Un articol al bloggerului Hapi si un comentariu la acesta al bloggerului Dana Lalici, plus raspunsul bloggerului Hapi la acest comentariu, mi-au dat ideea de a creea aceasta leapsa cu o singura intrebare la care au voie sa participe, prin raspunsuri, numai persoanele de sex sau identitate de gen masculin, indiferent de statutul lor marital, sau de orientarea lor sexuala, de varsta minima implinita in momentul rezolvarii de 17 ani + 1 zi.
Ce fel de experiente de viata, profesionale, educative, sau de hobby recomandati ca minim necesare unui burlac inainte de a se casatori ? Mentionati minim 5. (Ar fi preferabil, desi nu e obligatoriu, ca macar 2 raspunsuri din cele minim 5 cerute sa fie cat de cat serioase, cu gandul ca poate unii doresc sa invete si ei ceva util atunci cand citesc pe bloguri, nu numai sa se distreze.)
Acum am sa insir o lista a tuturor bloggerilor de sex masculin de care stiu cre trebuie sa se considere invitati la aceasta leapsa, mentionand ca din pacate nu stiu nici un blogger transgender/transexual cu identitate de gen masculin, (oricum statistic probabil rar, estimativ intre 1 persoana din 30 400 in Olanda si 1 persoana din 100 000 vag estimativ global), plus ca participarea nu e obligatorie, si ca nu e obligatoriu sa se dea nici link la blogul meu.
Ordinea e aleatorie. Decenu, Spanac, Loopoo, Emil Calinescu, Mancaciosul Temporal de Mici, Florentin D, Mosu, Cronicariu, Mugur, Max Peter, Fosile, Raul Ghiran, Vladen, Ninulescu, Amiralul, Pato Basil, Razvan Himself, Pinocchio, Krossfire, Blegoo, Vlad de la Mahala, Claudiu C, Lascaris,...nu mai stiu daca am uitat pe cineva, dar e OK sa se invite cine o vrea.
35 kommentarer:
''inainte de a te casatori'' - experiente care sa te definitiveze ca om, nu experiente "necesare casatoriei". Asa am inteles leapsa.
As spune:
-Atinge un nivel profesional satisfacator (cu alte cuvinte: gaseste ceva care-ti place, cat timp ai libertatea sa o faci).
-Fii sigur ca stii ce cauti din punct de vedere uman/sentimental (experimenteaza suficient)
-Dezvolta singur un proiect personal, diferit de job ("a labour of love", cum zic americanii)
-Cauta sa vezi cat mai mult din continent/lume.
-Incearca sa te implici in macar un eveniment pe care sa-l poti povesti viitorilor copii (chit ca nu e cea mai placuta experienta - cu alte cuvinte: asuma-ti riscuri) :P
Multumesc pt raspunsul atat de concis si bine organizat dintr-o perspectiva care mi se pare autentic (si chiar merituos) clasic burgheza. (Nu fac misto.)
Prestat!
Ca un om cu tample albe ce ma aflu am sa vin cu cateva sfaturi practice, smulse din experienta vietii. Deci daca nu sunteti inca casatoriti si doriti sa faceti pasul aveti grija ca ati bifat urmatoarele:
a) bere! multa bere la local cu prietenii; nu se stie daca mai apucati; si oricum, chiar daca mai apucati o sa fie cu noduri in gat; la intoarcerea acasa va va astepta interminabila placa “da, iar ai fost la bere cu derbedeii aia, si eu stau aici si ma spetesc muncind, fac mancare, spal, calc, fac teme cu astia micii…”; se aplica principiul si pentru mersul pe stadion (nu uitati sa luati seminte ca dupa nu mai pupati)
b) sex cat incape; dupa o sa fie cu portia; azi am migrena, maine nu ne lasa copiii, poimaine am ora la coafor, sambata vine mama si duminica sunt obosita; deci go…
c) mancati in sufragerie in fata televizorului, aruncati-va hainele prin toate colturile dormitorului, lasati vasele nespalate in chiuveta sau pe masa si sticlele goale dupa usa, etc; dupa marele eveniment nu veti mai pupa ever…
d) relaxati-va! asa, fara motiv, in miezul zilei; doar cascati ochii pe pereti; o sa fie ultimii ochi cascati; dupa eveniment o sa fie imposibil s-o mai faceti; “scoala, curge robinetul la baie si nu pot sa dorm”, “e un tantar pe perete”, “e un hot in bucatarie”, “e un liliac la geam”, “e o carie in sifonier”, etc…
