Chemari

Acum cateva zile mi-a zis un client de origine indepartat sud-est asiatica, de religie, cred, originar catolica, ca ii aduc aminte de un preot ! Mi s-a mai intamplat o data, mai de mult, cand inca nu eram in Regatul Norvegiei, mai rau: mi-a zis unul, originar dintr-o cultura europeana, cred ca tot de religie catolica, ca-i aduc aminte de un calugar ! Desi in contextele respective mie nu mi-au displacut aceste proiectii, gandindu-ma totusi ca profesiile clericale, (adica functionaresti, prin definitie etimologica, de la 1798 incoace), ridica un grad de speranta si incredere in randul potentialilor clienti, dupa serviciu am inceput sa ma gandesc oarecum nelinistit la probabilitatea succesurilor mele romantic-amoroase viitoare...mai ales ca in Norvegia calugarilor catolici adevarati le-a fost, in mod extra-prudent, interzisa, prin Constitutie, stabilirea cu drept de rezidenta, pana in anul 1897, cu exceptia celor iezuiti, care au trebuit sa astepte pana in 1956, cand li s-a dat voie datorita necesitatii acordarii azilului politic unor iezuiti din fosta Republica Populara Ungara, pe timpul razvratirii populatiei acestei tari impotriva dominatiei sovietice.

Nu ca as cauta, doamne fereste, potentiali amanti printre clienti, (asa ceva este total interzis si nerecomandabil atat din punct de vedere etic deontologic cat si etic consecventialist, cat si etic pragmatic, si in general etic general), insa, pe de o parte, orice om intalnit de mine devine automat un potential viitor client, mai ales ca ma aflu in mijlocul unei societati birocratic-functionaresti, in care mai toti suntem, vrand nevrand, potentialii clienti ai unor potentiali functionari, deci asta imi reduce pool-ul de alegere de potentiali amanti, iar, pe de alta parte, majoritatea localnicilor de diverse origini culturale intalniti de mine pe aici in afara serviciului par a fi deja predispusi la diverse proiectii mai mult sau mai putin bazate pe realitatea perceptibila de ei, fiind de obicei regresati din cauza intoxicatiei in diferite grade cu alcool, deoarece de la o vreme, plictisindu-ma, in mod total previzibil mie, de frecventat biblioteci, librarii, sau cafenele, si uitand total ca mai exista si anticariate, imi petrec mai mult timp liber prin baruri, (de obicei evitand, si eu extra-prudent, clientii, mai ales pe aia norvegieni, si confesandu-ma partial la barmani, pe care ii consider colegi de servicii profesioniste).

De organizatiile de plimbareti montani sau de biciclisti, despre care incepusem sa povestesc intr-un comentariu recent, sub un post dedicat lui Nelson, inca ma feresc...de primele deoarece stiu deja ca ma vor conduce mai intai la sentimente profunde, (in legatura cu ghizii), si mai apoi la inevitabile dezamagiri romantice, iar de celelalte deoarece, desi le admir vointa si dedicatia, mie efectiv imi displac oamenii cu musculaturi uscate de biciclisti, (BTW, aproape la fel de mult ca maratonistii).

De organizatiile bisericesti monoteiste nu mai pomenesc deoarece cele crestine sunt bineinteles, inalt birocratice, deci m-as simti in permanenta la serviciu, sau de serviciu, si nu m-as putea relaxa niciodata in cadrul lor, pe cele iudaice inca nu le-am studiat la nivelul necesar aderarii, iar fata de alea musulmane am inca temeri si prejudecati de tip balcanic...desi trebuie sa recunosc ca unii congreganti de-ai lor din Asia Mica si Orientul Mijlociu mi se par destul de atragatori din punct de vedere sexual.

Pomenesc de organizatii deoarece am invatat, studiind constiincios, unde oare poti gasi oameni adunati in palcuri in timpul week-end-urilor in Norvegia, in afara de baruri, ca multi vor activa in cadrul unor organizatii. Strazile sunt in general pustii, si e in general liniste si ordine publica, si in nici un caz nu vei vedea palcuri de oameni decat poate daca exista o manifestatie culturala sau politica organizata, aprobata, si anuntata ordonat din timp, iar la astfel de manifestatii oamenii maturi si echilibrati sunt in general atenti in mod constiincios la mesajele transmise, deci nu vor fi prea predispusi romantic.

La mall sau grocery store gasesti de obicei doar tatii de duminica, si pt. mine asta e turn-off deoarece nu am de gand sa-mi cheltuiesc viitoarea avere pe progeniturile altora, la cinema sunt prea multi minori, la teatru inca nu ma duc deoarece, sincer sa fiu, nu m-a atras absolut nimic din noua stagiune, si, functionar fiind de meserie, in general nu ma prea atrag intelectualii cu interese de tip voieuristic, iar de sala de concerte simfonice nu sunt atras deoarece sunt total afon, si ma plictisesc ingrozitor auzind doar sunete neinsotite de decor, cuvinte sau balet. Din toate orchestrele din lume, mie imi place cel mai mult sa fiu atent la instrumentistul de la trianglu, deoarece mereu ma surprinde placut, si am remarcat ca mai toti sunt destul de atragatori din punct de vedere fizic, insa, din pacate, acest simpatic instrument muzical nu e folosit prea des, si nu am avut niciodata ocazia sa cunosc personal vreun instrumentist de trianglu. (Mi se pare totusi o idee buna de urmarit ! Observ cu satisfactie ca, daca nu aveam blogul care sa ma ajute sa-mi organizez gandurile, plus comentatorii ocazionali si blogerii din blogroll care sa-mi dea teme de facut, nu-mi veneau mie asa de usor idei din astea interesante si potential productive.) Spectacole de opera si balet nu am avut inca din pacate prea multe, insa imi pun sperantele in noua sala de concerte.

De unde am plecat...de fapt am plecat de la ideea de neurofiziologie a patriotismului, la care m-a inspirat Raul Ghiran, si m-a facut sa caut, si sa ma gandesc la posibila ei legatura cu chemarile de tip religios-vocational, deci, prin urmare, sa ma refugiez in amintiri placute despre chemarile mele personale vocationale si avocationale, cred ca singura de nivel aproape mistic in cazul meu intamplandu-se pe la 13 ani si speriindu-ma, atunci cand s-a intamplat, ingrozitor, deoarece spun sincer ca i-am remarcat chiar eu intensitatea amestecata cu euforie, nu chiar de nivel extaz, dar totusi neobisnuita, (deci posibil patologica !), despre care, in mod retrospectiv, cred ca a avut o origine fiziologica hormonala, coincizand cu debutul pubertatii, si fiind totodata amestecata in creierul meu cu Bohemian Rhapsody, Leena si dianetica, Karl si atractia sexuala, aparitia fantomei bunicii mele paterne, (!), apendectomia mea urgenta efectuata de un chirurg arab sau turc (nu mai tin minte exact !), aflat sub supravegherea unui profesor de chirurgie de origine nordica, emotia, de obicei rar exteriorizata, a tatalui meu, si vizita unui vas de razboi american de tip distrugator aflat in vizita in portul Helsinki !

