temporal, ci chiar o lume disparuta, lumea lui Karl, a lui Leena si a mea. Cladirea si gradina sunt tot acolo, le-am vazut si le-am revazut, insa nu mai apartin acelorasi administratori.

Lista Rezolutii pt Anul Nou

1. Sa exersez in continuare sa ma exprim mai bine in scris intr-un limbaj de lemn cat mai optim adecvat atat afinitatilor mele personale cat si informatiei pe care doresc sa o transmit. As dori, la nivel ideal, sa aiba si elemente artistice de tip Biedermeier la un moment dat, mai ales ca tocmai am aflat, cu ajutorul unui comentariu al bloggerului Vax Albina, ca exista si un curent literar cu acest nume, nu numai design-ul de mobila, (care e aparent si precursor al design-ului minimalist utilitar scandinav), insa nu cred ca am cum sa reusesc asta chiar in 2014, mai ales ca nu cunosc lb germana, iar invatarea lb germane NU apartine listei mele de rezolutii pt anul 2014, poate mai degraba pt 2054, dupa ce ies la pensie.

2. Sa incerc sa scriu o povestire de fictiune istorica romantata despre un marinar vorbitor de lb romana de la vremea lui Stefan cel Mare care a avut oportunitatea de a interactiona cu poporul incas vorbitor de lb quechua din regiune Peru de la acel timp, (idee care mi-a venit in timp ce reflectam asupra unor articole scrise de bloggerii Raul Ghiran si Radu Thor, plus catre care ma simt incurajat acum si de indemnul bloggerului Claudiu Constantin care recomanda tuturor sa capete curaj pt a scrie si a indrazni sa publice fictiune in anul 2014).

3. Sa imi programez telefonul HTC One pe care l-am primit de la Mos Craciun, astfel incat sa-l pot folosi si pt scopul lui principal de "telefon destept mobil" mai degraba decat asa ca un memento sau exponat de muzeu despre confimarea existentei lui Mos Craciun.

4. Sa particip in mod constiincios la activitatile Asociatiei de yachtsmen-i amatori, si sa incep sa reflectez la alcatuirea unui plan de actiune pt a-mi cumpara si eu la un moment dat un yacht personal, deoarece am ajuns la concluzia ca mi-ar fi mult mai util decat un automobil personal, plus totodata si mult mai placut de folosit decat o bicicleta sau o ambarcatiune cu vasle sau padele. (Remarc ca sunt in stare de orice numai sa nu cumva sa ma simt tentat de a-mi cumpara un cal pt necesitatile mele de transport personal individual de colo colo si de a fi astfel nevoit de a ma fixa ca om socio-cultural agrar-sedentar asezat stabil pt a oferi conditiile adecvate unui grajd optim potrivit acelui cal.)

5. Sa citesc de pe wikipedia despre Vladimir cel Mare, despre care a venit vorba pe blogul lui Vladen, si despre Pushkin, despre care a venit vorba pe blogul lui Cuvanta.

6. Sa termin odata cu dacii, si sa pot incepe o serie noua de articole dedicate istoriei unor meserii care NU sunt chiar asa de vechi de cand lumea, de ex NU preot sau medic, ci istoric de arta, agent literar, manager, vice-presedinte, etc.

Ce am visat si ce am primit de la Mos Craciun

Deoarece eram asa de stressat si emotionat asteptand sa vina Mos Craciun, plus mancasem si cozonac colorat cu E-uri, azi noapte am avut un vis interesat cu elemente erotice, despre care imi face placere sa povestesc inainte de a insira lista de cadouri primite.

Am visat ca eram in vizita la un prieten recent cunoscut de mine in vis, desi cu un chip care nu seamana cu nimeni vreodata cunoscut de mine, de care eram atras atat intelectual cat si sexual. Pot spune ca era brunet, nu blond, si era mai inalt decat mine. Habar nu am cum exact il cunoscusem, dar fusese oarecum din intamplare ca ajunsesem sa il cunosc, si ma invitase la el acasa sa facem lectii impreuna sau, ma rog, ceva destul de serios oficial de acest gen. De fapt cred ca initial  ma invitase asa doar ca simplu musafir oarecare, dar mai pe urma gasisem ceva serios de discutat si deja incepusem sa lucram impreuna. Ma rog, o chestie mai rara pt mine, pt ca de obicei lectiile erau doar un pretext cand eram asa la liceu, si nu aveam eu vreodata de gand, si nu aveam inclinatia nici atuncea, nici acuma, de a colabora prea des la vreun efort real delucru serios in parteneriat autentic cu altcineva. Mi s-a mai intamplat de cateva ori sa fac lectiile altcuiva, insa in nici un caz nu existase vreun efort depus in comun, nici vreun dialog de lucru mutual educativ intre mine si acea persoana, pur si simplu ii facusem lectia aia si gata.