e) si in fine dar nu in cele din urma cautati ceva antrenament specific, care sa va caleasca pentru perioada grea ce va urma; mutati-va intr-un birou unde sa aveti sefa si incercati sa respirati regulat in timp ce sedeti sub tocul cui, concentrati-va asupra relatiei cu clientele si asmutiti-va tupeul masculin, mergeti pentru orice nimic si cautati motiv de cearta la ghiseele functionaresti, etc…
Multumesc pt participare ! Am studiat lista chiar cu mare interes, si am putut constata ca am indeplinit deja punctele b, c, d, si e, dar nu stiu daca pot indeplini punctul a pt ca mie nu-mi place berea, si desi indeplinesc criteriul de a fi consumat deja diverse bauturi alcoolice la local cu diversi prieteni, am constatat ca cu acestia am consumat de obicei alte tipuri de alcool decat bere sau vin, iar bere si vin am consumat numai in cadrul unor iesiri la local obligatorii de serviciu cu colegii si colegele de serviciu, (inclusiv de nivel ierarhic mult superior mie), si nu stiu daca asta se pune...desi ma gandesc ca poate pot folosi aceasta experienta in legatura cu punctul e, acela de antrenament de socializat cu colegii corporatisti, pt ca e posibil ca o casatorie sa necesite si efort de nivel asa mai profesional, de genul unor sedinte corporatiste, si a unor seminarii corporatiste obligatorii, fie de relaxare, de obicei prin diverse metode adaptate generatiei interesate de New Age, gen oarecum pseudo-zen, pseudo-meditatie, pseudo-yoga, sedinte de bonding si de teambuilding, plus uneori chiar si de ridicat poalele-n cap in stil gestalt, (in timpul carora chiar trebuie sa fiu cat mai atent si admirativ contemplativ tocmai la sefele de sex feminin, care fac striptease sau danseaza din buric, astfel incat sa arate ca sunt in acelasi plan cu muncitorii), fie de educatie profesionala continua cu care ma lupt asa de cand sunt in campul muncii oricum....zau, de aia am si ezitari, ca prea seamana asa cu serviciul, zau,,.si teama cea mai mare pe care o am e de fapt aia ca va fi asa ca la serviciu, chiar si daca nu ma casatoresc cu o femeie, ci cu un barbat, ca m-am gandit, ce ma fac daca dau peste unul din asta care chiar crede in New Age, si, mai rau, ce ma fac daca e de tip comunist convins anti-elitist si sindicalist asa cum este mama, zau, mai ales ca am citit ca barbatii tind sa se casatoreasca cu persoane care seamana cu mama lor, nu atat la chip neaparat, dar asa la idealuri...zau, sincer din toata inima sper sa nu fie la fel pt gay, insa tare mi-e teama ca este, pt ca teoria se potriveste prea bine, plus gayy e si ei tot oameni, la fel ca toata lumea, plus mai ales ca stiu deja ca de ce ti-e frica nu scapi...zau, PRECIS ma voi indragosti de un comunist, desi sper din toata inima sa fie mai sexy decat Lenin sau Trotsky, si de fapt cred ca as prefera sa semene mai degraba cu Alexandra Kollontai, dar sa fie baiat...http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/Terriennes/Les-textes-fondateurs-du-feminisme/p-16131-Alexandra-Kollontai.htm (zau, ma si ingrozesc cand vad ca parca seamana asa un pic cu mama...)
Desi desigur nu e cazul sa intru in panica...ma mai gandesc, mai studiez, mai asept raspunsuri, si din alte perspective, mai astept sa iasa statisticile de 10 ani in legatura cu casatoriile gay recent aprobate, etc..
Abia astept sa citesc !
Si viata de pina la casatorie si cea de dupa casatorie este strict personala .Deci nu se aplica (explica) experientele altor persoane, trairilor tale.
Indiferent cum mergi mai departe -casatorit sau nu- trebuie sa-ti asumi experientele.
Succes!
Multumes pt raspuns plus pt urarea de succes. Desigur ca din punct de vedere cat mai etic si practic, ai dreptate, si eu sunt total de acord cu asumarea raspunderii personale in cazul oricaror decizii.
Nu cred că este relevant faptul că esti burlac sau nu.
Pe foarte scurt, croiește-ți viața așa cum crezi că-ți va fi bine, indiferent de perspectiva celibatului sau căsătoriei!
Eu nu completez leapsa asta pe blogul meu (momentan), spun aici 3 chestii simple:
1. Trebuie sa ai o independenta financiara evidenta. Nu as face un copil mergand pe principiul "se gasesc bani pentru el".
