Azi, 1 septembrie, este ziua de nastere a lui Henri de Bourbon, devenit la varsta de 3 luni de zile si print de Conde, dupa ce i-au fost recunoscute legitimitatea si titlul. Tatal lui, Henri 1, anteriorul print de Conde, decedase brusc inainte ca fiul sa se nasca, la varsta de numai 36 de ani, din cauze misterioase, suspectata fiind pe atunci chiar si o posibila otravire intentionala de catre cea de-a doua lui sotie, Charlotte-Catherine de la Tremoille, despre care se zvonise ca il mai si inselase cu un paj de casa, sau, dupa altii, ca fiind fost chiar un posibil asasinat aranjat de catre un rival politic, Henri de Navarre, insusi imediat viitor rege al Frantei. Sotia suspectata de acel asasinat teribil, Charlotte-Catherine, a dat nastere unui copil, in inchisoare fiind, dupa decesul sotului, acest copil fiind Henri, noul print de Conde, desi in primele lui 3 luni de viata fusese suspectat de ilegitimitate, (desi in tablouri, zau, are un nas deosebit de asemanator cu cel al
tatalui lui, chiar daca usor
mai mare si mai bocarnat, un nas totusi
de tip destul de Bourbon).
In favoarea acestui copil a intervenit insa unchiul lui,
bunul rege Henri, asa cum a mai fost cunoscut si regele Henri al 4-lea al Frantei, primul monarh al casei de Bourbon, care i-a recunoscut legitimitatea, l-a luat si sub tutela lui cand copilul avea 7 ani, si a ordonat ca acest copil sa fie crescut in religia catolica. Henri IV fusese initial hughenot (protestant), casatorit cu frumoasa
regina Margot (
Marguerite de Valois), ca prima sotie. Dansul scapand cu viata de la
masacrul Noptii lui Bartolomeu, se convertise dupa aceea, prudent, la catolicism, deoarece asa il sfatuise si amanta lui, la care dansul chiar tinea deosebit de mult, si se baza adesea pe sfaturile ei atunci cand ea il insotea in diverse calatorii de serviciu si chiar ii si spala si calca cate o camasa din cand in cand, plus se ingrijea sa aiba mereu mancare calda, chiar si daca era in mijlocul unei campanii militare, d-na
Gabrielle d'Estrees, ducesa de Beaufort si Verneuil, marchiza de Monceaux, plus ca
probabil el insusi si-a dat seama ca nu avea nici un rost sa ramana dizident, si ca putea astfel ajuta destinul Frantei si al UE mult mai bine daca ramanea in viata si se muta ca leader la Paris, si dadea ulterior si un edict de amnistie si interzicere a lustratiei sau persecutiei celor ramasi protestanti, plus desigur, asa in general, si religa catolica e mult mai fastuoasa decat cea protestanta, plus in cadrul ei e voie si chiar indicat sa se bea si vin, desigur numai rosu si in cantitati moderate, asa cum se cuvine unui rege, plus si oricarui om care doreste sa beneficieze de proprietatile protectoare de sanatate ale acestui produs de inalta calitate.
Cat a fost copil, Henri, print de Conde, a fost chiar posibilul print mostenitor al Frantei, pana cand sa se nasca varul lui, viitorul Ludovic al 13-lea, in 1601, din casatoria bunului rege Henri ramas vaduv cu d-na Maria de Medici. Dupa ce s-a nascut insa Ludovic,bunul rege Henri nu l-amai bagat in seama asa de tare pe printul de Conde, si de altfel acest rege devenise deja cam enervat de obligatiile fata de membrii acestei ramuri de familie Conde. In plus, Henri, print de Conde, devenit acum mai marisor, incepuse sa fie si barfit ca ar putea fi homosexual. Gay-ii fiind fost dintotdeauna considerati utili la ceva in Franta, drept care si toleranta aparent mai mare pt ei, atata vreme cat nu se afisau si nu erau acuzati de crima de intercourse anal care desigur ca aducea dupa sine pedeapsa capitala inainte de noul Cod Penal post-revolutionar din 1791, (ultimul cuplu de barbati condamnati la arderea pe rug pt activitatea de angajare in relatii sexuale de tp sex anal fiind fost cel al d-nilor Jean Diot