O zi de luni minunata

Azi am avut o zi foarte frumoasa. Nu am intarziat de la serviciu, ploaia s-a oprit de fiecare data cand m-am dat jos din toate cele sase mijloace de transport in comun pe care le-am folosit in decursul zilei de azi, am avut bilet valabil la toate cele patru controale de bilete la care am fost supus, secretarii si-au facut si ei treaba fara sa ma bage in seama decat de trei ori, nu am avut nici o sedinta, plus cand am venit catre casa mi-am cumparat un corn cu miez de lapte, si am avut placuta surpriza sa fie umplut in schimb cu dulceata de zmeura ! Si cum veneam asa pasind vesel catre casa, mi-a mai zambit si un copil de vreo 2 ani care dorea sa arate tuturor expertilor geografici trecatori o baltoaca mare si interesanta descoperita de el pe trotuar, asa ca m-am simtit si mandru astazi ca m-a bagat in seama drept posibil expert cineva care chiar merita tot respectul ! Plus mama lui, care chiar arata asa ca o mama, mi-a zambit si ea destul de indulgent.

Pe urma am ajuns acasa, si am verificat pe wikipedia sa vad cine isi mai aniverseaza astazi ziua de nastere, si am descoperit ca soprana Virginia Zeani, de origine romana din comuna Solovastru din judetul Mures, implineste astazi 88 de ani !

Ce face casatoria din om (dintr-o perspectiva oarecum clasic marxista)

Azi se implinesc 393 de ani de la nasterea in Dordrecht a d-lui Albert Cuyp, un producator si comerciant de bere olandez, care, crescand alaturi de un tata pictor portretist si istoric de arta (dl Jacob Gerritszoon Cuyp), un bunic pictor pe sticla, inclusiv vitralii (dl Gerrit Gerritsz. Cuyp), si un unchi pictor (dl Benjamin Gerritsz. Cuyp), a incercat si dansul, asa ca hobby de tinerete, inainte de a se casatori si a se aseza la casa lui, sa picteze niste peisaje, majoritatea larg recunoscute astazi prin cautarea si redarea luminii cu nuante aurii a zorilor de zi sau a amurgului olandez de secol 17, inspirate din vise despre soarele cald mediteranean redate si de alti pictori ai acelei epoci de aur olandeze, desi dansul nu calatorise niciodata personal in Italia, sau poate ca tocmai si de aceea avusese o inclinatie visatoare despre aceste meleaguri indepartate. Dansul a aratat, se pare, si un interes catre ilustrarea intr-o paleta vie de culori a tinutei si costumelor exemplare ale unor calareti de stil oriental sau polonez, stiluri predate la acea vreme in academiile ecvestre franceze, de la care se puteau inspira si catre care puteau aspira si clasele sociale superior burgheze olandeze de la acea vreme. Asumandu-si in mod curajos si totodata cumpatat rational si dansul, pe la 38 de ani, un destin burghez, prin casatoria cu o vaduva instarita de inalta societate, d-na Cornelia Boschman, dl Cuyp s-a lasat, se pare in mod inevitabil, de advertising de diverse imagini, luandu-si mai in serios rolul de producator si comerciant plus mic politician local sustinator al educatiei civice de tip protestant reformat burghez comuna la acea vreme, adica pur si simplu s-a cam lasat de pictura, lasand-o pe aceasta in seama unui ucenic, unul din sotii uneia din fetele d-nei Cornelia din prima ei casatorie.

Se pare ca scriitorul Marcel Proust a fost placut impresionat, peste vreme, de arta d-lui Cuyp, dedicandu-i niste versuri dupa vreo 200 de ani, in volumul Placerile si Zilele...sau poate, mai bine zis, Placerile adecvate sau asortate unei tinute de zi...zau, habar nu am cum sa traduc acest titlu numit Les Plaisirs et les Jours, si ce vrea sa insemne el de fapt, mai ales ca am citit pe wikipedia ca a fost inspirat de lucrarile recunoscute ca formal (teoretic artistic) decadente ale unui celebru (VIP social popular, in acelasi timp adulat cat si caricaturizat, insa oricum larg popularizat in presa) dandy contemporan cu dl Proust, contele Robert de Montesquiou-Fezensac, (descendent al insusi faimosului conte Charles de Batz-Castelmore d'Artagnan, cel original si real din Gasconia secolui 17, care din pacate a decedat tocmai in timpul unuia din asediile orasului olandez Maastricht, tocmai acela de la vremea generatiei d-lui Albert Cuyp, insa, din fericire a servit ca sursa de inspiratie ulterioara pt personajul omonim al d-lui Alexandre Dumas, tatal, si desigur ca si pt o intreaga generatie de dandy contemporani cu dl Proust), insa am sa incerc sa traduc oricum ce a avut de zis dl Proust despre arta boema pre-burgheza a d-lui Cuyp.

"Cuyp, un apus de soare dizolvat intr-un limpede aer
Tulburat de un stol in zbor de porumbei gri-perla,
Umiditatea unui nimb de aur pe fruntea unui bou sau taur sau mesteacan,
Un abur albastru de tamaie prelingandu-se dinspre un deal,
Sau o mlastina stagnanta insa deosebit de clara sub un cer mut si gol. 
Calaretii sunt gata, penele roz deja infipte-n palarie,  
Palma pe hat sau sold si ea pregatita; aerul proaspat imbujorandu-le pielea tot roz, 
Le rasfira si umfla usor bucle lor fine blonde, 
Si, ispititi deja de campiile arzatoare, de aerul unduitor viu si proaspat,
Fara a deranja prin trapul lor ale boilor turme
Care viseaza intr-o ceata de aur palid si lenevos odihnitor,
Pornesc sa respire in sfarsit aceste minute profunde."

Zau, citind aceasta dedicatie, ea mi se pare chiar oarecum exagerat de favorabila artei d-lui Cuyp, desi am si eu o parere destul de buna despre claritatea picturilor sale, dar zau daca mie mi-au inspirat chiar atata patos imagistic erotic, desi desigur dl Proust, fiind artist, era probabil mai inalt sensibil in legatura cu impresiile si expresiile lui, plus scria aceste lucruri la sf sec 19 francez.