2. Trebuie sa ai un job cat de cat flexibil. Nu-ti doresti sa fii tata pe care copilul sa-l vada o data pe an.
3. Trebuie sa ai o relatie solida cu prietena. Copilul NU rezolva problemele de cuplu.
4. Trebuie sa simti ca-ti doresti acel copil. Sa nu fie un accident, iar apoi din N cauze ea sa nu doreasca avort.
5. Sa fii pregatit si intelectual. Nu stiu ce inseamna MATUR, dar e si o chestie pe care o simti. Copilul NU te maturizeaza, trebuie sa fii deja matur cand l-ai facut.
Daca voi simti nevoia, voi scrie si eu un articol pe aceasta tema.
Cred ca intr-un fel si Decenu a raspuns la fel, (acolo la el pe blog sub articolul despre manastirea Horaicioara), dar nu stiu daca acest sfat din partea ta era asa mai general, asa cum mi s-a parut cel al lui Decenu, sau doar aplicabil mie asa in mod mai personalizat. Plus, daca era asa un sfat general, am o intrebare, adica tu vrei sa spui ca pt o persoana nu este de loc relevant daca se decide sa fie casatorit sau nu, sau ca institutia casatoriei in sine nu e relevanta pt individ sau pt societate ? Efectiv nu am inteles ce nu e relevant, si ce este relevant. Adica e totusi o optiune, deci orice alegere mie mi se pare ca e relevanta daca te decizi daca sa o iei sau nu, ca daca nu ti se pare relevant, atunci nici nu mai deliberezi, sau trebuie sa astepti cumva asa sa ti se intample la intamplare, sau poate sa decida altii pt tine, vrei sa zici ? Plus, desi desigur ca o casatorie se incheie preferabil intre persoane mature cu o personalitate gata formata, totusi implica niste indatoriri de loialitate si chiar si dialog, cred eu, sau nu implica, sau ele se presupun ca apar asa de la sine, sau cum ? Asta nu inteleg.
Plus nu inteleg daca asa in general casatoria poate nu e relevanta, si zau, in multe cazuri chiar pare a fi inutila, dar totusi e incurajata asa in general, dar nu stiu daca doar pe motive macroeconomice, ca de ex in Dannemarca s-a detterminat ca scaderea nr casatoriilor are efect pozitiv pe consolidarea si intarirea sectorului de piata de real estate, dar in alte tari nu stiu daca asta e asa de important, sau are acelasi efect, sau daca nu cumva are alte efecte fie bune fie rele pe alti parametri economici. Sau am citit ca, in legatura cu parametrii de santate ca prelungeste viata la barbati, (nu la femei, lor le-o scurteaza chiar si in zilele noastre si chiar in mod considerabil, mai ales daca diferenta de varsta intr-un sens sau altul intre parteneri e mare, si asta si adica acum cand femeile chiar traiesc mai mult decat barbatii oricum), sau asta nu conteaza asa la nivel microeconomic individual vrei sa zici, ci numai la nivel social mai larg, si atunci nu trebuie sa ne pese pt ca trebuie sa ne pese doar de noi insine si gata ?
Dar nu stiu daca asta voiai sa zici, plus eu sunt de acord sa nu imi pese de societatea mai larga, pt ca si asa nu ma gandesc prea des la ea, pt ca nu am preocupari personale din astea ff abstracte si mari, adica pur si simplu eu uit de societate, nu am citit nici macar chestii asa pertinente sociologiei, sau de macroeconomie, doar diverse statistici sau articole ce mai apar in presa, cam atata, dar atunci daca inst casatoriei nu e relevanta pt destinul individual, atunci de ce sa se mai insoare lumea, si de fapt in multe tari contemporane chiar se remarca acest dezinteres si lipsa de motivatie pt casatorie, si unii se ingrijoreaza, altii nu, adica eu nu stiu daca e cazul sa iau asta in seama sau nu, habar nu am, sunt total needucat in aceazta privinta, dar stiu ca in general mi se spune ca trebuie sa devin moral si la nivel de constiinta civica sociala, nu doar la nivel asa individual sau in grad mai scazut, adica doar de frica de vreo pedeasa adica, ci cu gandul si la binele mai larg social, zau, nu stiu, dar nici nu vreau sa imi depasesc competentele sau sa ma apuc de ceva la care nu ma pricep sau nici nu stiu daca e benefic pt societate, desi ca e benefic pt mine mi s-a spus, si nu numai de nemtii de la Institutul Max Planck care au facut cercetarile cu prelungirea sperantei de viata pt barbati, dar chiar si de mama.
