(Mi-am dus aminte ca am mai avut un articol intitulat Jurnal de bord, dar era de vacanta.)
22 septembrie, 2013
Spre deosebire de dl Pepys, acum 350 de ani, eu nu sunt casatorit, insa in anumite zile ma simt cam si cum as fi. Adica, zau, am niste relatii asa de protocolare acum cu Anneline, de cand ne-am impacat dupa ce ne-am certat, de parca am fi chiar sot si sotie. Tresar la atentie de cate ori imi adreseaza cuvantul, incerc sa inteleg tot ce imi spune, plus, apoi, raspunzandu-i, in caz ca determin ca este vorba de o cerere expresa, nu uit sa ii spun si o mica anecdota sustinatoare de moral in plus fata de angajamentul solemn ca ma voi ocupa de rezolvarea prompta a cerintei ei, astfel incat acea promisiune sa nu para de forma, (chiar daca Anneline stie deja ca se poate baza pe mine, eu fiind in general o persoana compulsiva in ceea ce priveste diverse promisiuni, ma rog, mai putin acelea creative de timp liber legate de blog sau de relatii frivol-amoroase sau de alte lucruri in legatura cu care imi permit sa ma simt mai relaxat, dar daca e vorba de o relatie cu o persoana cu functie de cvasi-coleg/manager, fie de serviciu fie de timp liber, si zic ca voi cumpara becuri, precis le voi cumpara.)
Zau, e ff obositor sa fii casatorit. Precis e ca si cum esti mereu la serviciu. Mai ales daca esti casatorit cu o femeie.
Nici nu mai am timp acum sa citesc ce ma intereseaza pe mine, si observ ca tind sa iau nota de diverse detalii care mi-ar putea fi utile in comunicatiile mele cu ea, de ex in ultima vreme am inceput sa citesc mai mult despre istoria medicinii, sau despre materiile care se studiaza in anii preclinici la medicina, ca de exemplu biochimie, desi eu as fi mai degraba interesat de semiologie, pt ca, desi in zilele noastre nu mai conteaza asa de mult, semiologia clasica are multe nume proprii chiar interesante, ale unor diverse personaje care au descris, la vremea lor, diverse semne, simptome si sindroame, si ale caror portrete le pot cauta pe wikipedia astfel incat sa ma pot bucura si eu de contemplarea unor mode vestimentare estetic placute, daca tot e sa ma chinui sa studiez. Pe urma are tot felul de intrebari pt mine legate de anxietatea inevitabila a oricarui student incepator, care nu pot fi dispate asa de lejer cu o generalitate, de gen, "las', ca nu conteaza", sau "las', ca nu e dracul chiar asa de negru, se poate rezolva oricand de oricine si cu o aplicatie de IPhone", ci care cer o validare diplomatica a sentimentelor ei, astfel incat sa nu isi faca impresia ca isi face acele probleme in mod nejustificat. Zau, nu stiu ce naiba fac profesorii ei de nu ii ofera acest suport moral si trebuie sa ma baraie pe mine la cap cu intrebari filozofice, de ex, "oare e mai util social sa existe cat mai multi medici de familie cu experienta in pediatrie, sau e mai bine pt popor sa aiba mai multi medici specialisti pediatri supraspecializati in diverse la randul lor", ca ea vrea sa lucreze cu copii, oricum, si are exprienta in fonologie, asa ca eu i-am zis ca specialitatea logic de urmat in viitor pt ea ar fi poate oto-rino-laringologia pediatrica, dar ea desigur a calculat ca ii va lua vreo 20 ani, in ritm danez, ca sa acceada un asemenea nivel, si isi face probleme daca nu cumva mai multi copii ar beneficia mai rapid de ajutorul ei daca ar ramane simplu medic specialist pediatru, lucru care ii va lua numai cca 15 ani...pai zau, peste 15 ani, nici nu va mai fi nevoie de medici pediatri, ca doar nu o sa stea UE sa astepte formarea atator specialisti de nivel deosebit de inalt si multidisciplinar complex, ce ma baraie ea la cap pe mine...desi desigur, poate daca vrea sa se duca sa lucreze in Africa, da, atunci cred ca merita sa depuna efortul, si pe urma discutia deviaza in legatura cu copii sarmani ai lumii, zau, nu mai rezist, e mai rau ca discutiile de pe bloguri...Adica toata ziua stau si ofer psihoterapie de suport la serviciu la cca 22 de manageri, pe bloguri iarasi trebuie oferit psihoterapie de suport, mai ales dat fiind ca maj bloggerilor sunt de sex feminin, si acuma o am si pe ea pe capul meu. Ce sunt eu, stalpul de sutinere de moral al UE ? Nu mai zic ca pe strada continua sa ma intrebe diversi pe unde sa o ia, de parca as fi si ghidul ONU al capitalei Danemarcei, si inca nici nu a venit toamna astfel incat sa incep sa ma imbrac in jacheta de fas de culoare albastru-militian, ca sa vezi atunci ce o sa ma opreasca si mai multi, fiind probabil convinsi ca asta e meseria mea, de a fi de serviciu unor diversi rataciti. Insa cu asta sunt obisnuit de mult, inca de cand aveam vreo 12 ani.