ZAU ! TOATE astea sunt legate in mod inextricabil in memoria mea deoarece au survenit in aceeasi perioada de timp concentrata, si au fost, bineinteles, experiente stresante si totodata neobisnuite si relativ neasteptate, survenite in tumultuoasa, (nu cred ca numai pentru mine), primavara a anului 1994, cand m-am sculat eu intr-o buna dimineata, cu gandul bucuros ca destinul meu, si totodata menirea/datoria mea, deci vocatia mea, vor fi cele de functionar...nu neaparat insa si functional...la asta nu m-am gandit la vremea aia, aceasta problema a survenit mai tarziu, si nu stiu daca este inca rezolvata, nici macar posibil conclusiv sau macar dezirabil rezolvabila, la un nivel satisfacator macar pentru societate, daca nu si pentru liderii, administratorii, manager-ii, si ceilalti colegi functionari ai corporatiei publice unde activez eu oficial in aceasta faza a vietii mele !

Cat despre parerile liderilor sindicali, recunosc sincer si autocritic ca inca nu am indraznit sa incep sa ma chinui sa le identific si sa le evaluez influenta si importanta, folosind scuza tehnica superficiala ca nu sunt inca membru oficial al niciunui sindicat...desi asa ceva este total neobisnuit in aceasta zona geografica a lumii in acest timp al erei noastre comune, cea calculata dupa nasterea lui Christos, desi sunt pe deplin constient ca va trebui, mai devreme sau mai tarziu, sa ma decid si eu odata caror organizatii profesionale si para-profesionale sa le mai donez din salariu, si fata de cine/ce mai trebuie sa ma indatorez cu loialitate.

Observ ca wikipedia nu are descris cuvantul "vocatie" nici in limba romana, dar nici in cea norvegiana, in ciuda faptului ca se pare ca insusi Martin Luther a fost primul care a descris-o in sens modern de indatorire a vietii, si John Calvin i-a urmat tot in acest sens.




Rudolph Aspirant (aka Eugen Craciun)
10.septembrie.2011
12:14, Oslo-Copenhaga-Roma





\

Gata cu distractia ! La lectii !

Am ajuns si eu inapoi de la Oslo, si, observand ca propusul, (de mine ! ce mi-a trebuit ?!), viitor ministru al Administratiei si Internelor din viitorul ipotetic cabinet executiv al Romaniei, dl. Mircea Vladut, pe care l-am ales pe baza C-V-ului de, presupun, om tehnic, si pe baza unor comentarii laconice, in general la obiect si de suport-optimiste, de pe alte bloguri, acum imi da de facut lectii despre istoria si etica filozofiei politice...sau ceva de genul asta, desi este probabil ca nu am inteles eu bine ce vrea sa zica el acolo sub topicul despre Partidul Pensionarilor din Norvegia, (pe care, zau, nu stiu ce naiba mi-a venit sa-l scot din total anonimat si insignificanta !), si eu, constiincios, simtindu-ma in permanenta la coada curbei, interpretez orice comentariu relativ banal ca pe o adevarata tema de studiat, cu implicatii etice profunde asupra viitoarelor mele alegeri politice, cand eu de fapt nu o sa am practic ocazia sa votez, (candidati norvegieni, ca in cazul celor romani nu stiu inca daca merita pretul unui bilet de avion sau tren pana la Ambasada Romaniei de la Oslo, deoarece nu cred ca se va introduce votul electronic pana la proximele alegeri), in cel mai bun caz, decat in 2015...deci, observand si framantandu-ma despre toate acestea in stil propriu masochist si totodata de EVITARE total nesubtila a REALELOR mele probleme, care nu au nici in clin nici in maneca cu nici o societate democratica sau nedemocratica din lume, ci doar cu propriile mele defecte de care NU am inca gand sa ma lecuiesc, m-am decis sa studiez, in mod organizat, toate partidele care sunt in acest moment prezente pe lista de alegeri din comuna mea, mai corect zis, comuna unde locuiesc momentan, deoarece habar nu am pe unde naiba ma voi afla nici dupa ianuarie 2012, daramite mai incolo ! (Oricum, maine si in weekend preconizez sa nu ma indepartez prea mult de casa.)

Am un tabel pus la dispozitie de catre o organizatie a lucratorilor, LO, cea mai influenta din Regatul Norvegiei, care are ca membri peste 850,000 diversi lucratori din diverse domenii reuniti sub diverse sindicate, care, intr-o federatie de sindicate, se afla sub umbrela acestei LO, ("organizatia tarii", in traducere literala !), si care se ocupa, printre altele, observ, si de educatia politica a noilor lucratori din acest judet ! Presimteam eu ca sidicatele conduc totul aici ! Unde sunteti, Danny de Vito si Oliver Stone ?! Lasati-i pe Jimmy Hoffa si pe Gordon Gekko, si veniti mai bine in Norvegia Vestului casual-relaxat (nesalbatic), sa faceti o tragicomedie colaborativa cu whistleblower-i impotriva potentialei coruptii birocratice electorale a norvegienilor nascuti pe schiuri, ca e mult mai misto ! Plus ca e teren inca virgin, neexplorat inca in filme, in afara de faptul ca si aici, ca si in Goana dupa Aur, carnea este cam scumpa. Nu mai vorbesc ca are si peisaje misto, cu adevarat salbatice, dar totusi cu organizatii de ghizi profesionisti mereu la indemana, la nevoie. Plus ca ne-a dat tonul/indicatia tocmai dl. Chomsky, care ne-a aratat recent de tot, chiar la Oslo, ca este totusi voie, in mod special daca avem pasaport american, si suntem totodata foarte faimosi, de level de stea a industriei cinematografice, sa-i criticam pe norvegieni chiar la ei acasa, daca este nevoie...mai ales, zic si eu, pt. cauza etica a imbunatatirii industriei turismului, (care observ ca este un sector cam neglijat, deoarece nu are inca un minister propriu in Norvegia), a business-urilor mici-mijlocii locale, etc. !

Pe tabel, de la STANGA la DREAPTA apar 9 partide (Partidul Rosu, Partidul Socialist de Stanga, Partidul Muncitoresc, Partidul de Centru, Partidul de Stanga, Partidul Crestin Democrat, Partidul de Dreapta, Partidul Progresului, si Partidul Pensionarilor). Totodata, sub tabel, apare indemnul organizatiei LO sa votam ROSU-VERDE. Asta HABAR NU AM ce inseamna, sper ca nu insemna indemn direct sa votam chiar Partidul Socialist de Stanga, care are un logo rosu-verde, dar observ ca singurul partid care NU are nici culoarea rosie nici culoarea verde in logo-ul sau este Partidul de Dreapta.

In tabel, exista mai multe intrebari grupate pe diverse teme:

* transportul colectiv: va promova partidul preturile reduse la nivelul pietei de azi ? va incerca partidul sa imbunatateasca frecventa metodelor de transport intre aeroport si niste comune in curs de dezvoltare ? va devia partidul de la principiul licitatiilor in ceea ce priveste transportul colectiv ?