Tot ce pot sa zic in legatura cu titlul articolului meu este ca peste tot daca vine vorba de dl Cuyp, destul de multi par a caina faptul ca dansul s-a cam lasat de pictura atunci cand s-a decis sa se casatoreasca solid burghez, cf canoanelor sociale culturale ale vremii, lucru care mie mi se pare si asta usor exagerat, chiar daca desigur ar fi fost mai interesant pt noi acum, peste veacuri, sa admiram si niste tablouri pe alta tematica din partea d-lui Cuyp, de ex portrete cu scene de familie, sau din economia si industria locala inca artizanala insa in dezvoltare catre o productie de serie in masa cu ajutorul capitalului provenit si acumulat nu numai din imprumuturi si vanzari de diverse acareturi rurale si suburbane, dar si din diverse activitati infloritoare de consultanta si comert, inclusiv international, inclusiv chiar si cu mana de lucru, nu doar peisaje si diversi calareti sportivi. Totusi ce naiba, si astazi diversi tineri publica pe blogurile lor mai degraba fotografii de promo turism si diverse activitati sportive in diverse locuri, unele in care nici nu au fost inca si poate nici nu au de gand sa mearga vreodata, dar dupa ce se casatoresc, o lasa asa mai moale cu bloggingul si destul de putini continua sa publice fotografii legate de viata lor de familie si alte indeletniciri ceva mai comune vietii matur adulte, poate doar cei care activeaza in PR-comunicatii media si arte plastice la nivel cat de cat cvasi-profesionist. Este destul de clar ca dl Cuyp a pictat clar mai mult ca hobby personal, si nici macar deosebit de inspirat de curentul de fuziune artistic si business casnic contemporan reprezentat de d-na Martha Stewart, (despre al carui destin polonez-american in sine s-ar putea specula asa in mod ff vag ca poate o avea de a face in moduri culturale ff vagi, abia amintite, de fostele tinute poloneze ecvestre mai de mult la moda in Franta care il impresionasera atat de placut pe dl Cuyp), astfel incat sa le dedice atentia lui pt promo atunci, in tinerete, desi dupa aia a castigat, si in cazul dansului, rationalismul realist ceva mai solid si pragmatic. Sa ma bosumflu ca dl Cuyp nu a mai pictat asa de mult dupa ce s-a casatorit ar fi probabil ca si cum m-as bosumfla ca bloggerul Loopoo nu mai pune asa de des pe blogul lui poze cu diverse fripturi. Ma rog, am fost cam trist, drept sa spun, din cauza asta, insa acum ma consolez ca bloogerul Vladen macar da videoclipuri de muzica misto, (desi e casatorit de destul de multa vreme). Cat despre vaicarelile istoricilor profesionisti ai artelor, zau, astea mi se par uneori de nivelul obiectiilor criticilor tematicilor de conversatie sociala, exemplificat de recentul articol al bloggerului Olandezul Zburator, preluat si de bloggerul Vienela, in care acesti bloggeri isi manifesta nemultumirea ca oamenii care devin parinti de copii nu par a fi in stare de a mai discuta despre alte chestii posibil social interesante, instructive, si amuzante pt publicul spectator decat despre odraslele lor.
.

Un vis de inspiratie culinara decadenta

O cina tarzie somptuoasa cu branza de capra si cidru de mere, totul catalizat si de aditivul fosfatic E 450A si bicarbonat E 500 din niste biscuiti altfel chiar digestiv sanatosi cu ghimbir natural ecologic, mi-a cauzat un vis deosebit de colorat cinematic chiar optimist, desi m-a cam durut capul la sculare, si probabil aveam si hipertensiune arteriala in acelasi timp, drept care as tinde sa recomand branza de capra numai alaturi de mamaliga sau de produse de panificatie nedospite, plus neaparat fara bauturi de fructe fermentate alaturi, indiferent de continutul lor procentual de alcool, desi e posibil ca in acest caz de recomandabila prudenta visele sa nu mai poata deveni chiar asa de interesante sau de optimiste.

Am visat ca eram invitat la o casatorie mormona cu o mireasa imbracata chiar traditional in rochie de mireasa alba in stil cu corsaj chiar ff structurat si butoniere in gaitane pe piept si cu partea de jos pornind dintr-o talie clasica fara trena, chiar cf recomandarilor bisericii Church of Latter Day Saints, desi cu o palarie gen toca pe cap, lucru de obicei nerecomandabil in cadrul ceremoniiilor mormon. Mirele era si el pe undeva pe acolo, insa nu parea  fi remarcabil sau memorabil prin nimic anume. Tipicul ceremoniei nu era mormon, ci mai degraba islamic otoman, cu mirele, mireasa si 2 martori asezati pe o canapea acolo in fata unei masute pregatiti sa semneze fata de functionarul spiritual-administrativ. Mireasa a venit totusi la un moment dat in mod ospitalier catre spectatori, deci si langa mine, asezat in randul din spate din coloana din stanga culoarului de mijloc, alaturi de diversi, si a conversat amabil si cu mine cateva fractiuni de secunda, dupa care s-a asezat si ea pt o scurta vreme sa-si traga sufletul pe scaunul dinspre culoarul din mijloc din penultimul rand al coloanei din dreapta, oarecum oblic fata de mine, astfel incat am putut sa ii admir tinuta gatului si din spate, decolteul din spate al rochiei ei fiind in stil barcuta, lasand o portiune dezgolita decent a dermei deasupra fibrelor superioare ale muschiului ei trapez stang, care nu pareau de loc tensionate, si lasau, astfel, privirea oricui sa poata aluneca bland si fara nici o alarmare deosebita, deasupra vaii molcome a triunghiului ei occipital stang mai departe catre gingasul ei muschi sternocleidomastoidian stang, care si acela parea in regula, chiar asa posibil apetisant pt o degustare, daca as fi fost de origine culturala vampirica in acel vis, insa nu eram, ci eram tot eu, un simplu invitat care se bucura, ca orice om obisnuit europeean iudeocrestin al zilelor noastre, de orice spectacol multicultural de fuziune cat de cat placut si frumos organizat, chiar daca nu urma un tipic anume ff strict.

La un momend dat am remarcat in partea din dreapta a salii, dincolo de coloana drepta a scaunelor, un fotograf de tip jurnalist comun, care incerca sa isi faca si el meseria, si, pt o clipa, privirea mi s-a incrucisat cu a lui, si mi-am dat seama ca el nu va ezita sa-si doreasca sa nu scape ocazia si sa ma traga de limba in privinta unui secret posibil de scandal legat de acea mireasa. Desi la inceputul povestii din vis eu paream si chiar ma si simteam asa un invitat oarecare, faptul ca la un moment dat am devenit oarecum mai geografic apropiat de mireasa si ca ea interactionase deja cu mine atunci cand a trecut pelanga scaunul meu, mi-a dat de inteles in acel vis ca eu de fapt eram un cunoscut chiar destul de intim fata de acea mireasa, si chiar ii si oferisem anterior niste servicii profesionale, drept care acum desigur ca eram si posibilul detinator al unor informatii mai intime despre acea mireasa, si un jurnalist abia ar fi asteptat sa imi ceara sa ii povestesc ceva posibil mai interesant decat niste simple banalitati legate de opinia mea despre ceremonia de nunta si tinuta miresei. Desigur ca eu, avand deja experienta ca lucrator in diverse servicii, am fost intotdeauna ff atent la codurile de etica profesionala ale oricarui servitor, si nu aveam de gand sa povestesc vreodata vreunui jurnalist oarecare detalii despre clientii mei pe care eu le obtinusem in decursul unei interactiuni obisnuite de servicii profesionale pt acestia, ca de ex secretul unui jurnalist american pe care l-am servit eu mai de mult odata in decursul unui voiaj in SUA, care mi-a marturist mie asa in particular ca era gay, iar eu nu aveam de gand sa comunic acest lucru intregului mapamond, si chiar l-am indemnat si pe el sa faca acest lucru numai cand e si el pregatit, de ex nu ar fi fost obligatoriu sa imi zica nici mie, daca nu dorea, ca eu puteam sa-l servesc si fara sa-mi zica, plus ca eu desigur ca ii voi pastra secretul, ba chiar l-am si sfatuit sa incerce sa obtina o pozitie intr-un oras mai mare cu mai multe baruri gay, astfel incat sa nu sufere de singuratate in acel orasel mai mic pe unde eram eu in trecere pe atuncea, mai ales tinand cont ca in prezenta mea destui oameni se pot simti la fel de singuri cum ar fi fost si fara mine acolo, langa ei.