Dar nu e frumos sa ma vait. Mai bine ma gandesc la lucruri frumoase. De ex acum 125 de ani, azi, este publicat primul numar al revistei National Geographic. Sau, cf calendar de stil vechi, acum 105 ani, Bulgaria isi declara independenta fata de Imperiul Otoman. Acum 103 ani se deschide primul cinematograf din Marea Britanie, in statiunea balneoclimateric litoral turistica Brighton, un cinematograf in existenta si astazi, votat in 2012 cel mai bun cinematograf din UK. (Nu era primul cinematograf propriu-zis din lume, acesta fiind Vitascope Hall, infiintat in 1896 in New Orleans, si desigur nici acesta fiind primul local pt prezentare de filme, insa primul local de sine statator cu functie exclusiva de cinematograf, nu si de alte tipuri de entertainment. Primul cinematograf propriu-zis din Romania a fost sala Volta, din strada Doamnei, Bucuresti, deschis in 1909http://eucraciun.blogspot.dk/2011/06/din-jurnalul-de-bord-de-vacanta.html, desi filme se mai proiectasera si inainte pt publicul mai larg, de ex intr-o sala special amenjata pt proiectii de filme in incinta cladirii dedicate de obicei reprezentatiilor Circului Sidoli din Iasi.)
Sau, azi e ziua de nastere a distinsului naturalist si mineralogist membru strain corespondent al Academiei Regale Suedeze de Stiinte, dl Jean-Etienne Guettard, originar din Etampes, (langa Paris), primul care a fost, (cf dl geolog si pastor, plus fan, la fel ca mai toata lumea de altfel, al dinozaurilor de tip presupus inclinat simpatic si prietenos fata de om, daca ar fi existat si oameni la vremea lor, ca de ex ihtiozaurul si plesiosaurul, William Daniel Coynbeare, de origine britanica), indeajuns de harnic, plus totodata, (cred eu), indeajuns de necesar de respectuos fata de ideile de timp liber ale unor medici indiferent de nationalitatea lor, (probabil deoarece bunicul d-lui Guettard fusese si medic, in plus de ca fusese farmacist, deoarece altfel, deja in secolul 18, cine naiba, mai ales om serios de stiinte, i-ar fi putut suferi pe medici sau ar fi avut vreodata de gand sa fie serios atent la ideile lor, si inca si alea de timp liber, care nu includeau nici macar sfaturi mai practic utile rapid reducatoare de diverse suferinte concrete pt publicul larg deja super-pretentios de nivel burghez fata de sistemul sanitar public, nemaivorbind ca sec 18 fusese un timp de deosebit de inalta rivalitate economica, politica, si desigur si intelectual burgheza franco-britanica), incat sa implementeze in mod practic o idee a distinsului naturalist si medic britanic Martin Lister de a alcatui o harta geologica, (dl Martin Lister fiind fost un medic caruia ii placea deosebit de mult sa scrie si scrisori in timpul lui liber, in afara de a se plimba in natura ff des pt a culege si admira scoici si diverse pietricele gasite pe jos...ma intreb daca ar fi avut Internet la acea vreme, oare ar mai fi scris atatea scrisori, sau si-ar fi facut mai degraba blog asa gen Fosile...cam in genul in care am ajuns de altfel sa-mi formulez opinia ca daca eu as fi vreodata casatorit cu o femeie, probabil as fi ajuns sa devin la un moment dat un blogger amator mai competent si mai interesant...o situatie deosebit de nesanatosa, cel putin in cazul meu, dupa parerea mea, desi desigur posibil utila asa pt publicul larg).
2 kommentarer:
Nu, casatoria nu este asa! Esti tu prea crispat in relatia cu aceasta fata...
Pai am explicat ca asa o fi casatoria daca as fi eu casatorit cu o femeie...ceea ce desigur ca nu am de gand sa fac, dat fiind ca sunt constient ca totusi parca nu asa trebuie sa fie ! Pe de alta parte, nu cred ca sunt deosebit de sigur cum ar fi sau cum ar trebui sa fie casatoria cu un barbat, (desigur tot din punctul me personal de vedere, nu altora), dar tot ce stiu in clipa asta e ca eu doresc paturi separate, si limitarea conversatiilor zilnice despre subiecte asa generale, care nu au de a face nici cu starea vremii, nici cu starea relatiei, nici cu planificarile de concedii, la maxim 20 minute pe zi, mai ales daca se pune cumva problema de o casatorie asa chiar serioasa si pe durata nelimitata.
Send en kommentar