Imi amintesc in mod tangential ca am fost invitat odata pe la vreo 14 ani chiar sa fiu tutorele unei colege, la matematica, (zau, HABAR nu am DE CE majoritatea profesorilor mei au fost de opinie ca eram bun la MATEMATICA, minus desigur profesorii acestei materii, care nici nu cred ca staiu cum ma cheama...zau, cred ca era un fel eufemistic de a anunta ca sunt deosebit de atroce la alte materii, cele ale profesorilor atat de laudativi fata de mine, pt ca in mod obiectiv eu nu am inteles absolut nimic din matematica decat cum sa aplic niste formule descoperite de altii pt a fi aplicate la anumite probleme destul de stas, si sunt aproape sigur ca NU asta este matematica), si pana la urma activitatea de a educa pe altcineva mi s-a parut atat de complicata si dincolo de puterile mele, incat pur si simplu ii rezolvam eu temele acelei persoane, si mai tarziu,cand m-am intalnit cu ea dupa cativa ani, zau, printre alte amabilitati si schimburi de amintiri comune placute pt amandoi, totusi mi s-a parut ca mi-a reprosat acea activitate, cum ca ea asteptase de la mine sa o educ sa inteleaga ea cum sa-si faca lectiile singura, dar eu doar ii rezolvam problemele de unul singur si gata ! Chiar m-am simtit usor vinovat atunci, desi ea m-a asigurat ca nu mi-a purtat ranchiuna, doar asa voia sa-mi povesteasca ca la vremea aia se simtise oarecum frustrata si chiar si ea vinovata de acel stil al meu, insa nu indraznise sa se planga, si de fapt nici nu era sigura daca voia sa se planga, de vreme ce ii crescuse media la acea materie datorita lectiilor facute de mine, desi la teste desigur continuase sa ia note mici, si mai tarziu a ales sa studieze pedagogia flautului la nivel universitar, deoarece din acesta stia sa cante deja de mic copil, cu mult inainte sa ma cunoasca pe mine. NU ma exprim la figurat, chiar stia sa cante la flaut ! Chiar am rugat-o sa-mi cante si mie, si pe urma sa ma lase si pe mine sa incerc, si mi s-a parut ff dificil cand am incercat si eu, pur si simplu suflam din rasputeri si nu iesea nici un sunet, habar nu aveam cum sa-mi pun buzele pe mustiuc si cum sa expir ! Si culmea e ca desi ea a incercat sa-mi explice, chiar cu deosebita rabdare, tot nu am inteles si nu am reusit ! Abia acum vad de pe wikipedia ca modul de a sufla este ceva deosebit de dificil de educat,exista chiar diverse curente contradictorii in legatura cu aceasta pedagogie, unii opinand ca trebuie sa tina cont de detaliile anatomice ale suflatorului, si ca nu poate fi ceva ff stas ! Acum sper ca acea fosta colega nu s-a decis sa se faca profesoara de flaut doar din cauza ca habar nu a avut atuncea cum sa adapteze explicatiile ei anatomiei mele personale,astfel incat sa reusesc si eu sa scot macar o singura nota muzicala din acel instrument, si si-a dorit astfel ulterior sa se perfectioneze ca pedagog la un nivel mai expert ! Adica totusi sper ca a ales acea facultate din dragostea si interesul fata de flaut mai degraba decat din frustrarea ca a dat peste un elev dificil de educat ! Nu stiu de ce zic asta, poate si a doua motivatie este OK, insa nu cred ca ar fi niciodata prima mea motivatie pt a-mi alege o materie de studiu sau o cariera.

In vis insa m-am straduit sa colaborez serios, aveamsi niste caiete deschise pe masa. Intr-o camera de alaturi erau niste copii mai mici, probabil rudele prietenului meu, care pemine ma cam enervau, ca ma simteam obligat sa tin cont si de ei, nu sa ma concentrez numai asupra relatiei mele cu acel omde care eram interesat si sa incerc sa fac impresie buna prin constiinciozitatea mea intelectuala, astfel incat dupa aia sa putem trece si la partea mai intim afectiva a relatiei noastre de care eram totusi tentat. Insa la un moment dat lectia s-a terminat si a sosit timpul sa plec acasa, desi aveam asa o certitudine ca relatia noastra va continua sa se dezvolte in modurile dezirabile de mine. Se pare ca in decursul acelei vizite ma descaltasem de tenisii de tip Adidas cu care fusesem incaltat, desi in real life eu nu port tenisi prea des, in nici un caz daca m-as duce intr-o vizita de lucru la cineva atat de important pe care il admir atat de mult, plus desi in real life eu personal nu ma descalt mai niciodata atunci cand merg in vizita la cineva decat daca mi se atrage atentia in mod expres, si uneori chiar si atunci intreb daca e neaparat obligatoriu, plus doresc sa mentionez ca faptul ca vad incaltaminte lasata in afara apartamentelor unor blocuri chiar relativ moderne de aici din Copenhaga,mie personal mi se pare chiar induiosator, si stu ca si in unele hoteluri se practica acest lucru, desi acolo mai mult pt cei care doresc sa isi aiba incaltamintea curatata si periata de personalul de serviciu, insa pur si simplu nu cred ca as face asta niciodata, si nu atat pt ca mi-ar fi teama ca ar putea-o fura cineva, desi e si asta ceva demn de luat in consideratie inanumite situatii, dar pur si simplu nu imi vine sa las incaltamintea mea personala intr-un spatiu totusi public, plus nici daca as fi musafir undeva nu m-as simti confortabil sa stau in ciorapi sau papuci de imprumut, pur si simplu nu-mi place, si eu nici nu am prea des incaltaminte deosebit de innoroiata sau murdara pe talpi, deoarece am deosebita grija si ce incaltaminte port si pe unde si cum ma deplasez, mai ales daca as merge intr-o vizita. Insa contextul acelui vis se pare ca ma cunoscusem chiar asa oarecum intamplator cu acel om, si vizita nu fusese ceva ff atent planificat demine,ci mai mult o oportuitate care ma gasise intamplator incaltat in tenisi. Insa nu tin minte sa fi visat cum ma descaltasem,ci doar ca la sfarsitul vizitei imi cautam pantofii sa ma incalt cu ei.