Si chiar dupa cum presimtisem chiar si in vis, asa s-a si intamplat, am fost abordat de paparazzo, care a ncercat sa ma traga de limba, insa eu nu am tradat secretul miresei, care semana din ce in ce mai mult cu Naomi Watts din afisele cu filmul despre printesa Diana, ba chiar cred ca i-am tinut o predica de tinuta profesionala acelui jurnalist, drept care m-am trezit deosebit de satisfacut de propria mea prestatie, chiar daca ma durea capul de la branza de capra si cidrul amestecat cu fosfati.

In orice caz, nu cred ca e o mare branza sa trag concluzia interpretativa ca acest vis reprezinta starea mea de satisfactie personala legata de faptul ca imbratisez cu competenta starea mea de perpetua tranzitie si adaptare la inca o noua situatie multiculturala in care ma regasesc, ca de obicei, si totodata dorinta mea personala de a-mi mentine independenta personala si profesionala in fata oricaror presiuni massmediatice, inclusiv cele ale activitatii mele personale de blogger amator. De altfel chiar inainte sa ma culc reflectasem la o poveste de fictiune recent publicata de bloggerul Gabriela a carei actiune se invarte in jurul activitatii unor jurnalisti, plus imi permisesem sa comentez acolo alaturand numele unor jurnalisti oficiali de tip exemplu negativ de numele unor bloggeri amatori de tip exemplu pozitiv, (Vienela si Tomata cu Scufita), plus citisem si un articol de jurnalism stiintific de inalta calitate scris de bloggerul amator expert de calitate cvasi-profesionista Kadia, drept care eram desigur preocupat de propria mea incompetenta de blogger, insa acest vis m-a ajutat sa ma simt mai bine si sa nu ma mai ingrijorez atata despre faptul ca am ramas in urma cu rezolvatul propriei mele lepse despre bunici, ci sa privesc la partea plina a paharului reprezentata de inalta mea tinuta deontologica referitoare la activitatea mea de jurnalism cultural amator de nivel de elev de clasa a 6-a, de altfel anul meu scolar de glorie in timpul caruia am obtinut note chiar destul de inalte la mai toate materiile, si as fi obtinut probabil o nota mai mare si la fizica daca as fi indraznit sa rostesc expresia "coloana de mercur" referitoare la instrumentul numit barometru, acesta fiind raspunsul corect, dar nu stiu de ce nu indraznisem sa-l rostesc fata de d-na profesoara, cred ca din modestie fata de dansa, ca sa nu creada ca am cumva tendinta sa fac pe desteptul fata de alti colegi, eu fiind constient de mic de importanta unei tinute profesionale riguroase insa modeste, si totodata si de importanta politica a nu iesi cu nimic in evidenta fata de media generala a clasei de mijloc burgheze la care incerc mereu sa ma adaptez, ca orice aristocrat caruia chiar ii pasa de poporul sau popoarele din jurul lui...ar fi fost bine poate daca printesa Diana ar fi putut lua role model de la mine, insa din pacate nu cred ca si-a ales role modeluri prea bune in viata...pe de alta parte tocmai am aflat de pe Internet ca a o visa specific pe printesa Diana poate reprezenta si un indemn catre mine de a fi mai empatic, lucru pe care mi l-a reamintit recent si bloggerul Cuvanta. Insa desigur ca eu imi vad de drumul meu, si nu ma iau chiar asa imediat dupa ce-mi zice lumea culturala din jurul meu, si totodata imi creez si propria mea lume culturala care-mi place mie si care mi se potriveste mie cel mai bine, in mare aceea a unei burghezii aflate in permanenta stare de tranzitie, chiar daca stiu ff bine ce autentic pur aristocrat, ca o mireasa imbracata in alb, sunt eu in realitate, chiar fara scapare relativ la destinul obisnuit mai comun pt un nobil ordinar.

Efectiv nu am reusit insa sa imi dau seama ce poate reprezinta referinta la mormoni, desi in mare, in acest context, poate reprezinta activitatea intensa si extensiva publicistica globala a bisericii Church of Latter Day Saints, dar totodata si o cultura oarecare straina pt mine pe care ma straduiesc sa o asimilez, la care incerc sa ma adaptez, casatoria in sine reprezentand o tranzitie la o noua etapa de viata, o noua functie, un nou peisaj, uneori chiar o noua relatie, inclusiv de parteneriat, posibil si de business, nu neaparat erotic. Faptul ca tinuta miresei era in mare parte conforma unor canoane chiar clasice, chiar si conforme traditiei mormone de a fi fara trena, (cu exceptia tocii de pe cap), poate arata cat de rigid conformist sunt eu atunci cand incerc sa ma adaptez unor norme culturale noi pt mine, si asta nu e absolut de loc neobisnuit dat fiind ca sunt functionar birocrat prin chemare. Toca neregulamentara poate reprezenta faptul ca e posibil sa imi asum niste aspiratii oarecum nerealiste in legatura cu diverse, ceea ce nu este de altfel decat un vis cat se poate de comun burghez...in cazul meu, zau, exact tichie de comentator de film contemporan norvegian pe blogul lui Vladen imi lipsea mie acuma...dar ce sa fac, ma adaptez si eu asa cum oi putea, desigur cf unor norme deontologice cat mai stricte fata de care eu insumi ma recunosc chiar loial in acest vis.

Azi a fost ziua mea

O zi tocmai buna pt contabilitate

Azi, 29 septembrie, este sarbatoarea Michaelmas, ziua in care in mod traditional administratorii de tip logofat al diferitelor mosii alcatuiau bilanturile contabile pt anul recoltei actuale, si astazi inca este ziua care marcheaza inceputul ceva mai serios al trimestrului de toamna la London School of Economics and Political Sciences. Copil unic a 2 economisti fiind, am fost, prin urmare, inevitabil tentat de a depune efortul de a scrie acest articol pe care il promisesem in urma citirii articolului "Contabilitate interioara", scris de bloggerul fotograf talentat Mugur.

Eu personal ma declar multumit si in conformitate cu planurile intern corporatiste, plus totodata in conformitate cu ultimele indrumari de responsabilizare corporatista prezente in agenda discutiilor de la ultimul Summit G8 din iunie 2013. Remarc ca ma aflu in continuare pe linia directoare in functie de parametrii obisnuiti asupra carora s-a ajuns la concluzia ca ar fi contemporan semnificativi pt bunastarea popoarelor diverselor natiuni, de ex GDP, Indice de democratizare, Indice de transparenta, grad de Fericire, etc. Am de gand totodata sa imi continui educatia personala teoretica si practica in ceea ce priveste competentele mele de leadership si de comunicare si de lucru in echipa, si mi-am propus, in acest sens, sa ma inscriu la un club de yachting.

Leapsa cu sfaturi pt burlacii interesati de o eventuala casatorie

Un articol al bloggerului Hapi si un comentariu  la acesta al bloggerului Dana Lalici, plus raspunsul bloggerului Hapi la acest comentariu, mi-au dat ideea de a creea aceasta leapsa cu o singura intrebare la care au voie sa participe, prin raspunsuri, numai persoanele de sex sau identitate de gen masculin, indiferent de statutul lor marital, sau de orientarea lor sexuala, de varsta minima implinita in momentul rezolvarii de 17 ani + 1 zi.

