Azi noapte m-am culcat cu gandul la sirene, (din cele gen femei cu coada de peste, nu din alea cu trup de pasare), si m-am sculat cu gandul tot la ele ! Nu stiu de ce si sper sa nu fie vorba de vreun deosebit e rar si improbabil blestem al Ondinei survenit la o varsta adulta, mai ales pt ca am inceput sa devin ingrijorat in ultima vreme in legatura cu posibilitatea ca eu sa sforai atunci cand sunt deosebit de obosit, si nu am chef ca Anneline sa inceapa sa faca bancuri pe tema asta dupa ce ma mut impreuna cu ea. In plus, am dormit cam nelinistit, nu am putut retine ce am visat, asa ca la trezire mi-am reluat reveriile despre sirenele din noaptea precedenta. E clar ca sunt cam emotionat de gandul ca trebuie sa imi reiau relatia cu Anneline, si probabil, ca de obicei, imi fac mai multe probleme decat este cazul in realitate, insa eu am intrat intotdeauna in panica atunci cand a fost vorba de a interactiona cu femei nubile off serviciu, si ma simt in permanenta neppregatt, ca in fata unui examen deosebit de dificil. Nu imi dau seama de ce unele, printre care si ea, considera aceasta stare de autentica incompetenta de-a dreptul induiosatoare, pe cand mie personal, mai ales ca am trecut cam de mult de varsta adolescentei cand poate ca ar fi fost ceva mai acceptabil, mi se pare o stare si o conditie de-a dreptul ridicola. Uneori am impresia ca daca eu as fi femeie nu as putea sa ma suport si m-as purta fata de mine insumi (sau, ma rog, fata de cineva ca mine) cu o brutalitate oarecum similara cu care am fost eu mai comun obisnuit din partea unei proportii mai mari a fetelor si femeilor cu care am interactionat eu asa in timp ce cresteam, mai ales ca era clar ca nu aveam nici inclinatia de a fi un sfatuitor de mode competent sau macar de confesor amical, asa ca in acele stereotipii mai des intalnite despre baietii gay de tip mai larg populari printre fete.
Desigur, nu doresc sa se inteleaga ca eu as desconsidera oarecum femeile care prefera sa fie dominante si/sau ocrotitoare, numai ca aceasta atitudine care duce uneori la o indulgenta exagerata a unora fata de mine, care tind sa devin in general extraordinar de pasiv atunci cand interactionez cu femeile la nivel mai intim, (probabil din cauza unei spaime exagerate de a nu dori sa le intarat cumva !), ma plaseaza uneori in situatia dificila de a nu sti cum sa trasez limite mai clare in relatia respectiva, si pana la urma tot ele au de suferit, sau oricum capata motive destul de bune de suparare, din cauza mea...pe cand daca as sti sa ma impun de la bun inceput in mod mai clar si mai riguros, poate ca aceste suparari si insatisfactii ulterioare ar fi evitabile...habar n-am de fapt, speculez, pt ca eu nu am stiu niciodata sa ma comport in moduri sociale adecvate fata de femei, dar pe de alta parte am si renuntat de mult, adica nici nu mi-am facut probleme deosebite din cauza asta, mi-am acceptat incompetenta ca atare si asta a fost, am lasat-o balta si m-am decis de mult de tot in mod auutentic indolent doar sa improvizez, si daca merge bine, si daca nu merge iarasi bine, ca asta ar mai lipsi acum sa imi fac griji si din cauza femeilor, cand eu nu imi vad capul de atatea anxietati mult mai interesante pt mine !
Ieri, fiind in drum catre serviciu de-a lungul unei centuri mai periferice, am vazut o fata calare pe un cal de-a lungul drumului, si mi s-a parut atat de aristocratica incat cred ca a fost prima oara cand am vazut un cal cu un calaret si nu am putut retine mai nimic despre cal, decat ca era de culoare alba cu pete oarecum fumurii pestrite, ci mi-a ramas intiparita in minte in special tinuta calaretei, atat cea vestimentara cat mai ales si cea corporala, linia spatelui ei mai ales. Anneline mi se pare mult mai acvatica decat acest tip reprezentat de fata calare pe cal, desi si Anneline stie sa mearga calare, probabil chiar destul de bine, numai ca ei nu i-a placut viata de ferma in mod deosebit, si cred ca pe undeva ea prefera navigatia pe diverse ape, ca metoda de transport general.