Si viata mea mi-o croiesc oricum de cand am 4 ani si am inceput sa interactionez social la gradinita, chiar daca nu mi-a convenit, dar am simtit ca am aceasta raspundere sa imi croiesc viata, raspundere atat fata de mine cat si fata de altii, totusi. Pana si mama si tata par a fi de acord ca lumea trebuie sa-si croiasca un rost in viata. Dar eu stiam ca voi fi functionar inca de cand aveam 8 ani, desi am verificat si la 13, si al 19, adica nu am decis asa fara sa ma gandesc destul de bine, in legatura cu profesia mea. Desi uneori parca as vrea sa fiu sofer, dar stiu ca e obositor, ca am fost si sofer. Numai spalator de vase nu vreau sa fiu, altceva sunt de acord, atat vreme cat imi arat cineva acolo ce sa fac astfel incat sa imi indeplinesc munca cat pot eu de bine. Nu e nevoie de cursuri complicate doar sa am asa ocazia sa vad pe cineva cum face si sa ma puna si pe mine si sa incerc si eu, asa ddesigur totusi si cu examen de verificare, nu sa ma lase total de capul meu. Plus acum ca sunt sef de stat, zau, nu stiu pe unde sa scot camasa, ca am si functie de leadership si sunt total nepregatit, dar efectiv ma tot impinge lumea ba sa fiu numit sef de stat de gradul 2, ba sa ma casatoresc, zau, mi se fac chiar declaratii de dragoste, cica sunt apreciat, nici nu mai stiu ce sa cred...mai bine ma mai gandesc si scriu articolul ala despre contabilitate propus de tine ca asta parca e ceva cu care sunt mai familiar !!
PS Dar nu trebuie sa se ingrijoreze nimeni ca eu as face ceva doar pt ca imi spun altii, eu cand ma decid sa fac ceva, zau, chiar imi asum raspunderea acelei decizii, si defapt de aia vreau sa fiu pregatit, atat ca sa deliberez cat mai corect, nu total aiurea, cat si ca sa pot sa imi indeplinesc functia daca ma decid sa ma casatorresc, asa cat de cat satisfacator, macar minim competent atat in fata propriilor mei ochi personali cat si macar ai partenerului, daca nu si fata de societate, adica eu chiar vreau sa indeplinesc o indatorire totusi ca lumea daca tot ma apuc de ea, nu asa la intamplare sau de mantuiala, ca totusi nu e genul meu, dar de aia nici nu ma angajez ff usor in diverse chestii, nu ma duc la ff multe petreceri, etc, desi pana la urma la alea la care m-am dus mie mi-a placut, adica nu e ca mi-e teama exagerat, dar ca sunt asa mai prudent in legatura cu ce pot sa ofer sau nu. Dar nu e nici pt ca doresc sa fac neaprata placere altora, ci e chiar destul de egoist, adica doresc sa fiu satisfacut si fata de mine insumi, in fata propriilor mei ochi adica, si sa fie totusi de un nivel oarecum usor mai ridicat decat ala general de las- ca merge si asa, pe care tind sa il adopt in legatura cu diversele obligatii pe care nu mi le-am ales eu pt mine insumi la nivel ff serios, adica diverse trebur casnice, zau, alea poate sa fie si la nivel de las ca merge si asa, pt ca alea sunt inadatoriri pe care nu mi le-am propus eu ci care par asa necesare social general, si nu sunt asa de compulsiv in legatura cu astea, dar daca e vorba de a ma decide sa semnez un contract cu consecinte asa de termen lung, si de investit asa ore si ore si ore de atentie si efort personal de comunicare, cum ar fi o casatorie, mai ales ca eu nu am talent de comunicator si nici nu-mi place sa comunic decat poate asa rar prin gesturi sau body language, la care nici nu ma gandesc ci vin asa spontan, (desi stiu ca ar trebui sa fiu mai atent la propria me atinuta, adica stiu ca nu e bine sa stai asa cocosat, etc), dar totusi zau, daca e de nivel de un asemenea contract, eu totusi vreau sa fiu pregatit, sa am macar un minim training, sa stiu care sunt asteptarile fata de mine, ca doar e ceva care devine de nivel aproape profesional, chiar daca e de timp liber, asa cand te aliezi cu altcineva in acest mod de inrudire prin alianta...si zau, cred ca imi vine mai usor daca ma gandesc asa ca poate am o indatorire fat ade societate, pt ca atunci asta inteleg, asa eu fiind beneficiat de o educatie gen Ludovic al 15lea, ast acu inndatorirea fata de societate o inteleg destul de bine, adica e ceva care sta in soarta mea de aristocrat, la asa ceva nu ma pot opune, zau, doar nu o sa evadez de la o asemenea raspundere, doar pt ca sunt chiulangiu si lenes, adica desigur, pot sa dau rasoluneori, mai plec intr-o vacanta asa de capul meu, etc, (ca asta PRECIS voi face si cand sunt insurat, doar nu o sa ma car peste tot in cuplu, ca am impresia ca m-as simti total sufocat, dar ar fi plicticos si pt partener, desigur, ca doar fiecare are nevoie de vacante), dar fat ade mine, zau, eu nu sunt sigur ca doresc sa fiu ca Ludovic al 15lea, desi e un personaj simpatic, dar eu am si alte role modeluri, eu de ex admir ff mult pe judecatorul de curte Suprema SUA Antonin Scalia, chiar imi place si de cum arata, si de stilul lui, si ce zice si ce scrie, ma rog, desigur pastrand proportiile, ca doar nu sunt nici eu sef de stat de gradul 5, asa ca pres Obama, de exemplu, sunt doar sef de stat de gradul 2, (ma rog, la figurat, desigur, si in mod ff fantezist !)
