Viata lipsita de timp a Amiralului

Bloggerul Amiralul m-a invitat sa scriu un articol despre viata lipsita de timp. Nu cred ca a lui asa in particular, poate o fi fost curios, cine stie, despre a mea, numai ca nu prea am chef sa ma pun pe mine in prim plan asa la comanda, desi desigur am sa mentionez ca articolul este scris din punctul meu de vedere, care nu trebuie presupus ca fiind unul informativ sau informat, nici educativ sau educat, si nici macar larg inteligibil si tolerabil exprimat pt o audienta deosebit de larga.

Nu am inteles exact citind prima oara articolul Amiralului, care facea referire si la niste concepte fizice relative la Timp si Spatiu, daca trebuie sa scriu despre utilitatea timpului pt mentinerea vietii sau asa in general pt mentinerea spatiului, chiar si a unuia lipsit de viata, ca doar nu o exista viata in tot Universul chiar peste tot, cel putin nu cea care face obiectul materiei numite Biologie, si care este definita, (cf, printre altii si Daniel E Koshland, Jr, in articolul "Cei 7 Stalpi ai Vietii", din revista Science din 22 martie 2002), prin proprietatile unor entitati de a semnaliza unele catre altele, (desigur nu neaparat prin cuvinte), si de fi angajate in procese de auto-intretinere, ca de exemplu de tip transformari sau reactii chimice.

Recitind articolul cu mai mare atentie, am observat ca este vorba de o posibila examinare a Universului, chiar si a partilor lui inanimate (lipsite de viata), de catre constienta umana, deci probabil ca trebuie sa scriu mai precis despre importanta timpului relativ la constienta umana, ceea ce mie mi se pare oarecum reductiv si nepoliticos fata de alte forme de viata existente in Univers, care or avea si ele punctele lor de vedere, sau macar perspectivele lor, daca nu or avea ochi sau nici macar encefal, nemaivorbind despre posibila perspectiva a unor pietre, redata oarecum succint artistic in filmuletul urmator,

Cat despre cum percepe constienta umana timpul, zau, cred ca e destul de clar ca el pare a trece mai repede atunci cand imbatranim, asa cum au scris, cf dr Jordan Gaines Lewis, mai multi de-a lungul timpului. De exemplu, in anul 1890 dupa Christos (cf calendarele crestine Iulian si Gregorian, sau, in ordine aleatorie, 98 cf calendarul Revolutionar Francez, 5650 cf calendarul Ebraic, 1307 cf calendarul Islamic, 4990 cf calendarul Hindus Solar, 4991 cf calendarul Hindus Lunar, 1606 cf calendarul Coptic, 1882 cf calendarul Etiopian, 1269 cf calendarul Jalali vechi persan, insa efectiv nu stiu cat exact cf calendarul Maya, probabil cca 12.13.15.9.0), psihologul William James (fratele cu un an si cca 3 luni mai mare al mai larg cunoscutului romancier Henry James), a scris, (in lucrarea de 1200 de pagini in 2 volume numita "Principiile psihologiei"), ca dansul crede ca ni se pare ca timpul trece mai rapid la batranete deoarece este intersectat de mai putine evenimente memorabile care sa ne faca sa ne dorim sa spunem timpului sa stea in loc, ca una e atunci cand ai o gramada de prime experiente, de genul primei zi de scoala, aprimei vacante, a primului sarut, si alta e cand stai sa te plictisesti asa zeci de ani de-a randul ca adult ca si cum ai sta la o coada plictisitoare de abia astepti sa treaca timpul mai repede, si iata cum timpul se supune constiintei umane si chiar curge mai repede...desi oamenii tot nu par a fi multumiti, nici macar dl William James, care descrie acesti ani plictisitori ca niste ani care sunt cam pustii si din cauza asta par a se comprima, cazand asa unii peste altii ca un trunchi gaunos de putred pe dinauntru poate atacat de termite care se sfarama.