Ce fel de experiente de viata, profesionale, educative, sau de hobby recomandati ca minim necesare unui burlac inainte de a se casatori ? Mentionati minim 5. (Ar fi preferabil, desi nu e obligatoriu, ca macar 2 raspunsuri din cele minim 5 cerute sa fie cat de cat serioase, cu gandul ca poate unii doresc sa invete si ei ceva util atunci cand citesc pe bloguri, nu numai sa se distreze.)


Acum am sa insir o lista a tuturor bloggerilor de sex masculin de care stiu cre trebuie sa se considere invitati la aceasta leapsa, mentionand ca din pacate nu stiu nici un blogger transgender/transexual cu identitate de gen masculin, (oricum statistic probabil rar, estimativ intre 1 persoana din 30 400 in Olanda si 1 persoana din 100 000 vag estimativ global), plus ca participarea nu e obligatorie, si ca nu e obligatoriu sa se dea nici link la blogul meu.

Ordinea e aleatorie. Decenu, Spanac, Loopoo, Emil Calinescu, Mancaciosul Temporal de Mici, Florentin D, Mosu, Cronicariu, Mugur, Max Peter, Fosile, Raul Ghiran, Vladen, Ninulescu, Amiralul, Pato Basil, Razvan Himself, Pinocchio, Krossfire, Blegoo, Vlad de la Mahala, Claudiu C, Lascaris,...nu mai stiu daca am uitat pe cineva, dar e OK sa se invite cine o vrea.

Jurnal de bord (de serviciu, ca am avut si unul de vacanta)

(Mi-am dus aminte ca am mai avut un articol intitulat Jurnal de bord, dar era de vacanta.)

22 septembrie, 2013

Spre deosebire de dl Pepys, acum 350 de ani, eu nu sunt casatorit, insa in anumite zile ma simt cam si cum as fi. Adica, zau, am niste relatii asa de protocolare acum cu Anneline, de cand ne-am impacat dupa ce ne-am certat, de parca am fi chiar sot si sotie. Tresar la atentie de cate ori imi adreseaza cuvantul, incerc sa inteleg tot ce imi spune, plus, apoi, raspunzandu-i, in caz ca determin ca este vorba de o cerere expresa, nu uit sa ii spun si o mica anecdota sustinatoare de moral in plus fata de angajamentul solemn ca ma voi ocupa de rezolvarea prompta a cerintei ei, astfel incat acea promisiune sa nu para de forma, (chiar daca Anneline stie deja ca se poate baza pe mine, eu fiind in general o persoana compulsiva in ceea ce priveste diverse promisiuni, ma rog, mai putin acelea creative de timp liber legate de blog sau de relatii frivol-amoroase sau de alte lucruri in legatura cu care imi permit sa ma simt mai relaxat, dar daca e vorba de o relatie cu o persoana cu functie de cvasi-coleg/manager, fie de serviciu fie de timp liber, si zic ca voi cumpara becuri, precis le voi cumpara.)

Zau, e ff obositor sa fii casatorit. Precis e ca si cum esti mereu la serviciu. Mai ales daca esti casatorit cu o femeie.

Nici nu mai am timp acum sa citesc ce ma intereseaza pe mine, si observ ca tind sa iau nota de diverse detalii care mi-ar putea fi utile in comunicatiile mele cu ea, de ex in ultima vreme am inceput sa citesc mai mult despre istoria medicinii, sau despre materiile care se studiaza in anii preclinici la medicina, ca de exemplu biochimie, desi eu as fi mai degraba interesat de semiologie, pt ca, desi in zilele noastre nu mai conteaza asa de mult, semiologia clasica are multe nume proprii chiar interesante, ale unor diverse personaje care au descris, la vremea lor, diverse semne, simptome si sindroame, si ale caror portrete le pot cauta pe wikipedia astfel incat sa ma pot bucura si eu de contemplarea unor mode vestimentare estetic placute, daca tot e sa ma chinui sa studiez. Pe urma are tot felul de intrebari pt mine legate de anxietatea inevitabila a oricarui student incepator, care nu pot fi dispate asa de lejer cu o generalitate, de gen, "las', ca nu conteaza", sau "las', ca nu e dracul chiar asa de negru, se poate rezolva oricand de oricine si cu o aplicatie de IPhone", ci care cer o validare diplomatica a sentimentelor ei, astfel incat sa nu isi faca impresia ca isi face acele probleme in mod nejustificat. Zau, nu stiu ce naiba fac profesorii ei de nu ii ofera acest suport moral si trebuie sa ma baraie pe mine la cap cu intrebari filozofice, de ex, "oare e mai util social sa existe cat mai multi medici de familie cu experienta in pediatrie, sau e mai bine pt popor sa aiba mai multi medici specialisti pediatri supraspecializati in diverse la randul lor", ca ea vrea sa lucreze cu copii, oricum, si are exprienta in fonologie, asa ca eu i-am zis ca specialitatea logic de urmat in viitor pt ea ar fi poate oto-rino-laringologia pediatrica, dar ea desigur a calculat ca ii va lua vreo 20 ani, in ritm danez, ca sa acceada un asemenea nivel, si isi face probleme daca nu cumva mai multi copii ar beneficia mai rapid de ajutorul ei daca ar ramane simplu medic specialist pediatru, lucru care ii va lua numai cca 15 ani...pai zau, peste 15 ani, nici nu va mai fi nevoie de medici pediatri, ca doar nu o sa stea UE sa astepte formarea atator specialisti de nivel deosebit de inalt si multidisciplinar complex, ce ma baraie ea la cap pe mine...desi desigur, poate daca vrea sa se duca sa lucreze in Africa, da, atunci cred ca merita sa depuna efortul, si pe urma discutia deviaza in legatura cu copii sarmani ai lumii, zau, nu mai rezist, e mai rau ca discutiile de pe bloguri...Adica toata ziua stau si ofer psihoterapie de suport la serviciu la cca 22 de manageri, pe bloguri iarasi trebuie oferit psihoterapie de suport, mai ales dat fiind ca maj bloggerilor sunt de sex feminin, si acuma o am si pe ea pe capul meu. Ce sunt eu, stalpul de sutinere de moral al UE ? Nu mai zic ca pe strada continua sa ma intrebe diversi pe unde sa o ia, de parca as fi si ghidul ONU al capitalei Danemarcei, si inca nici nu a venit toamna astfel incat sa incep sa ma imbrac in jacheta de fas de culoare albastru-militian, ca sa vezi atunci ce o sa ma opreasca si mai multi, fiind probabil convinsi ca asta e meseria mea, de a fi de serviciu unor diversi rataciti. Insa cu asta sunt obisnuit de mult, inca de cand aveam vreo 12 ani.