si Bruno Lenoir in iulie 1750), decat, de ex, in Marea Britanie in vremurile acelea deosebit de indepartate, (in UK aparand o decriminalizare partiala abia in 1967, si pana si asta numai in Anglia si Tara Galilor, Scotia si Irlanda de Nord asteptand in continuare pana in 1981, si respectiv 1982, toata lumea fiind in final satisfacuta asa mai total abia in 2000, asta desigur in ciuda afisarii chiar destul de proeminente a destul de multi indiscreti destul de faimosi), se pare ca bunul rege Henri spera ca macar daca nepotul lui era gay, putea sa devina si peste, de exemplu sa fie de acord sa se casatoreasca cu o doamna de care bunul rege Henri era ff atras, astfel incat sa poata beneficia dansul de acea doamna, fara ca sotul ei sa se supere. Cum acea doamna,
Charlotte-Marguerite de Montmorency, care era in serviciul d-nei Maria de Medici, si de care bunul rege Henri fusese atras fulgerator in momentul in care o intrezarise reppetand pasii unui spectacol de balet, fusese, se pare, deja promisa d-lui
marchiz de Basompierre, un om ceva mai macho, atunci bunul rege Henri s-a decis ca ar fi mai convenabil ca acea balerina incantatoare sa se marite mai bine cu Henri, printul de Conde, ca sa poata dansul sa aiba o relatie amoroasa mai facila si mai fara probleme cu dansa in cazul acesta, el fiind sigur ca un gay nu are de ce sa se supere pe cine face sex cu sotia lui sau cu cine face sex sotia lui, mai ales fiind vorba si de un unchi protector si deosebit de sus-pus. Desigur acestea sunt barfe, insa sunt istoric raportate de diversi, si au fost raportate ca barfe si la acea vreme, deoarece intreaga afacere a luat o turnura atat de intriganta, incat a si devenit ulterior cunoscuta istoric sub numele de "afacerea Conde", si, cf wikipeda, a devenit un element de tensiune intre Franta si Spania, plus a fost posibil folosita ca element de scandal in decursul razboiului de succesiune Julich.
Acest razboi de succesiune Julich, (care a avut loc intre 3 rivali faimosi la acea vreme, si anume,
Wolfgang William, ducele de Palatinate-Neuburg, aliat cu Spania si Liga Catolica,
Johann Sigismund, elector de Brandenburg, si viitor duce al Prusiei, asociat cu casa Hohenzollern, aliat cu Provinciile Unite Olandeze si Marea Britanie, si cel de-al 3-lea, care a iesit singurul in pierdere pana la urma, pt ca pur si simplu a renuntat, si i-a lasat in plata domnului pe ailalti 2 sa-si imparta ce voiau ei acolo in nordul Germaniei, ducatele de Julich-Cleves-Berg, acesta fiind iubitorul si protectorul de arte in
stil manierist nordic, adeseori cu componenta erotica, plus fan al stiintelor oculte aplicate insa precursor modern stiintific, desi istoric larg recunoscut ca fiind fost chiar incompetent si ineficace in ceea ce priveste activitatile de leadership, si ca nu ii placea sa asiste la diverse sedinte oficiale de stat in plus de ca era zvonit homosexual,
Rudolph al 2-lea, imparat al Sfantului Imperiu Romano-Catolic), a fost totusi unul din razboaiele precursoare ale viitorului
razboi central europeean de 30 de ani, (ale carui consecinte, cf wikipedia, au fost decaderea puterii Habsburgilor, a feudalismului, a influentei bisericii romano-catolice, care a devenit mai descentralizata, si ridicarea la proeminenta a dinastiei Bourbon, si a Imperiului Suedez, plus
macel si foamete masiva in randul populatiilor civile ale centrului UE, dat fiind ca toata lumea ardea si parjolea toate culturile si nu avea nimeni liniste sa semene si sa culeaga ceva de mancare, plus veneau diversi mercenari si soldati de peste tot tot timpul, care, nefiind inca bugetari, trebuiau sa se descurce singuri cu hrana, cf ce puteau apuca si ei pe acolo sau macar aranja asa la mica intelegere de tip extortiune sau tribut cu vreun boier local, etc).