* scoala: va sustine partidul intarirea materiilor practice (de meserii) la nivelul liceului ? va ridica partidul statusul scolilor sau materiilor de meserii ? va introduce partidul legitimatia de student si la ucenici ? va obliga partidul comunele sa isi formeze proprii ucenici ?

* politica angajatorilor: va sustine partidul principiul ca toti lucratorii sa primeasca oferte de posturi timp 100 % (adica nu part-time) ? va lucra partidul catre principiul ca tuturor lucratorilor sa li se ofere posturi permanente (din alea pe durata nedeterminata) ? sustine partidul privatizarea serviciilor publice ? sustine partidul re-nationalizarea serviciilor care sunt deja suspuse concurentei pietei libere ? va lupta partidul impotriva licitarii private (privatizarii) a serviciilor de ocrotirea copiilor ?

* politica de achizitii de servicii: va pune partidul conditii in legatura cu timpul de lucru, posturi permanente, salariu minim garantat in cazul in care comuna este nevoita sa cumpere serviciile unor firme private ? va pune partidul conditii in legatura cu necesitatea angajarii de ucenici atunci cand comuna cumpara servicii ?

Sub fiecare intrebare exista o bulina VERDE daca partidul raspunde cu "DA", o bulina ROSIE daca partidul raspunde cu "NU", si o bulina NEAGRA daca partidul nu raspunde !

Dintre toate partidele, Partidul Progresului are numai buline NEGRE, deci nu se joaca cu noi ! Gata, putem sa-l eliminam !...Oare ?...Mai vedem. Alt partid cu buline negre este Partidul Pensionarilor, care nu raspunde la licitatia de transport colectiv, la legitimatia de student pt. ucenici, la toate intrebarile despre politica angajatorilor, in afara de intrebarea despre serviciile de ocrotirea copiilor, la care toate partidele, in afara de Partidul de Centru, au zis ca sunt, bineinteles, impotriva privatizarii acestor servicii. (Eu cu Partidul de Centru pe care l-am identificat din punctul meu de vedere ca principial oportunist oarecum neetic, deoarece acum vreo 6 ani si-a schimbat aliantele numai cu scopul de a intra in Parlament, NU aveam de gand sa votez oricum !). Vad ca si Partidul de Dreapta are destule buline negre ! Nu raspunde in legatura cu frecventa transportului in comun intre aeroport si comunele in dezvoltare, nici la majoritatea intrebarilor despre politica angajatorilor, INSA pune o steluta si zice ca el are COMENTARII de facut in legatura cu aceste intrebari, de aia nu poate raspunde direct cu "da" sau "nu". Asta o fi partid de intelectuali elitisti ! O sa-l mai studiez ! (Este totodata si singurul partid cu logo de culoare bleu si bleumarin, ceea ce ma intriga !) Partidul de Stanga, in mod total absurd, NU raspunde la intrebarea cat se poate de concreta despre privatizarea serviciilor de ocrotire a copiilor. Din cauza asta primeste bulina neagra si de la mine ! Restul, Partidul Rosu, Partidul Socialist de Stanga, si Partidul Muncitorilor raspund toti la fel la toate intrebarile, cu EXCEPTIA unei singure intrebari, la care partidul curent dominant in Parlament, Partidul Muncitorilor, vrea sa fie mai cu mot si sa iasa si el in evidenta cu ceva, si zice, alaturi de mai toata dreapta (!), ca DA, el va DEVIA de la principiul licitatiilor in ceea ce priveste transportul colectiv !

Insa nu am terminat ! Acum am si brosurele de la diversele partide cu POZE de candidati adevarati, in 2 plicuri separate ! Primul plic contine: Partidul Muncitorilor, Partidul de Dreapta, si Partidul Progresului, care sunt totodata si partidele cu majoritatea parlamentara, respectiv 38 %, 24 %, si 18 % din scaunele din Parlament. Al doilea plic contine partidele cu pondere mai redusa in Parlament: Partidul Socialist de Stanga, Partidul de Centru, Partidul Crestin Democrat, si Partidul de Stanga, cu, respectiv 6,5 %, 6,5 %, 6 %, si 1 %. Partidul Pensionarilor, care nu detine nici un scaun in Parlament isi prezinta candidatii intr-un plic separat. Sunt, in mod previzibil, batrani, deci nu au cum sa fie sexy ! Partidul Rosu, care este cel mai de stanga, nu are nici el locuri in parlament, dar vad ca are candidati in comuna mea...insa nu le cunosc mutrele deoarece nu mi-au trimis nici un plic. La astia o fi doar pe baza de invitatie, sau de inscriere ca "prieten" pe contul lor de Facebook !

Dupa cum observ, spre deosebire de leader-ul lor, primul ministru Jens Stoltenberg, cadidatii locali ai Partidului Muncitorilor nu arata prea sexy.

Aoleu ! Partidul de Drepta, ala cu logo-ul intrigant non rosu-verde, bleu-bleumarin, nu numai ca are o groaza de femei, dar sunt si urate toate ! E CLAR ca astia reprezinta, dupa cum am intuit, intelectualitatea !

La Partidul Progresului atat femeile, cat si barbatii sunt la fel de urati...OPA !..in afara de candidatul de primar ! Nu stiu unde l-au gasit, dar asta precis ajunge departe ! Si sta si intr-un cartier vecin cu mine ! Propun chiar pe dl. Michael Douglas...cu care chiar seamana !... sa ii joace rolul, alaturi de dl. Al Pacino, in rolul primului ministru rival Jens Stoltenberg, in viitorul film Danny de Vito- Oliver Stone, bazat pe ideea mea, (oferita, BASCA, GRATIS in premiera pe Net !), despre lupta electorala locala din zona culturala de Vest impotriva coruptiei cartelurilor sindicatelor norvegiene ! (Eu nu ridic decat pretentia minora de a juca poate, daca este posibil, un rol de figurant minor de tip walk-on care trece prin cartierul candidatului primar si se sperie de un caine lup tinut in lesa de un politist norvegian imbracat in uniforma aia misto cu pulover reiat bleumarin si pantaloni cargo !) Mi se pare din ce in ce mai interesant acest partid, mai ales ca NU se joaca cu sindicatele ! (Nu a raspuns la nici o intrebare de pe tabelul LO !) Dar...vad ca ma entuziasmez prea usor...vad ca partidul asta este la dreapta de tot pe tabel, plus ca pe wikipedia zice ca este populist...dar toti sunt populisti in Norvegia...ce ma fac ?! Nu mai zic ca teroristul norvegian care a omorat o groaza de oameni pe 22 iulie a fost si el o data membru al acestui partid, inainte de 2006. Numai Partidul Pensionarilor e mai la drepta decat asta, si el a fost deja identificat deja de viitorul ministrul MAI, Mircea Vladut, ca partid cu politica de inclinatie oarecum nazista, presupun deoarece vrea sa construiasca bazine de inot in fiecare comuna si linie de cale ferata pana tocmai la Kirkenes, plus sa mareasca efectivul Marinei Militare si sa cumpere mai multe avioane de razboi !...nu stiu ce sa zic...eu tind sa am incredere automata de obicei in ministrii MAI, le respect automat expertiza si intuitia...dar mai stii ?!...asta imi mai lipseste, sa votez tocmai in Regatul Norvegiei cu cine NU trebuie, si in acelasi timp sa ma inscriu in sindicatul care NU trebuie...si asta si in timp ce incerc sa-mi caut si partener de viata norvegian...