18 kommentarer:
N-am retinut concluzia;pana la urma votezi cu sirenele sau cu amazoanele?:))
Eu zic ca n-ai de ce sa fii ingrijorat, indiferent de motiv. Si... nici macar nu e bine sa fii pregatit, ci doar spontan si... sa te bucuri de viata ta. Atat.
P.S. Tare greu e cu introdusul cuvintelor acelea antispam.
Ha ! Ha ! Sa stii ca in timp ce scriam articolul, chiar mi-am pus si eu intrebarea daca am vreo preferinta, si pana la urma nu cred ca am in realitate, desi e vorba de relatii total diferite, plus in general se pare ca sirenele sunt mai atrase de mine decat amazoanele, care, drept sa spunem, asa la nivel de definitie, nici nu-i pot suferi de fapt pe barbati, pe cand sirenele chiar doresc sa aiba relatii cu ei, desi niste relatii nu lipsite de riscuri, fie pt ele, fie si pt cel cu care se incumeta sa aiba aceste relatii...oricum ar fi, e clar ca sunt destul de inspaimantat ! Ca sa-mi revin, cred ca am sa revad filmul Splash cu Tom Hanks si Daryl Hannah in rol de sirena, plus, desi nu e chiar despre sirene, poate si filmul Mermaids cu Cher, pt ca Cher ma face sa ma simt mai bine oricand !
Uite filmul integral Splash, in care personajul Allen Bauer interpretat de Tom Hanks se indragosteste de o sirena adevarata pe care o cheama (in film) Madison,
http://www.youtube.com/watch?v=iM5TUOf-XmM
Uite, tot integral, si filmul Mermaids cu Cher si Winona Ryder,
http://www.youtube.com/watch?v=na7BtGyIkAE
Multumesc pt incurajare. Chiar cred ca resimteam nevoia ! Eu de cate ori am fost spontan, am dat-o de obicei cu bata in balta, atat in viata profesionala cat si personala, nu atat asa fata de societate sau binele general, dar mai mult fata de sefi si/sau in general persoane cu tendinte dominatoare. Cred ca face parte din faptul ca efectiv desi am tendinte masochiste, mie nu imi place sa ma angajez in relatii de tip BDSM sau asa in general de dominanata/submisiune care sa nu fie sub controlul si planificarea mea deosebit de rigide, e o chestie de ca efectiv dooresc sa fiu in control intotdeauna, atat in cadrul vreunei competitii, cat si asa in plan emotional personal. Sunt deosebit de egoist si stiu ca sunt si imatur, si asta se rasfrange si in cadrul relatiilor intime off-serviciu, mai ales cele despre care am sentimente asa cam mixte-amestecate cu anxietate, adica alea fata de care nu sunt nici total indiferent, nici ff super-ultra indragostit, in principal, desigur, relatiile cu femei, ca fata de barbati imi e mult mai usor sa imi stabilesc niste repere deosebit de clare de la bun inceput, si sa actionez in consecinta...fata de femei efectiv nu indraznesc sa fiu la fel de precis, plus le pretind asa un fel de toleranta excesiva pt mine, si imi dau seama ca e o chestie de fapt posibil discriminatorie, chiar posibil ofensatoare pt ele, dar efectiv nu ma pot abtine sa nu am ganduri mai degraba politic-sociale in legatura cu ele decat unele deosebit de relaxant-romantice !
Am sa incerc sa elimin din nou Captcha o vreme, dar daca vin din nou niste Spammer-boti, am sa o reintroduc.
Aha, deci te-au invadat spammer-ii. N-am stiut.