Desi pe cel drept l-am gasit chiar langa mine, celstang era de negasit, si am ajuns intr-o alta camera adiacenta unde am dat peste alti pantofi desperecheati,insa nici unul nu era al meu. La un moment dat venisera si copiii aia ca sa ma ajute,si mi-au arata un tenis tot aparent cu o culoare si un nr de dungi similar cu tenisii mei,insa aveau un nr mai mic, plus erau feminini cu TOC din ala integrat interior, zau,un soi de tenis/pantof pseudo-sport care mie mi se pare de-a dreptul inestetic, si total inutil, chiar si pt femeile caruia ii este dedicat, dar oricum era evident ca nu era al meu. Zau, pana la urma nu am gasit tenisul stang, insa m-am regasit in vis totusi pana la urma incaltat in ambele picioare, desi nu stiu daca in tenisi, deja in fata usii de la intrare care era larg deschisa catre trotuarul care urma sa ma duca catre statia cea mai apropiata de metrou, undeva inainte si la dreapta, si eram fata in fata cu asociatul meu din vis, de care urmasa-mi iau ramas bun, si desi imi parea oarecum rau ca trebuia sa plec si sa ne despartim momentan, aveam totusi intelegerea ca ne vom revedea. Sentimentul era o combinatie placuta pt mine, cu o proportie optima de cca 2/5 de emotie oarecum trista din cauza despartirii iminente si cu preponderenta a 3/5 de emotie pozitiva si placuta, care consta, la randul ei din 2/5 placerea de a ma afla asa fata in fata, privindu-ma in ochi de la egal la egal cu acel individ, (chiar daca el era mai inalt decat mine cu aprox 9 centimetri), si 1/5 speranta ca ne vom revedea in viitor si ca relatia noastra relativ complexa chiar va continua, cf dorintelor mele, desi trebuie sa mentionez ca de-a lungul visului el mi s-a parut oarecum impenetrabil si nu deosebit de expresiv fata de mine. Zau, nici macar nu fac misto de presupusa mea inclinatie matematica mai sus mentionata, chiar asa mi-a venit sa scriu, desi aceste cifre nu mi-au aparut in vis, ci le descriu abia acuma, incercand sa descriu emotia mea din timpul acelui vis, plus imi dau seamacat de ridicol poate sa apara !

Visul reprezinta in fond, dupa parerea mea, in principal satisfactia mea personala ca am reusit sa imi definitivez lista rezolutiilor pt anul nou pe care o voi mentiona intr-un articol viitor, plus si nemultumirea mea ca am lasat-o oarecum pe tanjeala cu proiectul Dacii, pe care insa nu am de gand sa il abandonez ! Plus m-am simtit flatat sa aflu de pe Google ca in general pantofii pe care ii purtam intr-un vis pot reprezenta atitudinea noastra fata de viata, si, din cauza ca era vorba de tenisi, plus ca ma gasisem total intamplator in ei asa in stare naturala, indiferent ca urma sa merg in vreo vizita undeva sau nu, mie mi-a placut ideea ca eu as putea avea asa la baza, in mod natural, o atitudine sportiva fata de viata mea ! Copiii din camera adiacenta pot reprezenta proiecte fata de care poate ma simt mai obligat, ca de ex exact seria cu Dacii, (nemaivorbind de cate chestii am lasat neterminate la serviciu, desi imi propusesem sa fiu cat mai harnic chiar in ziua de Ajun de Craciun), sau, pt ca de fapt habar nu aveam cine erau asa mai exact, desi rude ale acelui ins, (care, la randul lui, ma reprezinta desigur tot pe mine, ala oarecum mai idealul, dar totusi realizabil, ca doar parea un ins total obisnuit, desi o idee mai inalt decat mine, plus fizic asa chiar comun, nu era vreun ideal eroic gen Harap Alb sau cine stie ce alt erou de filme, parea chiar pamantean), pot chiar reprezenta talente inca nedescoperite care incearca sa imi fie de ajutor ca sa-mi gasesc un stil de exprimare imbunatatita si mai optim echilibrata, (nu asa doar intr-un picior), relativ la atitudinea mea fata de viata, chiar daca desigur nu au nimerit-o chiar asa cu un stil mai feminizat asa oarecum fortat, si/sau acea metoda presupusa de a spori creativitatea prin a ma stradui sa vin mai "in contact cu partea mea mai feminina" presupus creatoare, ca e clar ca nu asta e stilul meu !

********************************

Acum, in sfarsit, CADOURILE !

1) HTC One...ura ! ura ! ura !

2) Toate povestile scurte/nuvelele scrise de dl Thomas Mann, in 2 volume, povestiri timpurii, si povestiri tarzii...in lb daneza ! Zau,cred ca vor mai trece cativa ani pana cand sa le pot citi ! Dar poate ca totusi Moarte la Venetia suna mai misto in lb daneza, si voi reusi sa o citesc si eu odata ! Daca reusesc, promit sa imi cumpar si Proust, tot in daneza, ca altfel nu cred ca as putea rezista, si destul ma simt vinovat de atatia ani ca nu am reusit sa citesc si eu niciodata asa mai consistent diverse chestii considerate de mare importanta pt istoria literaturii presupus universale gay ! Zau, totusi SINCER sper ca dl Thomas Mann sa fi scris si cateva povestiri MULT mai interesante si mai misto decat Moarte la Venetia, ca totusi am iubit romanele Buddenbrooks, si Iosif si fratii sai, si Doctor Faustus,si Muntele vrajit ! Ba am citit integral chiar si cartea scrisa de fratele dansului, dl Heinrich Mann, Profesorul Unrat (Ingerul Albastru), desi aia nu m-a captivat chiar asa de mult, dar am citit-o numai din loialitate fata de dl Thomas Mann care scrisese acele 3 romane atat de lungi si totusi usoare si magice si bine construite, asa ca niste cetati Lego, care imi placusera atat de mult.

3) Toamna in Germania, de dl Stig Dagerman, tot in lb daneza...de asta chiar sunt tentat sa ma apuc rapid, dupa ce termin cu thrillerul ala relativ plictisitor, The Expats