Concluzia e ca NU e DELOC usor sa stii cu cine sa votezi, deci eu personal TREBUIE sa mai studiez ! Exact de asta aveam chef !

Mai bine stau cuminte si nu mai votez cu nimeni niciodata ! Eu sunt fff sperios din fire, pe bune. Si tocmai in Norvegia mi-am gasit sa ma mut ! Si tocmai anul terorii si al alegerilor locale este anul meu de tranzitie...sau poate mai bine votez cu Partidul Rosu, ca macar despre aia parca am mai auzit.

Cine mai vrea sa sufere, total turmentat, alaturi de mine poate sa studieze si lista celorlalte partide norvegiene care nu au nici un loc in parlament si pt. care aparent nu voteaza aproape nimeni niciodata.

M-am dezumflat de tot. Numai Mircea Vladut este de vina ! De fapt, observ ca si-a atins scopul de ministru MAI: m-a temperat de tot. Precis ca NU din partea mea va veni viitoarea dezordine publica ! Acum nici nu o sa mai indraznesc sa conversez sau sa socializez cu cineva, fie in real life, fie pe Facebook, (ah, si tocmai aveam de gand sa ma inscriu si eu !), daramite sa votez, daramite sa mai zic ca vreau sa-mi fac propriul partid, ala PCRB (NU PCR-B, adica PCR-2, ci Partidul Clasic Romantic Banal !). Nici BANCURI nu mai am curaj sa zic, daramite posturi politice in care sa-mi arat eu simpatia fata de vreun candidat politic sau altul, sau MAI RAU, un PARTID politic sau altul..mai ales in EUROPA, care se afla, se pare, in permanenta pe marginea vreunei prapastii, mai ales de cand citesc eu presa de limba franceza.

Concluzia mea finala este ca nu mai imi trebuie nimic, mai ales NU PARTICIPARE activa POLITICA, (nici macar vot), deoarece am determinat ca pana si nesabuita dorinta de a face pe plac parintilor mei si de a vota si eu o data in viata in mod cat pot de rational, daca asa ceva este macar posibil de infaptuit de mine, este total de nivel de tichie de margaritar in cazul meu personal. In plus, telul meu total EGOIST in viata este sa ajung sa primesc o pensie scandinava linistit, ca sa ma pot refugia cu ea apoi pe undeva pe langa Casablanca, deoarece sunt deja aproape sigur ca in Portugalia va fi prea scump.

P.S. IMPORTANT: Chestia cu filmul a fost o GLUMA. NU a fost ceva serios, deci rog cu tot respectul pe d-nii Danny de Vito, Oliver Stone, Michael Douglas, si Al Pacino sa MA IGNORE cu desavarsire in continuare, ca mi-am dat din nou seama ca asa este mai prudent si mai etic pentru toata lumea.

I love you, Nelson.

Este mult mai usor sa te indragostesti la varsta mea in conditii comfortabile (apa calda, plapuma de puf de gasca, etc.) E total cliseu, dar si mie imi place sa ma uit la tine cand dormi. Sper totodata ca tu nu te uiti la mine cand dorm, deoarece mie nu-mi place sa fiu examinat cand sunt inconstient. Nici cand sunt constient nu-mi prea place, ca am impresia ca sunt la doctor. Asta imi aduce aminte ca trebuie sa ma duc la annual check up in curand. Mi-am propus sa fac asta de cand am venit in Norvegia, mai mult ca sa imi inving teama de doctori, dar si ca sa am ocazia sa discut despre mine cu cineva independent si impartial. Doctorul meu e un simpatic, care a remarcat imediat cand m-a vazut prima oara ca sunt stresat peste medie, si mi-a zis ca nu e bine sa fiu stresat, si mi-a recomandat sa ies mai mult din casa, la plimbare. O vreme chiar i-am urmat sfatul, si este adevarat ca m-am simtit mai bine o vreme. Dar pe urma m-am plictisit sa vad aceleasi rate din jurul aceluiasi lac. El anticipase deja aceasta plictiseala, si imi zisese ca stie ca e greu sa gasesti trasee necunoscute ca sa nu te plictsesti de plimbari, insa trebuie sa ma straduiesc. Si eu vreau sa ii fac placere doctorului meu, deoarece, superstitios, mi se creeaza impresia ca daca mi-l inchipui ca-mi zambeste aprobator, imi voi mentine si eu starea de sanatate timp cat mai indelungat.

De dentisti nu mi-e frica, ca pe aia ii platesc. Pe mine ma intimideaza relatiile cu oamenii care imi fac servicii fara sa-i platesc, deoarece simt ca raman obligat fata de ei, si mie nu imi place sa am obligatii restante. In sensul asta, o sa iti fiu si tie etern obligat, deoarece mi-a oferit serviciul prezentei tale atunci cand ma simteam total debusolat, atunci in primavara. Am incercat sa ma revansez luandu-ti cateva fleacuri cadou, insa de fiecare data mi-ai dat si tu ceva in schimb, de obicei amintiri, sau modele de comportament bune de urmat ca exemplu, chiar daca poate astea nu te-au costat nimic.

De tine eu nu m-am indragostit la prima vedere. Am fost magulit, desigur, cand ai intrat in vorba cu mine, dar te-am catalogat, gresit, ca un alt american plictisit, departe de casa. Tu esti deja obisnuit cu deplasarile si ti-ai facut din asta o cariera. Un pic cam la fel ca si tata, cand era mai tanar. Mda, alt cliseu. Dar pe mine ma intereseaza mai mult sa obtin aprobarea mamei, deoarece ea a fost criticul meu principal in timp ce cresteam. Si ieri, cand am iesit din hotel cu parul inca ud, pe vijelie, ca sa pot sa fumez, m-am gandit automat ca mama o sa afle automat ce fac eu si m-am cicalit singur ca nu e bine ce fac ! Desi stiam ca si tata s-ar ingrijora daca m-as imbolnavi, el ar fi tinut in el aceasta anxietate. De aia l-am clasificat ca challenge pentru mine. Ce as putea eu oare face ca sa il scot din sarite ? Ce as putea eu oare face ca sa te scot pe tine din sarite, Nelson ? Nimic, este deja prea traziu. Ma cunosti prea bine deja pentru asta. Nici asta nu imi place, sa fiu cunoscut de prea multa lume. Deja mi-ai dat sfaturi de genul "eu te cunosc, dar aia nu, deci trebuie sa te comporti asa si asa..." Exact cum ar face tata.