Multumesc pt participare. Dupa ce mi-a trecut atacul super-intens de panica de nivel total isteric de smuls parul din cap de genul caruia eu personal nu am prea des experienta, pe care mi l-ai cauzat, sunt sigur, fara nici o rea intentie din partea ta, am reusit sa ma reculeg cu ajutorul unor exercitii de relaxare de tip respiratie si o plimbare in aer liber, si pot raspnde ca NU a fost intentia mea de a cere sfaturi de viitor tata, ci sfaturi de viitor consort, ca in capul meu asta nu e acelasi lucru, absolut de loc, desi desigur ca la nivel mai larg in cadrul unui cuplu aliat matrimonial se poate deschide si subiectul discutiei si deliberarii asupra rolurilor parentale, si DESIGUR ca acest subiect trebuie de obicei discutat inainte de a se semna vreun contract de casatorie, dar zau, sincer, eu nu am ajuns inca in acea faza, eu eram doar asa la faza in care ma informam teoretic cand sa fie omul pregatit pt a discuta despre alianta in sine, nu si proiectele acelei aliante, ca aia e o faza a 2a, si desigur ca o casatorie nu se intemeiaza in toate cazurile pe baza ca lumea doreste sa aiba copii, sau ca lumea s-a decis sa aiba copii, desi pe de alta parte desigur ca este bine ca lumea care e aliata intr-un cuplu sa doreasca sa aiba copii plus sa participe in mod colaborativ si cat mai optim functional la indatoririle functiei de parinte in plus de indatoririle de consort, plus filozofia parentala trebuie sa fie aliata si colaborativa si aia in cadrul ambilor parteneri, adica sa nu cumva sa fie vorba cumva de filozofii total antagonice, plus nediscutate in prealabil la nivel de consens macar general, ca altfel desigur ca se pot ivi tot felul de crize. Plus desigur ca una din functiile familiei este un cadru de dezvoltare optima a tinerei generatii mai ales in perioada in care acei copii ff mici nu pot beneficia de ingrijirea societatii organizate mai largi, de ex cresa, gradinita si scoala, (organizate desigur cf optiunilor electorale exprimate ale cuplurilor familiale), sau chiar unor persoane profesionalizate ajutatoare, de gen doica, nanny personal si tutore personal, (in functie de conditiile istorice si culturale ale acelei familii, plus desigur si ei angajati si supravegheati cf filozofiei si cerintelor cuplului angajator), atunci cand acei copii sunt bebelusi.