Spre surprinderea tuturor, Henri, print de Conde, devenit sot al d-nei Charlotte-Marguerite de Montmorency, nu a dorit sa isi imparta sotia cu regele Henri IV, ba chiar a inceput sa se certe cu acesta, in timp ce regele se deghiza in diverse feluri amunzante pt a captura atentia lui Charlotte, si a-i face curte, si laun moment dat si-a luat sotia si bagajele si a fugit de la curte de tot, mai intai in provincie, mai apoi direct la Bruxelles, unde a si cerut azil politic, insa desigur administratia locala nedorind sa se certe cu regele Frantei, a propus sa ofere drept de rezidenta ca posibil refugiat pt Charlotte, desi nu si pt sotul ei, printul de Conde. Acesta, si mai enervat fata de birocratia bruxeleza, si-a luat sotia si bagajele si a plecat mai departe, tocmai la Cologne, in timp ce Henri IV tot trimitea pe diversi sa-i aduca inapoi ! La un moment dat, s-a enervat pana si bunul Henri fata de atata incapatanare total nejustificata, a suspectat tradare din partea Habsburgilor, care erau sefi peste locurile pe unde se refugia printul de Conde, s-a suparat si pe spanioli, si acestia fiind momentan oarecumprieteni cu Habsburgii, desi sotia dansului,Maria de Medici era sefa unui partid politic spaniol care sustinea interesele casei de Bourbon in Spania, si a inceput sa compare intreaga situatie in mod desigur partial si propagandistic, cu rapirea Elenei de Troia ! Zau, eu sincer cred ca dansul chiar avea chef de razboi oricum, de altfel perioada cea mai fericita a vietii lui Henri IV parand a fi fost atunci cand era plecat la razboi si o avea pe d-na d'Estrees, pe atunci inca viata, langa el, iar acest conflict de familie fusese doar un pretext. Insa in 1610, la scurt timp dupa ce se intamplase afacerea Conde, Henri IV a fost asasinat prin injunghiere brusca pe strada de un individ descris ca fiind fost un catolic fanatic, numit Francois Ravaillac. Dupa decesul dansului, regele Henri IV a fost chiar laudat pt participarea lui considerata diplomatic eleganta mai degraba decat razboinic violent confruntativa la aplanarea conflictului legat de razboiul de succesiune Julich, plus si a imbunatatirii relatiilor Frantei atat cu Germania cat si cu Spania, si desigur la imbunatatirea imaginii si rrenumelui familiei de Bourbon.
Printul de Conde, revenit impreuna cu sotia lui in Franta dupa decesul unchiului "abuziv", a re-intrat in administratie si a fost trimis de catre regina Maria de Medici ca reprezentant diplomatic si administrativ cu rang inalt de vice-rege in coloniile Noii Frante de pe continentul nord-american, desi aceasta numire nu trebuie cumva considerata o izgonire, deoarece la acea vreme ff multi oameni gay atat din Franta cat si din UK, si Olanda, etc, luau chiar ei insisi initiativa destul de entuziasta de a pleca in diverse posturi in diverse colonii. Varul lui,Ludovic al 13-lea, chiar i-a daruit si o locuinta chiar frumoasa in Paris, si anume hotelul de Gondi, in arondismentul 6, denumit ulterior hotelul de Conde, cu o priveliste chiar
incantator de aerisita dinspre scara curtii interiore, desi la un moment dat acel teren a fost chiar ff solicitat si dorit de destui, si pana la urma hotelul in sine a fost demolat de catre un stranepot al printului de Conde, si in locul curtii lui a aparut
Teatrul Odeon.
Printul de Conde nu a stat mult timp in colonii, a revenit sa participe la guvernare, sa o ajute pe Maria de Medici,desi dansa desigue se baza pe oameni mult mai competenti si de incredere decat acest print Conde, care intre timp contractase si sifilis,si parea ca incepuse sa isi faca un obicei ca, de cate ori facea o criza de nervi, trebuia sa i se dea o proprietate si o functie, pe undeva asa mai departe, ca sa scape de nervii lui. La un moment dat, primul ministru, cardinalul
de Richeliu, care chiar dorea sa faca ceva treaba acolo alaturi de Maria de Medici si de Ludovic al 13-lea, sa imbunatateasca macar sistemul de Justitie in Franta, ca totusi trebuiau sa se pregateasca si ei pe atuncea pt intrarea ulterioara in UE, (ca precis observasera si ei ce stricti erau birocratii aia de la Bruxelles), si nu se putea concentra asa din criza in criza, chiar s-a enervat asa de tare incat l-a bagat si la inchisoare cativa ani pe acest Henri,print de Conde, desi acesta a avut dreptul de a locui cu sotia acolo, si au conceput 3 urmasi, din pacate primii 2 nesupravietuind nasterii, insa atunci cand a aparut al 3-lea, o fata, numita
Anne-Genevieve, atunci Ludovic al 13-lea s-a induplecat si i-a gratiat pe toti sa iasa din inchisoare. In plus, ceva mai tarziu, sotia lui Ludovic al 13-lea,
Anna de Austria, imprietenindu-se cu sotia printului de Conde, Charlotte, pana la urma Ludovic al 13-lea a mai daruit printului de Conde si familiei lui o proprietate, si anume
castelul de la Chantilly, care era asa mai retras la tara, si unde se putea relaxa cu totii, si Habsburgii, (Anna de Austria fiind din partea lor), si Bourbonii,si Condeestii, departe de nervii de la oras.