My lover, my teacher. Nu este bine ca nu e de durata. Profesorii vin si pleaca, nu e o relatie cu viitor. Intr-o alta lume alternativa, pe alte timpuri, daca eram in Scandinavia sau in Olanda dupa razboi, m-as fi casatorit cu tine, daca ar fi fost legal asa ceva pe atunci. My rescuer and conqueror, totodata. Dar eu mi-am propus sa ma descurc singur mai intai, sa ma maturizez, sa devin cu adevarat independent, si abia apoi, in cunostinta de cauza, sa imi aleg eu singur tovarasul de viata. Mai e un pic si implinesc 31 de ani si inca sunt la scoala, uneori chiar la gradinita. Dar eu mi-am facut-o ciu mana mea. Mama mi-a zis ca dupa parerea ei, America mi se potriveste mai bine decat Scandinavia, unde, dupa parerea ei, m-a trimis tata. Cand eram mic, bunica zicea ca "America e prea departe". La Australia nici nu i-ar fi venit sa se gandeasca in legatura cu mine ! (Toata lumea, se pare, imi stia deja destinul de viitor emigrant inca cu mult inainte de a mi-l formula eu insumi pt. mine !)  De fapt cred ca si mama si tata vor sa ma stie odata la casa mea, ocrotit, in grija cuiva. Pana si soferul de taxi care m-a dus la aeroport alaltaieri mi-a zis, direct la obiect, ca trebuie sa-mi gasesc un norvegian !

Nelson, ce ai zice daca as incepe in mod activ sa imi caut si sa-mi gasesc un norvegian cat esti inca aici ? Ca stiu deja ca daca incep sa caut cu adevarat e destul de probabil ca am sa-l si gasesc ! Dar am evitat asta destul de activ pana acum, cred ca din politete fata de locuitorii tarii gazda, unde ma simt inca turist, desi am inceput sa asimilez cate ceva din perspectiva lor. Despre americani, de exemplu ! (Chomsky ieri i-a criticat pe norvegieni chiar la ei acasa ! La asta nu ma asteptam ! Nici ei ! A fost misto !)

Nelson, I love you. You will go. I will stay behind. I will never forget you, of course. I never forget anyone. In fact, it is likely that I will remember you better as I get older, as one tends to remember the distant past longer and better, as one starts to lose their short term memory. O sa fiu batran batran, de 90 de ani, (daca imi e dat sa traiesc pana atunci), si o sa ma gandesc la tine cand o sa vina in vizita la mine, la azil, copiii inca nenascuti si nepotii. O sa le povestesc despre tine. O sa il confund pe fiul meu cu tine. Si uite asa, din potential tata al meu, vei deveni fiul meu, si el va avea ceva din tine. And all will be right with the world si o sa pot sa adorm, eventual chiar sa mor, impacat, alaturi de tine. Sau "cu tine-n gand..." Tot aia e.



Rudolph Aspirant (Eugen Craciun)
08.sepembrie. 2011
04:28, Oslo time

Raport Oslo- ziua 1

1. Raportez ca sunt satisfacut de imbunanatirea securitatii la aeroportul local, dar la cel din Oslo mai este inca de lucrat.

2. Ministrul Transporturilor Norvegian Magnhild Meltveit Kleppa de la Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor al Regatului Norvegiei, (partidul de Centru), are nota de trecere de la mine, insa doresc sa remarc ca NU a fost imbucurator pt. mine sa aflu ca Regatul Norvegiei a semnat, alaturi de Republica Islanda, ABIA pe 21 iunie 2011, acordul de armonizare a regulamentelor de aviatie civila cu UE si SUA. E POSIBIL asa ceva...abia in 2011 ?!

3. Mi-a facut placere sa am ocazia sa interactionez inca o data cu un sofer de taxi simpatic cu care am discutat despre problema secetei de pe continentul African, despre puterea de cumparare a Dolarului American in anumite tari Africane, cat si despre cum sa-ti faci prieteni in Norvegia, plus ca mi-a dat niste sfaturi misto de calatorit ieftin in Danemarca si de facut cumparaturi duty-free.

4. In loc sa asculte la rapoartele mele stiintifice despre avantajele si dezavantajele incercarii unui potential threesome cu un necunoscut la Oslo, Nelson a flirtat cu cine a putut de-a lungul drumului, pana in ultima clipa, la hotel, drept care, eu, in loc sa discut cu el despre filme in timp ce faceam baie in cada mult ravnita, l-am flatat reprosandu-i gelos toate aceste incidente, iar el m-a flatat la randul lui remarcand ca a facut asta tocmai ca sa imi demonstreze ca uneori riscurile psihologice ale unui threesome pot fi mai semnificative decat cele fizice, si dupa aia, flatati amandoi, am putut continua sa ne bucuram linistiti de apa calda nelimitata si de clabuci.

5. Vremea este ingrozitoare. Cand am ajuns ploua, dupa aia a stralucit soarele pt. vreo 20 de minute, si dupa aia a venit o vijelie. Drept care nu am mai iesit la plimbare seara dupa cina. Deci nu am avut ocazia sa intalnim pe nimeni potential dispus de a participa la un threesome, insa eu pot sa marturisesc ca am fantazat o clipa la un asistent de valet parking in timp ce eram cu Nelson.

6. Am mancat FRIPTURA adevarata ! FARA cartofi prajiti. Doar muschi de vaca. Medium-rare, asa cum imi place mie. A fost mai ieftina la restaurant decat daca as fi cumparat-o eu de la magazin. Si am baut si un vin rosu care mi s-a parut OK. Nu ma pricep la vin, pot sa zic doar ca nu mi s-a parut acru si s-a potrivit la gust cu friptura.

7. Arhitectura este deprimanta si industrial-utilitara.

8. Cel mai mult mi-a placut trenul rapid de la aeroport in oras, mai ales profesionalismul si uniforma angajatilor trenului care se plimbau prin vagoane inspectand foarte atent starea pasagerilor, si aveau si ciocanele legate de centura ca sa poata sparge mai usor geamurile in caz ca urma sa patim ceva ca in filmul Source Code.

9. Atmosfera generala este cam cum imi inchipui eu ca este in Midwest-ul american.

10. Am vazut si cativa oameni care mi s-au parut saraci...primii din Norvegia. Motaiau beti la niste masute de cafenele in aer liber. Dar erau imbracati destul de bine, asa ca nu m-am ingrijorat prea tare de soarta lor.

Sex Ed

Deoarece plec la Oslo, am stat sa ma documentez, constiincios, in afara de locatia hotelului pe harta si a muzeelor din jur, asupra ultimelor statistici de BTS in aceasta capitala. M-am gandit ca nu se stie niciodata peste cine om putea da acolo, Nelson si cu mine, si este mai bine sa fim cat mai informati. Am citit rapoarte si am studiat grafice cu mare atentie, ca sa pot sa-l informez si pe Nelson in timpul zborului, in mod cat mai stiintific, despre riscurile si avantajele unui pick-up al unui potential partener de threesome din vreun bar de pe acolo. Deoarece am citit ca americanilor le place sa le arati cat mai multe grafice si statistici in timpul oricarei prezentari sau negocieri de afaceri, eu, inca de la inceputurile relatiei nostre, i-am dat in mod regulat briefinguri din astea inainte de fiecare calatorie de serviciu in care pleca el, si asta face parte si din pillow-talk-ul nostru obisnuit.