4) 2 cani cu Moomintroll-i, una de dragoste, si una cu un sef politist

Dacii pe intelesul oricui- cap 4- perspectiva istorica conceptuala

Din aceasta perspectiva, pe care un articol, Istoria din viitor de pe blogul lui Loopoo m-a ajutat sa o sintetizez, dacii, aceia despre care stim sau credem ca stim noi astazi, nu au existat, ci au fost inventati in mod autentic propagandistic de grecii antici si de toti fanii si emulii lor ulteriori. Ma rog, asta trebuie inteles mai mult la figurat si omagial poetic, in felul in care dl Marin Sorescu scria despre acele chestii care trebuiau sa poarte un nume si li s-a spus, deci, la un moment dat, Eminescu. De altfel, mai tot ce stim noi astazi, asa chiar la nivel global destul de standard, se pare ca a fost inventat, sau oricum compilat din diferite surse mai obscure, de grecii antici. Asta si pt ca foloseau un alfabet cat de cat inteligibil. Plus aveau statui frumoase. Nu mai vorbesc de ce zei VIP sexy si interesanti, numai buni de tabloide de mare tiraj, aveau. Adica totusi un zeu cu cap de dingo sau de broasca testoasa, sau cu 8 brate, sau chiar un urias mai ciufulit si lenes care suge de la o vaca, sau chiar o vaca care ea insasi, asemeni lui Pygmalion, creeaza statui prototipice de oameni gen Galateea lingand un drob de sare, etc, or fi si ei asa capabili sa atraga atentia, dar totusi mai fugitiv, mai in sens de "femeia cu barba", plus si in cadrul unei audiente cu preocupari si preferinte mai speciale mai restranse, dar ce propuneau grecii antici, zau, chiar era de larg succes garantat. Inclusiv propaganda aferenta. Din pacate, daca afirmam asa de clar ca se stie deja cine a inventat dacii, zau, ce povesti ne mai ramane sa spunem despre ei ? Sau mai ales, ce intrebari sa ne mai punem ? Este chiar posibil sa uitam ca exista si alte perspective istorice, sau sa cadem in pacatul de a afirma ca ele nu mai conteaza, sau sa nu ne mai intereseze sa cautam daca si altii decat tot cei din sfera greco-romana sa fi avut ceva de spus despre daci, poate chiar si diversi daci despre ei insisi, sau sa pierdem prea multa vreme sapand doar intr-o singura directie, dupa un singur fel de harta, sau mai bine zis maniera, dupa diverse tezaure si oase ici si colo, plus comparandu-le la nesfarsit cu ale altora, si incercand sa le potrivim, uneori posibil chiar chinuit sau fortat, in nu stiu ce schema de gandire mai mult sau mai putin clasic cliseistica. De ex, eu nici acum nu sunt lamurit de ce profesorii universitari francezi, germani si italieni medievali insistau sa le spuna daci la unii danezi, daca nu cumva chiar asa isi spuneau vechii danezi siesi, si daca asta era oare intr-adevar, asacumcred ca este mai probabil, numai o confuzie din cauza problemelor pronuntiei vorbitorilor de lb daneza. Avantajul perspectivei conceptuale poate consta in insasi asumarea dezavantajelor ei, si trecerea dincolo de ele, in mod sarguincios si punctual referitor la eliminarea factorului de propaganda clasica pt extragerea unor informatii cat de cat obiective utile pt a crea o propaganada de calitate superioara de tip nou. (Eu nu neg rolul propagandistic al disciplinei istorie,dealtfel nici nu prea vad ce alte roluri ar putea sa aiba, decat asa poate de antrenament pt o anumita maniera de gandire si exprimare mai degraba politica.)

O perspectiva istorica conceptuala mai serios si riguros detaliata asupra dacilor ramane insa inca nescrisa. Pare a fi uneori adresata la nivel de comentarii superficiale mai degraba speculative pe bloguri. In mare parte asta e poate si deoarece dacii nu aveau blogurile si conturile lor proprii de Facebook. Insa raman izvoare antice altele decat cele deja cunoscute inca de explorat. Si aceasta reprezinta o speranta de activitate intensa de viitor cat de cat cu sanse mai mari de a fi mai originala decat doctoratul dl Ponta sau chiar si decat cartile deosebit de respectabile de popularizare istorica in stil psihoteraputic corectiv Lucian Boia pt doctoranzii istorici ai viitorului, sau cel putin consultantii istorici interesati de a contribui in viitor la noi filme si jocuri cu daci.

(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea F

Dacii au avut o relatie complicata cu scitii, deoarece, cf diversi, in principal Herodot, scitii nu pot fi tracici, desi se pare ca cumva au devenit. Este posibil ca tocmai dacii sa-i fi convins sa devina si ei traci, cel putin din punct devedere cultural, poate chiar si lingvistic. Mie personal mi se pare ca situatia agatarsilor din Transilvania, desi nu numai a lor, probabil si cea a alanilor de pe langa dulcele targ al Iesilor, si a roxolanilor din Baragan, si mai tarziu si a lazigilor de mai peste tot din Romania, toti de obarsie si cultura mai degraba scita, seamana destul demult cu cea din bancul (posibil politically incorrect) cu evreul si ciobanul, acela care zice cum ca un evreu de la oras din vremea istorica de aur interbelica romana s-a decis sa isi ajute fiul sa se asimileze mai bine in cadrul culturii romane de tip pastoral, si l-a trimis pe acesta in ucenicie in timpul vacantei de vara la un cioban roman neaos. Dupa ce a trecut vacanta, intr-o zi bate cineva la usa evreului de la oras, si, cand acesta a intreabat,"cine e acolo ?", raspunsul a venit prompt, "un ciuban cu un cupil", dacii in relatia lor cu scitii reprezentand desigur echivalentul poporului prieten iudaic. Herodot spune ca dacii i-au asimilat rapid pe acesti sciti, care desi la inceput erau mai mult in functii de leadersip, pana la urma au descoperit virtutile populismului, si s-au amestecat cu poporul dacic obisnuit, s-au convertit la obiceiurile lor, s-au integrat pe deplin si destul de rapid, in numai cateva secole in cadrul culturii dacice infloritoare si cu adevarat dominante. Mie mi-a mai placut si ca un istoric miltar roman de origine etnica greaca, de obarsie nobila, se pare, de vreme ce lucrase in servicii de securitate domestica pt diversi generali importanti prin sec 4, cu un nume atat de placut ca Ammianus Marcellinus, cu un stil literar mai apropiat de cel al istoricilor larg populari de astazi decat al unor istorici academici mai rigurosi, si caruia i-a placut sa admire diverse trasaturi pozitive ale fostilor lui inamici, printre care si alanii si hunii, etc, a scris despre alani, ca dupa parerea lui, acestia nu pot fi decat descendenti ai getilor, deoarece sunt "oameni de o statura inalta si de o frumusete izbitoare, blonzi, si cu ochii chiar aprigi." Zau, un adevarat compliment pt rezidentii stravechi din jurul Iasiului.