In 1961 AD (Gregorian + Iulian), in articolul "Despre varsta si viteza subiectiva a timpului" din Jurnalul de Gerontologie, prof Michael A Wallach, si L. R. Green au descris cum au rugat un grup de tineri de varste intre 18-20 de ani si un grup de pensionari de cca 71 de ani in medie sa participe la un test literar de gasit metafore pt Timp, (cf testului metaforelor despre timp imaginat de un iubitor de literatura, R. H. Knapp, caruia se pare ca ii placea sa caute metaforele preferate de diversi din diverse culturi referitoare la chestii gen Timp, Dragoste, Deces, Succes, Constienta, Imagine de Sine, de ex in legatura cu Timpul el descriind, cf prof Julius Thomas Fraser, un alt interesat de Timp, ca vest-civilizatii preferau metaforele dinamice si vectoriale, gen "sageata timpului in zbor" sau "timpul rostogolindu-se in cadere abrupta ca o cascada", asiaticii preferau metaforele mai contemplative, gen "oceanul timpului" sau "norii timpului plutind pe cer", iar mediteraneenii preferau sa il antropomorfizeze, gen "mos timp" sau sa il reprezinte printr-o ustensila tot de interes uman destul de imediat de ex "o lumanare"). Prof Wallach si Green au aflat ca tineretul se gandeste la Timp ca la un soi de mosneag masurat/lent, probabil si intelept, sau chiar ocean, pe cand pensionarii il privesc ca pe un june care alearga destul de rapid pe sandalele lui inaripate, desigur atragator asa ca zeul Hermes, sau chiar un tren, concluzionand ca viteza subiectiva a timpului este in mod direct influentata mai degraba de valoarea pe care o are timpul pt o persoana decat de nivelul de activitate al acelei persoane, (presupunand ca timpul are o valoare mai mare pt pensionari, zau, si tocmai ei, cei care acorda o valoare mai mare timpului, sunt adesea cei care mai trebuie sa stea si la coada).

Centrul global al cercetarilor pe subiecti umani mutandu-se mai apoi din SUA inapoi in RFG dupa incheierea oficiala a Razboiului Rece, (cand probabil profesorii universitari de psihologie americani au putut in sfarsit recunoaste public ca ei fusesera oricum de acord cu dr Ivan P. Pavlov inca de la inceputul secolului 20, plus cei care inca aveau dubii fiind concentrati pt a supraveghea starea de sanatate mintala a gardienilor si prizonierilor din inchisori gen Abu Ghraib si Guantanamo Bay, plus datorita faptului ca nu mai era asa de usor de atras subiecti, deoarece pana si pt studentii americani a fost dintotdeauna clar ca Timpul inseamna Bani), in anul 2005, profesorii Marc Wittmann si Sandra Lehnhoff de la Universitatea Ludwig-Maximilian din Munchen au reusit, cu o eficienta germana istoric recunoscuta, sa recruteze 499 de subiecti umani de varste intre 14 si 94 de ani, si sa ii puna sa raspunda la DOUA chestionare, unul in care trebuiau sa cuantifice de la -2 la + 2 cat de repede li se pare ca trece timpul in decursul a diverse activitati, si al doilea in care erau rugati sa dea note de la 0 la 4 unor metafore si afirmatii (probabil literare) despre Timp, nota maxima trebuind oferita celor cu care erau de acord si le si placeau asa cel mai mult. Rezultatul acestui test mai complicat, (in plus efectuat si pe subiecti europeeni), a fost ca de fapt perceptia subiectiva a timpului NU depindea de varsta atunci cand venea vorba de un interval mic de timp, de ex secunde, minute, zile, chiar saptamani, ca in intrebarea, "cat de repede vi s-a parut ca a trecut ultima saptamana/luna ?", insa incepea sa depinda de varsta cand era vorba de intervale de timp de nivel decada, ca in intrebarea, "cat de repede vi se pare ca au trecut ultimii 10 ani ?", in privinta decadelor constatandu-se ca perceptia era ca ele trec din ce in ce mai repede pt oamenii care cresc de la 14 la 50 de ani, insa dupa 50 de ani nu mai conteaza. In legatura cu metaforele, cei intre 20 si 59 de ani au acordat note maxime metaforelor care asemuiau timpul cu o oala de presiune, acesta reflectand probabil si cresterea interesului audientei target pt programe culinare gen Jamie Oliver sau Nigella la TV, nu numai faptul ca oamenii adulti din jurul lumii sunt probabil destul de ocupati mai tot timpul cu diverse obligatii si angarale, adolescentii si pensionarii ramanand mai indiferenti la acest fel de chestii, reflectand probabil totodata si situatia destul de reala ca si show-urile culinare au o audienta mai redusa la aceste grupe de varsta.