De altfel si in prima seara cand a venit in vizita la mine, ma pregatisem cu niste tabele cat mai colorate pe care le aranjasem in mod strategic, insa elegant, deasupra unor reviste culturale, intr-un teanc separat de teancul de facturi si documente de banca, pe biroul din apropierea canapelei pe care urma sa stam, la un unghi vizual de 45 de grade catre stanga, televizorul fiind pe diagonala opusa. Pe Nelson aveam de gand sa il invit sa stea pe canapea la dreapta mea, astfel incat sa ii fie mai usor sa vada biroul in caz ca ar fi dorit, la un moment dat, sa se uite catre stanga la mine in loc sa priveasca catre dreapta la TV.

Tot studiind de zor despre epidemia HIV in diversele parti ale lumii si despre pattern-ul migratiei din ultimii 15 ani a diverselor populatii catre Scandinavia, am dat peste clip-uri mai vechi despre istoricul raportarii acestei epidemii in mass-media, si mi-am adus aminte si despre educatia mea sexuala primita in familie in timpul copilariei. Cred ca prima oara cand parintii mei s-au gandit cum sa comunice despre asta in mod mai organizat cu mine a fost cand au plasat o carte de educatie sexuala pe raftul de jos al bibliotecii din sufragerie. (Noi am avut 3 biblioteci in apartament cand eram eu mic, una in fiecare camera, insa cea din sufragerie era cea serioasa principala, cea mai mare si mai bogata, si cea in care scotoceam eu cel mai des, cautand carti noi de citit, cea din dormitor continand mai mult romane de dragoste citite de mama, si cateva carti de istorie, economie, si diplomatie citite de tata, iar cea din camera mea continand mai mult carti de copii care imi erau deja familiare de mai multa vreme.)

(...va urma...ca trebuie sa-mi fac bagajul...)

Apollo 18

Azi am vazut filmul Apollo 18 dupa o lunga perioada in care nu am vazut nici un film. Din lunga lista de filme pe care mi le-am pus deoparte sa le vad, azi mi-am propus sa aleg intre The Help si asta, si, deoarece trailer-ul filmului The Help spune toata povestea fara ca sa mai fie nevoie sa pierzi vremea ca sa-l vezi, l-am ales pe Apollo 18. Este un fel de Blair Witch Project intr-un spatiu claustrofobic, si este cam plictisitor, dar este cu astronauti, de aceea mie mi-a placut. Totodata mi-a redeschis apetitul pentru filme, si acum ma uit la lista ca sa aleg ce o sa vad in continuare.

Cred ca o sa vad mini-serialul The Pacific, deoarece mi s-a facut dor de filme de razboi, si pe urma Source Code, ca e cu Jake Gyllenhaal, care mie mi se pare ca se maturizeaza frumos, desi, in secret, cred ca o admir, ca actrita, pe sora lui mai mult decat pe el, desi nu sunt de loc de acord cu pozitiile si declaratiile ei politice publice. Chiar am impresia ca l-a corupt in sensul asta si pe maleabilul Peter Sarsgaard, (sotul ei), despre care banuiesc ca a suferit niste neplaceri in timpul copilariei sale in care chiar a avut de indeplinit riscanta functie de baiat de altar.

Dar eu ma simt vinovat de cate ori barfesc despre persoane publice, mai ales despre actori, pe care ii consider, ca pe toti artistii, in general, persoane vulnerabile, chiar daca in SUA, unii au ajuns chiar guvernatori sau presedinti.

Deci prefer sa barfesc despre mine insumi, deoarece am determinat ca este mai etic sa fac acest lucru. Azi, datorita filmului cu astronauti, am stat sa-mi aduc aminte cand am vazut eu prima oara, pe videocaseta, filmul aselenizarii si pasirii pe Luna a primilor oameni, astronautii americani Neil Armstrong si Buzz Aldrin, (in timp ce colegul lor, Michael Collins, ii astepta in orbita in Columbia). A fost chiar in vara anului 1989, cam in perioada aniversarii a 20 de ani de la misiunea Apollo 11. Nu mai tin minte daca la TVR s-a adus aminte despre asta. Dar stiu ca intr-o seara din vara acelui an am vazut un film documentar american despre acea misiune. Nu stiu daca era chiar asta de la NASA, sau unul facut ulterior cu secvente din acesta, dar Moonwalk One nu cred ca avea cum sa fie, deoarece nu fusese larg distribuit la vremea aceea.

Tata mi-a povestit ca era la mare, la Mamaia, atunci cand chiar s-a intamplat, in iulie 1969. Si statea la un hotel care avea televizor in lobby, si toti au stat nedormiti toata noaptea ca sa se uite la TV ca anuntasera deja pe la 11 seara ca modulul Eagle aselenizase, si ca urma sa fie dat in direct si primul pas al primului om pe Luna. Tata mi-a povestit ca anul ala erau o gramada de polonezi la mare in Romania, si toti au baut tuica impreuna si s-au bucurat cand au vazut cand s-a intamplat. Tin minte ca mi-a zis ca si barmanul si receptionerul de noapte si cateva cameriste erau acolo, desi au stat, modesti, mai in spate, lasand oaspetii hotelului sa se inghesuie mai in fata, langa ecranul televizorului. Tata a estimat ca totusi nu au fost mai mult de 40 de oameni, dar a zis ca pe vremea aceea hotelurile de la mare nu erau prea aglomerate, plus ca nu toti avusesera chef sa stea toata noaptea in lobby.

Si bunica mea si-a adus aminte ca a fost impresionata atunci, in 1969, dar nu mai tinea minte daca vazuse la TV despre asta, sau doar auzise de la radio.

Cand am intrebat-o pe mama ce-ar zice si daca s-ar speria daca as vrea sa ma fac si eu astronaut, m-a dezumflat repede spunandu-mi ca eu nu sunt in stare sa-mi fac patul, daramite sa pot sa devin astronaut. Mama mea este o realista si nu mi-a servit niciodata gogoasa aia ca pot sa devin ce vreau eu, si, in plus, mi-a zis in repetate randuri ca cea mai stabila si serioasa meserie este cea de functionar de stat, macar la primarie, daca nu esti in stare sa obtii un post mai acatarii la vreun minister. Drept care nici eu nu am indraznit sa cer cadou vreodata nimic asa mai SF, de gen racheta, sau robot cu beculete, iar cand a aparut Buzz Lightyear din Toy Story, pe care il iubesc din tot sufletul, ma consideram deja prea mare ca sa mai cer jucarii din astea.

Orient Express

Am gasit un blog de calatorie care povesteste despre participarea autorului lui in Raliul Mongol in 2009, unde exista si 2 capitole despre portiunea de raliu din Romania:

http://sortapundit.hubpages.com/hub/The-Mongol-Rally-Travels-in-Romania

http://sortapundit.hubpages.com/hub/The-Mongol-Rally-Wrong-Turn-on-the-Danube

Mie mi-a placut stilul autorului, si imi pare bine ca am putut sa "vad" si eu orasul Oradea, prin ochii lui, deoarece eu nu am fost niciodata acolo si nici nu sunt sanse prea mari ca sa ma duc vreodata acolo, ca de altfel nici la Ulan Bator. Mi-am dat de fapt seama ca, desi admir exploratorii, si imi place sa invat lucruri noi despre diverse popoare si tari, mie de fapt nici nu-mi place sa calatoresc prea mult. In nici un caz in locuri care sunt descrise ca exotice, dar nu ofera refugii adecvate hoteliere de nivel minim 3 stele. Sunt de aproape un an in Norvegia si nici macar nu am iesit prea mult in afara cartierului meu. Nici bicicleta nu mi-am cumparat ! Cred ca este din cauza ca am calatorit prea mult cand eram mai mic si m-am saturat deja de socuri culturale.