Zau, acest comentariu divagheaza TOCMAI pt ca inca sunt total panicat de cat va mai trebui sa studiez, cate lepse mai am de facut, ca sa ma pot considera eu personal vreodata indeajuns de optim functional competent pt a-mi indeplini un rol de tata, e posibil ca niciodata, desi desigur, daca voi avea sprijin material si sustinere politica masiva si bugetara sociala si familiala plus exista cerere asa de la consort, plus am discutat subiectul, toate clauzele sunt revizuite de echipele de juristi, s-au indeplinit toate sedintele administrative, si conditiile sunt favorabile, plus mama donatoare si mama surogat sunt si alea pregatite, plus desigur legislatia respectiva necesara e acolo, plus avem si scolile alese, si chestii de genulasta, zau, atunci, eu poate mavoi simti pregatit sa iau si asta indiscutie, dar sa fie CLAR ca eu personal NU doresc sa ma casatoresc pt a deveni tata, ca tata, zau, cine se simte pregatit, poate deveni oricine si in afara institutie matrimoniale, si in cadrul ei, si chiar si tata de tip surogat la figurat asa in vreo profesie educativa si-sau de management sau chiar de leadership politic sau organizational daca sistemul politic sau organizational respectiv e de tip paternalist. Eu la nivelul actual sunt de tip de corporatie individuala, adica ins incorporat, ma rog, sau persoana juridica si fizica autorizata, cceva de genul asta, desi nu am o firma specifica de servicii specifice, era vorba de la figurat, si daca ma aliez cu alt individ in sens matrimonial, mai intai trebuie discutate problemele de merger, si abia dupa aia se trece la negocierea proiectelor comune, (desi stiu ca in real life se inatmpla ca proiectele sau visele de proiecte sa existe deja, si actele de incorporare si de merger corporatist sa se faca dupa aia, adica nu zic ca nu e bine, dar asta in nici un caz nu e genul meu, absolut de loc, eu daca ma casatoresc ma casatoresc cu unul fara obligatii familiale, ca doar sunt lanivel de fondat o familie total noua, si o dinastie noua, nu sunt din ala din vechile familii, cu aliante preexistente, chestii,eu sunt zau, total asa de capul meu, plus Bel mi sau Dinu Paturica, adica un parvenit oarecare in clasa burgheza, care s-anascut in aceast aclasa doar pt ca ea a fost real sprijinita in RSR, altfel daca nu era sprijinita, zau, sansele statistice erau ca ma nasteam proletar sau taran, sau de alta clasa, dar eu m-am nascut burghez, cu aspiratii burgheze, acelea de a accede aristocratic, fie ca e in stare sau nu, dar desigur ca eu nu sunt rau si doresc sa o fac in mod legal si etic, adica nu am sa ma comport asa ca Dinu Paturica, si nici nu prea am de gand sa ma consider Bel Ami, doresc sa o faca asa in mod normal, ca atatia alti oameni total obisnuiti care au avut oportunitatea de a deveni burghezi in sec 18-19, asa la nivel mai larg, dupa Revolutia Franceza.
Zau, sorry, dar este IMPORTANT ce ai zis si tu, pt ca desigur ca un cuplu care are de gand sa se alieze matrimonial trebuie sa fie pregatit si pt a-si asuma roluri parentale, plus repet, e FF SUPER important ca acest lucru sa fie discutat serios la nivel principal de oricine care doreste sa se alieze matrimonial cu altcineva, absolut ai dreptate. Doar era asa o chestie ca totusi casatoria nu se infaptuieste doar in vederea proiectului copii, adca exisat si alte functii ale casatoriei, nu numai asta, desi desigur ca asta e ff importanta, ddar desigur ca exista atatia oameni care au copii si care nu sunt casatriti, si totodata exista si atatia oameni casatoriti care nu au copii, fsi totodata se incheie casatorii si intre oameni care nici macar nu mai sunt de varsta reproductiva, adiac o casatorie incheiata intre 2 pensionari, sau intre 2 oameni care pur si simplu nu au de gand sa faca copii, nici biologici nici sa adopte vreunul. Plus la mine in familie, parintii mei au fost casatoriti 3 ani inainte sa se decida de comun acord sa aiba un copil, chiar asa mi-a povestit mama, adica efectiv mi-a zis ca dupa vreo 3 ani de la casatorie tata a inceput sa inainteze cereri catre mama ca sa aiba loc o discutie de a porni propiectul unui copl, zau, ma rog, era o cerere mai calda nu asa cum scriu eu despre ea, dar asta e povestea pe care o stiu de la mama, ca in primii ani de casatorie nu a fost vorba sa se creeze un copil, si desigur ca ambii erau de acord cu asta, ca adac nu ar fi fost de acord, nu ar fi stat mama mea cu tata, cu nimeni nu ar fi stat daca nu era in stare sa fie de acord, ca desigur ca mama mea e o feminista convinsa de genul generatiei de val 2 de feminim din anii aia 70, e asa, corpul meu, decizia mea, zau, mama mea e ff feminista, plus e o sindicaliata convinsa, e ff comunista, desi nu a fost niciodata membra de partid, mereu m-am gandit ca ea ar fi fost precis de genul sa fie pusa pe list aneagra de McCartthy laHollywood, plus, culmea, in anumite poze din tinerete parac mi s-a parut ca semana asa un pic cu Alexandra Kollontai, una din sefele initiale ale infiintarle comunismului feminist din UE, a fost o mensevica si ulterior o bolsevica, colaboratoarea lui Lenin, a contribuit la aducerea zilei de 8 martie ca sarbatoare a femeilor si in URSS, ulterior desigur si in Romania, in colaborare cu colegele ei feministe din tarile protestante, a fost si ambasador oficialal URSS in Norvegia, zau. Dar totusi mama mea nu e de origine ucraineana-finlandeza mixta si nascuta in Sf Petersburg, asa ca Alexandra Kollontai, e mai degraba asa din Bucuresti si o parte din Campia Romana asa prin strabunic, si o mica particica din Banat pe linie de stra stra stra bunica, dar pot sa zic eu sincer ca unii din colegii cu care ma inteleg eu asa cel mai bine sunt ucrainienii, rusii si finlandezii, adica eu chiar ma simt confortabil cand discut cu ei, dar nu doar din cauza lui mama desigur, e si pt ca stiu despre povestile si cultura lor asa un pic, adica am avut si colegi si prieteni de mic, care erau din aceste tari, am fost si indragostit de cativa finlandezi, zau, adica am afinitate destul de mare pt finlandezi, chiar mai mare decat pt ucrainieni, nu stiu de ce, dar zau, asa sunt eu, dar mama mea desigur e mai frumoasa PLUS desigur mult mai inalt functionala asa ca mama si ca economist decat ar fi fost Alexandra Kollontai, care era mai mult interesata politic, mama mea era mai degraba interesata de chestii de tip trezorerie, si protectia muncii pt femei, dar asta poate si datorita inaintaselor ei de leadership feminist europeean, pt ca mama mea apartinea generatiei valului 2 de feminism, nu al valului 1, asa ca Alexandra Kollontai sau a feministelor germane, scandinave, si britanice contemporane ei.