Relatia daciilor cu gotii si alti germanici a fost una de vecinatate obisnuita, cu bune si cu rele, ca relatia dintre orisicare vecini dintr-o zona din ce in ce mai aglomerata, vecini de care nu te desparte decat un perete subtire sau poate un gardulet mai mic, pe care se mai intampla sa il mai darame o vaca din timp in timp, nu neaparat apartinand vreunia dintre vecini, dar si cu invitatii la petreceri, cu relationari amoroase din cand in cand, raciri ulterioare, intrajutorare, barfe, etc.


(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea E

Relatia dacilor cu celtii este una in principal de schimburi culturale si comerciale, care au durat cca nu mai mult de vreo 10 generatii, atata vreme cat celtii au fost pe lista de MFN fata de daci, dupa aia li s-a retras MFN-ul si nu au mai exportat cultural pe teritoriul Daciei, ci si-au deschis butique-uri pe langa hotelul Negresco din Halstatt-ul de vest. Cred ca voi adresa mai pe larg acest lucru cand voi scrie despre daci din perspectiva istorica culturala si comerciala, ca e clar ca tine de port si de posibile activitati de import-export de diverse unelte si haine, si chiar si echipament militar, (desi mai mult accesorii nu tehnica de lupta propriu-zisa), mai mult decat de obiceiuri, (nu toti celtii fiind la fel de interesati de inhumare, unii fiind total de acord si cu sacrificiile umane, asa ca dacii, etc.), cat despre vorba, zau, unele povesti sunt comune, dar nu stiu exact cat de apropiata era lb celtica de lb dacica, desi erau ambele indo-europeene, dar la fel de indo-europeene sunt si poloneza cu romana, si zau, nu te poti intelege cu un polonez, eu cel putin,cred ca ma pot intelege mai usor cu un finlandez decat cu un polonez, chiar si daca ne exprimam mai mult prin semne.

Dacii au avut si relatii de conflict uzual fratern cu poporul macedonean, (care azi are o parte greceasca, una, bulgareasca, si una aromana, insa care pe vremuri vorbeau mai toti un fel de dialect de greaca veche), de obicei prietenoase, insa nu lipsite de animite rivalitati inevitabile, exemplificate si in conflictul dintre regele geto-dac Dromichete si regele macedonean Lysimachus, probabil deoarece Lysimachus era mai sexy si parea mai metrosexual, coafat mai scurt, mai modern, iar Dromichete era in schimb mai bun la invatatura si chiar si la sport, si prefera parul mai degraba lung decat toata ziua buna ziua la frizer si la salon. Se pare ca Dromichete profitase de faptul ca Philip 2, tata lui Alexandru Macedon, reusise sa ii dezbine pe odrisienii din Bulgaria, si intinsese pasunile geto-dacilor la sud de Dunare, contribuind in acelasi timp si la dezvoltarea economiei si bunastarii pasnice a poporului vecin proto-bulgar, iar Lysimachus a vrut sa fie el mai cu mot, sa faca probabil pe grozavul fata de Alexandru cel Mare, (ca mai toti se intreceau care mai de care sa fie si ei asa mai ca Colin Farrell, ceva oarecum mai macho adica), si era gata gata sa o pateasca, fiind capturat prizonier de geto-daci la prima miscare pe care a facut-o catre est, insa noroc ca Dromichete, fiind un geto-dac obisnuit tolerant si cu bun simt, nu l-a agresat, ci i-a dat drumul sa se intoarca acasa la el, unde si asa avea spa-uri mult mai dezvoltate decat in statiunile turistice din Bulgaria de la acea vreme.


Relatia dacilor cu persii a fost mai complicata, in mare parte, chiar sincer am ajuns sa cred, (desi recunosc ca la un nivel mai mult empiric intamplator si destul de subiectiv), deoarece persii par sa fi fost si par chiar a ramane mai aroganti decat media, desi efectiv nu pot sa-mi dau seama pe ce se bazeaza, pur si simplu cred ca au fost ff puternic spalati pe creier, atat intern cat si extern, in sensul ca ei au fost primii in mai toate, desi nici pe departe sa fie chiar asa, si chiar si daca ar fi asa, zau, care e marea scofala sa fii tocmai Adam sau chiar si Eva, ca esti mai degraba atunci capul rautatilor decat altceva, sau chiar si daca esti primul care inventezi o chestie, gen de ex stiloul, zau, imediat vine altul mai smecher si iti fura intaietatea sau patentul, si pe urma mai si risti sa afli ca de fapt chinezii manufacturau chestia aia la nivel de masa oricum de mii si mii de ani. In orice caz, se pare ca acesti persi au fost mai degraba buni misionari, de vreme ce se pare ca o mare parte a credintelor spirituale pre-crestine ale geto-dacilor e preluata de la ei, plus era sa ii converteasca si pe chinezi de partea cealalta, si au ajuns sa il impresioneze chiar si pe Alexandru Macedon, care e pare ca nu era un tip care se lasa impresionat chiar asa de orice, cf chiar si reprezentarea d-lui Colin Farrell, care pare total inexpresiv dincolo de o privire oarecum vag-ganditoare in acel caracter, nu mai vorbesc de reprezentarea d-lui Richard Burton in rolul probabil cel mai putin reusit al intregii lui cariere, si a carui peruca din acel film probabil l-a inspirat pe dl A Hitchcock sa puna una similara total horror in capul d-lui Anthony Perkins din filmul Psycho 4 ani mai tarziu...(ma rog, ca efect horror desigur ca nu avea decat cum sa fie util filmului Psycho, adica nu ca vreau sa zic ceva impotriva celui raspunzator cu coafurile, dl Gordon Bond, care totusi a contribuit la niste coafuri ff bune in alte filme de mare succes, si nici macar nu stiu daca dansul fusese raspunzator de peruci, sau dl David Ffolkes, cel raspunzator de costume, desi si dansul a participat la costume f adecvate in alte filme de marca, sau sa fi fost vina dl-ui David Aylott, raspunzator de machiaj, care apare si pe generic, in timp ce dl Gordon Bond s-a ascuns sau a fost ascuns, deoarece nu este creditat.)