Am fost sfatuit insistent de multi, aparent ingrijorati de riscurile fazei izolativ-depresive a socului cultural de tranzitie, sa ma alipesc unui grup de colindatori prin natura, insa eu in general evit cat pot de mult situatiile riscante, si, deoarece am evaluat ca interactiunile cu oameni necunoscuti dintr-o alta cultura intr-un teren in general montan paduros stancos necunoscut mie au un risc deasupra mediei, am amanat alipirea de orice grup, preferand sa astept in siguranta oferita de potecile familiare din jurul apartamentului meu, sa treaca si faza asta, ca toate celelalte faze care trec oricum. In orice caz eu prefer sa ma simt usor temporar deprimat decat anxios, deoarece stiu deja din experienta ca foarte serios deprimat in mod constant pe termen indelungat, (peste 2 saptamani), nu am tendinte sa devin, plus ca eu am reusit intotdeauna sa gasesc ceva amuzant ori in mine insumi, ori in apropierea mea imediata, astfel incat ultima oara cand m-am simtit eu real plictisit-alienat a fost o perioada din primavara anului 1995, inainte de Paste.

Ca sa fiu total sincer, (fata de mine insumi), am mai fost eu acut deprimat si in 1998 dupa un episod total tembel neasteptat in care am fost agresat de un psihopat, dar atunci a durat doar cateva ore, si dupa aia m-am refugiat in alte chestii care m-au protejat psihologic, si pe urma inca o data, cam vreo saptamana, in 2007, dupa ce m-a inselat Eric cu un Justin Bieber, (de 17 ani atunci), dar atunci am fost mai mult furios, in mod realist mai sanatos, decat deprimat. Si in legatura cu David, (cel al meu care nu va exista niciodata), o sa fiu mereu profund trist cateva clipe daca imi amintesc de el, dar asta e doar un sentiment de doliu obisnuit.

Chiar incercam sa-mi aduc aminte ce naiba am avut eu in primavara aia a lui 1995. Tata era plecat pe termen mai lung in afara Romaniei in interes de serviciu, si mama se decisese in anul acela sa redecoreze apartamentul, si, deoarece nu putuse gasi setul de canapele si fotolii dorite in Bucuresti, (asta fiind atat o tema cat si o teama repetitiv episodica in viata mamei mele), luase decizia sa le caute in strainatate, asa ca pt. o vreme am fost parcat la o matusa mai instarita intr-un apartament chiar mai luxuos decat cel al parintilor mei. Si acum tin minte ca, in ciuda faptului ca aveam tot confortul necesar, (camera proprie de peste 25 m patrati, cu ferestre mari, biblioteca, pat cu saltea exceptionala, birou cu scaun de tip "executive", baie separata, intr-un bloc aflat pe o strada linistita in apropierea casei bunicii), m-am simtit chiar abandonat ! Plus ca verii mei, fiind deja studenti de facultate, nu ma prea bagau in seama, si unchiul meu preferat era si el plecat.

Matusa, dorind probabil sa ii demonstreze mamei ca nu ma neglijeaza, ma indopa cu mancare, iar eu, neavand nici un habar despre postul care trebuie tinut inaintea Pastelui, si simtindu-ma intotdeauna, (de cand eram in cls. a II-a si am refuzat o data sa mananc micul dejun pregatit de mama pt. mine deoarece eram nervos din cauza ca nu voiam sa intarzii la scoala), vinovat fata de efortul oricui gateste mancare adevarata pentru mine, plus nedorind sa se raporteze cumva mamei ca as fi vreun mofturos sau nepoliticos, nu indrazneam sa las nimic in farfurie, drept care ma simteam mereu total super-plin, ticsit, dar si oarecum greoi, incetinit, somnoros, total nezburdalnic. Simtind nevoia de siesta dupa ce mancam cand veneam de la scoala, incepusem sa dorm dupa amaiza, lucru cu care eram total neobisnuit de cand implinisem 2 ani, si, prin urmare, seara nu mai mi se facea somn decat dupa miezul noptii. Deoarece matusa insista sa ma duc la culcare la cel mult 10.30, si nu indrazneam sa stau cu lumina aprinsa, imi luasem obiceiul sa stau in pat si sa ascult radio in surdina, si asa adormeam mai usor, ca si cum mi-ar fi spus cineva povesti.

La scoala aveam o perioada in care, desi ma descurcam la lectii, nu mai eram nici pe departe stelar la invatatura, plus ca eram intr-o faza mai izolativa de cand imi devenise clar ca eram gay, si nu prea aveam chef sa fiu prea deschis despre asta, sau se supere cineva pe mine din cauza asta...erau evident doar temeri personale, si nu cred ca le-ar fi pasat prea mult colegilor mei de asta, deoarece in general nu le-a prea pasat de mine in timpul liceului, eu nefiind o persoana deosebit de competitiva sau dramatica, si avand si grija generala sa nu ies cu absolut nimic in evidenta, (reusind astfel sa nici nu fiu scos decat o singura data la tabla in decursul celor 4 ani de liceu, si atunci spunand o prostie atat de mare incat pana si profesorul a izbucnit in ras alaturi de toata clasa, si, spre marea mea usurare, bine dispus, nu mi-a mai dat nota proasta meritata), plus ca probabil ca stiau cu totii oricum ca eram gay chiar inainte sa imi fi dat eu seama ! Plus ca, incercand sa evit riscurile, asa cum am mentionat si mai sus, nu indrazneam sa ma indragostesc inca de nimeni. Tin minte si acum ca, pentru prima si singura data din viata mea, m-am simtit atunci, in acea primavara, iritat de inflorirea pomilor, care mi s-au parut total nepasatori fata de bosumflarile mele personale !

Dar acea perioada a trecut pe neasteptate, la fel de repede precum si aparuse. Mama s-a intors dupa Paste, vesela, cu mobilele dorite, si m-a adus acasa. Am inceput sa facem planuri de vacanta ca sa mergem in vizita la tata, s-a planificat totodata si mutarea mea intr-o alta clasa la liceu, unde puteam sa reincep sa iau si cateva note de 10, (la ora de lb. engleza, ca la restul nu prea aveam, in mod realist, sanse), ca sa mi se imbunatateasca media generala. Si vara care a urmat atunci a fost o vara frumoasa, ca mai toate verile mele de pana acum, cu exceptia acesteia care tocmai se termina acum, care a fost cam aiurea. Spre toamna, am capatat si acces personal la Internet, iar in anul scolar imediat urmator, fiind si intr-o clasa noua si printre colegi noi, mi-am ingaduit si sa ma indragostesc ! Deci am sperante si pentru toamna asta, a anului 2011, nemaivorbind ca marti ma duc cu Nelson la Oslo si o sa stam la un hotel de 4 stele cu o baie cu cada adevarata !