Dar nu e frumos sa ma vait. Mai bine ma gandesc la lucruri frumoase. De ex acum 125 de ani, azi, este publicat primul numar al revistei National Geographic. Sau, cf calendar de stil vechi, acum 105 ani, Bulgaria isi declara independenta fata de Imperiul Otoman. Acum 103 ani se deschide primul cinematograf din Marea Britanie, in statiunea balneoclimateric litoral turistica Brighton, un cinematograf in existenta si astazi, votat in 2012 cel mai bun cinematograf din UK. (Nu era primul cinematograf propriu-zis din lume, acesta fiind Vitascope Hall, infiintat in 1896 in New Orleans, si desigur nici acesta fiind primul local pt prezentare de filme, insa primul local de sine statator cu functie exclusiva de cinematograf, nu si de alte tipuri de entertainment. Primul cinematograf propriu-zis din Romania a fost sala Volta, din strada Doamnei, Bucuresti, deschis in 1909http://eucraciun.blogspot.dk/2011/06/din-jurnalul-de-bord-de-vacanta.html, desi filme se mai proiectasera si inainte pt publicul mai larg, de ex intr-o sala special amenjata pt proiectii de filme in incinta cladirii dedicate de obicei reprezentatiilor Circului Sidoli din Iasi.)

Sau, azi e ziua de nastere a distinsului naturalist si mineralogist membru strain corespondent al Academiei Regale Suedeze de Stiinte, dl Jean-Etienne Guettard, originar din Etampes, (langa Paris), primul care a fost, (cf dl geolog si pastor, plus fan, la fel ca mai toata lumea de altfel, al dinozaurilor de tip presupus inclinat simpatic si prietenos fata de om, daca ar fi existat si oameni la vremea lor, ca de ex ihtiozaurul si plesiosaurul, William Daniel Coynbeare, de origine britanica), indeajuns de harnic, plus totodata, (cred eu), indeajuns de necesar de respectuos fata de ideile de timp liber ale unor medici indiferent de nationalitatea lor, (probabil deoarece bunicul d-lui Guettard fusese si medic, in plus de ca fusese farmacist, deoarece altfel, deja in secolul 18, cine naiba, mai ales om serios de stiinte, i-ar fi putut suferi pe medici sau ar fi avut vreodata de gand sa fie serios atent la ideile lor, si inca si alea de timp liber, care nu includeau nici macar sfaturi mai practic utile rapid reducatoare de diverse suferinte concrete pt publicul larg deja super-pretentios de nivel burghez fata de sistemul sanitar public, nemaivorbind ca sec 18 fusese un timp de deosebit de inalta rivalitate economica, politica, si desigur si intelectual burgheza franco-britanica), incat sa implementeze in mod practic o idee a distinsului naturalist si medic britanic Martin Lister de a alcatui o harta geologica, (dl Martin Lister fiind fost un medic caruia ii placea deosebit de mult sa scrie si scrisori in timpul lui liber, in afara de a se plimba in natura ff des pt a culege si admira scoici si diverse pietricele gasite pe jos...ma intreb daca ar fi avut Internet la acea vreme, oare ar mai fi scris atatea scrisori, sau si-ar fi facut mai degraba blog asa gen Fosile...cam in genul in care am ajuns de altfel sa-mi formulez opinia ca daca eu as fi vreodata casatorit cu o femeie, probabil as fi ajuns sa  devin la un moment dat un blogger amator mai competent si mai interesant...o situatie deosebit de nesanatosa, cel putin in cazul meu, dupa parerea mea, desi desigur posibil utila asa pt publicul larg).

O cearta si o aniversare

M-am certat cu Anneline pt ca mi-a facut observatie ca nu am curatat parul din baie dupa ce am facut dus dimineata saptamana trecuta. Zau, eu stau si curat parul ei de peste tot, plus suprafetele cu urme lipicioase lasate de degetele ei manjite de diverse fructe zemoase, ea mancand ff sanatos numai tot felul de zemuri si de fructe, si doar de cateva ori s-a intamplat sa plec in graba la serviciu fara sa verific asa ff atent ce era in urma mea, si zau, oricum nu avea cum sa fie cantitatile de par lung si consistenta elastic textila care se incolaceste si infunda toate tevile asa ca parul ei, si nu puteau sa fie decat niste firisoare pe care le-ar fi maturat oricum oricand un jet de apa, pt ca asta fac si eu de obicei, plus am vazut ce e de curatat in urma mea si ce e de curatat in urma ei. Acum, in plus, dat fiind ca nu suntem intr-o relatie oficial amoroasa, si am facut sex doar asa daca avea ea chef, nici nu cred ca se poate recurge la metoda impacarii prin sex, adica, zau, este o situatie de-a dreptul imposibila.

Eu nu am experienta sa locuiesc cu cineva cu care sa fiu certat. Adica de fapt nici nu am convietuit asa pe termen lung cu nimeni altcineva decat parintii mei, si cu Eric, insa la mine in familie exista conventia ca nimeni nu se duce certat la culcare, asa ca daca ne certam, trebuia sa ne impacam inainte sa ne bagam in pat, iar cu Eric, atunci cand m-am certat asa mai rau si fara posibilitate de impacare prin sex, am parasit si incinta respectiva pt totdeauna, ca doar nu era sa ma impac cu el prin sex, dupa ce ma inselase cu unul de 17 ani, care culmea, inca era si elev de liceu, adica nici nu era emancipat sau cu Bacul luat, sau macar aflat in curs de pregatire pt examenul de Bac, desi eu ii spusesem ca asta era tabu, adica zau, nu puteam sa il rasplatesc pt un comportament pe care il consideram imoral, (pt vremea si locul ala, desigur, si cf codului meu personal moral de la acea vreme, care a mai suferit niste modificari intre timp, pt a putea include anumite exceptii, legate de sistemele de invatamant secundar oarecum diferite in privinta Bacului din diferite tari din UE, desi desigur tot pe baze solide de moralitate iudeo-crestina cu elemente de influenta antic greaca si romana, zau, niste amendamente total banale, si deloc revolutionare sau neobisnuite pt lumea cunoscatoare de lb romana moderna).

Acum zau, nu stiu cum se poate impaca cineva cu un partener de locuinta, cu care nu am nici relatii de rudenie, nici macar asa de prietenie de tip amicitie mai degraba fratern, (ca astia intra la rude adica se poate aplica principiul de a nu te duce la culcare certat), nici de afiliere amoroasa sociala sau de concubinaj oficial, (caz in care ar fi fost aplicabila si chiar posibil recomandabila o impacare prin sex, pt ca asa ni s-ar fi amestecat parul oricum si nu ar mai fi contat asa de mult cine il curata pe al cui, deci obiectul disputei ar fi disparut, alaturi si de sentimentele negative). Este o situatie diplomatica dificila, si nu imi dau seama de unde as putea sa ma inspir.

Noroc ca azi este si aniversarea a 400 (CD) de ani, de la norocoasa nastere a scriitorului moralist Francois 6, duce de la Rochefoucauld, print de Marcillac, (care nu trebuie confundat cu dl Francois de la Rochefoucauld, marchiz de Montendre, hughenot refugiat din Franta, devenit maresal al Marii Britanii, de la a carui nastere se implinesc, desi tot in septembrie, totusi numai 341 de ani), asa ca stiu ca trebuie sa caut o maxima scrisa de acest minunat scriitor deosebit de spiritual dar si atent observator plus inalt calitativ educat, pt a ma descurca sa vad pe unde sa o apuc.

«Lorsque nous sommes incapables de trouver la tranquillité en nous-mêmes, il est inutile de la chercher ailleurs." ("Atunci cand nu reusim sa regasim linistea inauntrul nostru, este inutil de a o cauta in alta parte.")