Ha ! Ha ! Inca sunt asa de panicat de raspunsul tau, de m-am refugiat direct in poala mamei !! Nu mai zic ca si cand am citit ce a raspuns Vladen, zau, si acolo, tot la mama m-am gandit asa la un moment dat, zau, m-am gandit sa o iau cu mine in luna de miere plus sa si-o ia si consortul meu, astfel incat sa fim amandoi cat de cat asa protejati de cine stie de conflicte neprevazute care se pot ivi in cadrul acelei prime luni de convietuire de cuplu ! Ha ! Ha ! Zau, chiar ca NU sunt pregatit pt o casatorie ! Dar de aia si intreb, ma informez, studiez, etc !!
Stimate Rudolf,
Am să răspund practic doar la prima ta replică și, să mă scuzi, dar nu mă descurc cu limba folosită pe blogul tău, așa că nu pot să dau replica direct pe comentariu.
Pentru ce anume vrei să afli, nu are relevanță statutul civil. Sfatul este aplicabil tuturor oamenilor, indiferent de statut.
Nu m-am pronunțat asupra importanței sociale a căsătoriei, căci această hotărâre se ia individual, nu funcție de cerințe sociale.
Pot exista sfaturi punctuale, dar acestea ar depinde de statutul pe care dorește să-l adopte persoana sfătuită, depinde de societatea în care trăiește acea persoană, etc.
Mă rezum doar la atât, căci nu vreau să te concurez la lungimea comentariilor!
hai ca am venit si eu cu niste pareri personale la mine pe blog, dar nu stiu cat de avizate sunt ele
Multumesc pt participare. Zau, am citit raspunsul tau, si mi s-a parut ca contine cel putin un element ff intrigant, acela de a avea un blog ! Si cred ca pot sa il interpretez si la figurat, adica sa stie sa isi expuna opinia intr-un mod clar si inteligibil in cuvinte, lucru, zau, ff important pt comunicarea de tip dialog, lucru important mai ales in sedintele de negociere sau de compromis in caz de conflict sau rivalitate, un lucru la care desigur ca eu nu am exercitiu si sunt chiar deficient, mai ales ca nu am am frati, si tind sa monologhez de unul singur mai degraba decat sa dialoghez, desi desigur ca poate in jurnalismul descriptiv sau de opinie asta e ceva obisnuit, insa nu e asa de bine in cazul unui blog cu intentie jurnalistica mai complexa care are si o functie educativa, nu doar informativa (plus minus reclame). Raspunsul tau chiar mi-a dat de gandit !
O să avem un nepoțel ! Sau nu. Dăm cu banul?