(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea D

Se pare ca majoritatea istoricilor sunt de acord ca dacii erau geti, iar getii erau un fel de traci. Tracii erau de ffffff multe feluri, peste 50 de triburi diferite, grupul geto-dacic fiind numai unul din ele, si asta fara a se tine cont de faptul ca se crede ca Homer a inventat si el vreo 2 fictive pt opera lui literara, (dar ce scriitor de SF sau chiar si de alte genuri de fictiune nu face acest lucru ?). Oricum, ce e asa mai usor de retinut este ca frigienii erau si ei un trib tracic, insa nici scitii (un popor se pare originar iranian ecvestru), nici celtii, nici ilirii NU erau, cat despre crobizi, care erau tracici, totusi nu se stie daca erau tracic asa independenti sau de subgrup geto-dacic-tracic. (Habar nu am cine erau asa mai exact celtii si ilirii, dar se pare ca celtii erau din Halsttatul de vest si ilirii din Halstattul de est, ambele sate sau state fiind prin UE centrala, si probabil fiind despartite unul de altul prin Cortina de Fier, ambele triburi fiind fost ff active in timpul Epocii Fierului). In legatura cu crobizii, parerea mea este ca erau dacici din cauza ca se pare ca Hecataeus din Milet a avansat aceasta idee, si eu personal mi-am dezvoltat incredere in Hecataeus din Millet pt ca l-am vazut cat era serios si adecvat sceptic si chiar a verificat niste lucruri asa cu ochii lui si prin efort personal concret, desi desigur el privea lumea cu ochii unui geograf mai degraba cultural antropologic. In plus, aceasta ipoteza a apartenentei crobizilor la subgrupul geto-dacic este sustinuta si de tratatul de Istorie Antica de la Cambridge, si este entuziastic sustinuta si de poporul vecin si prieten bulgar, care ii descrie ca pe acesti crobizi ca fiind fost nu numai getici, dar si bogati, frumosi, piosi, curajosi, de neinfrant, plus fiind oricand capabili de a aduna o oaste de minim de 200 000 militari de nivel profesionist, si desi se pare ca petreceau destul demult timp pe langa Varna si capul Kaliakra, si chiar doreau sa fie inmormantati acolo, in tumuli speciali, si nu practicau crematia, ca alti geto-daci, totusi nu le placea marea sau activitatile legate de pescuit si navigatie, si preferau sa isi petreaca timpul liber cu agricultura si zootehnia...sau poate s-au regasit asa de multi inmormantati pe acolo pe langa Varna pt ca poate mai mult crobizii pensionari se retrageau acolo langa mare, unde era totusi clima mai blanda, luand role-model si de la destui administratori romani antici, care, pe masura ce avansau in cariera si se apropiau de pensie, isi cautau posturi mai pe langa vreun litoral, unii chiar si pe acolo pe unde era si Doamna cu Catelul, altii pe langa Istanbul, si doar cei mai ambitiosi carieristi, posibil cointeresabili si cu promisiunea vreunei avansari ulterioare in functie, luau asa cate un post prin Rodopi...

Tracii erau atat de multi si de diferiti unii de altii, incat nu au reusit se pare sa se reuneasca asa ei intre ei decat pt o relativ scurta insa totusi importanta perioada intre sec 5 si 3 Inainte de Christos, intr-un regat al odrisienilor, niste traci de pe langa raul Maritsa, in Bulgaria. Desi acest regat trac independent a fost considerat important, totusi nici pe departe nu reunea toate triburile tracice, si am mari dubii ca burii s-ar fi lasat ei dirijati de odrisieni, si de altfel sunt aproape sigur ca nici nu auzisera de ei. Ma rog, e posibil ca la vremea odrisienilor, burii sa nu fi poposit inca in Tara Romaneasca, ei fiind fost descrisi pe acolo pe la vremea lui Traian, plus la acea vreme a odrisilor geto-dacii parand mai mult interesati de frumoasa, complexa, intima si interesanta lor relatie lor cu celtii, (pe care o voi adresa in partea E), dar, zau, cine naiba pazea vama Giurgiu-Ruse in secolul 4 IEN ? Cred ca era un trafic de bunuri si persoane pe acolo atat de la sud la nord cat si invers incat acesti traci nu ar fi fost primiti niciodata in spatiul Schengen, daca mai continuau asa in halul ala.

Reprezentarea cea mai larg recognoscibila la nivel probabil global a unui trac este cea a lui Spartacus, desi nu cred ca prea multi din cei care il cunosc pe Spartacus stiu ca el era trac, ci el pare a reprezenta asa un soi de trac generic, asa tracul din noi toti, mai ales cei proletari, dar de ce nu poate si tracul artist care inca se lupta pt a capata succes din ce in ce mai mare, atat in exprimarea artistica cat mai rafinata a ceea ce doreste sa exprime cat si de public amator receptor si consumator-cumparator. Ma bucur sa pot anunta ca in vara 2014, va apare un nou film de actiune, sa speram de mare succes, si care va reusi sa prezinte o imagine mai nuantata despre traci astfel incat sa fie si ei recunoscuti cum trebuie de si mai multa lume din generatia de azi, film intitulat Hercule: Razboaiele Tracice, filmat in mare parte in Croatia, in care Hercule devenit un fel de Rocky obosit si descurajat isi revine pt a lupta pt o cauza buna, aceea de a ajuta fiica unui rege trac.