Un citat intelept, care pe mine ma va indemna cu siguranta sa nu fac absolut nimica si sa lenevesc azi toat ziua in camera mea, lucru care mie personal chiar imi convine, si deja ma simt mai linistit, fara sa imi mai fac vreo problema despre o cearta oarecare, si totodata fara a ma simti obligat sa ma deplasez pana la baie ca sa incep sa curat atent chiuveta si podeaua....suna cam pasiv-agresiv, dar zau, o fi stiut dl de la Rochefoucauld ce o fi stiut atunci la vremea lui, plus mi-am adus aminte ca am si fost indemnat de mai multe ori de catre diversi intelectuali scandinavi din diverse tari scandinave, care or fi stiut si aia ce or fi stiut despre ei insisi, ca sa ma uit catre cultura franceza mai degraba decat catre cele saxone pt a intelege sufletul cultural atat de aparent frivol, desi prudent si constiincios frugal, scandinav. Zau, e vorba de simplu orgoliu, ce cultura ? Mai bine ma angajez in greva sexuala data viitoare cand are chef de asa ceva, si gata, rezolv si cu orgoliul...desi, zau, asta ar fi culmea, tot eu sa ies in paguba ? (Sper din toata inima sa citesca acest articol, sa aiba rabdare si motivatie sa il dea si prin Google translate, ceea ce ma indoiesc, si dupa aia sa vina sa se impace ea cu mine, ca zau, mie nu-mi place sa stau asa suparat, fara sa stiu ce sa fac.)

Leapsa bunicilor

Azi fiind sarbatorita Ziua Internationala a Alfabetizarii (indivizilor, comunitatilor, societatilor), plus totodata si Ziua Bunicilor in Canada, Estonia, SUA, si Turkmenistan, iar eu fiind recent ingrijorat ca bloggerul Vladen a zis ca el nu mai revine sa scrie nimic pe lb romana pana cand alti bloggeri nu vor renunta a folosi si cuvantul bunica, printre altele mentionate pe o lista de cuvinte si expresii generatoare de suparare pt el, doresc sa alcatuiesc o leapsa dedicata bunicilor, pt a arata ca acest cuvant poate fi folosit si in mod pasnic si frumos, nu numai cauzator de nervi si de dureri de cap, si pt a pleda ca acest cuvant sa fie scos de pe lista neagra a cuvintelor considerate prea suparatoare pt diversi cititori, dintre care e chiar posibil ca unii abia acum sunt pe cale de a invata sa scrie si sa citeasca, (cf idealurilor ONU), si, daca se renunta la bunica, atunci ce cuvant poti sa pui la litera B ? branza ? bulgar ? broscoi ? bunastare ?...(la nume proprii gen Bourbon, Basescu, Bonaparte, chiar posibil von Bulow, nu ma bag, ca e prea complicat istorico-geografic)...zau, chiar si aceste substantive comune mai sus-mentionate mie mi se par ori mult prea complicate, ori prea inspaimantatoare pt cineva care abia invata sa scrie si sa citeasca, pe cand daca pui bunica, imediat iti dai seama ca e cineva cunoscut, si de obicei, in vasta majoritate a cazurilor, mai ales in tarile cu un sistem de sanatate publica relativ cat de cat functional, (cf standarde OMS), pare a descrie o persoana destul de competenta si functionala, asa ca om intr-un rol social, ba chiar si socio-profesional.

1. Care a fost bunicul sau bunica dvs preferat(a) ? De ce ? Daca nu puteti sa alegeti, atunci ziceti ce v-a placut la fiecare dintre ei.

    Bunica mea preferata a fost bunica materna. Ea este pt mine un role model de persoana civilizata moderna.

2. Repovestiti o poveste de tip amintire pe care ati auzit-o de la vreuna sau vreunul din bunicii/bunicile dvs, care povesteau cum era lumea din jurul lor, (mancare, moda, entertainment, lectii, etc) cand erau ei de varsta dvs.

    Bunica mea nu mi-a povestit prea multe lucruri despre lumea din jurul ei de atunci de cand avea 33 de ani. Mi-a povestit mai mult despre lumea din jurul ei cand era mai tanara. Bunica mea dorea sa se faca creator de mode si sa-si deschida propria ei casa de mode, dar nu a lasat-o mama ei din cauza atmosferei din ce in ce mai neplacute de dinaintea razboiului si din timpul razboiului. Asa ca bunica s-a casatorit cu bunicul si a devenit pt relativ scurta vreme patron de magazin de delicatese si om de afaceri alaturi de bunicul plus casnica, si pe urma, dupa ce nu a mai fost voie sa fii patron si om de afaceri, a devenit doar casnica si ulterior, a devenit bunica mea. Bunica mea era ff eleganta cand era tanara. Avea un bun gust desavarsit atat in ceea ce priveste vestimentatia, cat si decoratiunile interioare. Din pacate a trebuit sa vanda mobilele, perdelele, si argintaria din casa in timpul razboiului si imediat dupa, insa si asa avea niste perdele ff frumoase in casa atunci cand eram eu mic plus o masa de sufragerie cu  un picior asa masiv si rotund in mijloc si o platforma, care era ff buna pt ca eu sa ma joc ascuns sub ea. Bunica mi-a zis ca tot sub masa asta se ascundeau uneori si in timpul razboiului daca auzeau ca erau bombe si nu era caz de mers la adapost, plus puneau perne si plapumi pe masa. Din fericire nu a venit nici o bomba acolo, insa desi erau mai departe tot se auzea cum vajaiau asa tiuitor in timp ce cadeau, si pe urma se auzea, buf, si se simtea in acelasi timp asa ca un usor gol de aer care parca tragea ferestrele in afara, si pe urma zanganeau ferestrele, tiuuuuuu, buf, vajjj, zurrrrrrr...asa era, dupa cum mi-a zis bunica, si mi-a zis ca ea inchidea ochii tare si-si punea mainile pe urechi, si statea cuminte sub masa, si pe urma suna alarma ca s-a sfarsit bombardamentul si ieseau usurati de acolo.

3. Enumerati minim 1 artist creator (de literatura sau opere de arta plastica sau de alte opere artistice) si 1 artist interpret (de tip actor, interpret vocal, dansator clasic sau modern sau popular profesionist) despre care stiti/ati auzit ca au fost preferati in mod special de fiecare bunic/bunica a dvs de care stiti dvs. Este voie sa puneti o ilustrata sau fotografie legata de viata sau creatiile acelor artisti, astfel incat sa fie mai usor si pt publicul larg cititor sa isi dea seama despre cine este vorba.

Creatorul Florin Bogardo, si interpretul Dan Spataru au fost preferatii tuturor.

4. Mentionati un VIP non-artistic despre care credeti ca era sincer admirat-respectat de catre vreunul sau mai multi din bunicii dvs., (de ex leader politic, educator sau intelectual de marca, om de stiinta renumit, sportiv larg cunoscut la acea vreme, etc), si descrieti in cateva cuvinte cine era persoana respectiva si incercati sa descrieti de ce credeti dvs, cu mintea de acum, ca acel VIP era o persoana atat de admirata de acel bunic/bunica.

Dl Neil Armstrong. Bunicul meu il admira ff mult, si a zis ca dansul face cinste poporului american.