Calatorie de recunoastere in interese de serviciu

Pana s-o decide in sedinta comitetului executiv al gradinitei MAE in care tara din Africa ar fi mai util si mai prudent sa calatoreasca in vizita dl. Traian Basescu in prima jumatate a anului 2012, eu m-am uitat din curiozitate in propriul meu profil de pe Blogger, ca sa vad ce alti bloggeri mai au interese si preferinte comune cu ale mele, si din ce zona a lumii sunt ei, astfel incat sa incep sa imi formulez si eu o posibila idee despre ce locuri din lume as putea sa fiu curios sa vizitez in viitoarea mea vacanta anticipata pt. prima jumatate a lunii decembrie 2011.

Eu voiam initial sa merg la Kyoto, in Japonia, dar nu cred daca o sa-mi ajunga banii, deoarece am remarcat ca in ultima vreme am cheltuit cam mult, si totodata am primit mai putini bani suplimentari pentru serviciile mele de phone sex. Plus ca trebuie sa incep sa economisesc ca sa imi pot permite sa aloc fonduri suficiente pentru noul apartament pe care trebuie sa incep sa mi-l caut in octombrie in vederea relocarii mele anticipate din ianuarie 2012. Nu am nici un chef de mutare, dar nu am voie sa stau in apartamentele astea ieftine unde stau acum decat 1 an, si, desi am obtinut, prin implorarea sefei serviciului locativ, o derogare de 3 luni, dupa anul nou va trebui sa ma mut. Sunt f. amarat deoarece nu numai ca o sa plece si Nelson in ianuarie, dar o sa-mi pierd si vederea la fiord, deoarece precis nu o sa am bani destui sa pot plati chirie la pret de piata libera, fara subsidii, pentru un apartament cu vedere la mare, si sa-mi cumpar si masina. Voi fi nevoit, deci, sa aleg intre vedere la Marea Nordului si masina ! Intre vacanta la Pacificul meu iubit si vacanta la Atlanticul obisnuit ! Sunt f. bosumflat. Orice ar fi, la calatoria absolut necesara de shopping de pantofi si alte accesorii de piele din Italia nu renunt...este un adevarat scandal in legatura cu imposibilitatea de a gasi pantofi, curele, serviete, sau portofele ca lumea in Norvegia.


Activitatea plictisitoare de a citi blogurile altora m-a ajutat sa scap de suparare. Nu am gasit idei noi de vacanta, deoarece majoritatea bloggerilor cu interese si preferinte comune cu ale mele traiesc in locuri care nu mi-au trezit un interes deosebit, poate in afara de unul din Madagascar. Insa pe blogul unui blogger tocmai din Boise, Idaho, am gasit un videoclip care mi-a placut !

P.S. Re. cai, tocmai am citit ca de Craciun va apare un nou film al lui Steven Spielberg despre povestea unui cal din timpul Primului razboi mondial, War Horse ! Cu noul viitor star Jeremy Irvine.

Prima oara cand am calarit eu un cal adevarat a fost in vara anului 1998, pe o poteca de padure, la munte. Era de fapt o iapa blanda, care la inceput a fost dusa de darlogi de stapanul ei, pana cand s-a convins ca n-o sa cad de pe ea, si m-a lasat sa o man singur o vreme. A fost o experienta f. misto, si nu mi-a fost frica de loc. Am ramas recunoscator atat iepei, care m-a tolerat in spinarea ei, calma, cat si stapanului ei, care arata ca un fel de Robin Hood cam laconic de varsta mijlocie, (cam intre Stuart Wilson in Princess of Thieves, 2001, si Russell Crowe in Robin Hood, 2010) . Eu, politicos ca intotdeauna si totodata curios despre oamenii obisnuiti din popor din zone nebucurestene, am indraznit sa intru in vorba cu dansul intrebandu-l cum de si-a ales meseria interesanta de cioban, daca asta fusese visul lui de cariera de cand era mic, daca il indemnasera parintii lui sa si-o aleaga, sau daca se mai gandise si la alte posibile meserii. El a ramas o clipa interzis, si pe urma, diplomat intuitiv talentat nativ, asa cum am ramas cu impresia de atunci ca sunt probabil majoritatea ciobanilor autentici, mi-a raspuns indirect cu un compliment care m-a flatat extraordinar, si pe care nu am sa-l uit niciodata ! Mi-a zis ca-mi sta bine cu T-shirt-ul de culoare galbena, (ca floarea soarelui), l-a atins usor cu degetul, si a comentat, oarecum nostalgic, ca T-shirt-uri din astea nu se gasesc probabil decat la oras !

Vis intrerupt (rated R)

Tocmai visam ceva placut de genul asta, (dar fara muzica enervanta si cu alti protagonisti...nici unul persoana public cunoscuta, din fericire), cand a sunat, mai bine zis piuit, ceasul. Deoarece m-am simtit pentru o secunda vinovat ca acel vis nu il continea pe cel care mormaia ceva somnoros langa mine, am luat decizia sa imi ispasesc pacatele imaginare si reale, trecute si viitoare prin a-i demonstra lui Nelson ca inca ii apreciez prezenta in Scandinavia. Insa cum el trebuia sa plece azi devreme la serviciu, dupa ce mi-a multumit politicos, ca de obicei, pentru demonstratie, eu ramas ca prostul si fara finalizare de vis si fara finalizare in realitate, asa ca a trebuit sa-mi sublimez anxietatea reziduala prin a citi si scrie despre Festivalul de Film de la Venetia.

Revista presei

In afara de teancul de ziare care s-au acumulat in ultimele cateva saptamani si pe care mi-a fost lene sa le citesc, (desi mi-am promis ca o sa fac o triere in week-end-ul care vine...si o sa spal si vasele...si o sa si sterg praful...si o sa ma mai uit si la TV Norvegian...), mi-am cumparat Vanity Fair, Total Film, Fotografi, si Reader's Digest. Pe primul si pe ultimul le mai cumpar, nostalgic, din cand in cand, desi o parte din continutul lor se gaseste si liber on-line. Total Film m-a tentat deoarece promitea o prezentare a filmelor pe care trebuie sa le asteptam in viitorul an, plus il avea pe viitorul Superman pe coperta, iar Fotografi m-a tentat deoarece chiar avea niste poze misto in interior.

Lista de filme viitoare m-a dezamagit, majoritatea fiind remake-uri sau filme de franchise, care sunt ori horror cu vampiri, ori SF. Pana si Sir Ridley Scott nu mai rezista si face inca un Alien...ma rog, asta cel putin o sa fie cu Michael Fassbender. Si, din pacate, presimt ca Tinker, Tailor, Soldier, Spy o sa mi se para plictisitor, desi parca sunt curios sa-l vad pe Tom Hardy.

Daca mai aflu ceva interesant, am sa mai completez.