Tracii sunt considerati in general personaje pozitive, si nu numai pe Internet recent, dar si asa, in istoria literaturii universale majoritar de influenta culturala euroatlantic-centrica, (atat de fictiune,cat si de non-fictiune mai ales romantata, desi nu neaparat numai, poate chiar si cea de nonfictiune de tranzitie mommseniana), deoarece au fost aliati cu troienii in razboiul de la Troia, desi, ma rog, grecii antici, dezvoltandu-si gama dramatica a literaturii clasice de fictiune si ulterior proto-jurnalistica in mod mai complex au complicat ulterior situatia, aratand ca la un moment dat si tracii erau capabili de tradare, deci erau si ei oameni destul de realist descrisi, nu numai eroi pozitivi ideali, intrand astfel in randul lumii, cu avantajul ca astfel pot fi apreciati si altfel decat doar ca barbari de tip strain necivilizat, si cu avantajul si mai mare de a avansa mentalitatea intregii lumi despre importanta unor barbari indispensabili.

Reprezentari culturale mai complexe ale unor traci ideali de inclinatie artistica proto-moderna apar legate si de mitul lui Orfeu, despre care se promovase ca era si el trac, dintr-o perspectiva cultural antropologica deosebit de favorizata de mentalitatea mai culta helenica, plus ulterior neo-helenica, plus ulterior mai larg populara/popularizata in sec 20 in UE, desi, zau, parerea mea este ca aceasta promovare se baza mai mult pe faptul ca Orfeu purta in cap o caciulita in stil frigian similar cu niste mode post-revolutionare republicane mai modern pariziene, desi peste tot scrie ca nu toti tracii erau frigieni, si de fapt unora nici nu le placeau caciulite, ci coifuri mai dure oarecum mai celtice inspirate si din moda baroc sau chiar rococo scandinava pre-minimalista scandinava moderna post-reformata, iar altora le placea sau erau chiar obligati sa mearga cu capul gol, mai ales geto-dacilor obisnuiti care nu erau de tip leader politician, numiti la vremea lui Decebal capillati. In zilele noastre insa nu e chiar asa de dificil de inteles cum ca modele se pot raspandi si promova asa regional, ba chiar si global, si astfel ii putem percepe astazi chiar pe Burebista sau Decebal ca leaderi de trenduri culturale si de mode deosebit de atragatori, insa, zau, asta pare mai degraba o chestie care tine de istoria modei, (ce tine in mod tentant interdisciplinar de istoriei artei si culturii, asupra caruia va trebui probabil sa revin in mod mai detaliat in capitolul 5 ce va fi dedicat perspectivei istorice culturale asupra dacilor), si nu prea are de a face cu cine si cum erau dacii asa ca popor, ca asta devine din ce in ce mai clar ca erau cel mai probabil un popor cat se poate de obisnuit, la fel ca orice popor de absolut oriunde din lume, cu oameni care erau in primul si in primul rand interesati de pace si de sanatate ca sa-si poata creste copiii linistiti fara sa-i bata nimeni la cap cu diverse, desi este drept ca Pliniu cel Tanar ii considera deosebit de romantici, in cadrul conflictelor lor cu Traian, chiar excelenti pt a fi adresati din punct de vedere literar chiar si oficial, la acea vreme cand inca se spera ca va urma poate o perioada de relaxare a cenzurii epocii de argint a istoriei literaturii antice romane, si o posibila adresare mai naturalist emotionala si mai putin polically correct asa ca la vremea mai timpurie a epocii de aur, cf scrisorii 8.4 pe care acest prieten din copilarie al istoricului Tacitus i-a scris-o unui vecin si prieten de-al lui, Caninius, care era si el poet amator.

Istoricul roman antic Tacitus, care este considerat printre cei mai buni istorici ai intregii civilizatii si culturi euroatlantic-centrice, in primul rand probabil deoarece a scris despre Iisus Christos ca fiind real existent si real crucificat in urma unui proces cu nuante jurnalistic politizabile la care a participat Pilat din Pont, si in al doilea rand, dupa parerea mea personala, deoarece pare a fi avut un stil de a scrie istoria intr-un mod deosebit de atractiv, ca si cum ar fi din perspectiva unei doamne trecute de varsta mijlocie de tip concierge sau din aceea mai rurala care sta pe o lavita intr-un sat si observa tot si mai ales pe toti care trec pe acolo, fiind ulterior capabila sa ii barfeasca intr-un mod deoasebit de talentat descriind in mod detaliat trasaturile lor de caracter si naravurile lor comportamentale, mai ales cele deficitare, (desi ma rog, acest stil poate fi si din cauza traducerii in lb engleza, ca poate totusi in latina originala suna ceva mai sobru), a scris despre un grup de traci care locuiau mai izolati in niste munti urmatoarele, "Lentulo Gaetulico C. Calvisio consulibus decreta triumphi insignia Poppaeo Sabino contusis Thraecum gentibus, qui montium editis incultu atque eo ferocius agitabant. causa motus super hominum ingenium, quod pati dilectus et validissimum quemque militiae nostrae dare aspernabantor, ne regibus quidem parere nisi ex libidine soliti, aut si mitterent auxilia, suos ductores praeficere nec nisi adversum accolas belligerare. ac tum rumor incesserat fore ut disiecti aliisque nationibus permixti diversas in terras traherentur. sed antequam arma inciperent, misere legatos amicitiam obsequiumque memoraturos, et mansura haec si nullo novo onere temptarentur: sin ut victis servitium indiceretur, esse sibi ferrum et iuventutem et promptum libertati aut ad mortem animum. simul castella rupibus indita conlatosque illuc parentes et coniuges ostentabant bellumque impeditum arduum cruentum minitabantur." (Ab excessu divi Augusti, IV.46).