Am bobinat! :D
Multumesc pentru nominalizare. Cu toate ca motivul acestei nominalizari nu ma incanta prea mult, facandu-ma pierdut printre miliardele de barbati din lumea intreaga, eu sunt incantat de aceasta nominalizare. :)
P.S. Am fost putin rautacios, dar e modul meu favorit de a glumi. :)
Multumesc, si chiar interesant ! Nu ma gandisem la importanta unui cerc social cat mai larg de prieteni, desi teoretic stiu ca e bun la orice, (adica nu numai in legatura cu succesul unei casatorii, dar si pt o viata mai sanatoasa, de ex m-am gandit ca poate tulburarea de comportament de tip socializat, adica un adolescent delincvent in gasca, sau un hot care e o parte a unei bande mai largi criminale organizate, parca e mai putin severa asa pt posibilitatea de recuperare a omului respectiv pt societate decat aia de tip nesocializat, adica un adolescent delincvent solitar, sau un serial killer, Domne fereste, cine stie...? adevarul e ca nu stiu, si nici nu am verificat, nu vreau sa zic prostii, am sa revin, ca mi se pare o chestie ff super ultra interesanta, nu atat de mult in legatura cu prognosticul tulburararilor de comportament de tip socializat vs nesocializat, (desi cred ca e si asta bine de stiut, asa ca cultura generala), dar chiar si fata de o casatorie, mai precis daca un cerc mai larg de prieteni ajuta la stabilitatatea casatoriei, plus mai ales daca este cam la fel de larg pt fiecare partener in parte...zau, abia astept sa dau Google sa vad ce pot sa aflu in legatura cu asta...revin !
Te exprimi la pers 1 plural pe baze de plural seniorial, adica doresti sa-mi comunici o veste despre tine personal, sau e pe baze ca vorbesti cu mine ca si cum ai vorbi cu un copil mic pe care doresti sa-l linistesti distragandu-i in acelasi timp atentia de la preocuparile lui oarecum nerecomandabile si posibil chiar ingrijoratoare, fara ca sa-l provoci prea tare incat sa eviti riscul ca el sa faca o criza de nervi ?
PS Oricare ar fi dintre astea, sa stii ca eu NU ma supar. Chiar am adormit aseara cu tine in gand, pt ca citisem comentariul asta chiar inainte sa adorm, si pot rporta ca am vist chiar un vis frumos si destul de optimist, in care aparea o masa cu o fata de masa alba si apretata, ceea ce, cf unui site de interpretari de vise de pe Internet, reprezinta unitate sociala sau comuniune de idei, sau chiar legaturi familiale, plus tinuta fetei de masa respective reprezinta un sentiment de incredere in sine si competenta, deci cred ca de fapt comentariul tau, in orice sens l-ai fi scris, mie personal mi-a picat bine, desi trebuie sa marturisesc ca initial cand il citisem, fiind si cam somnoros si obosit, ma cam enervase, pt ca nu gaseam o replica adecvata, si chiar simtisem pt o clipa nevoia sa raspund intr-un mod nepoliticos, ceva de gen sa te trimit in p.m., (cu initialele interpretabile dupa cum ti-o place tie), insa noroc ca mi-am tinut gura si m-am dus cuminte la culcare, si astfel pana la urma am visat un vis frumos, drept care nu pot sa mai fiu suparat pe tine, cel mult pe mine insumi ca inca ma las afectat asa de usor, in mod special de tine, pe care nici nu te cunosc.
Am raspuns aici: http://undoiblog.net/2013/10/05/raspund-la-o-leapsa/, e blogul meu pe domeniu propriu> Zi buna!:)
Multumesc pt participare ! Am citit si am si lasat un comentariu acolo, dar a disparut in neant si habar nu am daca e la moderat undeva, sau s-o fi pierdut in Spam, dar oricum era ff apreciativ fata de ideea ta relativa la pescuit !
Ha ! Dar eu nu ma supar nici asa, nici asa, si mie mi-a facut placere sa te nominalizez, mai ales ca eu ma straduiesc sa prezint mai mult exemple bune pe blogul meu, de gen Asa DA !
Nu am vazut niciodata pe blogul tau atatia barbati adunati la un articol! :)
Cat de scurta pare sa fie leapsa ta si ce a scos Vladen din ea! :))))
Rplica este extrasa dintr-o reclama autohtona si era amuzant ironica desi poti spune ca sunt o persoana rautacioasa. Reclama la Giusto o poti vedea aici:
http://www.youtube.com/watch?v=xNMXWcPGYuk
Dupa vizionare o sa intelegi una dintre motivatiile clasice a legalizarii unei relatii hetero la romani. Partea a doua, a conetariului, aia cu "sau nu" se refera la noul curent aparut taman prin partile nordice ale europei de a nu eticheta dupa sex un copil, cica pentru a ii lasa acestuia dreptul de a isi decide sexualiatea.
Si dupa scuzele de rigoare pentru greselile gramaticale din primul comment, sa trecem la ce simte gentelmanul din tine vis a vis de personajul meu.
Desi initial spui ca NU te superi, mai tarziu dupa descrierea unui vis (prost interpretat, mai bine vii sa-ti ghicesc eu in cafea), afirmi ca "nu pot sa mai fiu suparat pe tine".
Faptul ca nu ma cunosti nu o sa ma impiedice totusi sa te citesc.
Ah, sa nu uit: La multi ani!
Multumesc pt urare !
Send en kommentar