5. Calculati ce an era cand bunicul sau bunica dvs preferata mentionat(a) in punctul 1 avea varsta dvs de acum, si alegeti sa povestiti despre 1 eveniment placut si 1 eveniment neplacut si suparator care se petrecea in lumea mai larga in acel an, si despre care credeti ca si bunicul/bunica dvs ar fi auzit la acea vreme, desi NU trebuie sa fie un eveniment care a afectat in mod special direct pe acel bunic(a), adica e OK si daca este si daca nu este. (Daca ati mentionat mai mult decat 1 bunic preferat in punctul 1, aveti atunci de descris cate 2 evenimente pt fiecare.)

    
6. Dedicati un videoclip muzical modern contemporan bunicului/bunicii dvs preferate, (sau, desigur, mai multe daca aveti mai multi bunici preferati si nu v-ati putea decide la unul anume, adica 1 videoclip per bunic).

O poveste intriganta

Azi, 1 septembrie, este ziua de nastere a lui Henri de Bourbon, devenit la varsta de 3 luni de zile si print de Conde, dupa ce i-au fost recunoscute legitimitatea si titlul. Tatal lui, Henri 1, anteriorul print de Conde, decedase brusc inainte ca fiul sa se nasca, la varsta de numai 36 de ani, din cauze misterioase, suspectata fiind pe atunci chiar si o posibila otravire intentionala de catre cea de-a doua lui sotie, Charlotte-Catherine de la Tremoille, despre care se zvonise ca il mai si inselase cu un paj de casa, sau, dupa altii, ca fiind fost chiar un posibil asasinat aranjat de catre un rival politic, Henri de Navarre, insusi imediat viitor rege al Frantei. Sotia suspectata de acel asasinat teribil, Charlotte-Catherine, a dat nastere unui copil, in inchisoare fiind, dupa decesul sotului, acest copil fiind Henri, noul print de Conde, desi in primele lui 3 luni de viata fusese suspectat de ilegitimitate, (desi in tablouri, zau, are un nas deosebit de asemanator cu cel al tatalui lui, chiar daca usor mai mare si mai bocarnat, un nas totusi de tip destul de Bourbon).

In favoarea acestui copil a intervenit insa unchiul lui, bunul rege Henri, asa cum a mai fost cunoscut si regele Henri al 4-lea al Frantei, primul monarh al casei de Bourbon, care i-a recunoscut legitimitatea, l-a luat si sub tutela lui cand copilul avea 7 ani, si a ordonat ca acest copil sa fie crescut in religia catolica. Henri IV fusese initial hughenot (protestant), casatorit cu frumoasa regina Margot (Marguerite de Valois), ca prima sotie. Dansul scapand cu viata de la masacrul Noptii lui Bartolomeu, se convertise dupa aceea, prudent, la catolicism, deoarece asa il sfatuise si amanta lui, la care dansul chiar tinea deosebit de mult, si se baza adesea pe sfaturile ei atunci cand ea il insotea in diverse calatorii de serviciu si chiar ii si spala si calca cate o camasa din cand in cand, plus se ingrijea sa aiba mereu mancare calda, chiar si daca era in mijlocul unei campanii militare, d-na Gabrielle d'Estrees, ducesa de Beaufort si Verneuil, marchiza de Monceaux, plus ca probabil el insusi si-a dat seama ca nu avea nici un rost sa ramana dizident, si ca putea astfel ajuta destinul Frantei si al UE mult mai bine daca ramanea in viata si se muta ca leader la Paris, si dadea ulterior si un edict de amnistie si interzicere a lustratiei sau persecutiei celor ramasi protestanti, plus desigur, asa in general, si religa catolica e mult mai fastuoasa decat cea protestanta, plus in cadrul ei e voie si chiar indicat sa se bea si vin, desigur numai rosu si in cantitati moderate, asa cum se cuvine unui rege, plus si oricarui om care doreste sa beneficieze de proprietatile protectoare de sanatate ale acestui produs de inalta calitate.

Cat a fost copil, Henri, print de Conde, a fost chiar posibilul print mostenitor al Frantei, pana cand sa se nasca varul lui, viitorul Ludovic al 13-lea, in 1601, din casatoria bunului rege Henri ramas vaduv cu d-na Maria de Medici. Dupa ce s-a nascut insa Ludovic,bunul rege Henri nu l-amai bagat in seama asa de tare pe printul de Conde, si de altfel acest rege devenise deja cam enervat de obligatiile fata de membrii acestei ramuri de familie Conde. In plus, Henri, print de Conde, devenit acum mai marisor, incepuse sa fie si barfit ca ar putea fi homosexual. Gay-ii fiind fost dintotdeauna considerati utili la ceva in Franta, drept care si toleranta aparent mai mare pt ei, atata vreme cat nu se afisau si nu erau acuzati de crima de intercourse anal care desigur ca aducea dupa sine pedeapsa capitala inainte de noul Cod Penal post-revolutionar din 1791, (ultimul cuplu de barbati condamnati la arderea pe rug pt activitatea de angajare in relatii sexuale de tp sex anal fiind fost cel al d-nilor Jean Diot si Bruno Lenoir in iulie 1750), decat, de ex, in Marea Britanie in vremurile acelea deosebit de indepartate, (in UK aparand o decriminalizare partiala abia in 1967, si pana si asta numai in Anglia si Tara Galilor, Scotia si Irlanda de Nord asteptand in continuare pana in 1981, si respectiv 1982, toata lumea fiind in final satisfacuta asa mai total abia in 2000, asta desigur in ciuda afisarii chiar destul de proeminente a destul de multi indiscreti destul de faimosi), se pare ca bunul rege Henri spera ca macar daca nepotul lui era gay, putea sa devina si peste, de exemplu sa fie de acord sa se casatoreasca cu o doamna de care bunul rege Henri era ff atras, astfel incat sa poata beneficia dansul de acea doamna, fara ca sotul ei sa se supere. Cum acea doamna, Charlotte-Marguerite de Montmorency, care era in serviciul d-nei Maria de Medici, si de care bunul rege Henri fusese atras fulgerator in momentul in care o intrezarise reppetand pasii unui spectacol de balet, fusese, se pare, deja promisa d-lui marchiz de Basompierre, un om ceva mai macho, atunci bunul rege Henri s-a decis ca ar fi mai convenabil ca acea balerina incantatoare sa se marite mai bine cu Henri, printul de Conde, ca sa poata dansul sa aiba o relatie amoroasa mai facila si mai fara probleme cu dansa in cazul acesta, el fiind sigur ca un gay nu are de ce sa se supere pe cine face sex cu sotia lui sau cu cine face sex sotia lui, mai ales fiind vorba si de un unchi protector si deosebit de sus-pus. Desigur acestea sunt barfe, insa sunt istoric raportate de diversi, si au fost raportate ca barfe si la acea vreme, deoarece intreaga afacere a luat o turnura atat de intriganta, incat a si devenit ulterior cunoscuta istoric sub numele de "afacerea Conde", si, cf wikipeda, a devenit un element de tensiune intre Franta si Spania, plus a fost posibil folosita ca element de scandal in decursul razboiului de succesiune Julich.