"La vremea cat erau consuli Lentulus Gaetulicus si Caius Calvisius, Poppaeus Sabinus a fost decorat cu insemne triumfatoare pt ca a reusit sa invinga in mod zdrobitor niste triburi tracice, a caror viata dusa in salbaticie la altitudini inalte in teren muntos, ii facea sa fie neobisnuit de amenintatori. In afara de ferocitatea lor naturala, rebeliunea lor isi avea originea in refuzul lor sfidator de a plati impozite si de a contribui prin livrarea de recruti pt armatele noastre dintre cei mai curajosi oameni ai lor. Pana si pe printii lor nascuti acolo printre ei acestia nu ii ascultau decat dupa toane, si chiar si daca trimiteau ceva ajutoare ei nu erau interesati decat sa lupte impotriva vecinilor lor, cf unor capetenii alese de ei insisi acolo. Printre ei se raspandise zvonul ca, daca ar fi fost cumva dispersati si dusi sa se amestece cu alte triburi, va urma o deportare a lor catre tari indepartate. Insa inainte de a lua armele in mana ei au trimis emisari cu asigurari de prietenie si loialitate, despre care au zis ca vor continua in caz ca nu erau supusi la poveri suplimentare. Insa (au adaugat) ca, daca era sa fie luati in sclavie ca popor invins, aveau si ei sabii si razboinici tineri, si un spirit inclinat catre libertate sau resemnat altminteri sa moara. In timp ce vorbeau, au aratat catre fortaretele lor dintre stanci unde isi trimisesera parintii si sotiile la adapost, si ne-au amenintat cu un razboi dificil, periculos, si sangeros."

Nu stiu nici daca e chiar adevarat ca majoritatea tracilor, (care se intindeau peste tot pe unde se puteau afla barbari de la nord si nord-est se pare, cam asa cum ar fi poate supusii si fanii d-lui Putin azi fata de supusii si fanii UE, cu d-na Iulia Timochenko in plus pe post de Euridice, deci nu neaparat numai in tinuturi muntoase), sau chiar si a altor feluri de oameni care traiesc asa mai izolat prin munti sunt neaparat mai feroci decat media, desi desigur caracterul larg cunoscut al bunicului lui Heidi, (care totusi trebuie respectat de vreme ce o hranea si o adapostea totusi pe Heidi, ba a indemnat-o sa plece si la oras ca sa invete carte), pare a confirma opinia lui Tacitus, insa aici ferocitatea era de fapt nu atat caracterologic tracic muntos generalizata, chiar Tacitus foloseste cuvantul "neobisnuit" (in lb engleza, insa nu atat cu semnificatia de "diferit" cat mai degraba ca accentuat catre superlativ), ci ceva care sa sublinieze cat de dificila fusese misiunea lui Poppaeus Sabinus. Putem regasi descris in multiple surse ca Lentulus Gaetulicus, (care era la nivel de hobby si un poet erotic chiar talentat si apreciat de poetul profesionist epigramist mai larg recunoscut Martial), era la acea vreme consulul raspunzator de Germania superioara, adica asa aproximativ tarile baltice, fosta RDG, si Polonia de nord, (socrul lui fiind raspunzator de Germania inferioara, adica Polonia de sud si Ucraina de vest, posibil Bavaria si Slovacia, de fapt probabil aproape intreg fostul Imperiu Austro-Ungar), iar Caius Calvisius, (cumnatul lui Lentulus Gaetulicus), era mai degraba raspunzator de Africa de Nord, in timp ce Poppaeus Sabinus, decoratul, era guvernator imperial a regiunii Mezia. Mezia era o arie de la imediat la sud de Dunare, cu Dunarea reprezentand limita ei de nord,intinzandu-se de la Alpii Dinarici la limita ei de vest continand deci nordul Serbiei, in continuare nordul Bulgariei, in jos catre muntii Sar din Macedonia si Rila din Bulgaria, plus si mai departe catre Marea Neagra continand si Dobrogea, unde convietuiau din fericire in mod deosebit de pasnic de sute de ani atat greci cat si romani antici puscariasi exilati cat si sciti cat si traci si alte nationalitati conlocuitoare si turisti din jurul lumii pe langa frumosul litoral de vest al Marii Negre, o regiune toleranta, cu clima placuta cca 3/4 din an, ospitaliera si fata de artisti itineranti in spectacole de teatru,muzica, dansuri, recitaluri, circ, etc., o regiune al carui primar se pregatea si pe atunci cu asiduitate sa fie pregatit in caz ca va urma sa vina in anii viitori sf Apostol Andrei in turneul lui cu adevarat triumfator de crestinare a intregii Romanii, Bulgarii, Ucraine, Rusii, Georgii, Malte, Ciprului, Greciei, ba chiar si a unor portiuni din Turcia de nord-vest. In urma acelei decorari speciale se pare ca Poppaeus Sabinus a obtinut si post de guvernator senatorial al Macedoniei, si ulterior va reusi sa obtina si postul si mai ravnit de guvernator senatorial al Achaiei, o regiune din nordul peloponezului grecesc, unde zau, e frumos sa te retragi la pensie, (daca nu te cheama chiar sf Andrei, pt ca, in mod coincidental, adica fara nici o legatura cu Poppaeus Sabinus sau cu muntenii traci, acest sfant a fost martirizat chiar in Achaia, dupa ce crestinase atata lume).

Acesti traci razboinici din acest text, daca e sa fie in munti stancosi periculosi nu aveau decat cum sa fie ori prin Alpii dianarici, ori de prin muntii Rila din Bulgaria. Nu cred ca erau daci. Habar nu am daca dacii l-au apreciat pe Spartacus sau pe Tacit. Mai sus m-am referit la buri, nu atat pt ca as avea vreo preferinta sau simpatie speciala fata de ei, adica nu pt ca i-as considera cumva preferatii mei dintre toti dacii, de altfel mie placandu-mi si dacii si romanii, atat vreme cat sunt simplu civilizati si isi fac si ei acolo datoria fata de sine insusi, familie si societate, cum or putea, dar pt ca pur si simplu asa s-a nimerit. Tot ce as putea propune este ca jurnalistii de expresie de lb romana contemporana sa incerce sa ia exemplu bun de la stilul lui Tacit, pt ca mi se pare stilul unei limbi de lemn deosebit de rafinate, chiar admirabil de util de rafinate, si asa vor putea contribui mai bine la sprijinirea unei prese puternice si autentic independente.

(...va urma...)