Egoisti sunt toti oamenii, nu numai tu, numai ca altii stiu sa-si ascunda sau sa-si disimuleze egoismul, sa-i dea niste interpretari nobile. Imatur esti pentru ca nu stii sa-ti disimulezi egoismul. :)
O fi ridicula treaba dar pe mine ma induioseaza :)
*ridicola
Bine ca nu mai stai singur, chiar daca ai in jur atatea femei :))
Cuvanta
Haaaaa..rusalci!!!! Acum mi-ai dat si mie de gandit. Cand va fi sa fie ma sinucid cu rusalci, aia e clar.
Vrei copil, de aia depui efortul? Sau e pe bune chiria?
Multumesc pt acest comentariu pe care eu il receptez ca un compliment.
Dar de fapt nu sunt atat de multe ! Cel putin nu asta e senzatia mea, desi trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt cam neatent la ce se gaseste in jurul meu.
Copil...nici pe departe, cum naiba sa urmaresc asa ceva cat inca nu sunt casatorit, nu am nici casa mea, nici minimumul necesar de 50 000 Euro in banca, (preferabil de fapt 65 000, plus desigur consortul inca pe atata), etc ?!
Am citit candva o carte destul de greoaie pentru mintea mea de atunci (nu aveam mai mult de 15 ani), care se numea chiar Ondine. Nu imi amintesc mare lucru din ea. O fantana veche, din care se ivea din cand in cand cineva, o carte trista, pe care mi-ar placea totusi sa o recitesc, sa vad ce mi-a scapat atunci... Dar nu mai stiu de cine era scrisa. :((
Trebuie sa fac cercetari mai amanuntite pe la tine, ca nu stiu cine este Anneline.
Din curiozitate, am cautat si am vazut ca au exista chiar mai multe carti destul de populare numite Ondine !
De ex, in 1988, a aparut o carte scrisa de Shannon Drake, care e un fel de romanta istorica cu elemente gotice si politiste despre o tanara aristocrata din sec 17 din Anglia, care se afla in pericol de a-si pierde titlul nobiliar atunci cand tatal ei este acuzat de tradare si totodata asasinat, plus si ea e gata gata sa fie condamnata la moarte, dar este salvata in ultima clipa de un aristocrat cu rang de lord vaduv, care ii promite ca se va casatori cu ea nu pt ca o iubeste, ci pt ca sa o salveze, plus ca sa il ajute sa afle cine a ucis-o pe fosta lui sotie decedata (pt ca probabil o vazuse pe acea Ondine ca fiind asa mai isteata), dar pana la uram desigur ca se indragosteste de ea, plus asta e doar o mica parte a aventurilor prin care trece acest personaj Ondine...o carte cu multe aventuri chiar palpitante si rasturnari de sitautie, si personaje interesante, care a avut un succes monstru la acea vreme, in 1988, cand a fost publicata, pt canu era asa de tipica pt literatura romatic istorica de la acea vreme, si re-aducea in prim plan chestii gotice plus politiste, adica a fost asa un fel de precursoare a nebuniei din zilele noastre cu Vampiri, dar facea totodata o tranzitie intre cartile istorica romantate mai clasice de dinainte catre un gen mai nou fusion, neogotic neoromantic, cu multiple influente culturale, adica se bazeaza atat pe Frumoasa si Bestia, dar si pe povestea oarecum mitica, desi oarecum parca ceva mai culta, Ondine, care apartin unor culturi si timpuri chiar diferite.