Acest razboi de succesiune Julich, (care a avut loc intre 3 rivali faimosi la acea vreme, si anume, Wolfgang William, ducele de Palatinate-Neuburg, aliat cu Spania si Liga Catolica, Johann Sigismund, elector de Brandenburg, si viitor duce al Prusiei, asociat cu casa Hohenzollern, aliat cu Provinciile Unite Olandeze si Marea Britanie, si cel de-al 3-lea, care a iesit singurul in pierdere pana la urma, pt ca pur si simplu a renuntat, si i-a lasat in plata domnului pe ailalti 2 sa-si imparta ce voiau ei acolo in nordul Germaniei, ducatele de Julich-Cleves-Berg, acesta fiind iubitorul si protectorul de arte in stil manierist nordic, adeseori cu componenta erotica, plus fan al stiintelor oculte aplicate insa precursor modern stiintific, desi istoric larg recunoscut ca fiind fost chiar incompetent si ineficace in ceea ce priveste activitatile de leadership, si ca nu ii placea sa asiste la diverse sedinte oficiale de stat in plus de ca era zvonit homosexual, Rudolph al 2-lea, imparat al Sfantului Imperiu Romano-Catolic), a fost totusi unul din razboaiele precursoare ale viitorului razboi central europeean de 30 de ani, (ale carui consecinte, cf wikipedia, au fost decaderea puterii Habsburgilor, a feudalismului, a influentei bisericii romano-catolice, care a devenit mai descentralizata, si ridicarea la proeminenta a dinastiei Bourbon, si a Imperiului Suedez, plus macel si foamete masiva in randul populatiilor civile ale centrului UE, dat fiind ca toata lumea ardea si parjolea toate culturile si nu avea nimeni liniste sa semene si sa culeaga ceva de mancare, plus veneau diversi mercenari si soldati de peste tot tot timpul, care, nefiind inca bugetari, trebuiau sa se descurce singuri cu hrana, cf ce puteau apuca si ei pe acolo sau macar aranja asa la mica intelegere de tip extortiune sau tribut cu vreun boier local, etc).

Spre surprinderea tuturor, Henri, print de Conde, devenit sot al d-nei Charlotte-Marguerite de Montmorency, nu a dorit sa isi imparta sotia cu regele Henri IV, ba chiar a inceput sa se certe cu acesta, in timp ce regele se deghiza in diverse feluri amunzante pt a captura atentia lui Charlotte, si a-i face curte, si laun moment dat si-a luat sotia si bagajele si a fugit de la curte de tot, mai intai in provincie, mai apoi direct la Bruxelles, unde a si cerut azil politic, insa desigur administratia locala nedorind sa se certe cu regele Frantei, a propus sa ofere drept de rezidenta ca posibil refugiat pt Charlotte, desi nu si pt sotul ei, printul de Conde. Acesta, si mai enervat fata de birocratia bruxeleza, si-a luat sotia si bagajele si a plecat mai departe, tocmai la Cologne, in timp ce Henri IV tot trimitea pe diversi sa-i aduca inapoi ! La un moment dat, s-a enervat pana si bunul Henri fata de atata incapatanare total nejustificata, a suspectat tradare din partea Habsburgilor, care erau sefi peste locurile pe unde se refugia printul de Conde, s-a suparat si pe spanioli, si acestia fiind momentan oarecumprieteni cu Habsburgii, desi sotia dansului,Maria de Medici era sefa unui partid politic spaniol care sustinea interesele casei de Bourbon in Spania, si a inceput sa compare intreaga situatie in mod desigur partial si propagandistic, cu rapirea Elenei de Troia ! Zau, eu sincer cred ca dansul chiar avea chef de razboi oricum, de altfel perioada cea mai fericita a vietii lui Henri IV parand a fi fost atunci cand era plecat la razboi si o avea pe d-na d'Estrees, pe atunci inca viata, langa el, iar acest conflict de familie fusese doar un pretext. Insa in 1610, la scurt timp dupa ce se intamplase afacerea Conde, Henri IV a fost asasinat prin injunghiere brusca pe strada de un individ descris ca fiind fost un catolic fanatic, numit Francois Ravaillac. Dupa decesul dansului, regele Henri IV a fost chiar laudat pt participarea lui considerata diplomatic eleganta mai degraba decat razboinic violent confruntativa la aplanarea conflictului legat de razboiul de succesiune Julich, plus si a imbunatatirii relatiilor Frantei atat cu Germania cat si cu Spania, si desigur la imbunatatirea imaginii si rrenumelui familiei de Bourbon.

Printul de Conde, revenit impreuna cu sotia lui in Franta dupa decesul unchiului "abuziv", a re-intrat in administratie si a fost trimis de catre regina Maria de Medici ca reprezentant diplomatic si administrativ cu rang inalt de vice-rege in coloniile Noii Frante de pe continentul nord-american, desi aceasta numire nu trebuie cumva considerata o izgonire, deoarece la acea vreme ff multi oameni gay atat din Franta cat si din UK, si Olanda, etc, luau chiar ei insisi initiativa destul de entuziasta de a pleca in diverse posturi in diverse colonii. Varul lui,Ludovic al 13-lea, chiar i-a daruit si o locuinta chiar frumoasa in Paris, si anume hotelul de Gondi, in arondismentul 6, denumit ulterior hotelul de Conde, cu o priveliste chiar incantator de aerisita dinspre scara curtii interiore, desi la un moment dat acel teren a fost chiar ff solicitat si dorit de destui, si pana la urma hotelul in sine a fost demolat de catre un stranepot al printului de Conde, si in locul curtii lui a aparut Teatrul Odeon.

Printul de Conde nu a stat mult timp in colonii, a revenit sa participe la guvernare, sa o ajute pe Maria de Medici,desi dansa desigue se baza pe oameni mult mai competenti si de incredere decat acest print Conde, care intre timp contractase si sifilis,si parea ca incepuse sa isi faca un obicei ca, de cate ori facea o criza de nervi, trebuia sa i se dea o proprietate si o functie, pe undeva asa mai departe, ca sa scape de nervii lui. La un moment dat, primul ministru, cardinalul de Richeliu, care chiar dorea sa faca ceva treaba acolo alaturi de Maria de Medici si de Ludovic al 13-lea, sa imbunatateasca macar sistemul de Justitie in Franta, ca totusi trebuiau sa se pregateasca si ei pe atuncea pt intrarea ulterioara in UE, (ca precis observasera si ei ce stricti erau birocratii aia de la Bruxelles), si nu se putea concentra asa din criza in criza, chiar s-a enervat asa de tare incat l-a bagat si la inchisoare cativa ani pe acest Henri,print de Conde, desi acesta a avut dreptul de a locui cu sotia acolo, si au conceput 3 urmasi, din pacate primii 2 nesupravietuind nasterii, insa atunci cand a aparut al 3-lea, o fata, numita Anne-Genevieve, atunci Ludovic al 13-lea s-a induplecat si i-a gratiat pe toti sa iasa din inchisoare. In plus, ceva mai tarziu, sotia lui Ludovic al 13-lea, Anna de Austria, imprietenindu-se cu sotia printului de Conde, Charlotte, pana la urma Ludovic al 13-lea a mai daruit printului de Conde si familiei lui o proprietate, si anume castelul de la Chantilly, care era asa mai retras la tara, si unde se putea relaxa cu totii, si Habsburgii, (Anna de Austria fiind din partea lor), si Bourbonii,si Condeestii, departe de nervii de la oras.