O data cu inceperea discutiilor pt legalizarea hashishului in SUA, (suspectandu-se inca de la vremea traducerii scrierilor d-nilor Theophile Gauthier si Charles Baudelaire in lb engleza ca este posibil ca consumul acestui drog sa cauzeze o tulburare de perceptie de tip iluzie a incetinirii scurgerii timpului), in anul 2010 cativa profesori universitari mai umanisti (prof William Friedman de la Colegiul Oberlin din Ohio si prof Steve Janssen de la Duke din Carolina de Nord) au reluat cateva cercetari pe subiecti umani, desi pe grupuri mai restranse, (49 de studenti inte 18-23 ani si 50 de seniori intre 60 si 80 de ani), pt a acorda politetea necesara replicarii rezultatelor colegilor din RFG, (desi cine naiba nu ar fi de acord din prima cu rezultatele unei cercetari de la Ludwig-Maximilian, mai ales daca rezultatele par si conforme studiilor de marketing/rating de show-uri si alte spectacole de entertainment, care alea sunt efectuate si mai riguros plus luand in consideratie parametri si mai complecsi decat asa doar varsta), desi probabil si in cadrul unui context de perpetuu interes academic pt testarea si re-testarea capacitatile perceptuale si cognitive ale populatiilor electorale ale acelor state cheie pt soarta democratiei americane inca de la primele debateri televizate cu diversi candidati. Acestor testati li s-a oferit o lista cu 12 evenimente de larg rasunet mediatic din decada anterioara si au fost rugati sa isi aminteasca data evenimentului si sa acorde si ei note de la -2 la +2 referitor la perceptia lor despre rapiditatea scurgerii Timpului legata de aceste evenimente. Rezultatele au fost asemanatoare cu cele ale grupului europeean testat in RFG, (acelea legate de indiferenta fata de minute, zile sau saptamani, si diferenta legata de rapiditatea mai mare a scurgerii decadelor pt cei in varsta), cu un mic amanunt divergent off-topic desi inteligibil legat de tineretul studios american care a avut impresia ca evenimentele se petrecusera o idee mai recent decat in realitate.

In 2013, o cercetatoare japoneza mai minutioasa, Makiko Naka de la Univ din Hokaido, s-a alaturat prof Fredman si Janssen si a extins studiul acestora, si a aflat ca pt persoanele aflate sub presiune de timp, atunci si timpul pe intervale mai scurte, saptamani sau luni, trece mai repede, insa pt cei care au stat sub presiune in timpul ultimei decade pe de-a-ntregul, au resimtit ca intreaga decada a trecut ca vantul si ca gandul.

Desigur, constienta umana poate privi si in alte moduri mai larg universale si teoretice la Timp, nu doar in modurile restranse de interes pt perceptia umana, si in acest sens asupra acestui concept s-au aplecat filozofi, teologi, oameni de stiinta de tip fizician, chiar astronom, numai ca pt acestia conteaza si Timpul care trece fata de obiectele inanimate, sau poate si invers, trecerea obiectelor inanimate fata de Timp, Timpul universal, Timpul care il include poate si pe D-zeu, sau invers, un D-zeu care ar include Timpul, sau unul care ar fi echivalent cu el, cam asa ca zeul primordial grec antic Chronos.