(va urma)
Sau, am gasit o alta carte publicata in 1929, numita Ondine, de fapt Undine, dar e posibil ca in traducere sa-i fi zis Ondine, care este o autobiografie posibil interesanta a unei doamne britanice care a trait in Africa de Sud pe la sfarsitul sec 19 si inc sec 20, pe care o chema Olive Schreiner, si se pare ca a avut atat o viata deosebit de interesanta cat si talentul si inclinatia de a scrie despre ea, si a scris niste carti chiar interesante, nu numai despre ea insasi, dar si despre Africa de Sud vazuta atunci prin ochii ei de martor. Se pare ca initial ea nu fusese totusi ff interesata de scris, se pare ca dorise sa devina medic initial, insa nu avusese banii si/sau oportunitatile necesare pt asta, dar, lucrand in Africa de Sud probabil ca guvernanata la o ferma, la un moment dat, a scris o carte de fictiune numita Povestea unei ferme din Africa de Sud, care a aparut in 1883, si care a avut un succes monstru la acea vreme, si a fost si ecranizata in 2004, plus dupa aceea a devenit interesata de a scrie si non-fictiune despre diverse probleme sociale de la acea vreme, inclusiv feminism. Cartea autobiografica Undine/Ondine are acest titlu deoarece se pare ca basmul Ondine avusese o importanta deosebita pt aceasta autoare in timpul vietii ei si ea se identifica oarecum cu acest personaj de poveste de tip nimfa a apelor, despre care s-a spus ca nu poate capata un suflet decat daca se casatoreste cu un barbat si poarta copilul lui, si e si oarecum regasit si intr-un basm francez Melusine, dar atunci cand a fost repovestit publicului larg din UE si a devenit ff popular a fost in 1811, in nuvela Ondine, scrisa de dl Friederich la Motte Fouque, care a inspirat o gramada de opere de arta incontinuu de atunci de-a lungul sec 19, ba chiar si 20. Si povestea Micuta Sirena a d-lui HC Andersen pare oarecum asociata cu povestea Ondinei.
(va urma)
Si mai e si o poveste numita "Undine este" scrisa de autoarea austriaca Ingeborg Bachman, publicata in 1961, scrisa asa la persoana 1-a ca un fel de monolog interior despre sine insusi, care pare obscur, ca nu am reusit sa inteleg nici macar de pe wikipedia despre ce este vorba, si ma gandeam ca poate asta o fi acea carte pe care ai citit-o, desi in lb germana originala ea a aparut alaturi de alte povestiri intr-o culegere de mai multe povestiri cu un alt titlu, insa e posibil ca sa fi fost tradusa si publicata separat, pt ca este considerata una din povestile mai importante ale acestei autoare.
Desigur exista si piesa de teatru Ondine scrisa de dl Jean Cocteau, si opera Ondine de ETA Hofman plus alta de Ceaikovsky, si preludiul Ondine compus de dl Debussy, si o sonata Ondine, si mai multe balete Ondine, plus poezii, si multe alte forme de opera de arta dedicate acestui personaj, in general asa cf povestii scrise de dl de la Motte Fouquet mai sus mentionata.
Insa am descoperiat ca ondinele pot fi intr-o anumita masura si substantive comune, datorita unui alchimist, botanist, naturopat, astrolog, ocultist, dar si medic elvetian german deosebit de influent si faimos al UE medievale de la inc sec 16, Paracelsus, care printre altele, este recunoscut ca a dat numele elementului Zin, si a inventat si popularizat ff mult in randul maselor largi de oameni de stiinta ulteriori lui cuvintele "gaz", "chimie", dar si "alcool" !! Paracelsus a povestit despre niste fiinte, sau entitati vii, numite "spiritele elementare", care sunt impartite in 4 tipuri, gnomii, ondinele (cunoscute si sub numele de nimfe, si al caror nume provine de la cuvantul in lb latina Unda, care inseamna val), silfidele si salamandrele, corespunzatoare pt cele 4 elemente clasice ale Pamantului solid, Apei lichide, Vantului gazos, si Focului termic. Si mai era si Eterul, acea presupusa chintesenta, care nu avea asociat un spirit elementar.
Uite un motiv bun sa nu lasi pe mana copiilor carti pentru adulti. Mi-a placut atunci, desi nu am inteles nici jumatate din carte si apoi am uitat-o, probabil tocmai din cauza ca nu am putut vedea cu ochii mintii mare lucru din descrieri.
Tot ce imi amintesc este ca Ondine (sau mai degraba Undine) mergea cu inca o fata undeva la un fel de put, fantana, si de acolo iesea uneori un baiat. La sfarsit a astupat gura putului, ca el sa nu se intoarca. :((
Ma voi uita pe descrierile celor gasite de tine, poate imi amintesc si altceva.
Merci mult!
erata la Parcelsus: el a botezat elementul Zinc !
Send en kommentar